ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1334/2017

Decizia nr. 1334/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/57/2014 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 12732 din 15 aprilie 2014 privind proiectul construire hala pentru confecții metalice și împrejmuire teren, anularea Deciziei nr. 19927 din 16 iunie 2014 dată în soluționarea contestației și suspendarea dispozițiilor privind creanță bugetară stabilită prin actul atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin cererea înregistrată sub nr. y/57/2014 pe rolul același instanțe a fost înregistrată cererea aceleași reclamante prin care a solicitat suspendarea dispozițiilor privind creanța bugetară stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 12732 din 15 aprilie 2014 privind proiectul construire hala pentru confecții metalice și împrejmuire teren.

Prin Încheierea nr. 25 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în Dosarul nr. y/57/2014 s-a admis excepția de litispendență și a fost trimis dosarul la completul mai întâi învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/57/2014.

Prin Sentința civilă nr. 275 din 21 noiembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SRL, a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15 aprilie 2014, formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit).

Prin Încheierea din 5 decembrie 2014 s-a amânat pronunțarea până la data de 12 decembrie 2014.

Prin Sentința civilă nr. 302 din 19 decembrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva Sentinței civile nr. 275 din 21 noiembrie 2014, a Încheierii de ședință din 5 decembrie 2014 și a Sentinței civile nr. 302 din 19 decembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a declarat recurs.

Ulterior, la data de 21 februarie 2015, recurenta a depus cerere de suspendare a dispozițiilor privind creanța bugetară stabilită prin procesul-verbal până la soluționarea acțiunii în anulare.

I. În recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 275 din 21 decembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de suspendare.

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că a considerat că în cauză cazul bine justificat nu este îndeplinit și când a apreciat că instanța învestită cu cererea de suspendare nu poate să analizeze cerințele de nelegalitate invocate în motivarea acțiunii deoarece s-ar realiza o antepronunțare asupra fondului.

Recurenta consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate în sensul că pericolul pagubei iminente determină cazul bine justificat.

Cazul bine justificat, susține recurenta, este dovedit pentru că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, iar instanța de fond trebuia să analizeze aparența de legalitate a actelor contestate prin prisma fiecărui motiv de nelegalitate invocat prin cererea de suspendare.

Având în vedere că prin punerea în executare a creanței s-ar produce un prejudiciu insurmontabil s-a solicitat suspendarea iar pentru a dovedi această condiție a fost depusă balanța anului 2013 și o adresă emisă de SC B. SRL, din care rezultă că executarea creanței ar avea drept consecință inducerea stării de insolvență.

De aceea, s-a solicitat suspendarea Procesului-verbal nr. 12732 din 15 aprilie 2014 încheiat de APDRP până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestuia și a Deciziei nr. 199247 din 16 iunie 2014 dată de comisia de soluționare a contestației.

II. Recursul declarat împotriva Încheierii din 5 decembrie 2014 și a Sentinței civile nr. 302/2014

În cadrul motivelor de recurs s-a arătat că la data de 5 decembrie 2014, în temeiul art. 254 pct. 2 C. proc. civ., a solicitat efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară evaluare bunuri mobile având ca obiectiv stabilirea dacă bunurile livrate efectiv de societatea câștigătoare corespund cerințelor stipulate în caietul de sarcini.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea Încheierii din 5 decembrie 2014, în sensul admiterii cererii de efectuare a unei expertize tehnice judiciare.

Sentința civilă nr. 302/2014 a fost criticată pentru că a constatat că sunt îndeplinite cerințele în privința unor nereguli constatate în privința implementării proiectului, în sensul O.U.G. nr. 66/2011, cât și art. 16 din anexa la contractul de finanțare încheiat.

Deși a invocat jurisprudența comunitară, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, în sensul că nu au fost colectate dovezi concludente și pertinente care să sprijine posibila existență a unor condiții create artificial în cadrul acestui proiect, instanța de fond a respins apărările ca neîntemeiate.

Au fost subliniate considerentele CJUE în cauza C-434/12 și că prin constatările efectuate în speță, în urma misiunii de audit, APDRP evocă o ipoteză și o simplă presupunere, bazată pe insuficiente dovezi care să sprijine posibila existență a unor condiții create artificial în cadrul acestui proiect.

