ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2018

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 octombrie 2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității. 1.

Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 338 din 5 februarie 2016, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii CNSAS. În motivarea opțiunii sale procesuale recurentul pârât a susținut următoarele: Este nereală susținerea instanței de fond conform cu care ar rezulta din cuprinsul Notei de constatare nr. x din 28 octombrie 2014 că pârâtul ar fi participat activ la urmărirea informativă a profesorului de istorie B., propunând în acest sens urmărirea lui prin mapa de verificare. Raportul cu propunerea de supraveghere informativă, care cuprinde și planul de măsuri din 03/04 iunie 1989 a fost întocmit de un ofițer specialist din cadrul serviciului I al unității de securitate și a fost aprobat de șeful acestui serviciu, ceilalți ofițeri, printre care și recurentul, fiind simpli executanți. Semnătura recurentului pe acest înscris, care în mod neadecvat și nepotrivit a fost menționat ca fiind coordonator, nu a vizat decât o opinie juridică în legătură cu încadrarea juridică a faptelor imputate persoanei urmărite, de care decidenții pot sau nu să țină seama. Prin urmare, pârâtul nu a întocmit raportul, nu a aprobat acest raport, astfel că în acest context consideră că nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 24/2008. În continuare, recurentul mai susține că notele informative din 15 august 1989, 17 august 1989 și 27 octombrie 1989 au fost solicitate și primite de șeful acestei operațiuni, neavând nici o atribuție în acest sens. Raportul cu propunerea de finalizare a supravegherii informative, închiderea mapei de verificare și clasarea cazului din 5 decembrie 1989 nu conține vreo semnătură de avizare din partea pârâtului, fiind întocmit și aprobat de autorii raportului cu propunerea de supraveghere informativă, iar la audierea domului B. pârâtul nu a avut nici o contribuție. Se concluzionează că pârâtul nu a avut nici o atribuție în supravegherea informativă a acestei persoane, decât cea de consultanță juridică, abilitate dobândită din experiența profesională anterioară de lucrător în cadrul Miliției, astfel că este nefondată aprecierea instanței de fond în sensul că i-ar fi îngrădit libertățile acestuia și i-ar fi încălcat drepturile fundamentale, atribuțiile pârâtului nefiind în domeniul legionarismului sau învățământului, ci exclusiv în domeniul economic. În final se arată că sunt nereale constatările instanței de fond referitoare la poziția procesuală a pârâtului de recunoaștere expresă a unor înscrisuri de la dosar, fără a fi indicate în concret care sunt acestea. 1.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinare reclamantul intimat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond prin care s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este legală și temeinică. 1.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 2.1. Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a apărărilor formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Criticile pârâtului aduse hotărârii instanței de fond prin cererea de recurs se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Procedând la propria analiză, în limitele legale menționate, instanța de control judiciar constată că, nu este incident în cauză motivul de nelegalitate invocat, soluția primei instanțe fiind rezultatul interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Rezumând criticile recurentului, instanța de control judiciar reține că, în esență, se susține că activitatea de urmărire informativă a unui profesor de istorie de la școala generală din Horezu - Poienari, comuna Valea Stanciului, județul Dolj, a fost declanșată, derulată și finalizată de alți ofițeri din cadrul unității de securitate, în care își desfășura activitatea pârâtul, care aveau putere de decizie de decizie și control asupra activităților efectuate, acesta oferind numai consultanță juridică privind încadrarea juridică a pretinselor fapte ale profesorului investigat, iar prin activitatea efectiv prestată, nu se poate susține că ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Contrar apărărilor recurentului, Înalta Curte în acord cu judecătorul fondului, poate concluziona pe baza înscrisurilor administrate în probațiune la soluționarea cauzei în fond că, pârâtul în calitate ofițer activ - locotenent colonel la Securitatea Județeană Dolj - Serviciul I, Informații Interne a