ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1767/2021

Ședința publică din data de 22 martie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - AFIR:

- anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 7586/03.03.2015 privind Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare din data de 20.12.2014 (înregistrat cu nr. x/30.12.2014) și a Procesului-verbal pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.12.2014;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 20.12.2014 (înregistrat cu nr. x/30.12.2014) și a Procesului-verbal pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilite a creanțelor bugetare nr. x/30.12.2014 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei de 590.759,25 RON;

- anularea Deciziei nr. 16405/07.05.2015 de aprobare a încetării contractului de finanțare nr. x/28.03.2011;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.

I.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 285/2016 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și, în consecință: a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 7586/2015, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.12.2014, Procesul-verbal nr. x/05.01.2015 de îndreptare a erorilor materiale strecurate în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.12.2014 și a exonerat reclamanta de plata debitului în cuantum de 590.759,25 RON; a anulat Decizia nr. 16405/07.05.2015 de aprobare a încetării contractului de finanțare nr. x/28.03.2011; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 15.945 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3. Căile de atac exercitate

I.3.1. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale

Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs, prin care a solicitat casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Un prim motiv de recurs se referă la greșita aplicare a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011; recurenta-pârâtă a arătat că atât legislația care reglementează FEADR, cât și clauzele contractului de finanțare, reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile, iar însușirea tezei reclamantei ar presupune lipsa de conținut a acestui mecanism. În acest sens, sunt și prevederile contractuale - Anexa I la Contractul cadru, respectiv Articolul 8 -Monitorizarea și Evaluarea Proiectului și articolul 13 - Eligibilitatea cheltuielilor.

Chiar dacă ar aduce în discuție prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 652011, invocat de recurentă, pentru a se putea discuta aplicabilitatea acestui text de lege este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiții, respectiv eroarea autorității și nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil.

Or, în situația în care este dovedită clar intenția beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condițiilor de obținere a ajutorului financiar nerambursabil, este evident că nu se pune în discuție "eroare ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil" ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului.

Mai mult, chiar dacă ar accepta și această opinie a instanței de fond, opinie potrivit căreia pârâta avea posibilitatea de a verifica, anterior selectării cererii de finanțare, toate aspectele menționate în procesul-verbal de constatare, acest lucru nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există, iar Autoritatea Contractantă nu este obligată la efectuarea controalelor ori că neregulile nedescoperite anterior conduc la anularea implicită a celor descoperite in faza de control ex-post.

De altfel, în privința acestei situații, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autoritățile de monitorizare, CJUE s-a pronunțat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

În Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar și nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimăjjrivind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

În acest context reținerea instanței de fond conform căreia, emiterea unui al doilea proces-verbal de control, în temeiul acelorași informații dar cu concluzii opuse, este nelegala nu este conformă cu realitatea, întrucât conform prevederilor contractuale mai sus amintite Autoritatea Contractuală-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale poate efectua oricând verificări asupra menținerii eligibilității proiectului în perioada de valabilitate a contractului.

Mai exact, se arată că cele două controale efectuate de Autoritatea Contractantă sunt total independente; la cap. 8 din Procesul Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 38.769 din 27.11.2013 se precizează că se propune continuarea contractului de finanțare x/28.03.2011, fără recuperarea sumelor încasate și monitorizarea proiectului în controlul ex-post cu privire la crearea de condiții artificiale.

Astfel, controlul efectuat la data de 12.08.2014, finalizat prin întocmirea Raportului de Control nr. 38.939 din 25.09.2014 prin care a fost propusă demararea procedurii de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil și ulterior emiterea Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 44.734 din 30.12.2014 este în concordanță cu prevederile legale și procedurale aplicabile proiectului.

Controlul ex post vizează stabilirea modului în care beneficiarul a îndeplinit cele menționate în cererea de finanțare, precum și faptul dacă, în perioada de valabilitate a contractului, ulterior efectuării ultimei plăți, nu au fost săvârșite acțiuni de natură să conducă la constatarea neeligibilității cheltuielilor decontate.

Mai mult decât atât, autoritatea a fost indusă în eroare chiar de către reprezentantul legal al proiectului, care în mod voit a completat în cuprinsul Declarației privind statutul societății că aceasta este autonoma, astfel că susținerea din prezenta cerere în sensul că instituția putea afla statutul real prin prisma "calității în cadrul S.C. B. S.R.L. care era adusă publicității" este una care dovedește pe deplin reaua credință și modalitatea în care reclamanta a dorit accesarea finanțării în cadrul acestei măsuri.

Un al doilea considerent pentru care se impune casarea sentinței este acela conform căruia instanța de fond a apreciat în mod eronat că A.F.I.R. nu a reușit să dovedească existența condițiilor artificiale, nici prin prisma existenței elementelor subiective și nici prin prisma existenței elementelor obiective.

