ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4264/2018

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securității a pârâtului A..

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1936 din 7 iunie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Pârâtul A., a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Olt, Biroul 3, calitate în care a participat, între anii 1964 - 1975, la urmărirea informativă a lui B., profesor de limba engleză la Liceul "C." din Slatina, supravegheat deoarece figura în evidențele securității ca fost condamnat politic la 15 ani de închisoare, ca membru al organizației considerate subversive "D.", pedeapsă executată în perioada 1952 - 1964. Acesta a solicitat CNSAS, prin Cererea nr. x din 18 septembrie 2014 verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său. S-a constatat în documentarea acestei solicitări că pârâtul figurează în dosar. Potrivit Notei de constatare nr. Dl/1/641 din 25 martie 2015, precum și potrivit înscrisurilor atașate, semnate olograf de pârât: - pârâtul a întocmit raportul din 5 aprilie 1974 prin care a raportat Serviciului I al Direcției a III - a că persoana urmărită se deplasează la București în vederea susținerii definitivatului, pentru o perioadă de 10 zile; - în raportul din 29 aprilie 1974, pârâtul a consemnat că "la data de 29 aprilie 1974 s-a solicitat la biroul S din cadrul IJ Olt interceptarea corespondenței interne a numitului B. pe perioada 1 mai - 1 octombrie 1974". - prin raportul din 8 mai 1974, pârâtul a consemnat: "la data de 8 mai 1974, orele 11:45, fiind anunțați de Biroul T din cadrul Inspect. Jud. Olt că la obiectivul "E." se găsește o persoană de sex feminin cu care poartă unele discuții și cu care intenționează să aibă relații intime. În acest sens, m-am deplasat cu lt. F., ofițer op. în cadrul Biroului 3, pentru a lua în filaj și apoi identifica legătura apărută", persoană asupra căreia pârâtul a continuat cercetările. - din raportul întocmit la 1 septembrie 1974, rezultă că pârâtul a interceptat corespondența petentului, respectiv o scrisoare adresată lui G., fiul unui fost specialist american, ce a acordat asistență tehnică la IPA Slatina și care îl avusese profesor pe B. și o scrisoare adresată lui H. din comuna natală a petentului, persoană asupra căreia pârâtul a dispus cercetări. - raport din 2 septembrie 1974 de consemnare a semnalării locației petentului la căminul școlii pedagogice I. din București - raport din 23 octombrie 1974, prin care pârâtul A. solicită punerea sub filaj a petentului întrucât "supravegherea operativă se impune a fi efectuată, întrucât e necesar să stabilim activitatea sa, reacțiile sale, legăturile ce apar din rândul cetățenilor români sau străini (...)", cu mențiunea ulterioară a pârâtului că lucrarea nu s-a putut executa întrucât echipa operativă de filaj a fost angrenată într-un alt caz și cu menționarea faptului că dacă vor mai apărea alte momente operative se va face un nou raport cu propunere de punere sub filaj. Prin urmare, din materialul arhivistic aflat la dispoziția CNSAS a rezultat că pârâtul A. a desfășurat activități specifice ocupației sale, respectiv filaj, interceptare corespondență, solicitarea de investigații în privința persoanelor cu care persoana urmărită intra în relații, etc. Nu poate fi primită apărarea pârâtului care a susținut că a acționat conform atribuțiilor stabilite prin ordine și instrucțiuni de linie și a fișei postului, deoarece îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu exonerează de răspundere pe cel care putea să-și dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârșită în asemenea împrejurări. În ceea ce privește apartenența petentului la organizația "D.", pe lângă faptul că înscrisurile depuse de pârât sunt lipsite de credibilitate din perspectiva sursei - extras internet, acesta reprezintă chiar motivul pentru care petentul fusese condamnat, condamnare de natură politică, iar nu penală. Chiar din înscrisul depus, rezultă că organizația locală din care a făcut parte petentul nu poate fi identică cu organizația prezentată de către pârât și care exista în America înainte de Războiul de Independență, deci undeva la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Pârâtul a susținut și faptul că nu sunt dovedite în sarcina sa activități concrete, directe, nemijlocite și cu consecințe imediate prin care să fi suprimat sau știrbit ilegal și nejustificat drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Curtea apreciază că, chiar dacă ar fi fost vorba de simple propuneri făcute pe marginea unor sesizări (și nu și de filaj și interceptarea corespondenței), faptul că nu au existat consecințe imediate dovedite asupra petentului constituie un aspect exterior voinței pârâtului și care nu îi poate profita în prezenta acțiune, deoarece faptele sale erau apte de a produce consecințe negative. De asemenea, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect antrenarea răspunderii penale, sunt nerelevante susținerile privind incidența prescripției acestei răspunderi. Prin urmare, Curtea a constatat îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 1936 din 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În susținerea recursului, s-a arătat că: Sentința recurată cuprinde motive contradictorii și neconforme cu probatoriul administrat, motiv de casare prevăzut în art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. a). Instanța de judecare a fondului cauzei a reținut în mod greșit că: " în fapt, în cauză nu s-a contestat calitatea pârâtului de lucrător al fostei Securități, având gradul de locotenent", deși în Nota de Constatare a reclamantei CNSAS se reține corect că pârâtul a fost "angajat", cu grad militar de ofițer, al fostei Securități SLATINA, jud. OLT, serv. 3 profil de contraspionaj. Or, tocmai asta s-a contestat prin întâmpinare și prin recurs, atribuirea netemeinică și nelegală/nedovedită a apelativului/calității de lucrător al Securității, pe seama pârâtului A., în terminologia și înțelesul dat de prevederile O.U.G. nr. 24/2008. Reținerea greșită de către instanță a unei asemenea "calități" pe seama pârâtului încă din fraza de debut a motivării sentinței recurate, denotă că s-a judecat în virtutea unei reale prezumții apriorice de culpă insinuanta și de vinovăție imputată gratuit cu privire la faptele recurentului-pârât. Esențial este faptul ca suspectul E. era un vizitator frecvent și nemotivat profesional al Bibliotecii Americane de la București, al Ambasadei SUA și serv. 1 de linie din Direcția a 3-a de contraspionaj, avea mari semne de întrebare pe aspecte credibile pe o posibilă relație spionaj - trădare, cu încălcarea unor prevederi legale. De asemenea, invocând prevederile art. 2 lit. (a) din O.U.G. nr. 24/2008, deși instanța a reținut elementele cerute de lege cu privire la " noțiunea de lucrător al Securității" ca fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ (să fi fost ofițer sau subofițer în Securitate, între anii 1945 - 1989 și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale), pe parcurs a pierdut din vedere cel de-al doilea element și a dat interpretare greșită probatoriului, cu consecințe asupra soluției finale în cauză. Astfel, recurentul le-a invocat în apărare ca fiind circumstanțe definitorii cu privire la motivele reale/apărarea siguranței naționale în componentele sale cele mai vulnerabile - trădarea și furnizarea de informații unei puteri străine pentru care au fost monitorizate informativ doar persoanele invocate de reclamanta CNSAS, nu s-a ținut seama de următoarele elemente esențiale: - Din toate înscrisurile concepute ori semnate de pârât rezultă cu claritate că activitățile desfășurate de acesta, cu privire la titularul E./4 volume de material informativ și un volum de material de la arhiva SIE/invocat de CNSAS, s-au referit exclusiv la activități profesionale/în învățământ ca profesor de limbă engleză, la Liceul Ion Minulescu din Slatina, în curs de definitivare/ale obiectivului vizat, desfășurate la locul sau de muncă, în legătură directă cu drepturile și obligațiile profesionale și nu cu viața privată a sa sau a familiei sale. Referirile la conduită extraprofesională/extracuriculară, deplasări, contacte neoficiale, în afara cadrului legal, cu cetățeni suspecți din mediul diplomatic, refuzul de a prezenta note explicative conform legii 23, au doar valoare de indicii orientative, cu privire la profilul sau moral, pretabilități/vulnerabilități ale personajului monitorizat informative, la săvârșirea de fapte/acțiuni de natură a afecta siguranța națională sau programa școlară educativă, în configurații ideatice ce constituiau suspiciuni rezonabile, ca temei real și legal al verificărilor de securitate desfășurate asupra acestora și nu pe temeiuri politice. De menționat și faptul că, la vremea monitorizării persoanei invocate de reclamant, nici Constituția RSR și nici un document/act normativ al activităților de securitate nu autoriza urmărirea vreunei persoane pentru concepții politice, fie ele și b). Invocând prevederile O.U.G. nr. 24/2008, instanța judecării fondului a reținut parțial că este:" act normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia", or, textul de lege spune - chiar din Preambul - că: "În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, J. a exercitat, în special prin intermediul Securității, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență" (text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 182 din 10 martie 2008, iar mai apoi modificat prin Legea nr. 293/2008, în așa fel încât "dispare" titularul exercițiului teroarei, care, de fapt, a aprobat acțiunile Securității. Sentința civilă atacata a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. a). Instanța