ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 70/2021

HOTĂRÂRE
14.01.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 70/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 17.12.2015 și înregistrat sub nr. x/28.12.2015 și a Deciziei din data de 17.02.2016

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 173 din 19 iulie 2017, a admis excepția nulității cererii adiționale invocată de instanță din oficiu, constatând nulă cererea adițională formulată de reclamantă, având ca obiect suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la data de 17.12.2015 și înregistrat sub nr. x/28.12.2015 și a Deciziei nr. 5394/17.02.2016 Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Comisia de soluționare a contestației.

De asemenea, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 5394/17.02.2016 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit la data de 17.12.2015 și înregistrat sub nr. x/28.12.2015, emise de pârâtă, obligând, totodată, pârâta la plata sumei de 300 RON, în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Un prim motiv de casare (prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.) vizează reținerea instanței potrivit căreia "într-adevăr, reclamanta și S.C. B. S.R.L. au același obiect principal de activitate, însă faptul că domnul C. are calitatea de administrator al ambelor societăți nu determină incidența dispozițiilor art. 4

4

alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 346/2004".

Susține recurenta-pârâtă că instanța de fond a făcut o analiză superficială asupra condițiilor pe care orice solicitant de fonduri nerambursabile trebuie să le îndeplinească atât la momentul depunerii unei cereri de finanțare dar si pe parcursul contractului de finanțare, condiții impuse de regulamentele comunitare si naționale.

Așa cum a reținut și instanța de fond, domnul C. este administrator al intimatei S.C A. S.R.L și la S.C B. S.R.L. deținând părți sociale în procent de 50% și în S.C B. S.R.L.

Conform prevederilor art. 801 "întinderea puterilor administratorului" din Noul C. civ., "pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor sale, administratorul va putea să înstrăineze, cu titlu oneros, bunurile sau să le greveze cu un drept real ori chiar să le schimbe destinația, precum și să efectueze orice alte acte necesare sau utile, inclusiv orice formă de investiție", iar din datele înscrise în ONRC pentru S.C A. S.R.L precum și pentru S.C B. S.R.L, domnul C. este administrator unic la ambele firme, statut care îi conferă puteri depline de administrare și reprezentare a firmei.

Din datele enunțate coroborat cu prevederile legale în vigoare, rezultă că domnul C., deține 50% din părțile sociale din cadrul S.C B. S.R.L concomitent cu desfășurarea unor atribuții de conducere în calitate de administrator al celor două societăți, calități care îi conferă poziție de decizie în societățile menționate.

S.C. B. S.R.L, căreia i s-a atribuit codul unic de înregistrare nr. x în data de 30.11.1992, produce mobilă preponderent pentru export și are ca asociați S.C B. cu 50% și C. cu 50%.

Sediul social al acestei întreprinderi este în sat Căpâlna, comuna Săsciori, nr. 32A, județul Alba, adresă la care are sediul social și S.C A. S.R.L și la care avea reședința la data depunerii Cererii de finanțare și domnul C..

Referitor la domeniile de activitate se remarcă faptul că cele două întreprinderi au următoarele înscrieri la obiectul principal de activitate: S.C A. S.R.L: cod CAEN 3109- Fabricare de mobilă n.c.a; S.C B. S.R.L: cod CAEN 3109- Fabricare de mobilă n.c.a.

Având în vedere că activitatea derulată de către S.C A. S.R.L - tapițerie de mobilier fiind în aval față de cea prestată de către B. S.R.L. - producție din mobilier de lemn învederăm instanței că, în conformitate cu datele înscrise la ONRC, cele două societăți au același obiect de activitate, respectiv "Fabricarea de mobilă n.c.a.", cod CAEN 3109, desfășurându-și activitatea pe aceeași piață relevantă.

S.C A. S.R.L a fost înființată în anul depunerii cererii de Finanțare, fiind considerată start - up, obținând și un punctaj la criteriile de selecție, pentru firma nou înființată.

Conform datelor înscrise în ONRC, S.C A. S.R.L. în perioada 2012-2014 aceasta nu avea salariați înregistrați.

Pentru ambele societăți, respectiv S.C A. S.R.L și S.C B. S.R.L, persoana împuternicită este aceeași, respectiv domnul C. care este asociat cu cotă de participare la beneficii șl pierderi de 50% la B. S.R.L.

Având în vedere legăturile comerciale, tranzacțiilor, operațiunilor recurenta pârâtă susține că întreprinderile sunt legate, conform art. 4

4

din Legea 346/14.07.2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, iar prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are și calitatea de asociat la S.C. B. S.R.L. se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 4

4

și art. 4

5

care dispun:

(l)întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4 nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

.

