ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4455/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. - societate în insolvență, prin administrator special B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anularea Deciziei nr. 34876/18.12.2017 emisă de Comisia de Soluționare a Contestației din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale privind soluționarea contestației înregistrată la AFIR sub nr. x/04.12.2017, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 23.10.2017 și înregistrat sub nr. x/25.10.2017 la AFIR, anularea debitului în valoare totală de 3.705.954,72 RON la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere aferente și obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu.

Prin sentința nr. 49 din 6 martie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material cu privire la opozabilitatea notificării nr. x/15.11.2013 privind informarea prelungirii perioadei de monitorizare.

Recurenta a apreciat că notificarea contestată nu îi este opozabilă întrucăt nu a fost comunicată conform clauzelor contractuale identificate în art. 9 alin. (1) și alin. (5) din Contractul de finanțare nr. x/23.05.2011.

Astfel, Notificarea nr. x/15.11.2013 a fost transmisă pe email-ul personal al reprezentantului legal al societății de la acel moment. Cu privire la acest aspect sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 969 C. civ. de la 1864 potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și nu se pot revoca decât prin consimțământul mutual al părților. Fără a fi în prezența unui Act Adițional semnat de ambele părți contractante, nu pot interveni schimbări ale clauzelor asumate sub o anumită formă de către părți.

O altă critică a fost formulată de recurentă în sensul că Ordinul nr. 1086/09.10.2013 nu se poate aplica retroactiv și contractelor încheiate anterior adoptării acestuia, în condițiile în care în cuprinsul Notificării nr. x/15.11.2013 cât și al Procesului-verbal se face trimitere la Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 1086/09.10.2013, invocându-se aplicabilitatea acestui act administrativ unilateral și Contractului de finanțare nr. x/23.05.2011.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a invocat ca și temei al creanței sale Contractul de finanțare nr. x/23.05.2011. Obiectul acestui contract îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractanta pentru implementarea proiectului. Potrivit art. 2 alin. (8) din Contract, durata de monitorizare a contractului este de 2 ani și se calculează de la data ultimei plăți efectuată de Autoritatea Contractantă. Din înregistrările contabile, reiese faptul că data ultimei plăți de către APDRP a fost 30.04.2013. Implicit, durata de monitorizare a contractului de finanțare a expirat la data de 30.04.2015.

Împotriva societății s-a deschis procedura de insolvență la data de 31.05.2017, conform încheierii nr. 308/F/31.05.2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu. Astfel, au trecut încă 2 ani de la data încetării perioadei de monitorizare.

Tot potrivit art. 2 alin. (8) din Contract, durata de valabilitate a contractului de finanțare este de 5 ani de la data semnării acestuia de către ambele părți. Rezultă că durata de valabilitate s-a încheiat la data de 23.05.2016, cu un an anterior raportat la data deschiderii procedurii insolvenței.

În concluzie, durata de monitorizare cat și durata de valabilitate au expirat anterior deschiderii procedurii de insolvență față de societatea reclamantă.

Prin urmare, recurenta a apreciat că nu avea obligația de a înștiința Autoritatea contractantă, în speță AFIR, cu privire la schimbările intervenite referitoare la sediul social, structura acționariatului și a administratorului.

Recurenta reclamantă a mai criticat și reținerile primei instanțe privind nerespectarea criteriului de eligibilitate EG1, "prin înstrăinarea mijloacelor fixe achiziționate prin proiect".

A arătat că la data de 23.05.2016 - data încetării valabilității contractului dintre părți ca urmare a încheierii duratei de 5 ani de la semnarea acestuia 23.05.2011, perioada menționată în contract, societatea avea toate mijloacele fixe achiziționate prin proiect în patrimoniu.

Acest aspect rezultă din documentele prezentate echipei de control și menționate în procesul-verbal, în care s-a reținut și faptul că o parte din mijloacele fixe au fost înstrăinate în data de 18.08.2016, respectiv 20.08.2016, după o perioadă de 3 luni de la încetarea contractului dintre părți.

Referitor la nerespectarea criteriului de eligibilitate EG1, "prin faptul că nu a desfășurat o activitate viabilă din punct de vedere economic", recurenta a susținut că din analiza situației economico - financiare rezultă faptul că a existat profit din exploatare.

Recurenta a susținut că pierderea suferită de societate a fost cauzată de gradul de îndatorare ca urmare a modificărilor legislative și economice de pe piață și se referă la întreaga activitate, per ansamblu a societății.

Cu privire la menținerea locurilor de muncă asumată prin contractul de finanțare, recurenta a precizat că, la data de 23.05.2016 - data încetării valabilității contractului, societatea avea 46 de angajați.

Valabilitatea contractului de finanțare a încetat la data de 23.05.2016, aspect care nu poate fi contestat în niciun fel, perioada fiind menționată expres în contract, nu a fost modificată prin acte adiționale încheiate de comun acord între parti, iar odată ce un contract a încetat de drept între părți nu mai pot exista relații contractuale din care să rezulte obligațiile corelative.