participat activ la urmărirea informativă a unui profesor de istorie, fiu de fost condamnat politic. În acest sens, pârâtul a fost desemnat ofițer coordonator al acestei operațiuni informative, iar în această calitate a propus prin mapă de verificare a titularului dosarului "pentru descifrarea activității pe care o desfășoară, a stabili dacă face parte din vreun anturaj cu caracter negativ, precum și pentru prevenirea oricărei acțiuni ostile și documentării atitudinii ce o are", întrucât "a fost semnalat prin sursa S și rețeaua informativă cu comentarii negative la adresa politicii partidului și statului nostru". Înalta Curte nu poate reține apărările recurentului-pârât cum că întregul dosar depus în probațiune și care atestă activitatea informativă derulată a fost aprobat și instrumentat de alți ofițeri din cadrul unității în care își desfășura activitatea, iar activitatea lui s-a rezumat la consultanță juridică referitoare la încadrarea juridică a faptelor imputate subiectului urmărit. Raportul cu propunerea de luare în mapă, de verificare a numitului B. și planul de măsuri în această mapă de verificare sunt semnate de pârât, în calitate de ofițer coordonator al acestei operațiuni de culegere de informații alături de un alt ofițer specialist II, demersuri care sunt aprobate de șeful serviciului. Mai mult, planul de măsuri menționat, din modul său de formulare, apare ca întocmit de ofițerul specialist II, însă în legătură cu activitățile preconizate a fi îndeplinite și termenele scontate, pârâtul în aceeași calitate de ofițer coordonator și-a exprimat acordul, dându-și astfel consimțământul în legătură cu aspectele propuse. Prin urmare, sunt nefondate susținerile reclamantului referitoare la faptul că semnătura sa pe aceste înscrisuri specifice a fost în calitate de consultant juridic, ci așa cum s-a reținut de prima instanță, a fost un participant direct la urmărirea informativă a titularului dosarului, calitatea sa de ofițer coordonator demonstrând îndrumarea unitară a activităților derulate în acest scop. Din acest punct de vedere este irelevant în cauză că notele informative menționate au fost obținute de ofițerul specialist II, de vreme ce acestea activități erau coordonate de pârât, care își exprimase acordul în legătură cu derularea lor concretă în parametrii organizatorici impuși chiar de el. Sub acest aspect, instanța de control judiciar poate concluziona că pârâtul în calitate de ofițer superior al organelor de securitate a desfășurat activității de coordonare a operațiunii de culegere de informații privind conduita și opiniile profesorului de istorie B., conduită care se încadrează în ipoteza normei prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Pe de altă parte, sunt nefondate și criticile reclamantului referitoare la încălcarea drepturilor fundamentale ori la suprimarea libertăților individuale ale persoanei vizate. Așa cum a reținut în mod just judecătorul fondului, măsurile dispuse prin planul întocmit în aceste sens, precum dirijarea unor surse care să pătrundă în intimitatea celui vizat, ce au dus la avertizarea profesorului B. pentru a nu se exprima sau asocia în mod liber cu alte persoane, cu care împărtășea aceleași convingeri, interceptarea corespondenței pentru stabilirea tuturor legăturilor cu persoane din alte localități și caracterul acestora, precum și efectuarea de percheziții sub acoperirea organelor de miliție, au fost dispuse cu scopul declarat de a depista poziția ostilă/atitudinea dușmănoasă a celui urmărit față de politica partidului, a conducerii statului și regimului comunist. Punerea în practică a măsurilor dispuse constituie în mod evident o ingerință nejustificată în drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei urmărite, așa cum erau ele reglementate și recunoscute la acel moment de Constituția României din 1965, referitoare la libertatea de exprimare și de asociere, precum și de inviolabilitate a corespondenței, fără a face referiri și la legislația convențională internațională ratificată în calitate de parte și de România, la acel moment. Prin urmare, în mod legal a apreciat instanța de fond că activitățile desfășurate de reclamant în calitate de ofițer superior la Securitatea Județeană Dolj - Serviciul I, Informații Interne se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și în consecință a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității. 2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței nr. 338 din data de 5 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.