ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 septembrie 2014 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014 privind proiectul "Dotare cu utilaje pentru furnizarea de servicii auxiliare producției vegetale", ce face obiectul contractului de finanțare din 02 iulie 2010, și a măsurii de restituire a sumei de 840.806,56 RON;

- anularea Deciziei de soluționare a contestației formulată de către reclamantă din 06.08.2014 înregistrată sub nr. x din 11 iulie 2014;

- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data 29.05.2014 privind proiectul "Dotare cu utilaje pentru furnizarea de servicii auxiliare producției vegetale", ce face obiectul contractului de finanțare din 02 iulie 2010 și a măsurii de restituire a sumei de 840.806,56 RON, până la soluționarea definitivă a acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 12 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale;

(ii) a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 23.722 din 11 iulie 2014 emisă de AFIR, precum și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 29.05.2014, privind proiectul "Dotare cu utilaje pentru furnizarea de servicii auxiliare producției vegetale", ce face obiectul contractului de finanțare din 02 iulie 2010;

(iii) a anulat măsura de restituire a sumei de 840.806,56 RON;

(iv) a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 29.05.2014, privind proiectul "Dotare cu utilaje pentru furnizarea de servicii auxiliare producției vegetale", ce face obiectul contractului de finanțare din 02 iulie 2010, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Împotriva sentinței nr. 12 din 28 ianuarie 2015 a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea integrală a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Printr-o primă critică, recurenta-pârâtă susține că, prin motivarea referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1975/2006 și nr. 2988/1995, în cauză nefiind îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura de suspendare a executării.

Expunând detaliat circumstanțele cauzei, recurenta-pârâtă arată că, prin actele administrative contestate în cauză, au fost identificate o serie de elemente care, coroborate și analizate simultan și comparativ, au condus la suspiciunea de creare de condiții artificiale, fiind nefondate aprecierile instanței de fond potrivit cărora nu s-a făcut dovada elementelor subiective și obiective pentru constatarea existenței condițiilor artificiale. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă susține că nu a fost atins obiectivul specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro - întreprinderi, întrucât, din analiza contractelor de prestări servicii ale societăților, rezultă că acestea prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat.

Se arată că circumstanțele obiective au fost demonstrate, iar circumstanța subiectivă este dată de intenția de a obține un avantaj, aspect dovedit prin legăturile legale, geografice și funcționale dintre societățile în cauză. Prin coroborarea elementelor expuse, recurenta-pârâtă afirmă că s-a dovedit existența unui interes manifestat de către titularul proiectului ca, prin crearea de condiții artificiale, să beneficieze de sprijin și să obțină un avantaj care contravine obiectivelor măsurii.

În raport de aceste aspecte, recurentei-pârâte îi revine obligația de a recupera integral sumele acordate beneficiarilor, potrivit art. 5, art. 24 și art. 26 din Regulamentul nr. 65/2011, art. 17 alin. (3) din Ordinul nr. 567/2008, dar și potrivit art. 17 alin. (4) din Anexa I a Contractului de finanțare, care instituie un pact comisoiu de gradul IV.

Recurenta-pârâtă arată că, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-343/12, CJUE lasă la latitudinea judecătorului național aprecierea probelor care demonstrează existența condițiilor artificiale, oferindu-i criteriile după care poate face această apreciere, respectiv elementele obiective, coroborate cu cele subiective.

În speță, în condițiile în care echipamentele achiziționate de intimata-reclamantă sunt utilizate pentru prestarea de servicii către societățile B. S.R.L. și C. S.R.L., este evident că obiectivul Măsurii 312 nu a fost atins, în sensul că nu s-au finanțat două proiecte independente, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcționează, ci s-a finanțat, practic, o singură entitate, a cărei activitate profită doar acesteia.

Cât privește suspendarea executării actelor administrative contestate, recurenta-pârâtă apreciază că instanța de fond nu a interpretat corect condițiile de admisibilitate reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15.06.2015, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii și anulare a actelor administrativ-fiscale contestate, a fost recurată de către intimata-pârâtă AFIR, motivul de casare considerat de aceasta a fi incident fiind cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., referitor la "încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

A susținut recurenta AFIR că judecătorul fondului a concluzionat în mod eronat că nu s-a probat existența unor condiții artificiale în obținerea și utilizarea fondurilor europene de către intimata reclamantă Societatea A. S.R.L., în vederea derulării proiectului "Dotare cu utilaje pentru furnizarea de servicii auxiliare producției vegetale", iar elementele identificate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014 nu demonstrează existența unei înțelegeri frauduloase pentru accesarea fondurilor europene, nefiind răsturnată, în cauză, prezumția de bună credință de care se bucură beneficiarul finanțării.