(4) întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5) o piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză.

În stabilirea existenței condițiilor artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil se va avea în vedere și Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003, art. 3, lit. d) care dispune:

"întreprinderile care au o astfel de legătură prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane fizice care acționează împreună, sunt de asemenea considerate legate dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe același segment de piață sau pe o piață adiacentă".

Referitor la calitatea de administrator al unei entități juridice, potrivit Legii nr. 31/1990, recurenta precizează faptul că:

- administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv;

- actele de dispoziție asupra bunurilor unei societăți comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societății adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actului constitutiv al societății, nefiind necesară o procură specială și în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziție trebuie încheiate în formă autentică.

- dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară în actul constitutiv.

Prin urmare, urmând strict dispozițiile legale și dând valoare situației de fapt (același asociat la cele două entități cât și același domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele două entități sunt întreprinderi legate.

Particularitățile identificate de recurentă, prin verificarea încrucișată, nu pot conduce decât la o singură concluzie, și anume că s-a urmărit încă de la bun început fracționarea artificială a investiției, ca urmare a executării anumitor operațiuni complementare fluxului tehnologic care într-un final să deservească unei singure persoane, aspect care nu a fost analizat de instanța de fond.

De asemenea, prin documentele prezentate, se arată legătura și totodată dependența beneficiarului de acest agent economic, creându-le un avantaj economic nejustificat, situație interzisă de art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 care dispune:

"(1) Fără a aduce atingere normelor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii în sensul articolelor 43-49 din tratat, statul membru se asigură că contribuția FEADR nu rămâne blocată într-o operațiune de investiții cofinanțată decât în cazul în care această operațiune nu suferă, în termen de cinci ani de la data deciziei de finanțare de către autoritatea de gestionare, nici o modificare importantă:

- care nu afectează natura sau condițiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice;

- care rezultă fie dintr-o modificare a naturii proprietății unei infrastructuri, fie din încetarea sau delocalizarea unei activități productive.

(2) Sumele plătite în mod nejustificat se recuperează în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005."

Acest aspect nu a fost analizat de instanța de fond, în condițiile în care se poate observa cu ușurință că societatea intimată a fost creată pentru a deservi intereselor societății B. S.R.L către care beneficiara prestează în mod preponderent, iar S.C. A. S.R.L. a fost înființată pentru a se putea accesa Măsura 312.

În ceea ce privește neîndeplinirea de reclamantă a condiției de "microîntreprindere" recurenta pârâtă arată că reclamanta a depus, la data cererii de finanțare și Anexa 4.1 "Declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor", prin care reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L declară că este întreprindere autonomă, ignorând faptul că domnul C. este unicul administrator al ambelor societăți și că cele două societăți lucrează pe aceiași piață relevantă.

Intimata avea cunoștință de obligația de a îndeplini acest criteriu chiar anterior depunerii cererii de finanțare, întrucât unul din obiectivele măsurii 312, așa cum este specificat Fișa Măsurii este acela de "Crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi" indicându-se și faptul că "Sprijinul vizat prin această măsură se adresează microîntreprinderilor, precum și locuitorilor din spațiul rural care doresc să desfășoare o activitate economică devenind antreprenori", care are ca obiectiv încurajarea spiritului antreprenorial în mediul rural, precum și crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural."

Având în vedere legăturile comerciale, tranzacțiile, operațiunile sus menționate rezultă că cele două societăți, S.C A. S.R.L și S.C B. S.R.L, sunt legate, potrivit art. 4

4

din Legea 346/2004, iar prin bunurile propuse a fi achiziționate prin investiția realizată cu sprijin FEADR nu se urmarea dezvoltarea unei activități economice independente ci completarea procesului tehnologic al firmei S.C B. S.R.L.

Având în vedere legătura dintre societăți s-a procedat la verificarea condiției de "microîntreprindere" a beneficiarei prin prisma angajaților celor două societăți, cu raportare la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea 346/2004 potrivit cărora "Datele în funcție de care se calculează încadrarea în plafoanele referitoare la numărul mediu de salariați și la cifra de afaceri sunt cele realizate h ultimul exercițiu financiar, raportate în situațiile financiare anuale".

Din informațiile postate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice - Indicatori din situațiile financiare la 31.12.2011 - rezultă că în anul 2011, anul anterior depunerii cererii de finanțare (an de referință în analiza eligibilității) S.C B. S.R.L. avea un număr mediu de 142 salariați.