Probele pe care instanța de fond le-a reținut ca fiind exprimarea constatărilor organului de control sunt netemeinice, în opinia recurentei, având în vedere următoarele:

- referitor la procedura de achiziție bunuri: a) conform notei justificative privind selectarea procedurii de achiziție, valoarea estimată a achiziției este 14.338 euro, sub pragul de 50.000 euro, fapt care în mod normal a permis procedura cu o singură ofertă; b) în cadrul notei justificative se stipulează ca și procedura de achiziție cu scopul asigurării unui mediu concurențial: selecția de oferte, adjudecarea fiind posibilă cu minim o ofertă conformă; c) așa cum se preciza în procesul-verbal, toate ofertele primite de A. SRL prezintă caracteristici identice celor solicitate în invitațiile de participare, ofertele fiind conforme din punct de vedere tehnic; d) în cadrul procesului-verbal nu pune sub semnul incertitudinii faptului aparent, beneficiarul a transmis invitații de participare către trei operatori economici distincți, însă acest fapt este dovedit prin dosarul de achiziții de bunuri, avizat de către CRPDRP Alba Iulia; e) se constată existența unor greșeli similare în cadrul a două oferte, însă a apreciat recurenta că neregulile constatate nu sunt responsabilitatea beneficiarului SC A. SRL, acesta având cel puțin o ofertă conformă primită;

- referitor la necorelările între bunurile ofertate și cele livrate:

a) atât bunurile care sunt cuprinse în oferte câștigătoare cât și cele livrate efectiv, corespund cerințelor stabilite în caietul de sarcini al achiziției;

b) faptul că unele echipamente au fost produse în anii 2006, 2008 și 2009 nu demonstrează faptul că aceste echipamente nu sunt noi, toate echipamentele fiind livrate cu documentele aferente: garanție, carte tehnică, iar organul de control nu a dovedit că bunurile nu sunt noi;

c) utilajele și dotările sunt conforme cu cerințele caietului de sarcini.

- referitor la relația dintre SC A. SRL Alba Iulia și A. SRL Madrid:

a) cele două societăți amintite reprezintă agenți economici independenți din toate punctele de vedere, care de comun acord au convenit încheierea celor două Contracte, respectiv nr. 14 din 14 noiembrie 2012 și nr. 4 din 15 februarie 2013 ale căror condiții contractuale au fost negociate de comun acord;

b) în procesul-verbal atacat se face o presupunere conform căreia beneficiarul încasează de la dl. C. suma de 4.200 euro sub forma unei plăți de tip „kickback payment”, fără a demonstra acest lucru, fiind din nou o supoziție a organului de control.

S-a solicitat a se constata că societatea a fost controlată de fiecare dată când s-au făcut cererile de plată, respectiv decembrie 2010, controale în urma cărora nu s-au constatat neregulile menționate în procesul-verbal.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cu consecința anulării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 12732 din 15 aprilie 2014 și Decizia nr. 19927 din 16 iunie 2014 dată de comisia de soluționare a contestației.

Intimatul MADR a formulat întâmpinare la recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 302 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata AFIR a formulat întâmpinare la recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 275 din 21 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

La data de 21 decembrie 2015 recurenta SC A. a formulat cerere de suspendare a dispozițiilor privind creanța bugetară stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 12732 din 15 aprilie 2014 până la soluționarea definitivă a acțiunii care are ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și anularea Deciziei nr. 19927 din 16 ianuarie 2014, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare la cererea de suspendare și a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea cererii.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 9 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia.

Prin Încheierea din 8 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantă împotriva Sentinței civile nr. 275/2014, a Încheierii din 5 decembrie 2014 și a Sentinței civile nr. 302/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și s-a fost fixat termen pentru judecarea recursului cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursurile declarate și cererea de suspendare pentru următoarele considerente:

Cererea de suspendare formulată la 21 decembrie 2015 va fi respinsă ca inadmisibilă.

Recurenta a solicitat suspendarea, în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 12732 din 15 aprilie 2014 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a procesului-verbal și a deciziei date în soluționarea contestației.

În prezenta cauză sunt soluționate recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC A. împotriva Sentința civile nr. 275/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 12732 din 15 aprilie 2014 până la soluționarea acțiunii în anulare, ca neîntemeiată, dar și recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 302/2014 pronunțată de aceeași instanță prin care a fost respinsă cererea de anulare a actelor contestate.

