ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4092/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2015, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 05.05.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 11.02.2015, înregistrat sub nr. x din 18 februarie 2015, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin încheierea din data de 26 mai 2015, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea astfel cum a fost precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 11.02.2015, înregistrat sub nr. x din 18 februarie 2015 și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 30.904,25 RON consemnată la B. cu recipisa nr. 509758/1 din 02.04.2015.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

A arătat recurenta-reclamantă că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală în primul rând datorită împrejurării că aceasta nu a înțeles a proceda la o reală și efectivă analiză a cererii de suspendare.

În opinia recurentei, instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile legale care definesc noțiunea de caz bine justificat pronunțând o hotărâre nelegală.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, reținându-se și faptul că, în Dosar nr. x/2015*, prin sentința nr. 208 din 2.10.2017, Curtea de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și în consecință a anulat Decizia emisă de către pârât sub nr. x din 21 aprilie 2015, privind soluționarea contestației formulată de către reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 18 februarie 2015; a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 18 februarie 2015 încheiată de către același pârât, prin CCEP CRFIR 7 Centru Alba Iulia, împreună cu toate consecințele care decurg din aceasta; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 17.658 de RON cheltuieli de judecată.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat, părțile neformulând punct de vedere asupra acestuia.

În aceste condiții, apreciindu-se că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, soluționarea recursului se va face în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

2.2. Cu privire la fondul recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, și a actelor și lucrărilor dosarului, Completul de filtru constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă a învestit, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 11.02.2015, înregistrat sub nr. x din 18 februarie 2015, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde Recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a se admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube, sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În cauză, referitor la condiția cazului bine justificat, se constată că prin sentința nr. 208 din 2.10.2017, Curtea de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și în consecință a anulat Decizia emisă de către pârât sub nr. x din 21 aprilie 2015, privind soluționarea contestației formulată de către reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 18 februarie 2015; a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 18 februarie 2015 încheiată de către același pârât, prin CCEP CRFIR 7 Centru Alba Iulia, împreună cu toate consecințele care decurg din aceasta.

Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților.

Această sentință are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ fiscal atacat.

Cu privire la cea de-a doua condiție, art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 definește condiția pagubei iminente ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Completul de filtru apreciază că executarea actului administrativ fiscal atacat, ar conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății recurente.

Pentru toate considerentele anterior expuse, având în vedere că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va admite cererea de suspendare a procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 18 februarie 2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L împotriva încheierii din 26 mai 2015 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea recurată și, rejudecând în fond cauza, admite cererea de suspendare și dispune suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 18 februarie 2015 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2017.