Ca atare, numărul consolidat de angajați ale celor două societăți S.C A. S.R.L și S.C B. S.R.L este 142 de salariați, luând în considerare faptul că prima entitate a fost înființată în anul 2012 - anul depunerii cererii de finanțare, pe cale de consecință fără angajați în anul de referință.

În acest context, pentru stabilirea corectă a numărului de angajați ai firmei S.C A. S.R.L. era necesară cumularea în proporție de 100% a numărului de angajați ai celor două societăți, acestea având statutul de întreprinderi legate și nu autonome, așa cum reprezentantul legal al beneficiarului a declarat în mod incorect.

Raportat la aspectele enunțate anterior, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 346/2004, 100% din datele întreprinderii legate trebuie adăugate la cele ale întreprinderii analizate, pentru a se putea determina conformarea cu plafoanele referitoare la numărul de angajați si situațiile financiare prevăzute in definiție, iar în aceste condiții este evident că S.C. A. S.R.L. depășește condiția legală de maxim 9 angajați stabilită prin Legea nr. 346/2004 ca număr maxim pentru categoria microîntreprinderi.

Relevantă în prezenta cauză, în ceea ce privește legătura dintre societăți și modalitatea în care societățile pot fi considerate legate, este o altă interpretare obligatorie a CJUE, respectiv Cauza C-110/13, hotărârea din 27 februarie 2014. HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben.

Față de întrebările preliminare adresate CJUE s-a decis că articolul 3 alin. (3) paragraful 4 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă, și de asemenea că se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și iu poate în mod necesar să fie subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

Astfel, în urma acestei hotărâri pronunțată de CJUE, poate fi interpretată ca "afiliere" legătura identificată:

- prin prisma prevederilor articolului 3, aliniatul 3, paragraful 1;

- prin prisma unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf;

- prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic chiar și în condițiile în care nu există relații contractuale între aceste persoane și nici o constatare a intenției lor de a eluda aefiniția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii.

Pe cale de consecință, față de cele învederate mai sus, apreciază recurenta pârâtă că modalitatea în care asociații entităților juridice beneficiare au concertat la implementarea proiectelor, dovedesc pe deplin existența "grupului" economic, iar similitudinile dintre entități nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că cele două entități au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj financiar nerambursabil.

Conform prevederilor Legii nr. 346/2004, numărul maxim de angajați pentru încadrarea în categoria de microîntreprindere este de 9 angajați, coroborat cu cele menționate mai sus, conduce la faptul că S.C A. S.R.L, la data depunerii cererii de finanțare nu îndeplinea condiția unei microîntreprinderi, nefiind eligibilă pentru Măsura 312, aspect care nu a fost analizat de instanța de fond.

Un aspect ce nu a fost analizat de instanța de fond vizează autonomia reclamantei în derularea proiectului asumat, apreciind recurenta pârâtă că beneficiara nu respectă declarația privind autonomia societății, având în vedere relațiile între asociații unităților economice, relațiile de afaceri dintre acestea, aspect ce reiese din documentele puse la dispoziție de beneficiară, rezultând faptul că beneficiara s-a înființat aparent autonom, creându-se condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile.

Un alt motiv de casare vizează neanalizarea instanței de fond a prevederilor hotărârii C-434/12-Slancheva sila EOOD - hotărâre preliminară ce impune obligația instanței de fond de a analiza obiectivelor schemei de ajutor de stat, prin prisma unor elemente obiective și subiective.

Aceste obiective ar putea fi puse sub semul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii fără a căuta să obțină profit propriu. În acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

Așa cum prevede Manualul de proceduri al Direcției Control și Antifraudă și linia directoare stabilită la nivelul CE cu privire la crearea de condiții artificiale, prin Ghidul măsurii 312, pentru identificarea acelor situații în care solicitanții/beneficiarii au creat condiții de obținere a finanțării nerambursabile în mod artificial, echipa de control a procedat la evaluarea criteriilor subiective, cât și a criteriilor obiective.

În ceea ce privește criteriile obiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal si real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

Elementul obiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte.