Contrar celor reținute în cuprinsul sentinței recurate, pârâta a imputat beneficiarului S.C. A. S.R.L. următoarele aspecte: S.C. A. S.R.L. desfășoară activitea în proporție de 90% din activitate prin S.C. B. S.R.L.; reprezentantul legal este asociat 50%în S.C. B. S.R.L.; sediul social și amplasamentul investiției este la S.C. B. S.R.L. fiind încheiat un contract de comodat de 45 ani; preluarea unui număr de 8 angajați de la S.C. B. S.R.L. iar alte două persoane sunt angajate la ambele firme, respectiv la S.C. A. S.R.L. cu norma parțială iar la S.C. B. S.R.L. cu normă întreagă; dtructura acționariatului și reprezentantul legal; reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L., dl. C. este acționar cu 50 % din părțile sociale la S.C. B. S.R.L. unul dintre beneficiarii serviciilor prestate de către S.C. A. S.R.L..

Toate acestea reprezintă indicatori ("stegulețe roșii") care priviți separat nu constituie nereguli, dar însumați și priviți în ansamblul lor au dus la concluzia unei coordonări deliberate a S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., ducând la indiciile existenței unor condiții artificiale în scopul obținerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit.

La cererea de finanțare, beneficiarul a prezentat "declarația reprezentantului legal Anexa 4.2 privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor", conform căreia S.C. A. S.R.L. este declarată întreprindere autonomă, fiind omisă intenționat informația potrivit căreia dl D. este asociat 50 % părți sociale și administrator la S.C. B. S.R.L., informație care ar fi condus evident către declararea ca neeligibilă a acesteia, iar S.C. A. S.R.L. nu ar fi primit finanțare nerambursabilă FEADR.

Cererea solicitantului reclamant a fost analizată strict în baza celor susținute de beneficiar, acesta fiind direct răspunzător de cele declarate. Din verificările efectuate, s-a constatat că domnul C. este asociat unic la S.C. A. S.R.L. și este în același timp si asociat și administrator la S.C. B. S.R.L., cod CAEN principal 2363 - Fabricarea betonului, la care deține o cota de participare 50 %, iar diferența este deținută de fratele său, domnul D.. Trebuie menționat faptul că activitățile desfășurate de cele două firme sunt complementare sau "cele două firme își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente".

Raportat la aspectele enunțate anterior, în conformitate cu dispozițiile Legii 346/2004, 100 % din datele întreprinderii legate trebuie adăugate la cele ale întreprinderii analizate, pentru a se putea determina conformarea cu plafoanele referitoare la numărul de angajați și situațiile financiare prevăzute în definiție. Așadar, Beneficiarul nu se încadrează în categoria microîntreprinderilor (conform cerințelor Fișei tehnice a Măsurii 312 cu privire la eligibilitatea beneficiarilor care pot accesa fonduri nerambursabile în cadrul acestei măsuri), dat fiind faptul ca la momentul depunerii cererii de finanțare a S.C. A. S.R.L., respectiv în anul 2010 (14.07.2010 a fost depusa cererea de finanțare) S.C. B. S.R.L. a avut un număr mediu de 159 angajați, cifra de afaceri neta de 51.732.929,00 RON-conform extras site Ministerul de finanțe.

Consideră pârâta că a fost încălcat criteriul de selecție, în sensul că beneficiarul nu a creat cele 8 noi locuri de muncă asa cum s-a angajat prin cererea de finanțare și Pentru care a primit 10 puncte. În urma verificărilor, s-a constatat că S.C. A. S.R.L. a preluat de la S.C. B. S.R.L. 8 persoane în anul 2011, iar 2 persoane sunt angajate în ambele firme (cu normă întreagă la S.C. B. S.R.L. și cu normă parțială la S.C. A. SRL). Astfel, beneficiarul nu a creat așa cum s-a angajat prin Cererea de finanțare 8 noi locuri de muncă ci a preluat de la S.C. B. S.R.L. 8 persoane; prin preluarea personalului nu înseamnă că s-au creat noi locuri de muncă.

Recurenta-pârâtă a invocat practica CJUE (C-110/13, hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben), relevantă în prezenta cauză, în raport de susținerile reclamantei privind lipsa unei relații de subordonare sau dependență între societatea reclamantă și entitatea juridică de care este afiliată.

În prezenta cauză, între beneficiarul finanțării și celelalte entități juridice există atât legături economice cât și o activitate concertată dovedită, iar această conivență nu face altceva decât să întărească concluzia privind încălcarea normelor legale.

În ceea ce privește cel de-al doilea palier, modalitatea în care reclamanta a înțeles să obțină finanțarea prin inducerea în eroare a autorității, se arată că, pentru a dovedi instanței avantajul necuvenit (condițiile artificiale) creat de reclamantă, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că aceste condiții de punere în aplicare a textului de lege necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv, elemente care sunt prezentate în titlul de creanță contestat.

Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligația Autorității să demonstreze că în fapt beneficiarul/beneficiarii proiectului/proiectelor supus/supuse controlului nu poate/pot atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit celui de al doilea element, respectiv elementul subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, rezultând astfel că este necesar: a) identificarea elementelor de legătură dintre beneficiar/beneficiari și alte entități juridice implicate (acei indicatori menționați în Nota directoare pentru Auditori nr. 22) care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale și procedurale în vederea obținerii finanțării nerambursabile; b) prezentarea avantajului necuvenit, care contravine obiectivelor măsurii accesate, obținut de beneficiar.