a reținut în mod greșit faptul că pârâtul ar fi încălcat prevederile art. 33 din Constituția României (1965), deși niciun înscris conceput ori semnat de acesta nu reprezintă un act de violarea secretului corespondenței sau a convorbirilor telefonice ale persoanelor invocate de CNSAS. Greșeala provine din interpretarea eronată a unui mic pasaj din Nota de Constatare depusă de reclamantă la dosarul cauzei. Pasajul respectiv reprezintă o măsură dispusă de echipa de filaj de la București, care a sesizat un moment operativ și a dispus măsuri de care pârâtul A. era cu totul străin. Deci nu rezultă că pârâtul ar fi interceptat corespondența și/sau convorbirile telefonice ale persoanei în cauză în considerentul faptului că ar fi avut o poziție politică ostilă politicii de partid. b). Interpretarea juridică preluată de instanță, potrivit căreia faptele pârâtului ar constitui încălcări ale drepturilor persoanei invocate de reclamantă prevăzute de art. 17 din Pactul Internațional pentru Drepturile Civile și Politice, sunt greșite, fără temei legal, deoarece nu s-a dovedit caracterul "arbitrar" și "ilegal" al pretinselor imixtiuni în viața private - particulară sau familiară a persoanei în cauză. Pe de altă parte, nu s-a ținut seama de faptul că verificările CNSAS desfășurate asupra pârâtului și prezentul proces constituie o încălcare indirectă a prevederilor art. 25, lit. (b) și art. 26 din același Pact cu privire la drepturile pârâtului. Mai mult, esențial este ca petentul B., care a cerut verificarea calității de lucrător pentru recurent, s-a autodemascat ca era un activ personaj - candidat al securității externe - fosta DIE, posibil - recrutat cu forme legale și în secret să sprijine munca de culegere de informații cu prilejul misiunilor sale din străinătate. - pe principiul unei minime egalități și simetrie de tratament juridic, am cerut și motivat de ce este foarte util pentru a susține teza apărării lui A., să fie examinate și documentele din fondul informativ cu nr. 44474/SIE, ce pot fi esențiale în a dovedi justificat intruziunea ofițerului pârât în activitatea profesorului E. - în paralel, așa cum normele de muncă cu candidații vizați la atragere în rețeaua informativă, prevedeau la acel moment, E. era și subiect pasiv al unor verificări normale, secrete și regulamentare pentru a nu dezinforma, a fi sincer și loial, a nu se implica în acțiuni ilegale la "adăpostul" calității de viitor informator, verificat periodic, statut pe care și l-a asumat și acceptat " ab initio". c). Sentința nu ține seama de deciziile CCR și nici de practica ÎCCJ cu privire la analizarea riguroasă a dovezilor, selectate pro causa, din cauzele deduse judecății instanțelor competente, din care rezultă fără dubii fapte abuzive de îngrădire ori suprimare efectivă a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate de activități ale unor cadre de securitate ori agenți ai acestora, în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Instanța fondului trebuia să stabilească și să motiveze necesitatea echilibrului rezonabil între interesul general clamat de O.U.G. nr. 24/2008 și drepturile subiective sau interesele legitime private, prin menționarea în motivație a faptelor concrete, consumate, comisive sau omisive, certe și indubitabile, comise de pârât împotriva unor persoane ce au fost monitorizate. Din cele prezentate rezultă, caracterul vădit nelegal al Sentinței nr. 1936 din 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate. Față de criticile aduse sentinței recurate ca urmare a invocării art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., respectiv aceasta cuprinde motive contradictorii: Așa-zisele contradicții atribuite de către reprezentantul recurentului judecătorului fondului nu există în realitate, ci sunt rezultatul citării trunchiate (cu rea-voință) a unor pasaje dintr-o altă sentința. Nicăieri în cuprinsul Hotărârii judecătorești nr. 1936 din 7 iunie 2016 nu se reține că "în fapt, în cauză nu s-a contestat calitatea pârâtului de lucrător al fostei securități". De asemenea, nu este nicio contradicție între "cele dovedite probator și susținerile din motivarea fondului, în sensul că persoana urmărită de domnul A. ar fi figurat în evidențele securității ca fost condamnat politic. în primul rând, această așa-zisă critică nu se circumscrie motivului de casare invocat. În al doilea rând, ca și în prima ipoteză, această contradicție nu există, în realitate, în cuprinsul sentinței recurate. La termenul din 24 mai 2016, în urma acordării cuvântului pe probe, instanța fondului a arătat că "din actele dosarului rezultă că B. fusese condamnat la 15 ani de închisoare ca membru al acestei organizații "D.". Mai mult, chiar recurentul prin întâmpinare a recunoscut faptul că persoana urmărită fusese condamnat politic, arătând că "motivația luării în atenție a petentului