Existenta unui element obiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociații societății cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

La verificarea prezentei finanțări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca și elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale: indicatorii externi, fizici (de exemplu: o societate are aceeași adresa sau se regăsește alături de una sau mai multe alte societăți într-o identitate de spații sau spații alăturate; are asigurate identic aceleași facilități - fax, telefon, echipamente IT gen imprimante, xerox, etc; aceleași depozite pentru echipamente sau utilaje; împart aceleași utilități - electricitate, apa, canal, gunoi, etc), care, bineînțeles au fost identificați și menționați în procesul-verbal ce se dorește a fi anulat;

- indicatorii structurali, legali, juridici (de exemplu: una sau mai multe societăți au aplicat/primit finanțare, iar investiția poate fi folosită numai în relație cu altele obținute de celelalte obiectul finanțării; pentru obținerea finanțării mai multe societăți au apelat la același consultant - proiectele fiind identice sau aflate într-o strânsă interdependență; aceeași persoană este responsabilul legal/managerul mai multor companii legate între ele; managerii sunt diferiți ca persoană, dar între aceștia există relații de rudenie sau sunt afini; managerii unei companii sunt angajații celeilalte/celorlalte companii aflate în legătură; asociatul/managerul unei societăți care deși nu este asociat/responsabil legal în celelalte reține controlul conturilor sau are o influență dominantă asupra celeilalte societăți; societățile aflate în egătură își asigură sau garantează, una alteia, partea de cofinanțare privată, etc), de asemenea dentificați și menționați în procesul-verbal;

- indicatorii de afaceri, financiar-contabili (de exemplu: o societate are ca furnizor(i) sau/și client(i) exclusiv aceeași/aceleași altă/alte societăți; facturile cuprind prețuri ale serviciilor/bunurilor favorizante, nereale - fie peste, fie sub prețul pieții; facturi care deși au prețuri reale, acestea nu sunt achitate ci se invocă așa zisele compensări pentru care nu există dovezi că s-au realizat, invocându-se înțelegeri verbale; o societate se divide în două sau mai multe societăți, dar rezultă din documentele financiar-contabile ulterioare că își continuă activitatea ca o singură societate).

Instanța de fond nu a analizat acești indicatori, rezumându-se la a preciza că "elementele comune identificate de pârâtă nu fac dovada că sunt îndeplinite cele două elemente din punct de vedere obiectiv și subiectiv" deși, analizând aceste considerente din altă perspectivă, se poate observa că în speță sunt identificate serie de elemente subiective și o serie de elemente obiective care caracterizează relațiile din grupul S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. B..

Aceste aspecte se impuneau a fi analizate de instanța de fond, care prin prisma propriului filtru de analiză trebuie să stabilească existența sau nu a acestor legături, însă instanța de fond nu a analizat elementele de legătură dintre societăți, astfel cum acestea au fost prezentate în cuprinsul procesului-verbal contestat în cauză.

În ceea ce privește elementele subiective, se vor analiza aspectele ce țin de îndeplinirea obiectivelor finanțării FEADR aferent măsurii 312.

Existenta unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obținerii unui avantaj ce contravine obiectivelor schemei anterior menționate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociații societății cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

În cazul măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării structurii economice.

Obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole in scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale. Scopul finanțării este acela de a îmbunătăți viața economică din spațiul rural pentru toți ocuitorii, iar nu pentru anumite grupuri sau familii, așa cum este cazul de față.

Cât privește activitatea economică, susține recurenta pârâtă că nu a fost creată diversificarea serviciilor în mediul rural, având în vedere că aceste servicii nu au fost prestate exclusiv în favoarea membrilor familiei.

Față de obiectivul măsurii și al proiectului nu se poate aprecia că a fost atins obiectivul măsurii 312, respectiv acela de a îmbunătăți activitatea economică și a crea noi locuri de muncă, întrucât obiectivul propus de bunăvoie de reclamantă prin depunerea cererii de finanțare și prin semnarea contractului de finanțare a fost de: "realizarea unei investiții in spațiul rural, crearea posibilității creșterii numărului de locuri de munca in zona, precum si crearea si diversificarea serviciilor pentru populația rurala prestate de către micro-intreprinderi. Totodată investiția asigura stimularea concurentei la nivel județean/regional si la nivel național".

Cât privește obiectivul specific ce vizează activitatea economică, recurenta pârâtă susține că nu a fost creată diversificarea serviciilor în mediul rural, având în vedere că aceste prestarea serviciilor în mod favorizant o anumită entitate.

Existența unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociații societății cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

În condițiile în care cele două societăți lucrează prin intermediul unei persoane care are putere de decizie, își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă și au împreună dotările necesare pentru o creștere a cotei de piață, rezultă că prin investiția realizată cu sprijin FEADR nu s-a urmărit rezvoltarea unei activități economice independente derulate de S.C. A. S.R.L., ci completarea procesului tehnologic al firmei S.C. B. S.R.L..