În fapt, între Societatea A. S.R.L. și autoritatea contractantă APDRP (în prezent AFIR) s-a încheiat contractul cadru de finanțare din 02 iulie 2010 pentru proiectul "Dotare cu utilaje pentru furnizarea de servicii auxiliare producției vegetale", iar în urma verificării documentelor în controlul ex-post s-a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 29.05.2014, în cuprinsul căruia s-a reținut că, date fiind relațiile de familie între asociații unităților economice C. S.R.L., D. II, B. S.R.L. și intimata reclamantă, precum și relațiile de afaceri din cadrul acestor entități juridice, se constată crearea de condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312, iar utilajele achiziționate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populația rurală, fiind destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii și a firmelor deținute de către aceștia.

Indicatorii fizici, funcționali și economici ce au fost identificați cu ocazia controlului ex-post, menționați, de altfel, în cuprinsul sentinței atacate, au condus la suspiciunea de creare de condiții artificiale, concluzie nevalidată de judecătorul fondului, care a reținut că AFIR nu a dovedit elementele subiective și obiective necesare constatării existenței unor asemenea condiții.

Contrar soluției primei instanțe, Înalta Curte reține caracterul legal al actelor administrativ-fiscale întocmite în cauză de recurenta-pârâtă AFIR, prin care s-a constatat existența neregulilor în derularea proiectului propus de intimata-reclamantă A. S.R.L., finanțat din fonduri europene nerambursabile, fiind dispusă în sarcina beneficiarului restituirea sumelor alocate în cadrul Măsurii 312.

Primordial, reține Înalta Curte că, potrivit Ghidului Solicitantului din cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală-PNDR-Axa 3-Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, măsura 3.2.1. "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", în versiunea 04 din iunie 2010, în cadrul capitolului 2.1, s-a prevăzut că beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, în sensul prevederilor Legii 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, trebuie să fie întreprinderi autonome, sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenți economici) care se vor angaja ca până la data semnării contractului de finanțare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată și să funcționeze ca microîntreprindere.

În documentația întocmită conform Ghidului Solicitantului pentru depunerea proiectului în vederea obținerii finanțării nerambursabile, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a declarat că este o întreprindere autonomă, aspect ce a fost avut în vedere la momentul evaluării condițiilor de eligibilitate a solicitantului.

În verificarea documentară a proiectului "Dotare cu utilaje pentru furnizarea de servicii auxiliare producției vegetale", a reținut autoritatea contractantă AFIR că nu au fost menținute condițiile de eligibilitate ce au fost declarate la momentul încheierii contractului de finanțare dintre părțile litigante.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din acest contract (înregistrat din 02 iulie 2010), "beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani, de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul."

Modificările substanțiale survenite în derularea proiectului implementat cu finanțare europeană nerambursabile au fost reținute de către echipa de control din cadrul AFIR ca urmare a identificării legăturilor existente între intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. și entitățile juridice C. S.R.L., B. S.R.L. și D.

Potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, " (1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză."

Prezintă relevanță în cauză prevederile art. 44 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004, ce au fost avute în vedere de către recurenta-pârâtă AFIR în justificarea pierderii statutului de întreprindere autonomă pentru Societatea A. S.R.L., pe parcursul perioadei de implementare și de monitorizare a proiectului pentru care aceasta a obținut finanțare europeană nerambursabilă în cadrul Măsurii 312 din PNDR-Axa 3.

Interpretarea conferită de jurisprudența CJUE asupra prevederilor art. 3 alin. (3) parag. (4) din Recomandarea 2003/361/CE (reluată în dreptul intern în cuprinsul prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004), prin hotărârea din 27.02.2014 pronunțată în cauza C -110/13 HaTe Fo GMBH, este cea potrivit căreia "unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări."

Cu ocazia controlului ex-post ce a condus la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 29.05.2014, s-a reținut existența următoarelor legături în cadrul grupului de firme compus din Societatea A. S.R.L., Societatea C. S.R.L., Societatea B. S.R.L. și Întreprinderea Individuală D.:

- toate cele patru entități juridice au sediul social la aceeași adresă, Societatea C. S.R.L. fiind comodanta comună a celorlalte trei firme;

- în cadrul Societății A. S.R.L. calitatea de reprezentant legal o avea la momentul depunerii cererii de finanțare doamna E., ulterior fiind înlocuită cu domnul F.;

- în cadrul Societății C. S.R.L. (la rândul său, beneficiar al unui proiect pe măsura 123) asociat unic este domnul F., iar administratori sunt F. și G.;

- în cadrul Societății B. S.R.L. asociat unic este domnul G., iar administratori sunt G. și F.;

- în cadrul D. - Întreprindere Individuală - titularul întreprinderii individuale este D.;

- codul CAEN al activității principale a Societății A. S.R.L. este 0161-"Activități auxiliare pentru producția vegetală" iar codul CAEN 0111 "Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase" este codul de activitate principală sau secundară pentru celelalte 3 firme;

- în anii 2011 și 2012 beneficiarul A. S.R.L. a prestat servicii doar către celelalte trei entități juridice, deținute de familia Na...;

- în anul 2013 au fost introduși noi clienți în portofoliul Societății A. S.R.L.; ponderea majoritară fiind tot cea a activității prestate către cele trei firme din grupul aparținând familiei Nagy:

- existența legăturilor de rudenie dintre E., F., G. și D.