Practic, recurenta a solicitat, prin cerere depusă în fața instanței de recurs, suspendarea procesului-verbal prin care a fost obligat la plata creanței bugetare de 344.712,48 RON până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Inadmisibilitatea acțiunii rezultă din perspectiva încălcării următoarele texte:

- art. 16 alin. (6) din Legea nr. 554/2004: „Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive”;

- art. 15 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004: „Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.

Cum recurenta SC A. SRL a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, în raport de prevederile anterior citate, cererea este inadmisibilă, pentru că așa cum s-a arătat, cererea de suspendare poate fi formulată dar până la soluționarea acțiunii în fond, or, acțiunea în anulare a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 302 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, atacată cu recurs ce face obiectul prezentei cauze.

Recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 302 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal

Instanța de fond a fost învestită cu acțiune în anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 19927 din 16 iunie 2014.

În motivarea soluției de respingere s-a susținut că în cauză au fost constatate nereguli în derularea procedurii de atribuire și de executare a contractului constând în faptul ca beneficiarul a atribuit doua dintre contractele încheiate în vederea implementării proiectului societății D. SRL, al cărei asociat este C., iar valoarea celor doua contracte reprezintă aproximativ 93% din valoarea eligibila a contractului. Desfășurarea procedurii de achiziție publică este afectată de nereguli în privința ofertelor prezentate, în sensul ca toate cele trei oferte prezentate sunt asemănătoare, ducând la concluzia că nu au fost emise în mod independent de către societățile participante. De asemenea, s-a constatat că după avizarea dosarelor de achiziție de către structurile teritoriale ale APDRP, D. SRL a livrat beneficiarului, în parte, alte bunuri decât cele cuprinse în oferte, iar beneficiarul a acceptat acest fapt, neexistând dovada refuzului beneficiarului exprimată în acest sens, iar în privința anumitor bunuri există suspiciunea că sunt bunuri second-hand, față de împrejurarea că data producției este cu mult anterioară datei de achiziție.

Pe de alta parte, s-a constatat că beneficiarul a încasat de la C., asociatul unic al societății care a executat contractele de lucrări, dotări și bunuri, suma de 4.200 euro, în schimbul detașării a doua persoane pentru o luna la societatea din Spania, neavând obligația de a remunera persoanele respective sau să suporte cheltuielile de transport și cazare, iar pârâta a apreciat ca acest fapt reprezintă de fapt o plata de tipul kickback payment, adică întoarcerea unei sume de bani de la agentul economic, câștigător al achiziției către persoana care a acordat contractele respective. De asemenea, în urma controlului s-a mai constatat ca prima detașare a personalului la societatea din Spania s-a efectuat după depunerea ultimului dosar de plata până la momentul plății respective, iar a doua detașare s-a efectuat după primirea tranșei IV, perioada în care beneficiarul trebuia să desfășoare activitatea finanțată, iar în cadrul cererii de finanțare, reclamanta a precizat ca urmează sa creeze patru noi locuri de muncă, obligație neîndeplinită de reclamanta.

Criticile recurentei-reclamante aduse acestei soluții sunt nefondate.

Prima critică a recurentei a vizat faptul că, deși a invocat jurisprudența comunitară susținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, instanța de fond a respins aceste apărări. Jurisprudența comunitară referitoare la interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 invocată de reclamantă în fața instanței de fond este reprezentată de Hotărârea dată în C-434/12.

Conform art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: „Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor”.

În interpretarea acestui text, instanța europeană (CJUE) a pronunțat Hotărârea C-434/12 și a considerat că: „1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.”

Din analiza celor stabilite de CJUE rezultă că pentru a dovedi îndeplinirea condițiile create în mod artificial se impun a fi dovedite elementele obiective și elementele subiective care ar permite să aprecieze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu a putut fi atinsă și că s-a urmărit în exclusivitate să se obțină un avantaj care ar contraveni schemei de ajutor.

Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, cele constatate de organele de control nu evocă o ipoteză și o simplă presupunere bazată pe insuficiente dovezi, ci s-au prezentat argumente care să dovedească existența elementelor obiective și subiective care să sprijine existența condițiilor create artificial în cadrul contractului încheiat de aceasta.

