ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3928/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25.09.2015, reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, - anularea Deciziei nr. x din 24.06.2015 emise de AFIR de soluționare a contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23.04.2015, -anularea Procesului-verbal nr. x din 23.04.2015 emis de AFIR - CRFIR 7 Centru și - exonerarea sa de la restituirea cofinanțării în cuantum de 4.133.633,13 RON.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 40 din 25 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23.04.2015 emis de AFIR - CRFIR 7 Centru pentru recuperarea cofinanțării de 4.133.633,13 RON, a anulat Decizia nr. x din 24.06.2015 emisă de AFIR și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 73.641,39 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În opinia recurentei, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material din următoarele considerente.

Instanța de fond nu a interpretat corect situația de fapt și nici nu a dat valoare prevederilor legale ale art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 și clauzelor contractuale incidente respectiv art. 11 alin. (3) din Anexa I la contract.

Susține recurenta că AFIR trebuia să aplice principiul proporționalității, precizând următoarele. Insolvența sau falimentul unei societăți privește strict starea acesteia, respectiv capacitatea acesteia de a performa pe piața economică. Așadar, SC A. SRL este în insolvență, respectiv starea societății este afectată. În opinia recurentei, nu se poate aplica principiul proporționalității întrucât insolvența nu afectează proiectul proporțional ci în întreaga societate.

Precizează recurenta că instanța de fond a ignorat prevederile legale, probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale și situația de fapt expusă chiar în cuprinsul hotărârii recurate.

Intrarea în stare de insolvență a beneficiarului de fonduri precum și înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat prin acest program reprezintă nereguli, încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Modificările substanțiale la un proiect sunt acelea care afectează condițiile de implementare care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului, potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 AFIR fiind obligată să procedeze la demararea activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului.

De asemenea, Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 ținându-se cont și de Regulamentul CE nr. 1290/2005 al Consiliului privind finanțare apoliticii agricole comune, întărește activitatea de constatare a neregulilor.

Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, în limita și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Între intimata-reclamantă SC A. SRL și recurenta-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a fost încheiat contractul de finanțare nr. x din 25.01.2007 care are ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru dezvoltare rurală - SAPARD și vizează implementarea măsurii 1.1. Prelucrarea și marketingul produselor agricole și piscicole.

În baza acestui contract intimata-reclamantă a obținut din partea AFIR o finanțare nerambursabilă în sumă totală de 4.133.633,13 RON pentru punerea în aplicare a unui proiect în valoare totală de 8.339.598 RON intitulat " Modernizare abator mixt, stație de epurare, incinerator ecologic, depozit frigorific, spălătorie autor, împrejmuire auto, Vințu de Jos, str. x, jud. Alba.

Conform art. 2 alin. (4) din contract, durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcută de autoritatea contractantă.

Proiectul a fost finalizat integral, ultima tranșă de plată s-a efectuat de către AFIR la data de 14.01.2010, iar perioada de valabilitate a contractului a expirat la data de 14.01.2015.

În cursul anului 2014, urmare a unei inspecții fiscale, organele fiscale au procedat la întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr. x din 23.10.2014 și au emis Decizia de impunere nr. x din 23.10.2014, stabilind în sarcina societății cu titlu creanțe fiscale suplimentare, suma de 29.347.529 RON.

Aceste debite au rezultat ca urmare a recalificării de către organul de inspecție fiscală a sumelor acordate de către intimata-reclamantă cu titlu de indemnizație de detașare angajaților săi, detașați în Germania în perioada 2008 - 2011, considerându-se că sunt venituri de natură salarială motiv pentru care trebuie cuprinse în baza de calcul a contribuțiilor sociale datorate de angajator și angajat.

Urmare a emiterii acestei decizii de impunere, la data de 10.09.2014, a fost deschisă procedura insolvenței în forma reorganizării judiciare și având în vedere că SC A. SRL a intrat sub incidența Legii nr. 85/2006, AFIR a procedat la demararea unui control și stabilirea creanțelor bugetare în baza prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Recurenta-pârâtă AFIR, consideră că deschiderea procedurii insolvenței constituie în sine o neregulă.

Înalta Curte apreciază neîntemeiate susținerile recurentei.

Dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 impun începerea activității de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului de finanțare, fără însă a prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă, în sensul prevederilor aceleiași ordonanțe de urgență.

Autoritatea recurentă a concluzionat că societatea reclamantă a intrat sub incidența Legii nr. 85/2006, ceea ce constituie o "neregulă", motiv pentru care, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza Contractului de finanțare.

În acord cu soluția pronunțată de instanța de fond, instanța de control judiciar apreciază că recurenta-pârâtă a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că simpla deschidere a procedurii insolvenței în privința intimatei-reclamante, reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societății.

Așa cum a reținut Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunțat instituie în sarcina autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligație, demararea activității de constatare a eventualelor neregulilor apărute în derularea contractului de finanțare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvență a beneficiarului, și subsecvent, declanșarea activității de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli.

Obligația autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene prevăzută de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului și dacă acestea sunt într-un raport de cauzalitate cu efectul produs, acela al intrării în insolvență, nicidecum nu se poate reține existența unei prezumții conform căreia intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

În mod evident, proiectul contractat nu a suferit nicio modificare, natura și condițiile sale de implementare nu au fost în niciun fel afectate, obiectivele finanțate au fost folosite conform scopului destinat, s-au respectat toate criteriile de eligibilitate și selecție cuprinse în cererea de finanțare și nu s-a săvârșit nicio abatere în sensul O.U.G. nr. 66/2011, mai mult, la încheierea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23.04.2015, perioada de valabilitate a contractului expirase, așadar intrarea în insolvență nu are nici un efect asupra acestuia fiind mai mult decât evident că investiția și-a demonstrat viabilitatea economico-financiară.

În perioada supusă reorganizării, intimata-reclamantă nu a schimbat natura proprietății bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat, nu a modificat amplasamentul și elementele inițiale caracteristice proiectului, iar obiectivele finanțate au fost folosite conform scopului destinat și nu au fost înstrăinate, fiind indispensabile desfășurării activităților curente ale societății și realizării planului de reorganizare.

În contextul prezentat, reținându-se că deschiderea procedurii de insolvență nu reprezintă prin ea însăși o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în situația intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente, se constată că demersul recurentei-pârâte de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare s-a realizat cu încălcarea principiului proporționalității, reglementat de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța de control judiciar mai reține că orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia (art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011), așa încât, simpla intrare în insolvență fără vreun efect economico-financiar asupra proiectului, care de altfel, a fost derulat cu succes de reclamantă, nu poate fi considerată neregulă.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 40 din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED