ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 864/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.04.2015, sub nr. x/2015, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a formulat cerere de suspendare a executării actului administrativ atacat înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x la data de 23.10.2014, privind proiectul achiziție de utilaje pentru pregătirea terenului la A., ce face obiectul contractului de finanțare x/02.11.2012, beneficiar Întreprinderea Individuală A. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ atacat.

Cererea de suspendare a fost întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2205 din 11 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a dispus suspendarea executării actului administrativ-procesul-verbal înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/2014 emis de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 2205 din 11 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii instanței de fond și, reținând cauza spre rejudecare, să se respingă cererea de suspendare formulată de intimatul-reclamant.

În motivarea recursului se arată că, în speță: la data de 02.11.2012 a fost semnat Contractul cadru de finanțare, nr. x, între APDRP, în calitate de autoritate contractantă și II A., în calitate de beneficiar; valoarea totală eligibilă a proiectului este de 1.181.435 RON, recurenta-pârâtă angajându-se să finanțeze maxim 70% din valoarea totală eligibilă, respectiv 827.004 RON (FEADR și PERE); obiectul contractului îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Achiziție de utilaje pentru pregătirea terenului la A.".

În speță, intimatului-reclamant i s-a decontat tranșa I de plată, în cuantum de 558.531,82 RON, proiect - nefinalizat, iar prezenta verificare a fost demarată ca urmare a aprobării, de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a IRD 01 - suspiciune de neregulă nr. x/31.07.2014, înregistrată la OJFIR Sibiu sub nr. x/2014. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă, a demarat procedura de constatare nereguli și recuperare debite, urmare a adresei CRPDRP 8 București - llfov nr. x/17.06.2014, privind suspiciunea de creare de condiții artificiale, iar la data de 12.09.2014, conform scrisorii de informare nr. x/10.09.2014 și a ordinelor de deplasare, a fost efectuată și o vizită în teren.

Se susține că în urma verificărilor documentare și pe teren s-a constatat ca exista legături între beneficiarul A. Î.I., membrii comisiilor de evaluare a ofertelor și acționariatul firmei pentru care prestează servicii (SC B. SRL). De asemenea, s-a mai constatat că A.I. nu mai respectă activitatea prevăzută în Memoriul justificativ, adică prestarea serviciilor mecanizate pentru pregătirea terenului către populația din mediul rural și are un client unic, respectiv S.C. B. S.R.L.

Recurenta-pârâtă mai susține că: a reziliat două contracte de finanțare, respectiv contractul încheiat cu C. Î.I. și cel cu S.C. DNR Group S.R.L.; beneficiarii A.I., S.C. DNR Group S.R.L. și C. Î.I. desfășurau același tip de activitate, respectiv lucrări de pregătire a terenului, utilajele propuse a se achiziționa fiind complementare, iar în urma verificării documentare și a celor constatate la vizita pe teren, suspiciunea de crearea de condiții artificiale, de către beneficiarul contractului de finanțare, A.I., s-a confirmat.

Referitor la motivele de nelegalitate invocate, într-o primă critică, arată că instanța de fond, prin considerentele hotărârii recurate a analizat un alt act administrativ decât cel a cărui suspendare a fost cerută, fiind un act străin de natura cauzei. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suspendarea executării titlului de creanță nr. x/23.10.2014, iar în susținerea acestei cereri, a menționat și Decizia de soluționare a contestației nr. x/23.12.2014, pentru a întări nelegalitatea procesului-verbal ce se dorește a fi suspendat, datorită unei mențiuni olografe din finalul deciziei.

Arată că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.10.2014 a fost întocmit după verificarea proiectului, atât pe teren, cât și documentar, iar prin acesta s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 558.531,82 RON, cu respectarea în totalitate a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011, având în vedere că autoritatea a efectuat propriile verificări, deoarece la data de 23.10.2014, Comisia Europeană nu comunicase încă rezultatul misiunii de audit.

Referitor la Decizia de soluționare a contestației nr. x/23.12.2014, arată că după emiterea titlului de creanță, beneficiarul a formulat contestație pe cale administrativă, înregistrată sub nr. x, iar în termenul de 30 de zile în care instituția recurentă avea obligația soluționării acesteia, Comisia Europeană a transmis rezultatul misiunii de audit, adresa comisiei fiind înregistrată cu nr. x/04.12.2014.

Ulterior, la data de 23.12.2014, a fost emisă Decizia de soluționare, înregistrată la AFIR cu nr. x, prin care a fost respinsă contestația beneficiarului, iar membrii comisiei, așa cum rezultă din înscrisul olograf de pe ultima filă a deciziei, au avut în vedere și poziția Comisiei europene, care a efectuat propriile verificări, apreciind că în cadrul acestei finanțări există o neregulă, prin crearea de condiții artificiale.

O altă critică adusă hotărârii recurate vizează neîndeplinirea condiției privind paguba iminentă, recurenta-pârâtă susținând că față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deși din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu pagubă, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, această condiție nefiind îndeplinită în speță. Astfel, simpla menționare a existenței unei creanțe nu duce de facto la constatarea existenței unei pagube iminente, de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Se mai arată că argumentul referitor la posibilitatea compromiterii proiectului nu poate fi reținut, întrucât în dovedirea acestor aspecte, reclamantul trebuia să administreze probe din care să rezulte prejudiciul material, viitor și previzibil.