Chiar dacă, în aparență, cele patru entități juridice sunt separate, interdependențele existente între acestea, reliefate anterior, duc la calificarea lor în întreprinderi legate, în sensul dispozițiilor art. 44 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004, fapt ce dovedește existența premiselor creării de condiții artificiale, pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, prin fracționarea artificială a unui proiect de investiții.

Este real că, potrivit jurisprudenței CJUE, materializată prin hotărârea din 12.09.2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, " […] proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia."

Contrar soluției pronunțate de prima instanță, Înalta Curte reține că ambele elemente la care face referire instanța europeană sunt întrunite în cauză.

Potrivit prevederilor inserate la pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural", Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general, ce vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312), a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi; precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de micro-întreprinderi; dezvoltarea celor existente în sectorul agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei-reclamante, are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic.

În condițiile reținerii, de către instanța de control judiciar, a existenței unor întreprinderi legate, între care se află și întreprinderea intimată, este evident că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece nu s-au finanțat două proiecte independente(pentru Societatea A. S.R.L. și pentru Societatea C.), care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcționează, ci, în realitate, s-a finanțat o singură entitate (familie), a cărei activitate profită doar acesteia.

Această concluzie rezidă și din faptul că achiziționarea de utilaje de către intimata-reclamantă prin accesarea sprijinului financiar nerambursabil în procent de 70% din valoarea proiectului a fost destinată efectuării de lucrări agricole nu către terți, ci către unități economice aparținând familiei, astfel cum se observă din fișele contului 704 pentru anii 2011 și 2012, în care beneficiarul finanțării a efectuat lucrări doar pentru societățile C. S.R.L. și B. S.R.L., precum și pentru Întreprinderea individuală D..

În aceste condiții, se poate reține că utilajele achiziționate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populația rurală, deoarece acestea au fost destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii și a firmelor deținute de către aceștia.

În ceea ce privește existența elementului subiectiv, acesta presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, ce contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Reperul jurisprudențial în analiza acestui element este cel oferit de hotărârea CJUE pronunțată la data de 12.09.2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, în care se arată, la paragrafele 40, 41 și 43 că:

"40. […]fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland‑Stärke, citată anterior, punctul 58).

Elementul subiectiv este definit prin anumiți indicatori, grupați în trei categorii, respectiv:

externi/fizici;

structurali, legali, juridici;

de afaceri, financiar-contabili.

În cauză, astfel cum s-a evidențiat anterior, au fost identificați indicatorii care probează existența elementului subiectiv al creării de condiții artificiale pentru obținerea finanțării.

În acest sens, reține Înalta Curte că intimata-reclamantă are același sediu cu cel al altor firme din același grup familial, deținut în baza unui contract de comodat încheiat cu același comodant, la rândul său beneficiar al unei finanțări nerambursabile pentru o activitate adiacentă celei a Societății A. S.R.L., iar conducerea entităților juridice este asigurată de persoane aflate în legături de rudenie. De asemenea, activitatea realizată de intimata-reclamantă în anii 2011 și 2012 a fost prestată doar către celelalte societăți deținute de familia Na...

În plus față de aceste elemente comune existente între Societatea A. S.R.L., Societatea C. S.R.L., Societatea B. S.R.L., D., interdependența concertată între beneficiarele ajutorului nerambursabil în cadrul aceleiași măsuri (societatea intimată și C. SRL) rezultă din împrejurarea că, potrivit contractului de cesiune din 12 februarie 2014 înregistrat la AJFP Alba, Societatea C. S.R.L. a cedat în mod irevocabil și necondiționat către Societatea A. S.R.L. dreptul de creanță împotriva ANAF, achitând astfel datorii fiscale ale intimatei-reclamante în cuantum de 8.460 RON.

Concluzionând, nu doar existența relațiilor de familie în cadrul grupului de firme compus din cele 4 entități juridice a fost de natură a reține îndeplinirea elementului subiectiv al creării de condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului nerambursabil, ci maniera deliberată a membrilor familiei Nagy de a acționa în conducerea fiecărei firme, de natură a anihila autonomia de voință a fiecăreia dintre societățile implicate, scopul urmărit fiind contrar celui pretins prin cererea de finanțare.

Așadar, reține instanța de control judiciar că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: "fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin urmare, este fondat recursul declarat de pârâta AFIR, fiind probată, în cauză, existența elementelor care au stat la baza emiterii Procesului-verbal de constatare nr. x din 05 iunie 2014 și a Deciziei nr. 27 278 din 06 august 2014, fapt de natură a reține caracterul legal al respectivelor acte administrativ-fiscale contestate în dosarul de față.

Pentru aceste considerente, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile ar. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta AFIR împotriva sentinței civile nr. 12 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și, în rejudecare, va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 12 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2017.