B., pe considerentul că era fost deținut politic" ar fi fost "un aspect secundar". Ca urmare, motivarea instanței este în deplină concordanță cu probatoriul administrat, judecătorul fondului reținând că "pârâtul A… a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Olt, biroul 3, calitate în care a participat ... la urmărirea informativă a lui B… , supravegheat deoarece figura în evidențele securității ca fost condamnat politic la 15 ani de închisoare, ca membru al organizației subversive "D., " pedeapsă executată în perioada 1952 - 1964". Soluția instanței, contrar afirmațiilor recurentului, are suport probator - Nota din 3 octombrie 1969, în care se consemnează că "B. a fost condamnat prin Sentința nr. 111 din 11 martie 1952 a T.M. Craiova, la 15 ani muncă silnică, a fost grațiat în 1964 ... a făcut parte din organizația subversivă D. din Târgu Jiu ... După eliberarea din penitenciar.. a devenit student al Facultății de filologie ... Din primul an de studenție a fost încadrat informativ iar în februarie 1969 i s-a deschis mapă de lucru care a fost transformată în acțiune informativă ..." Nu se circumscrie motivului de casare precizat nici susținerea potrivit căreia "invocând prevederile art. 2 lit. a) din O. U. G. nr. 24/2008, instanța a pierdut din vedere cel de-al doilea element și a dat interpretare greșită probatoriului. Practic toate celelalte argumente nu sunt critice reale ale sentinței recurate ci apărări pe fondul cauzei, aspecte care au fost analizate și înlăturate motivat de prima instanță. Cum se poate observa din cuprinsul sentinței recurate, judecătorul fondului analizând "înscrisurile atașate, semnate olograf de pârât...a rezultat că pârâtul A. a desfășurat activitățile specifice ocupației sale, respectiv filaj, interceptare corespondență, solicitarea de investigații în privința persoanelor cu care persoana urmărită intră în relații. O altă critică a recurentului se referă la preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, față de varianta inițială a acestui act normativ, susținând că din conținutul acestuia, ca urmare a modificării, "dispare titularul exercițiului terorii care, de fapt, a aprobat acțiunile Securității și a dispus măsurile, în cazurile invocate de reclamantă". Afirmația este eronată, întrucât la o atentă analiză a preambulului în varianta inițială comparativ cu varianta modificată, rezultă că nu dispare titularul exercițiului teroarei, ci este înlocuită cu sintagma "puterea comunistă", care, în opinia noastră, cuprinde și J., ca principal element. În concluzie, Sentința nr. 1936/2016 nu poate fi criticată sub aspectul că ar cuprinde motive contradictorii, nicidecum neputând fi vorba despre o nemotivare, așa cum insinuează recurentul pârât. Referitor la criticile aduse sentinței recurate ca urmare a invocării a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: Afirmația recurentului potrivit căreia "instanța a reținut în mod greșit faptul că pârâtul ar fi încălcat prevederile art. 33 din Constituția României (1965)", nici acestea nu pot fi primite deoarece instanța nu a reținut că acest lucru. Cum se poate observa, analizând materialul probator, judecătorul a reținut, în mod temeinic și legal că "prin măsurile propuse și realizate se constată că s-a îngrădit nepermis dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice ..., prin acțiunea directă a pârâtului. În ce privește critica potrivit căreia interpretarea preluată de instanță, potrivit căreia faptele pârâtului ar constitui încălcări ale art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ar fi greșite și fără temei legal deoarece nu s-ar fi dovedit "caracterul arbitrar și ilegal al pretinselor imixtiuni în viața privată", nici aceasta nu este reală. Instanța, analizând din perspectiva prevederii art. 29 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în mod corect a arătat că "obținerea de informații despre viața privată (relațiile pe care petentul le avea cu diferite persoane și corespondența purtată de acesta) nu reprezintă aspecte care să țină de siguranța națională" iar "apartenența petentului la organizația D … acesta reprezintă chiar motivul pentru care petentul fusese condamnat, condamnare de natură politică, iar nu penală". Deci, nu există nicio rațiune pentru care, într-o societate democratică, s-ar impune o astfel de supraveghere. De asemenea, în mod corect judecătorul fondului a înlăturat motivat argumentele (reluate și în susținerea recursului) referitoare la "legitimarea funcționării ca ofițer", reținând, în esență că "a acționa conform atribuțiilor stabilite prin ordine și instrucțiuni de linie și a fișei postului ... nu exonerează de răspundere pe cel care putea să-și dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârșită în asemenea împrejurări.,, În concluzie, nu ne aflăm în prezența unei greșite aplicări a normelor de drept material, nici raportat la art. 17 din pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, nici sub raportul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin urmare, sentința atacată este amplu motivată, este legală nesusținându-se motivele de recurs invocate.