Decizia nr. 4063/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2899/2015 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.03.2015, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.10.2014, privind proiectul "Achiziție de utilaje pentru pregătirea terenului la A." ce face obiectul contractului de finanțare x/02.11.2012, beneficiar A., și a tuturor actelor subsecvente cu consecința stingerii creanței în cuantum de 558.531,82 RON și a penalităților de întârziere și obligarea pârâtei la continuarea executării contractului de finanțare și la prelungirea perioadei de implementare a proiectului cu o perioadă egală cu cea a soluționării cauzei.

Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 2899 din 6 noiembrie 2015, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată: • este neîndoielnică încălcarea dreptului la apărare, întrucât măsurile luate împotriva sa nu se bazează exclusiv pe constatările directe ale intimatei pârâte, ci pe cele ale Comisiei Europene, entitate care nu are atribuții de control în raporturile cu societatea recurentă, aceasta nefiind autoritatea cu care încheiat contractul de finanțare. Pe de o parte nu a beneficiat de un control efectiv, sancționarea bazându-se pe concluziile unei entități care nu deține atribuții de control în ceea ce o privește. Pe de altă parte raportul DG AGRI nu i-a fost comunicat pentru a avea posibilitatea să-l atace, deși concluziile sale au stat la baza emiterii actelor administrative atacate [art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.]. • în ceea ce privește concluzia primei instanțe, privind existența condițiilor artificiale, recurenta susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, anume a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată în cauza Slancheva Sila EOOD nr. C 434/12. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, simpla existență a unor împrejurări comune, așa cum este cazul și în prezenta cauză, nu este suficientă pentru a dovedi caracterul artificial al condițiilor necesare pentru plata unui ajutor.

Apărările intimatei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Prin întâmpinarea depusă la data de 25.07.2016 intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond. În ceea ce privește primul motiv de recurs, intimata arată că pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. face trimitere strict la o eventuală încălcare a regulilor de procedură aplicabile procesului în sine și nicidecum la interpretarea dată de instanța investită cu o cerere care privește cercetarea încălcării unei norme procedurale. Pe cale de consecință paragraful inserat de recurentă în cuprinsul cererii de recurs, prin care se reține că adresa înregistrată la AFIR cu nr. 41555/04.12.2017 nu este de natură a afecta dreptul la apărare al reclamantei, poate face obiectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs "instanța în mod greșit a reținut existența în prezenta cauză a avantajului necuvenit (condiții artificiale)" intimata arată că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că, aceste condiții de punere în aplicare a textului de lege necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv, elemente care sunt prezente în titlul de creanță contestat.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii din data de 21.05.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 18.07.2018, completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil, în principiu, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în recurs și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 cu examinarea legalității Deciziei nr. 44255/23.12.2014 emisă de AFIR de respingere a contestației administrative formulate împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/23.10.2014 prin care s-a constituit un debit de 558.531,82 RON împotriva acestuia. În fapt, prin contractul de finanțare nr. x, reclamanta a primit o finanțare în valoare totală de 1.181435 RON reprezentând echivalentul a 264.700 euro pentru proiectul "Achiziție de utilaje pentru pregătirea terenului la A.". Conform memoriului justificativ, care este anexă la cererea de finanțare, prin proiect se urmărea achiziționarea unui excavator pe șenile, a unui miniîncărcător frontal, a unei plăci compactoare și a unui compactor vibrator pentru prestarea unor servicii mecanizate în vederea pregătirii terenului, adresate populației din mediul rural, atât persoane fizice și juridice, cât și autorități publice locale. Urmare a controlului desfășurat în perioada 31.07.2014 - 21.10.2014, autoritatea pârâtă a reținut, prin actele administrative contestate că au fost create în mod artificial condițiile de eligibilitate cu scopul de a obține un avantaj necuvenit, anume obținerea sprijinului financiar nerambursabil, întrucât în urma analizării elementelor obiective și subiective s-a constatat o activitate concertată între beneficiarul finanțării A. și alte entități juridice, respectiv SC B. SRL, C. și D.. În acest fel s-a urmărit eludarea limitărilor legale dispuse prin Ordinul MAD nr. 567/2008, de a accesa fonduri nerambursabile peste limita legală de 200.000 euro în decursul a 3 ani fiscali. De asemenea, s-a reținut că obiectivul urmărit în cadrul Măsurii 321 FEADR prin încheierea contractului de finanțare, nu a fost atins. Prima instanță, prin sentința recurată a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că actele contestate sunt legale și temeinice, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură - a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității Acest motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. În cauză recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispozițiilor art. 397 alin. (1) și ale art. 14 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că