Instanța de fond nu a observat faptul că, prin Hot. C-434/12-Slancheva sila EOOD, CJUE a statuat faptul că "revine instanței naționale sarcina de a stabili existența acestor două elemente, care trebuie să fe dovedite în conformitate cu normele din dreptul național, în măsura în care nu se aduce atingere eficacității dreptului Uniunii", astfel că aceasta avea obligația să analizeze aspectele mai sus evidențiate, fiind nelegală motivarea potrivit căreia nu este necesar să se facă o analiză a faptelor cauzei din perspectiva hotărârii CJUE".

Urmare aspectelor menționate mai sus s-a constatat că investiția realizată de beneficiar a devenit neeligibilă propunându-se rezilierea contractului de finanțare si recuperarea in totalitate a sprijinului financiar nerambursabil acordat de către A.F.I.R. beneficiarului in vederea realizării investiției, fiind prezentate elemente care dovedesc crearea avantajului necuvenit.

Așa fiind, rezultă că în mod temeinic și legal au fost emise actele a căror anulare se solicită, acestea fiind emise în îndeplinirea unei obligații legale și cu respectarea clauzelor contractuale, dar și a legislației naționale și comunitare incidente în speță, nefiind aduse argumente pertinente de nelegalitate a actelor administrative contestate.

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație formulată împotriva deciziei nr. 5394/17.02.2016, prin care a fost respinsă contestația administrativă privind procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.12.2015.

Prin procesul-verbal anterior amintit s-a reținut în sarcina reclamantei accesarea nelegală a finanțării nerambursabile, în esență pentru faptul că au fost create condiții artificiale în vederea accesării fondurilor în cadrul măsurii 312.

Soluționând contestația reclamantei, prima instanță a apreciat că este întemeiată, întrucât nu este demonstrată în cauză incidența dispozițiilor art. 4 indice 4 și art. 4 indice 5 din Legea 346/2004, nefiind fondată concluzia pârâtei, în sensul că societatea reclamantă nu ar fi o întreprindere autonomă, în înțelesul Legii nr. 346/2004 și înființată numai cu scopul de a obține sprijinul financiar nerambursabil.

Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, astfel că nu se impune casarea sentinței recurate.

Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare, recurenta pârâtă s-a prevalat, în primul rând, de dispozițiile art. 4 indice 4 și art. 4 indice 5 din Legea nr. 346/2004 cu prilejul stabilirii corecției aplicate reclamantei intimate, astfel că analiza instanței de recurs necesită abordarea contextului legal invocat de recurentă și verificarea modului în care judecătorul fondului s-a raportat la acesta.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004, sunt întreprinderi legate întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 4 indice 5 din aceeași lege, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3) al art. 4

2

, o întreprindere nu poate fi considerată mică sau mijlocie dacă cel puțin 25% din capitalul social ori din drepturile de vot ale acesteia sunt controlate, direct sau indirect, în comun ori cu titlu individual, de către una sau mai multe organisme ori colectivități publice.

Raportat la aceste dispoziții și la situația de fapt necontestată în cauză, judecătorul fondului a apreciat că elementele prezentate în cuprinsul procesului-verbal nu sunt suficiente pentru a contura existența unei legături de influență, de genul celor prevăzute de Legea nr. 346/2004 prin articolele citate anterior.

În concret, instanța fondului a luat act de elementele precizate în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a neregulii în circumstanțierea stării de fapt, după cum urmează:

- reclamanta are sediul social în Comuna Săsciori, sat Căpâlna, nr. 32A, jud. Alba, la aceeași adresă ca și B. S.R.L.;

- domnul C. deține calitatea de administrator al societății reclamante și al B. S.R.L; acesta deține și calitatea de asociat cu o cotă de participație în procent de 50% în societatea B. S.R.L., alături de asociatul B. (cu sediul social în Austria), care deține cota de participație de 50%;

- reclamanta și B. S.R.L au același obiect principal de activitate, respectiv 3109 - Fabricare de mobilă n.c.a., de unde se deduce faptul că cele două societăți lucrează pe aceeași piață relevantă.

Răspunzând punctului de vedere la proiectul procesului-verbal, formulat de către reclamantă, echipa de control a mai reținut în procesul-verbal atacat că activitatea derulată de reclamantă, respectiv tapițare de mobilier, este în aval față de cea prestată de B. S.R.L., respectiv producție mobilier din lemn (bucătărie, dormitor): grupuri de colț, mese, scaune, dulapuri, paturi, noptiere, comode, bufete, vitrine.