Aspectele constatate în procesul-verbal nr. x/30.12.2014, legăturile dintre asociați, comodatul acordat de B. S.R.L. precum și migrarea de personal (angajați) reprezintă indicatori ("stegulete roșii") care priviți separat nu constituie nereguli, dar însumați și priviți în ansamblul lor au dus la concluzia unei coordonări deliberate a entităților juridice implicate, ducând la indiciile existenței unor condiții artificiale în scopul obținerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit.

Al treilea motiv de recurs are în vedere faptul ca instanța de fond a reținut greșit că reclamanta prin implementarea proiectului a îndeplinit atât obiectivul general al măsurii 312 - diversificarea economiei rurale, cât și obiectivele specifice Măsurii 312.

Măsura 312 se încadrează în Axa III - "Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale" și are ca obiectiv general dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de munca si a veniturilor adiționale iar ca obiective specifice: a)crearea si menținerea locurilor de munca în spațiul rural; b) creșterea valorii adăugate în activitatea non-agricole; c)crearea si diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi.

În urma finanțării primite, un beneficiar este obligat să atingă prin proiectul implementat toate obiectivele impuse de măsură, îndeplinirea acestora nefiind facultativă sau selectivă.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale in care au calitatea de asociat.

Obiectivul măsurii este de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 (a)(ii) R1698/2005), beneficiara având în fapt care are scopul clar de a obține în mod artificial sprijin financiar nerambursabil, deoarece nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condițiile în care relațiile comerciale s-au desfășoară într-o proporție covârșitoare între beneficiar și entități ce au aceeași asociați/administratori din același grup, fiind astfel anulată posibilitatea ca un eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanțare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piață în condițiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat

Rezultă astfel că, acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalți solicitanți/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acționează de comun acord, un avantaj nejustificat în fața competiției, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenței pe piață.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

I.3.2. Recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. SRL

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva considerentelor sentinței, prin care a solicitat înlăturarea considerentelor atacate si inlocuirea acestora cu propriile considerente.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Referitor la critica privind nefinalizarea controlului in termen de 90 de zile, s-a arătat că art. 20 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/29.06.2011 prevede imperativ că termenul maxim de efectuare a verificării si de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile.

Pe stampila aplicata asupra procesului-verbal contestat, apare ca număr de inregistrare nr. x/30.12.2014, insa daca se observa cu atenție la cifra miilor nr. 4 este adăugat peste numărul 8. Or, actul administrativ trebuie sa fie clar, precis concret si fara echivoc, sub toate aspectele, mai ales asupra unui element esențial, cum ar fi data.

Noțiunea de administrativ este incompatibila cu modificări, adăugiri si ștersături daca nu sunt imbracate sub forma unui proces-verbal de indrepare a erorilor materiale/omisiuni etc. Parata nu a respectat termenul edictat, iar pana la acest moment nu a oferit probe pentru a justifica data reala a emiterii, in contextul in care documentul contestat a fost înregistrat inițial cu nr. 48734 si ulterior pentru a se încadra in termen a fost rectificat în 44734.

In speța, controlul care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat a fost declanșat in realitate nu la data de 02.10.2014, ci in data de 12.08.2014 - astfel cum este redat in procesul-verbal nr. x/12.08.2014 si deci termenul de decădere era expirat.

Doar in mod formal si pentru a se încadra in termen a emis intimata IRD 01 nr. 33971/02.10.2014. Obiectivele controlului finalizat prin procesul-verbal de control nr. x/12.08.2014 exced verificării de rutina si se încadrează si suprapun cu tocmai obiectivul controlului declanșat si prin IRD 0.1 nr. 33971/02.10.2014.

Față de solicitarea de la Inspectoratul Teritorial de Munca Alba prin adresa nr. x/04.09.2014 a unor informații, se confirma critica de nelegalitate legata de neîncadrarea in termenul de 90 de zile, deoarece momentul de pornire este fie 12.08.2014, fie 04.09.2014.

Referitor la critica privind neemiterea si comunicarea deciziei de reverificare, recurenta-reclamantă a arătat că, in lipsa unei decizii de reverificare a aceleiași perioade si a aceleiași stări de fapt, controlul este nul, ca si actele subsecvente.

In lipsa unor informații necunoscute la acel moment sau a unei erori de calcul indicate expres in prealabil structurii verificate, este interzis a se proceda la reverificare, față de prevederile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, care este corespondentul art. 105 si 105 indice 1 Codul de procedură fiscală și care instituie cu valoare de principiu unicitatea controlului fiscal, dar si condiții restrictive privind reverificarea unei anumite perioade.

Pârâta trebuia să indice în prealabil care sunt acele erori de calcul sau date suplimentare necunoscute la data efectuării verificării anterioare. Aceasta neregularitate nu poate fi complinită ulterior prin intermediul procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, deoarece ar reprezenta o flagranta încălcare a procedurii.

Contrar susținerilor paratei, sunt aplicabile prevederile din Codul de procedură fiscală. Debutul controlului este realizat in baza unei aprobări de la Centru AFIR, in sensul ca declanșarea controlului de către structura teritoriala necesita un act administrativ aprobat. Este vorba despre suspiciunea de neregula si frauda IRD -ui. Indiferent de denumirea sa, acesta este emis de CRFIR-Alba si supus aprobării AFIR București si tocmai prin efectele sale reprezintă un veritabil act administrativ. Or, in virtutea principiului simetriei, reluarea controlului presupune obligatoriu aprobarea in acest sens.

Referitor la critica privind necomunicarea către reclamantă a actului administrativ IRD - suspiciunea de neregula, prevederile art. 21 alin. (27) din O.G. nr. 66/2011 statuează dreptul persoanei vătămate de a solicita suspendarea executării actului administrativ, in baza căruia se exercita activitatea de control, pentru a obține astfel suspendarea activității de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare. Acest drept este distinct de dreptul de a contesta si solicita anularea titlului de creanța (proces-verbal de constatare nereguli si stabilirea creanțe bugetare). Anularea procesului-verbal de constatare si stabilire nereguli se impune si ca urmare a încălcării obligației de comunicare a actului administrativ.

Sancțiunea necomunicarii actului administrativ este inopozabilitatea, in acest sens art. 45 Codul de procedură fiscală statuând expres. Pe cale de consecința, daca suspiciunea de neregula si frauda - actul declanșator al activității de control nu produce nici un efect - potrivit principiului quod nulum est nulum producit efectum - rezulta ca nici actul subsecvent nu va produce nici un efect- rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipientis (desființarea actului inițial primar atrage desființarea actului subsecvent datorita legăturii sale cu primul).

Referitor la critica privind neasigurarea efectivă a dreptului de a expune punctele de vedere, echipa de control nu a ținut cont de punctele sale de vedere, omițând a se pronunța asupra lor, deși aceste puncte de vedere se înscriu in sfera noțiunii de drept la apărare si se situează in anticamera garantării unui proces echitabil încă din aceasta fază. Din aceasta perspectiva "punctul de vedere" este echivalentul art. 9 Codul de procedură fiscală cu care se completează art. 21 alin. (14)-15 din O.U.G. nr. 66/2011 dreptul de a fi ascultat.

Potrivit art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011, in calitate de structura verificata, avea dreptul, distinct de cel prevăzut in alin. (14) al aceluiași text, de a-și exprima punctul de vedere, însă aceasta presupunea sa cunoască obiectul verificărilor si sa aibă solicitare de clarificări din partea paratei, ceea ce nu s-a întâmplat.

Referitor la critica privind depășirea limitelor investirii prin IRD - suspiciune neregula si frauda, controlul realizat din modul de prezentare a stării de fapt si drept depășește limitele investirii, dar si stadiul proiectului. Motivul controlului, asa cum se desprinde din proiect, este "verificarea menținerii eligibilității proiectului". Ca atare, ar fi trebuit sa se limiteze la a cerceta si individualiza conduita ulterioară semnării contractului cu incidența asupra elementelor de eligibilitate a condițiilor.

In concret, niciun control pe aceasta tema nu se poate erija in reverificarea cerințelor inițiale de eligibilitate, care, ab initio ca si premisa presupun ca au fost îndeplinite in prealabil (lucru ce rezulta din insasi rațiunea si motivul determinant al controlului). Printre cerințele de eligibilitate îndeplinite la momentul acordării finanțării se enumera si cele pe care intimata-parata le contesta.

Referitor la critica privind reținerea de către echipa de control a unei oarecare suprapuneri in ceea ce privește noțiunea de întreprindere legata sau activitate strâns legata, intre noțiunea de dependenta si cea de influenta dominanta, se arată că norma legala operează doar cu noțiunea de întreprindere legata, in primul caz sau cu noțiunea de influenta dominanta, in al doilea caz.

Se retine in mod netemeinic faptul ca nu poate fi contestată imprejurarea ca activitatea sa este strâns legata de S.C. B. S.R.L., deoarece S.C. B. S.R.L. ar fi furnizorul de beton si motorina si este client majoritar, sugerându-se oarecum caracterul ilicit al acestei stări de fapt. Se conchide ca reclamanta este dependenta de B. S.R.L., atât din punct de vedere al aprovizionării cu materie prima, cat si din punct de vedere al desfacerii produsului finit.

Recurenta a analizat fiecare ipoteză de la art. 4 indice 4 din lege și a arătat că: nu se încadrează la lit. a) și b), aspect recunoscut și de pârâtă; nu se încadrează la lit. c), aspect incontestabil deoarece prespune existenta unui act scris in care sa fie consemnat acest drept, iar din statutul său nu rezulta acest aspect. De altfel, parata nu a fost in măsura sa indice daca regăsește elemente ce pot caracteriza relația dintre cele doua entități ca fiind una de influenta dominanta, printre care: obligării de comanda exclusiva, sancțiuni civile in cazul nerespectarii obligațiilor de a comanda produse sau servicii, obligații sau acorduri ce permit crearea unei piețe de desfacere exclusiv pentru produse sau servicii, preturi de dumping practicate intre parii, precum si orice alte elemente relevante in acest sens. Recurenta nu se încadrează nici la lit. d), aspect care rezulta din actul constitutiv.

Referitor la critica privind încălcarea principiului proportionalitatii definit si statuat prin O.U.G. nr. 66/2011, recurenta a invocat elemente dirimante transpuse prin tratatul UE si decizii CJUE.

Referitor la critica privind somarea si îndrumarea prealabila, se arată că, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. b):

"Autoritățile cu competente in gestionarea fondurilor europene au obligația: b)luarii tuturor masurilor necesare prevenirii neregulilor si fraudelor, inclusiv prin activități ce constau in informarea corecta si la timp a beneficiarilor asupra riscului producerii de nereguli si fraude, in special, in ceea ce privește indiciile de frauda".

In acest context, instanța de judecata putea si trebuia sa decidă daca este o conduita reper de urmat cea adoptata de organul de control sau nu. Adică, in contextul in care, urmare a verificării relațiilor comerciale si modului de implementare a proiectului au fost verificate inclusiv relațiile cu S.C. B. S.R.L., adoptandu-se un act administrativ care statuează clar la nivelului anului 2013 ca nu se confirma suspiciune de neregula si frauda, echivalează sau nu cu un gir dat in vederea continuării activităților.

Consideră recurenta că principiul in dubio contra fiscum, dar si principiul predictibilitatii si previzibilității conduitei organului fiscal/de control se opun adoptării unor practici neunitare, deoarece justitiabilul nu este obligat sa cunoască in detaliu reorientarile de opinie ale organului fiscal (din oficiu). Cu alte cuvinte, un om cu minima prudenta si diligenta nu ar putea prevedea ca in cauza continuarea acelorași tipuri de relații comerciale ca si cele verificate pana in anul 2013 ar putea sa fie apreciate ca fiind diametral opus si deci sa determine retragerea sprijinului financiar, cu atât mai mult cu cat textul de lege impune obligația prealabila a organului/structurii de control sa adopte o atitudine transparenta si care sa duca la informarea reala si efectiva a contribuabilului despre ce anume acte si fapte sau conduite ale sale pot fi calificate drept nereguli.

Intimata-parata aplica in mod discreționar prevederile contractuale omițând sa respecte forța obligatorie a convenției ce deriva din clauzele invocate de recurentă, pe care a inteles insa sa le ignore. Procesul-verbal de control este lovit de nulitate absoluta ca urmare a nerespectarii procedurii prealabile impuse prin Anexa 1 Contract - Prevederi generale.

Recurenta a arătat că nu a primit o astfel de somație și că nu și-ar fi asumat vreodată in mod conștient comiterea unei nereguli si cu atât mai puțin continuarea săvârșirii după somația prealabila.

In contextul in care etapa prealabila impusa autorității contractante nu a fost respectata, măsura dispusa prin procesul-verbal de constatare este nula si deci nelegala. Considera ca o asemenea sancțiune in acest context al absentei somației prealabile - reziliere si recuperare, suma plătită - contravine flagrant insusi Obiectivelor si Scopului Măsurii 312, ceea ce se constituie un motiv suplimentar de nulitate.

Chiar si cu aceasta omisiune a paratei, din punctul de vedere exprimat de recurenta si din starea de fapt expusa si probate cu documente, rezulta ca investiția este una funcționala, ca scopul finanțării a fost atins, ca au fost create noi locuri de munca, ca a fost vitalizata zona rurala in care s-a investit si unde isi are sediul societatea, cifra de afaceri este in continua creștere, valoarea sumelor achitate bugetului local si de stat sunt mai mult decât semnificative, investiția cu fonduri europene se bucura de o publicitate pozitiva, intregul demers si intreaga conduita a recurentei in relațiile cu instituțiile autoritățile publice sau cu persoane fizice sau juridice de drept privat reclamând acest aspect.

În drept, au fost invocate prevederile art. 461 C. proc. civ. rap. la art. 483 si urm din C. proc. civ.

În probațiune, recurenta a solicitat ca parata sa depună la dosarul cauzei fotocopia pozițiilor din registru aferente numerelor 44734/30.12.2014 si 48734/30.12.2014, respectiv a numărului si a poziției imediat anterioare si imediat ulterioare, la nominalizarea persoanei care a procedat la rectificarea prin adăugire a numărului de inregistrare, a procesului-verbal de indreptare eroare materiala si a unei capturi din sistemul informatic care gestionează înregistrarea cu relevanta la pozițiile mai sus menționate.)

I.4. Apărările formulate în cauză

Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul AFIR, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv, iar în subsidiar ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În ceea ce privește raporturile cu S.C. B. S.R.L. se poate observa ca sunt relații bilaterale si ca pozițiile părților sunt echilibrate, lucru omis de către echipa de control, iar reclamanta are colaborări si cu alte societăți.