deși intimata nu a reținut în sarcina sa că ar fi întreprindere legată în sensul art. 4 4 din Legea nr. 346/2004 cu SC B. SRL, C. și D., instanța de fond invocă acest aspect pentru prima oară, prin hotărârea recurată, încălcând principiul disponibilității. Mai mult, chiar în situația în care ar fi înțeles că existența întreprinderilor legate nu reprezintă o neregulă distinctă de pretinsa existență a condițiilor artificiale, și că această "legătură" reprezintă un indiciu în sensul existenței condițiilor artificiale, instanța de fond nu a pus în discuția părților acest indiciu. Înalta Curte reține că, din considerentele hotărârii recurate reiese că judecătorul fondului a reținut ca indicator de structură (juridic) împrejurarea că împreună, întreprinderile au putut beneficia de fonduri nerambursabile în cuantum mai mare decât ar fi beneficiat o singură întreprindere, considerând că nu este esențial ca titularul întreprinderii beneficiare să fie acționar al altor companii cu legături de afaceri, că există un acționariat încrucișat sau că s-a acordat împuternicire de acces la contul bancar al altui beneficiar în condițiile în care se dovedește că există alți indicatori care conduc la concluzia că grupul de persoane a acționat de comun acord. Ce s-a reținut în prezenta cauză nu este existența întreprinderilor legate în sensul art. 4 4 din Legea nr. 346/14.07.2004, ci existența indicatorilor de natură fizică, juridică și de afaceri care, coroborați conduc la concluzia că acest grup de persoane fizice au acționat de comun acord, desfășurându-și activitatea pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente. Așadar, instanța de fond nu a încălcat principiile disponibilității și al contradictorialității atunci când a analizat existența indicatorilor de fraudă în vederea stabilirii existenței neregulii privind crearea de condiții artificiale. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că prima instanță a realizat o analiză judicioasă a dispozițiilor legale incidente cauzei și a răspuns argumentelor reclamantei. Astfel, raportat la neregula constatată, legătura dintre întreprinderile în cauză rezultă din aceea că un grup de persoane fizice între care există relații apropiate de rudenie/afinitate au depus cereri de finanțare pentru proiecte amplasate în aceeași comună, cu același titlu de proiect, același cod CAEN, același consultant. Din analiza proiectelor propuse se observă că utilajele achiziționate de întreprinderile A., D., SC B. SRL sunt complementare, astfel încât să completeze gama de lucrări ce urmau a fi executate, de la exploatarea produselor de balastieră și până la punerea în operă a acestora. Acești indicatori de natură fizică conduc la concluzia reținută și de judecătorul fondului, că acest grup de persoane fizice au acționat de comun acord, întreprinderile în cauză desfășurându-și activitatea pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente, așa cum rezultă din codurile CAEN. Referitor la incidența art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, în sensul întrunirii elementelor obiective și subiective pentru determinarea existenței unor condiții artificiale la obținerea finanțării din perspectiva hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-434/12 Slancheva Sila, instanța de control judiciar împărtășește concluzia primei instanțe care a stabilit că în analiza elementelor obiective va avea în vedere implicit respectarea obiectivului general, nu doar asigurarea îndeplinirii obiectivelor specifice, anume dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor. Or, conform certificatului constatator al SC E. SRL sediul acesteia se află în municipiul Sibiu și astfel nu poate fi considerat reprezentativ pentru populația rurală, această societate fiind beneficiarul exclusiv al serviciilor prestate de societatea reclamantă. De asemenea, elementul subiectiv a fost corect reținut de judecătorul fondului, persoanele fizice implicate în obținerea finanțării în baza celor patru proiecte și, respectiv, în afacerile derulate, fiind rude/afini. Recurenta-reclamantă susține că simpla existență a unor împrejurări comune, așa cum este cazul în prezenta speță, nu este suficientă pentru a dovedi caracterul artificial al condițiilor necesare pentru plata unui ajutor. În principiu, susținerea recurentei este reală, însă judecătorul fondului a expus pe larg legăturile existente între reprezentanții întreprinderilor. În afara relațiilor de rudenie/afinitate, a arătat că a existat o coordonare deliberată în accesarea fondurilor europene, acționarii SC E. SRL fiind implicați în achiziția directă a utilajelor prin participarea în comisia de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de achiziție publică derulată de către A.. Legat de critica recurentei care vizează reținerea greșită a existenței unui prejudiciu fără a exista o dovadă a producerii în concret a acestuia, instanța reține că o încălcare a normelor din dreptul Uniunii, prin neîndeplinirea obiectivelor ca urmare a creării condițiilor artificiale, constituie o neregulă care obligă autoritatea competentă din statul membru, să recupereze ajutorul financiar acordat, conform dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011. În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, în cauză a fost demonstrată lipsa de autonomie a proiectului, concluzia fiind aceea că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală nu a fost atinsă, beneficiarul urmărind doar obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, anume obținerea unor fonduri nerambursabile pe care nu le-ar fi obținut în lipsa creării condițiilor artificiale. Constatând nefondate criticile recurentei, Înalta Curte, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.