Pe de altă parte, mai arată că pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, se impune întrunirea cumulativă a existenței cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, aspecte care nu au fost analizate de către instanța de fond raportat la actul a cărui suspendare s-a solicitat.

Intimatul-reclamant Întreprindere Individuală A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la motivul de recurs ce vizează analizarea de către instanța de fond a unui alt act administrativ decât cel a cărui suspendare a fost cerută, arată că deși recurenta l-a încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în speță acestea nu sunt motive străine de natura cauzei, deoarece prin această sintagmă se înțeleg motivele care nu îndeplinesc exigențele prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Susține că aparența de legalitate a Procesului-verbal înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 23.10.2014 a fost în mod corect analizată de către instanța de fond prin raportare la toate elementele cuprinse în cererea de suspendare formulată și că principiul legalității actelor administrative nu se opune suspendării acestora.

Intimatul-reclamant consideră că procesul-verbal atacat nu respectă dispozițiile legale în vigoare, fiind emis în mod abuziv, astfel că se impune ca îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 să fie verificată în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparentei dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate, în acord cu Recomandarea nr. R898 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă.

Referitor la condiția pagubei iminente, arată că aceasta reprezintă un prejudiciu material viitor, astfel că nu poate fi probat înainte să se producă.

Față de aceeași condiție, mai arată că suma pretinsă de către recurenta-pârâtă este într-un cuantum foarte ridicat - 558.531,82 RON, ceea ce ar determina incapacitatea sa de plată, iar poprirea conturilor și o eventuală vânzare a utilajelor i-ar paraliza activitatea, prin punerea în imposibilitatea de a plăti salariile angajaților.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 01 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Prin aceeași încheiere, completul de filtru a apreciat că este neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-reclamant.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. Întreprindere Individuală a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ nr. x din data de 23.10.2014, emis de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, privind proiectul achiziție de utilaje pentru pregătirea terenului la A., ce face obiectul contractului de finanțare x/02.11.2012, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ atacat.

Ca urmare a admiterii acțiunii de către prima instanță, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs, structurat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte contată că recursul este fondat din perspectiva ambelor motive de nelegalitate invocate.

Astfel, referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că reclamantul a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal nr. x din data de 23.10.2014, emis de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin care s-au stabilit, în urma controlului efectuat la societate și a documentelor verificate cu acea ocazie, anumite neregularități constatate în derularea contractului de finanțare x/02.11.2012, precum și cuantumul creanței de recuperat, rezultată din respectivele nereguli.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că analiza primei instanțe a avut în vedere exclusiv Decizia nr. x/23.12.2014, emisă de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, de respingere a contestației administrative formulate de intimatul-reclamant împotriva Procesului-verbal nr. x din data de 23.10.2014.

Astfel, argumentul principal ce reiese din motivarea primei instanțe constă în aceea că Decizia nr. x/23.12.2014, emisă de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a bazat pe Adresa Comisiei Europene Înregistrată la AFIR sub nr. x/2014 și care nu a fost comunicată reclamantei, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, AFIR avea obligația sa-și fundamenteze decizia emisă în procedura administrativă pe propriile argumente, în urma unei analize temeinice a situației de fapt și a prevederilor legale aplicabile în cauza, și nu să preia, fără nicio cenzura, susținerile organismului european din Adresa Comisiei Europene înregistrata la AFIR sub nr. x/2014.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că prima instanță nu a analizat procesul-verbal nr. x din data de 23.10.2014, deși a fost învestită cu cererea privind suspendarea executării acestui act administrativ, ci a analizat doar aparența de legalitate a Deciziei nr. x/23.12.2014, emisă de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, or, intimatul-reclamant nu a solicitat și suspendarea acestui act.

Date fiind aceste aspecte, se constată incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în varianta în care hotărârea recurată cuprinde numai motive străine de natura cauzei.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, sub un prim aspect, constată, contrar celor reținute de către prima instanță, că în cauză nu se conturează îndeplinirea condiției privind cazul bine justificat, având în vedere că adresa Comisiei Europene privind auditul efectuat de această instituție a fost înregistrată la AFIR sub nr. x la data de 04.12.2014, ulterior emiterii de către recurenta-pârâtă procesului-verbal nr. x la data de 23.10.2014.

De altfel, faptul că a existat un control propriu efectuat de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, atât pe teren, cât și prin verificarea documentației proiectului, reiese chiar din procesul-verbal în discuție.

Pe de altă parte, lipsa aparenței de nelegalitate a fost confirmată și prin soluția de respingere pe fond a acțiunii în anulare formulate de intimatul-reclamant împotriva actului a cărui suspendare face obiectul prezentului recurs, prin sentința civilă nr. 2899/06.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, aspect de natură să întărească prezumția de legalitate ce însoțește actele administrative.

În ceea ce privește paguba iminentă, Înalta Curte apreciază că nici îndeplinirea acestei condiții nu se conturează în speța de față, având în vedere că pentru a fi în prezența unei pagube iminente în sensul avut în vedere de către legiuitor la editarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se impune evidențierea unui caracter iminent al prejudiciului material viitor și previzibil sau, după caz, a perturbării previzibile grave a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, ce nu se regăsesc în speță, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut cerința ca cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 să fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ.

Prin urmare, neputând fi reținută îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal nr. x la data de 23.10.2014, emis de către recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a fost în mod greșit dispusă de către prima instanță.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 2205 din 11 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 2205 din 11 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge cererea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2018.