A reușit să ocupe locul 3 pe județ in Topul Firmelor 2013 - clasament intocmit de Camera de Comerț si Industrie Alba in baza rezultatelor economico-financiare din anul 2013, are implementat un sistem de management al calității a cărui conformitate cu cerințele standardului SR EN ISO 9001:2008 este certificata de către Organismul de Certificare RAD CERT. De asemenea, prefabricatele produse au fost supuse încercărilor inițiale de tip prevăzute de legislația in vigoare si se livrează clienților însoțite de Certificate de Conformitate.

Având in vedere ca procesul de certificare a conformității produselor a fost unul de lunga durata, presupunând in primul rând numeroase încercări de laborator urmate de audituri externe atât pentru controlul producției cat si pentru verificarea implementării si menținerii sistemului de management conform SR EN ISO 9001:2008, S.C. A. S.R.L. a putut valorifica prefabricatele in perioada 2011-2013 doar către beneficiari care implementau proiecte interne.

Din 2014, in urma finalizării proceselor de certificare a produselor, prefabricatele pot fi comercializate către orice client, fapt care se si regăsește intr-o creștere a numărului de clienți.

Prefabricatele cumpărate de la A. S.R.L. reprezintă doar un procent de 19,21 % din totalul prefabricatelor achiziționate de S.C. B. S.R.L. (situație an 2013); betonul (reprezentând materia prima pentru producerea prefabricatelor) achiziționat de A. de la B. reprezintă doar un procent de 1,09 % din producția totala de betoane a B..

Existenta unor contracte, indiferent de amploarea lor, intre reclamanta beneficiar si S.C. B. S.R.L. nu este interzisa si nici indicata drept cerința de eligibilitate, cu atât mai mult cu cat au fost specificate in Memoriul Justificativ atașat Cererii de Finanțare.

În ceea ce privește reverificarea, se arată că, la 26.11.2013 in urma controlului pe aceeași tema, urmare a unei sesizări identice de suspiciune frauda/neregula s-a procedat la intocmirea procesului-verbal 38769 prin care s-a statuat ca: " beneficiarul prestează servicii către diverși beneficiari - autorități publice locale si societăți comerciale din mediul rural si urban, si nu doar sau in mod exclusiv pentru B. S.R.L. "; "se constata ca investițiile celor doua societăți despre care se face referire in acest material funcționează in mod absolut independent "; "..ca atare nu se confirma suspiciunea de neregula/suspiciune frauda".

Prin recurs, se încearcă a se acredita ideea ca existenta procesului-verbal de constatare si stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.11.2013 nu impietează din perspectiva incalcarii interdicției de reverificare, deoarece subscrisa in calitate de beneficiar am fost analizata in prezentul proces-verbal de constatare a neregulilor si stabilire a creanței bugetare din 20.12.2014 strict prin prisma relației cu S.C. B. S.R.L..

Odată stabilit prin procesul-verbal nr. x/27.11.2013 ca nu sunt intreprinderi legate, nu se justifică cum continuarea si in anul de referința 2014, insa intr-un alt cuantum valoric (diminuat) a aceluiași tip de relații de afaceri intre subscrisa si S.C. B. S.R.L., controlate deja de echipa de inspecție pe intervalul 2010-2013, ar putea fi relevante.

Nu a intervenit nici o schimbare de nicio natura in privința stării de fapt si de drept, raportat la cele trei momente - aprobare proiect - control 17.09.2013, control in teren 12.08.2014, decembrie 2014 si nici vreun element de fapt/informație care sa nu fi fost cunoscuta la momentul primei verificări de neregula.

Deși pârâta nu i-a reproșat prin procesul-verbal contestat ca nu a completat in mod corect cererea de finanțare, in sala de judecata a afirmat ca neaducerea la cunoștința acesteia a componentei actionariatului - mai precis a faptului ca asociatul S.C. A. S.R.L. este asociat si in cadrul S.C. B. S.R.L. a fost una dintre cauzele emiterii procesului-verbal contestat. Mai precis, susține parata ca a aflat doar la nivelul octombrie 2014 ca C. este asociat in ambele societăți. In condițiile in care intreaga documentație referitoare la finanțarea dar si postimplementarea (monitorizare) aferenta este in posesia aceleași instituții, o asemenea omisiune nu este permisa, deoarece încalcă drepturile sale si principiul securității statice.

Interdicția reverificării aceleiași perioade si pe aceeași tema deriva din necesitatea de a asigura stabilitate raporturilor juridice si din nevoia de predictibilitate. Ca atare, principiul securității circuitului civil precum si principiul protecției încrederii legitime se opun unei astfel de interpretări.

Recurenta a mai arătat că instituția si echipa de control au avut tot timpul toate datele persoanei fizice C. și ulterior a reiterat susținerile făcute pe calea cererii de recurs incident.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 rap. la art. 490 din C. proc. civ.