Recurenta reclamantă a apreciat că motivația procesului-verbal cu privire la efectele deschiderii procedurii și încetarea eligibilității pentru motivul intrării în procedura insolvenței sunt în contradicție cu aspectele evocate anterior, iar dispozițiile art. 341 din Legea nr. 85/2014 sunt singurele dispoziții aplicabile în speță, ceea ce conduce la constatarea faptului că Autoritatea Contractantă AFIR nu se află în prezența unei creanțe de 3.705.954,72 RON - cu titlu de sumă decontată de societate, neeligibilă.

Recurenta a mai criticat și motivarea potrivit căreia intrarea în procedura insolvenței nu mai corespunde scopului de eligibilitate, arătând că intrarea în insolvență a unei societăți nu presupune imposibilitatea îndeplinirii celorlalte deziderate avute în vedere la acordarea finanțării nerambursabile

Intrarea în procedura generală a insolvenței urmată de reorganizare se datorează de multe ori contextului economic general și terților cu care societatea are relații contractuale, nu neapărat unui dezechilibru economic propriu, deoarece nici un fel de activitate comercială nu se poate desfășura decât împreună cu partenerii de afaceri care la rândul lor pot avea dificultăți.

Recurenta a subliniat că toate elementele de acordare a finanțării trebuiau îndeplinite la data acordării finanțării și nu ulterior, angajamentul privind dezideratele expuse de contestatoare fiind valabile, dar nu și insolvența în sine care are reguli proprii.

Recurenta reclamantă a mai invocat necomunicarca Titlului de creanță - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 23.10.2017 și înregistrat sub nr. x/25.10.2017 la AFIR în termenul de 3 zile prevăzut de art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011. Data emiterii titlului este de 23.10.2017, însă, conform dovezii de comunicare - plicul de expediere, acesta a fost transmis prin serviciile Poștei Romane la data de 27.10.2017, peste termenul legal prevăzut. Pârâta nu a făcut dovada celor arătate prin Decizia contestată referitor la comunicarea titlului de creanță prin mijloace electronice în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. (3) din Codul de procedură fiscală.

În final, recurenta reclamantă a invocat decăderea din dreptul de a demara activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 conform art. 36 din actul normativ menționat. Împotriva societății s-a deschis procedura de insolvență la data de 31.05.2017, conform încheierii nr. 308/F/31.05.2017 pronunțate de Tribunalul Sibiu și care a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 12078 din 20.07.2017, devenind opozabilă și AFIR. Având în vedere ca doar la data de 08.08.2017 s-a demarat procedura de verificare, recurenta a apreciat că nu s-a respectat termenul legal de 15 zile, iar AFIR este decăzută din dreptul de a mai emite Procesul-verbal contestat.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În data de 23.05.2011 a fost semnat Contractul de finanțare nr. x între APDRP (actual AFIR) în calitate de Autoritate Contractantă și S.C. C. S.R.L. (actuala S.C. A. SRL), în calitate de beneficiar, privind acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului cu titlul: "Creșterea calității produselor lemnoase și eficienței activității de exploatare forestieră realizată cu utilaje și echipamente specifice performante, de ultimă generație prin Schema de ajutor de stat nr. N 578/2009 aferentă Măsurii 123".

Prin Cererea de finanțare a beneficiarului s-a avut în vedere achiziționarea de utilaje performate pentru exploatarea lemnului și transportul acestuia: 3 tractoare articulate forestiere cunoscute sub denumirea de TAF-uri, 3 funiculare, 3 autotrenuri forestiere de transport bușteni echipate cu cabină, șasiu și remorcă specializată pentru transportul buștenilor și 6 motoferăstraie pentru tăierea copacilor pe picior.

Având în vedere că beneficiarul S.C. A. S.R.L. a intrat în procedura insolvenței (dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Sibiu), AFIR a procedat la demararea activității de control în vederea stabilirii creanțelor bugetare, în baza dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Organele de control au constatat că neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata contractului de finanțare, încetarea investiției finanțate prin FEADR, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat, cu eventuala înstrăinare a bunurilor finanțate în cadrul FEADR reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, motiv pentru care au aplicat sancțiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Considerând starea de insolvență neregulă, conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, echipa de control a procedat la emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a deciziei de soluționare a contestație a căror anulare se solicită în prezenta cauză.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantei, reținând că neregula a fost în mod întemeiat constatată în cauză, raportat la faptul că, între clauzele contractuale asumate de reclamantă, se regăsesc prevederi exprese referitoare la obligația beneficiarului să respecte criteriile de eligibilitate, să asigure executarea Proiectului în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare aprobată și să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract.

Judecătorul fondului a apreciat că neregulile constatate, coroborate cu neîndeplinirea unui alt criteriu de eligibilitate prin deschiderea procedurii insolvenței, justifică măsura încetării contractului și stabilirii creanței bugetare.

Recurenta reclamantă a criticat sentința instanței de fond, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu greșită aplicare a normelor de drept material cu privire la opozabilitatea Notificării nr. x/15.11.2013 referitoare la informarea prelungirii perioadei de monitorizare, întrucât a fost comunicată pe email-ul personal al reprezentantului legal al societății de la acel moment, și nu la sediul societății.

Această critică este nefondată.