- B. S.R.L a asigurat cofinanțarea proiectului. În acest sens, echipa de control a menționat că prin extrasul de cont nr. 1 din 26.09.2012, depus pentru a dovedi existența cofinanțării, se demonstrează că suma de 140.000 RON provine de la B. S.R.L. care a făcut plata în data de 25.09.2012.

Pornind de la faptul că identitatea locului în care au sediul social reclamanta și societatea B. S.R.L. este incontestabilă, raportat la actele dosarului iar activitatea desfășurată de cele două societăți se desfășoară pe aceeași piață, judecătorul fondului a continuat analiza sa din perspectiva influenței ce o poate exercita administratorul C. în ambele societăți.

Astfel, faptul că administratorul societății reclamante este și administrator al societății B. S.R.L. nu atrage aplicarea dispozițiilor art. 4 indice 4 alin. (3) din Legea nr. 346/2004, cât timp legătura de influență exercitată prin intermediul persoanei fizice trebuie să fie raportată și la îndeplinirea uneia sau mai multora din condițiile impuse de art. 4 indice 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, legiuitorul condiționând, totuși, definirea întreprinderii ca fiind legată în contextul precizat de sintagma "întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1)."

În mod întemeiat a arătat judecătorul fondului că, raportat la cele trei societăți analizate în cuprinsul procesului-verbal contestat în cauză, o legătură de genul celor ipotetic prevăzute de art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004 ar putea fi reținută, însă în privința societății B. S.R.L. și B., dar aceasta nu prezintă interes pentru soluționarea prezentei cauze.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte subliniază faptul că legătura prezumată de legiuitor din perspectiva dispozițiilor art. 4 indice 4 alin. (3) din Legea nr. 346/2004 nu presupune numai identificarea participației unei persoane în ambele societăți analizate ci demonstrarea faptului că această persoană deține controlul asupra ambelor societăți, având majoritatea drepturilor de vot în ambele societăți sau dreptul de a numi majoritatea membrilor organelor de conducere sau supraveghere în ambele societăți ori are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia.

Este evident că prin faptul deținerii calității de administrator în ambele societăți precum și a unor participații ce nu depășesc 50% nu este îndeplinită niciuna din premisele avute în vedere de legiuitor cu prilejul edictării normelor legale privind definirea întreprinderilor legate.

Prin urmare, critica afirmația recurentei reclamante, în sensul că prima instanță a încălcat sau aplicat greșit normele reprezentate de dispozițiile art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004 este lipsită de suport, hotărârea atacată reflectând contrariul și anume o corectă aplicare a dispozițiilor legale în discuție.

O a doua critică a recurentei pârâte vizează faptul că instanța fondului nu a analizat prevederile hotărârii pronunțate de CJUE în cauza C 434/12.

Contrar celor susținute de recurenta pârâtă judecătorul fondului a examinat cauza și din perspectiva liniilor directoare trasate de CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza C 434/12, fapt dovedit prin considerentele redate la pagina 19 din sentința atacată.

Sintetizând cele menționate de prima instanță, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a examinat atât elementele de ordin obiectiv cât și cele de ordin subiectiv, invocate de pârâtă în sprijinul concluziei sale cu privire la crearea condițiilor artificiale de accesare a finanțării nerambursabile, arătând, totuși, că elementele comune identificate de către pârâtă, reliefate anterior, nu fac dovada că sunt îndeplinite cele două elemente din punct de vedere obiectiv și subiectiv, explicate în decizia CJUE dată în interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, în lipsa dovedirii unei coordonări intenționate.

Critica recurentei pârâte cu privire la justețea concluziei primei instanțe pe marginea inexistenței premiselor creării condițiilor artificiale nu constituie o veritabilă critică de legalitate, susceptibilă de verificare în câmpul de aplicare a dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., ci o critică la adresa temeiniciei sentinței atacate, prin care se reproșează judecătorului fondului, în realitate, modalitatea de valorificare a probatoriului administrat în cauză.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei, constatând că nu a fost demonstrată nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Respinge recursul, formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 173 din 19 iulie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-04-17
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2154/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția
ÎCCJ 2020-01-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 263/2020
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistra
ÎCCJ 2020-10-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4787/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrati
ÎCCJ 2021-10-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5084/2021
area acestuia. 3. Regulatorul de competență Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1724/01.06.2016, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba I
ÎCCJ 2017-12-14
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4092/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administra
Sursă