Astfel, în actele contestate s-au menționat aceste elemente ce au rezultat din verificările efectuate în cadrul vizitei la locul de implementare al proiectului:

- deși reclamanta susține că a transmis pentru achiziția de bunuri invitații de participare către trei operatori economici distincți, cu sedii în localități diferite și acționari diferiți, cele trei oferte transmise de societățile comerciale participante la procedura de achiziție sunt identice, inclusiv aceleași greșeli de scriere, în cadrul acelorași cuvinte, dar în invitația de participare acestea nu erau. Din această cauză, se poate considera că acestea sunt indicii că ofertele au fost formale, menite să asigure câștigarea licitației de către SC D. SRL dar fără a avea certitudinea că a fost asigurat un preț al achiziției rezonabil în lipsa unei concurențe reale între cele trei firme participate la procedură;

- în cazul contractului de achiziție de lucrări de construcții, utilități și instalații se constată că acesta a fost încheiat cu SC D. SRL dar au fost livrate unele echipamente diferite ca model, tip și caracteristici față de cele conținute în oferta câștigătoare și ce a fost avizat de autoritățile implicate în proiect, fără ca beneficiarul să refuze acceptarea acestor bunuri sau să solicite o îndreptare a ofertei declarate câștigătoare;

- în urma verificărilor efectuate s-a constatat că cele două contracte (de achiziție bunuri și achiziție lucrări de construcții, utilități și instalații) au fost atribuite aceleiași societăți SC D. SRL al cărui asociat este C., iar valoarea celor două contracte reprezintă aproximativ 93% din valoarea totală eligibilă contractului de finanțare. Reclamanta SC A. a încheiat două contracte de prestări servicii cu A. SRL din Spania, firmă ce are ca asociat unic tot pe C., ce este asociat și în SC D. SRL, iar în baza acestora a încasat de la firma din Spania suma de 4.200 euro/lună și 1.370 euro/lună, plăți ce pot fi considerate tip „kickback payment”, respectiv întoarcerea unei sume de bani de către operatorul economic declarat câștigător al procedurilor de achiziție, deja afectate de nereguli, către cel care acordă contractul respectiv.

Mai mult, deplasarea în Spania a personalului s-a făcut după depunerea ultimului dosar de plată și, respectiv, după primirea tranșei a IV-a.

Se poate considera, pe baza celor prezentate anterior, că este îndeplinit și elementul subiectiv deoarece prin contractul de finanțare încheiat s-a urmărit să se obțină un avantaj care să contravină schemei de ajutor ce a făcut obiectul măsurii în cadrul căreia s-a acordat finanțarea.

Referitor la susținerile recurentei că existența unor greșeli similare în cadrul a două oferte nu sunt în sarcina beneficiarului și că oricum avea cel puțin o ofertă conformă primită se constată că acestea sunt nefondate.

Conform art. 1 alin. (4) din Anexa 1 la contractul de finanțare, beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maxim de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract. Din proprie inițiativă, recurenta -reclamantă a optat pentru aplicarea procedurii de selecție de oferte, astfel că, se consideră îndeplinită această procedură, dacă este asigurată condiția transmiterii unei invitații de participare și sunt depuse oferte de către cel puțin trei operatori economici. Or, în speță, așa cum s-a arătat anterior, ofertele au fost formale și nu se poate considera îndeplinită această condiție, fiind săvârșită astfel o neregulă.

Art. 11 alin. (3) din Anexa I la contract prevede că „În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului (..), precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității. Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept (..)în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă”.

Art. 16 alin. (3): „în cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă. Dacă beneficiarul nu se conformează acestei obligații Autoritatea Contractantă va stabili penalități pentru întârziere și va proceda la recuperarea sumei în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare”.

Aceste dispoziții instituie obligația în sarcina beneficiarului de a verifica modul în care atribuie contractul de achiziție pentru că orice neregulă descoperită, chiar ulterior implementării acestuia, poate să conducă la retragerea finanțării.

Referitor la susținerea recurentei potrivit căreia, în urma controalelor efectuate anterior, când au fost formulate cereri de plată nu s-au constatat nereguli se constată că și acestea sunt nefondate deoarece recurenta face o confuzie între analiza cererilor de plată efectuată potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și cea prevăzută de art. 21 din același act normativ. Faptul că au fost aprobate cererile de plată depuse de către recurentă nu înseamnă că autoritatea de control nu poate iniția și activitatea de verificare și de identificare a unor nereguli, chiar dacă acestea au fost săvârșite înainte de efectuarea plății deoarece asemenea controale pot fi dispuse pe parcursul monitorizării și se finalizează cu întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulii.