Pârâta AFIR nu a depus răspuns la întâmpinare deși aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

II. Procedura de soluționare a recursului

II.1. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 31 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II.2. Intervenirea suspendării de drept a cauzei

Ca urmare dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, prin care s-a suspendat de plin drept judecarea proceselor civile pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop, cu excepția celor de urgență deosebită, stabilite de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și ca urmare a emiterii Ordinului nr. 71 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu modificările și completările ulterioare și corelației acestuia cu Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție completat și consolidat prin Ordinul nr. 92 din 16 martie 2020, privind categoriile de cauze de urgență deosebită in care a continuat activitatea de judecată, prezenta cauză a fost suspendată de drept la data de 31 martie 2020.

In raport de dispozițiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecății la data de 07 iulie 2020.

II.3. Prin încheierea de ședință din data de 7 iulie 2020, a fost încuviințată cererea de administrare a probei cu înscrisuri formulată de recurenta-reclamantă, respectiv de depunere a fotocopiei pozițiilor din registrul de înregistrare a proceselor-verbale de constatare a neregulilor aferente numerelor 44734/30.12.2014 si 48734/30.12.2014, respectiv a numărului si a poziției imediat anterioare si imediat ulterioare.

III. Soluția instanței de recurs

III.1. Aspecte de fapt și de drept relevante reținute de prima instanță

În cadrul Comitetului de Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene, la data de 20 februarie 2008, a fost aprobat Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, denumit în continuare PNDR, document elaborat în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005, conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de programare 2007-2013 în cadrul FEADR și aprobat, la data de 16 iulie 2008, de către Comisia Europeană prin Decizia nr. C(2008)3831, decizie notificată ulterior României prin adresa nr. x/17.07.2008.

PNDR este documentul programatic ce cuprinde 4 axe prioritare privind acordarea de sprijin financiar, iar în cadrul Capitolului 5 sunt prezentate Informații cu privire la axe și măsurile propuse pentru fiecare axă și descrierea lor: Axa 1 - Ameliorarea competitivității sectoarelor agricol și forestier, Axa 2 - Ameliorarea mediului și a spațiului rural, Axa 3 - Calitatea vieții în mediul rural și diversificarea economiei rurale, Axa 4 - LEADER și Rețeaua națională de dezvoltare rurală.

Măsura 312 se încadrează în Axa III - "Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale" și are ca obiective generale:

a. îmbunătățirea infrastructurii fizice de baza în spațiul rural;

b. îmbunătățirea accesului la serviciile publice de bază pentru populația rurală;

c. creșterea numărului de sate renovate;

d. creșterea numărului de obiective de patrimoniu din spațiul rural sprijinite.

În data de 14.07.2010 reclamanta a depus la OJPDRP Alba Cererea de finanțare nr. x cu titlul " Achiziție de utilaje moderne pentru fabricarea produselor din beton" care a fost selectat pentru finanțare.

În data de 28.03.2011 a fost semnat Contractul de finanțare nr. x încheiat între APDRP (actuala AFIR), în calitate de Autoritate Contractantă și S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar.

Obiectul contractului îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractanta pentru punerea în aplicare a proiectului cu titlul: " Achiziție de utilaje moderne pentru fabricarea produselor din beton" cod CAEN 2361 - Fabricarea produselor din beton pentru construcții.

Contractul a fost implementat în perioada 28.03.2011 - 15.12.2011, plata fiind făcută într-o singură tranșă, la data de 15.12.2011.

Prin proiect s-au achiziționat următoarele utilaje:

Împotriva beneficiarului S.C. A. S.R.L a fost derulată o acțiune de control ex-post în vederea verificării menținerii eligibilității proiectului ale cărui constatări au fost menționate în procesul-verbal nr. x/12.08.2014. Misiunea de control a fost finalizată la data de 25.09.2014 dată la care a fost aprobat Raportul de control x/25.09.2014 prin care s-a propus demararea activității de control și constatare a creanțelor bugetare.

Pe baza acestuia a fost emisă suspiciunea de neregulă/suspiciune de fraudă IRD 0.1. nr. 33.971 din data 02.10.2014, prin care se propune investigarea beneficiarului pentru crearea de condiții artificiale.

În urma acestei sesizări, a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 30.12.2014, prin care s-a reținut că S.C. A. S.R.L și S.C. B. S.R.L. sunt întreprinderi legate, scopul Măsurii 312 - crearea a 8 locuri de muncă - nefiind realizat, au fost create condiții artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin înființarea unei entități juridice care nu acționează independent astfel că se impune încetarea contractului de finanțare și recuperarea sumelor acordate cu titlul de ajutor de stat.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x/30.12.2014, S.C. A. S.R.L a formulat contestație, aceasta fiind soluționată în sensul respingerii prin decizia de soluționare a contestațiilor nr. 16405 din data de 07.05.2015.