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 iulie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 11 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 3 decembrie 2018.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță nu a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că o parte din susținerile recurentului se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de lucrător al Securității. Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară. În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. a) noțiunea de lucrător al Securității ca fiind orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține, în acord cu judecătorul fondului, faptul că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Olt, Biroul 3, calitate în care a participat, între anii 1964 - 1975, la urmărirea informativă a lui B., profesor de limba engleză la Liceul "C." din Slatina. Potrivit notei de constatare nr. Dl/1/641 din 25 martie 2015, precum și potrivit înscrisurilor semnate de pârât, acesta: - a întocmit raportul din 5 aprilie 1974 prin care a raportat Serviciului I al Direcției a III - a că persoana urmărită se deplasează la București în vederea susținerii definitivatului, pentru o perioadă de 10 zile; - în raportul din 29 aprilie 1974, a consemnat că "la data de 29 aprilie 1974 s-a solicitat la biroul S din cadrul IJ Olt interceptarea corespondenței interne a numitului B. pe perioada 1 mai - 1 octombrie 1974". - prin raportul din 8 mai 1974, a consemnat: "la data de 8 mai 1974, orele 11:45, fiind anunțați de Biroul T din cadrul Inspect. Jud. Olt că la obiectivul "E." se găsește o persoană de sex feminin cu care poartă unele discuții și cu care intenționează să aibă relații intime. În acest sens, m-am deplasat cu lt. F., ofițer op. în cadrul Biroului 3, pentru a lua în filaj și apoi identifica legătura apărută", persoană asupra căreia pârâtul a continuat cercetările. - din raportul întocmit la 1 septembrie 1974, rezultă că a interceptat corespondența petentului, respectiv o scrisoare adresată lui G., fiul unui fost specialist american, ce a acordat asistență tehnică la IPA Slatina și care îl avusese profesor pe B. și o scrisoare adresată lui H. din comuna natală a petentului, persoană asupra căreia pârâtul a dispus cercetări. - a întocmit raportul din 2 septembrie 1974, de consemnare a semnalării locației petentului la căminul școlii pedagogice I. din București - a întocmit Raportul din 23 octombrie 1974, prin care pârâtul A. solicită punerea sub filaj a petentului întrucât "supravegherea operativă se impune a fi efectuată, întrucât e necesar să stabilim activitatea sa, reacțiile sale, legăturile ce apar din rândul cetățenilor români sau străini (...)" Corect se reține că, din materialul arhivistic aflat la dispoziția CNSAS, a rezultat că pârâtul A. a desfășurat activități specifice ocupației sale, respectiv filaj, interceptare corespondență, solicitarea de investigații în privința persoanelor cu care persoana urmărită intra în relații, etc. Recurentul afirmă că activitatea sa a fost justificată inclusiv prin aceea că "suspectul "E., era un vizitator frecvent și nemotivat profesional al Bibliotecii Americane de la București, omițând faptul că acesta era profesor de engleză iar pregătirea profesională îi impunea o documentare de acest fel. Având în vedere obiectul și natura informațiilor furnizate de pârât, Înalta Curte apreciază că a fost vizată îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dreptul la liberă circulație, prevăzut de art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viață privată, prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Înalta Curte apreciază că furnizarea informațiilor către organele de securitate a expus persoana în cauză unor consecințe negative pentru sine, constând în supravegherea sa informativă și, drept urmare, încălcarea dreptului la viața privată, consacrat legislativ în art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fiind astfel îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de lucrător al Securității. Instanța de control judiciar consideră că nu prezintă nicio relevanță juridică în cauza de față susținerile recurentului, de vreme ce, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale, se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008. Definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau "drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Mai mult, ordinele primite de la superiorii ierarhici, respectarea unor regulamente interne sau a unor cutume ale activității profesionale nu pot legitima încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, garantate de Constituția în vigoare la acea dată și de tratatele internaționale asumate de România. Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viață personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice). Demersul recurentului, de a intercepta corespondența și convorbirile persoanei urmărite, de a penetra cercul de persoane din mediul personal și profesional al acesteia, constituie imixtiuni în viața privată a persoanei semnalate și îngrădirea dreptului la viață privată, ce nu poate fi justificată nici măcar de "apărarea intereselor statului român". Recurentul arată că activitățile desfășurate cu privire la titularul "E., s-au referit exclusiv la activități profesionale, desfășurate la locul său de muncă. Nu pot fi justificate ingerințele comise la adresa persoanei supravegheate în modalitatea arătată de către recurent după cum nu pot fi acceptate nici imixtiunile în viata personală, or rezultă din actele dosarului că au fost supravegheate inclusiv vizitele la domiciliu ale celui urmărit, făcute de persoane de sex feminin. Totodată, recurentul nu probează, prin prisma "îndeplinirii obligațiilor de serviciu", legalitatea acțiunilor sale. Nu rezultă, din actele de urmărire, că măsurile dispuse au fost justificate de necesitatea protejării informațiilor cu caracter secret și evitarea divulgării acestora în exteriorul țării. Rezultă deci cu necesitate faptul că acțiunea instrumentată împotriva persoanei urmărite a fost una abuzivă, motivată de considerente politice și nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare, inclusiv a prevederilor Constituției României din 1965 sau a regulamentelor militare. Prin prelucrarea, pentru motive politice, a unor informații cu caracter personal, recurentul a încălcat dreptul la viată privată în privința persoanei urmărite. Astfel fiind, Înalta Curte constată că, din perspectiva art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susținerile recurentului pârât sunt neîntemeiate și se impun a fi respinse iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind motivată și dată cu respectarea normelor de drept material. Nici incidenta art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținută, hotărârea recurată necuprinzând motive contradictorii. Verificând considerentele pentru care a fost dată sentința recurată, Înalta Curte constată că judecătorul fondului nu a făcut afirmația imputată de către recurent, că "în fapt, în cauză nu s-a contestat calitatea pârâtului de lucrător al fostei securități". Corect sesizează intimatul că nu este nicio contradicție între cele dovedite probator și susținerile din motivarea fondului, în sensul că persoana urmărită de recurent ar fi figurat în evidențele securității ca fost condamnat politic, cu referire la încheierea de ședință din 24 mai 2016 și având în vedere inclusiv poziția procesuală exprimată de pârât prin întâmpinare, unde se recunoaște că persoana urmărită fusese condamnat politic și că motivația luării în atenție a petentului B., pe considerentul că era fost deținut politic ar fi fost "un aspect secundar". Soluția instanței are în vedere inclusiv Nota din 3 octombrie 1969, în care se consemnează că "B. a fost condamnat prin Sentința nr. 111 din 11 martie 1952 a T.M. Craiova, la 15 ani muncă silnică, a fost grațiat în 1964 ... a făcut parte din organizația subversivă "D., din Târgu Jiu ... După eliberarea din penitenciar.. a devenit student al Facultății de filologie ... Din primul an de studenție a fost încadrat informativ iar în februarie 1969 i s-a deschis mapă de lucru care a fost transformată în acțiune informativă ..." O altă critică a recurentului se referă la preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, față de varianta inițială a acestui act normativ, susținându-se că, din conținutul acestuia, ca urmare a modificării, "dispare titularul exercițiului terorii care, de fapt, a aprobat acțiunile Securității și a dispus măsurile, în cazurile invocate de reclamantă". Verificând comparativ preambulul actului normativ se poate constata că nu dispare titularul exercițiului teroarei, fiind doar folosită sintagma "puterea comunistă". Este irelevantă susținerea recurentului cu privire la titularul exercițiului terorii, persoanele ce aparțineau structurilor fostei Securități neputând fi exonerate de consecințele activităților desfășurate în vederea protejării regimului totalitar comunist. Oricum, o astfel de apărare nu poate fi circumscrisă motivelor de casare prevăzute la art. 488 pct. 6 C. proc. civ., după cum nici susținerile referitoare la interpretarea greșită a probatoriului nu au acoperire din perspectiva motivului de nelegalitate referitor la existența unor motive contradictorii. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 1936 din 7 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.