Deși societatea reclamantă a fost controlată de fiecare dată atunci când au fost depuse cererile de plată nu presupune că nu s-ar putea constata existența unor nereguli ulterior, iar prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, se aplică ori de câte ori se constată că există indicii cu privire la săvârșirea unei nereguli.

În privința necorelării între bunurile ofertate și cele livrate, chiar dacă valoarea acestora nu are o pondere însemnată în cadrul proiectului, acestea au existat și au reprezentat încă un factor ce a putut dovedi îndeplinirea elementului obiectiv al creării de condiții artificiale în sensul art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

De altfel, chiar organele de control au precizat faptul că dacă se aprecia că pentru buna implementare a proiectului ar fi putut fi livrate și bunuri cu caracteristici mai bune, era necesară înștiințarea autorității ce verifica modul de executare al proiectului.

Sunt nefondate și criticile recurentei referitoare la faptul că organele de control au făcut numai o „presupunere” în privința relațiilor între SC A. SRL Alba Iulia și A. SRL Madrid, Spania deoarece, prin constatările făcute și prezentate anterior s-a dovedit existența unei înțelegeri și a unei plăți de tip „kickback payment” prin modul în care au fost încheiate contractele de prestări servicii, clauzele acestora și datele încheierii lor.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii în anulare a actelor contestate a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale, recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 302/2014 va fi respins ca nefondat, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva Încheierii din 5 decembrie 2014 a Curții de Apel Alba-Iulia se constată că acesta a vizat numai soluția de respingere a cererii de efectuare a unei expertize tehnice judiciare evaluare bunuri mobile. Această solicitare a fost formulată pentru prima dată cu ocazia dezbaterilor pe fond, iar instanța de fond a respins această solicitare pentru că nu a fost solicitată prin acțiune.

Conform art. 254 alin. (1) și 2 C. proc. civ.: „(1) Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabilește regulile de competență și de judecare a cauzelor civile, precum și cele de executare a hotărârilor instanțelor și a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiției în materie civilă. (2) În înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăților fundamentale, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, aplicarea legii și garantarea supremației acesteia”.

Așa cum rezultă din aceste texte, probele, inclusiv proba cu expertiza tehnică, trebuie propuse de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii, iar reclamanta nu a făcut dovada că ar fi îndeplinit unul din cazurile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. proc. civ. pentru a fi încuviințată această probă în cursul procesului.

De aceea, se constată că chiar dacă proba cu expertiză este admisibilă, nu se poate admite recursul împotriva încheierii pentru măsura dispusă de a respinge proba solicitată deoarece a intervenit decăderea reclamantei din a propune această probă și va fi respins recursul declarat împotriva acestei încheieri

Recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 275 din 21 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal

Prin această sentință a fost respinsă cererea de suspendare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 12732 din 15 aprilie 2014 încheiat de APDRP până la soluționarea definitivă a acțiunii care are ca obiect anularea acestuia și a Deciziei nr. 19927 din 16 aprilie 2014 emisă de APDRP dată în soluția contestației.

Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi distinsă cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că, în cadrul procedurii suspendării executării actelor administrative, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă o prejudecare a fondului litigiului.

În speță, se observă că, cererea de suspendare a făcut obiectul Dosarului nr. x/57/2014 al Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, dar dosarul a fost conexat la Dosarul nr. y/57/2014 în care a fost pronunțată Sentința nr. 302/2014 prin care a fost soluționată acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, astfel că nu se mai impune analiza criticilor de nelegalitate ale hotărârii prin care s-a respins cererea de suspendare tocmai pentru faptul că a fost soluționată, prin respingere, și acțiunea în anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a deciziei de soluționare a contestației administrative.

În aceste condiții, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 275/2014, a Încheierii de ședință din 5 decembrie 2014 și a Sentinței civile nr. 302 din 19 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a creanței bugetare, până la soluționarea cererii de suspendare, ca inadmisibilă.

Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 275 din 21 noiembrie 2014, a Încheierii de ședință din 5 decembrie 2014 și a Sentinței civile nr. 302 din 19 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2017.

Procesat de GGC - LM