III.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă și a apărărilor intimatei-reclamante

III.2.1. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011

Prima instanță a reținut că marea majoritate a informațiilor ce se regăsesc în procesul-verbal din 2014 au fost avute în vedere, analizate și evaluate și în procesul-verbal din 2013 (locul de amplasare al utilajelor; contractele încheiate de către S.C. A. S.R.L. în anul 2013 cu furnizorii și beneficiarii; legăturile la nivel de acționariatși calitatea domnului C. de asociat cu 50 % și administrator al S.C. B. S.R.L. era cunoscută încă de la momentul depunerii cererii de finanțare), astfel că reluarea lor și reinterpretarea în 2014, după ce fuseseră analizate în același context în 2013, nu reprezintă altceva decât o încălcare a prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Pârâta AFIR a invocat faptul că autoritatea a fost indusă în eroare chiar de către reprezentantul legal al proiectului, care în mod voit a completat în cuprinsul Declarației privind statutul societății că aceasta este autonomă și că, în privința acestei situații, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autoritățile de monitorizare, CJUE s-a pronunțat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006. Astfel, în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar și nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar. În acest context, emiterea unui al doilea proces-verbal de control, în temeiul acelorași informații, dar cu concluzii opuse, nu este nelegală, întrucât conform prevederilor contractuale mai sus amintite Autoritatea Contractuală-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale poate efectua oricând verificări asupra menținerii eligibilității proiectului în perioada de valabilitate a contractului.

Înalta Curte constată că raționamentul primei instanțe cu privire la acest motiv de recurs nu poate fi validat, neputându-se reține o încălcare a art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011.

Conform prev. art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute in obținerea si utilizarea fondurilor europene:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

(2) În condițiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului."

Astfel, controlul din anul 2014, față de controlul anterior, a evaluat în plus perioada ianuarie - iunie 2014 sub aspectul contractelor încheiate de către S.C. A. S.R.L. cu furnizorii și beneficiarii, din cele analizate rezultând alte procente ale relațiilor comerciale, de natură să conducă teoretic la alte concluzii decât cele reținute de organul de control în anul precedent.

Principiul unicității controlului presupune ca valorificarea datelor obținute prin control să se realizeze printr-un act administrativ care să statueze o singură dată, în mod definitiv asupra raportului juridic verificat.

Pe de o parte, procesul-verbal de control nr. x/27.11.2013 a avut la bază o suspiciune de neregulă vizând:

- suspiciune de relații între reprezentanții legali ai S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. E. S.R.L.;

- suspiciune de condiții artificiale raportat la relația dintre S.C. A. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., care az sediul în aceeași clădire aparținând S.C. B. S.R.L..

Deși s-au confirmat împrejurările că reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L., dl. C.- asociat unic/administrator, este acționar, cu cota de 50% din părțile sociale la S.C. B. S.R.L. și că sediul social al S.C. A. S.R.L. este situat în Com. Sântimbru, sat Sântimbru, DN1 Km 387, jud. Alba, iar amplasamentul proiectului a fost declarat în cererea de finanțare, la aceeași locație, s-a reținut că beneficiarul prestează servicii către diverși beneficiari autorități publice locale și societăți comerciale din mediul rural și urban, si nu doar sau in mod exclusiv pentru S.C. B. S.R.L. și că nu se prestează servicii între S.C. A. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., iar ca atare nu se confirmă suspiciunea de neregulă/suspiciune dc fraudă, semnalată prin IRD 0.1 nr. 27721/02.09.2013.

Înalta Curte constată că primul control a fost centrat pe verificarea raporturilor dintre societatea reclamantă și E. S.R.L..

Pe de altă parte, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 30.12.2014 a avut la bază suspiciunea de neregulă pentru crearea de condiții artificiale, constând în: necrearea locurilor de muncă conform cererii de finanțare; S.C. A. S.R.L desfășoară 90 % din activitate prin S.C. B. S.R.L.; reprezentantul legal este asociat 50 % în S.C. B. S.R.L.; sediul social și amplasamentul investiției este la S.C. B. S.R.L.; S.C. F. S.R.L. își desfășoară activitatea aproape în totalitate către și de la S.C. B. S.R.L., fără a exista legături comerciale între S.C. A. S.R.L. și S.C. F.; S.C. A. S.R.L. nu poate funcționa independent de B. S.R.L. în sensul că activitatea beneficiarului se desfășoară prin și cu S.C. B. S.R.L. în majoritate și nu sunt identificate legături comerciale cu alte societăți care ar putea să mențină beneficiarul pe piața muncii; SC A. S.R.L. a preluat muncitori de la S.C. B. S.R.L.. Astfel, s-a ajuns la concluzia că au fost create condiții artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, prin înființarea unei entități juridice care aparent se încadrează în categoria beneficiarilor eligibili pe Măsura 312.

Înalta Curte constată că, deși anumite aspecte de fapt au fost deja supuse unei verificări în primul control, acestea au fost completate în cadrul celui de-al doilea control într-o măsură substanțială cu aspecte de fapt noi, care în final au condus pârâta la o concluzie diametral opusă. De asemenea, suspiciunile de nereguli au avut parțial obiective diferite.

Astfel, Înalta Curte reț