Instanța de recurs observă că Notificarea nr. x/15.11.2013 a fost transmisă pe email-ul administratorului legal al reclamantei, email menționat de societatea reclamantă în cuprinsul cererii de finanțare, la punctul B1.1 informații privind solicitantul. La data transmiterii emailului, administratorul societății era numitul D., acesta fiind și asociat unic.

În condițiile în care administratorul a confirmat primirea notificării, scopul avut în vedere de părți la încheierea contractului, respectiv cel de a se asigura că partea ia cunoștință de înscrisurile transmise, a fost atins, astfel încât notificarea nr. x/15.11.2013 îi este opozabilă reclamantei, aceasta neputându-se prevala de faptul că nu a avut cunoștință de modificările legislative intevenite și care îi sunt aplicabile conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Anexa 1 la contract, chiar în lipsa încheierii unui nou act adițional.

Nefondate sunt și susținerile recurentei reclamante în sensul că Ordinul nr. 1086/09.10.2013 s-ar aplica retroactiv Contractului de finanțare nr. x/23.05.2011.

Instanța de control judiciar constată că la data apariției acestui ordin, contractul de finanțare în discuție era în perioada de derulare, iar potrivit art. 9 alin. (2) din Anexa 1 la contract, dispozițiile cuprinse în acest act normativ devin aplicabile contractului în curs de desfășurare, putând modifica aspecte cuprinse în conținutul acestuia, fără a fi nevoie de acordul Beneficiarului. De menționat este faptul că dispozițiile legislative cuprinse în Ordinul nr. 1086/09.10.2013 au privit perioada de monitorizare a contractului, extinzând-o de la 2 la 5 ani.

De altfel, în sensul posibilității modificării contractului prin prelungirea duratei acestuia sunt și prevederile art. 12 alin. (8) din Anexa 1 la contract.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentei reclamante potrivit cărora durata de monitorizare cât și durata de valabilitate a contractului de finanțare a expirat anterior deschiderii procedurii de insolvență, motiv pentru care nu avea obligația a înștiința Autoritatea Contractantă cu privire la schimbările intervenite referitoare la sediul social, structura acționariatului și a administratorului.

Înalta Curte reține că prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 643/2008, care a fost completat prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1086/09.10.2013, a fost modificată durata de monitorizare a contractului de la perioada de doi ani prevăzută în contract, la o perioadă de 5 ani.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Anexa 1 la contract "orice modificare la contract se va face cu acordul ambelor părți contractante, cu excepția situațiilor în care intervin modificări ale legislației aplicabile finanțării nerambursabile, când Autoritatea Contractantă va notifica în scris Beneficiarului cu privire la aceste modificări, iar Beneficiarul se obligă a le respecta întocmai". În baza acestor prevederi, durata de monitorizare a contractului de finanțare s-a modificat în consecință.

Prin urmare, la data deschiderii procedurii de insolvență, contractul se afla în perioada de monitorizare, iar recurenta reclamantă avea obligația de a înștiința Autoritatea Contractantă cu privire la schimbările intervenite referitoare la sediul social, structura acționariatului și a administratorului.

Un alt aspect procedural contestat de reclamantă a privit comunicarea Titlului de creanță - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 "Titlul de creanță se comunică debitorului în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii".

Procesul-verbal contestat a fost emis la data de 23.10.2017 și a fost transmis recurentei la data de 27.10.2017, aspect neconstestat de părți.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că titlul de creanță a fost comunicat în termenul legal de 3 zile, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., în condițiile în care O.U.G. nr. 66/2011 nu stabilește modul de calcul al acestui termen.

Nefondate sunt și alegațiile recurentei privind decăderea pârâtei din dreptul de a demara activitatea de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011. Recurenta a invocat dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, susținând că s-a deschis procedura de insolvență în ceea ce o privește la data de 31.05.2017, conform încheierii nr. 308/F/31.05.2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu și care a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 12078 din 20.07.2017, devenind opozabilă și AFIR.

Potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 "Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora".

Așa cum rezultă din actele dosarului, AFIR a luat cunoștință de intrarea în insolvență a A. S.R.L. în urma consultării Raportului ONRC emis la 03.08.2017 și a demarat activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare la 10.08.2017, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

În condițiile în care societatea reclamantă nu a făcut dovada faptului că AFIR a luat cunoștință de intrarea sa în insolvență la o dată anterioară datei de 03.08.2017, deși avea obligația de a notifica pârâtei intrarea sa în insolvență, criticile recurentei privind depășirea termenului de 15 zile sunt nefondate.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că prin dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 se instituie o normă de procedură care obligă autoritățile competente în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru suma acordată în cadrul contractului de finanțare. Iar aplicarea acestor dispoziții procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care prejudiciază bugetul UE.

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli urmărește să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanțare, produse ca urmare a intrării în insolvență, iar această activitate se realizează, așa cum a arătat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 342/2013, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia.

Motivul retragerii finanțării, în speță, l-a constituit nerespectarea de către societatea reclamantă a criteriului de eligibilitate EG1, respectiv a înstrăinat mijloacele fixe achiziționate prin proiect, nu a desfășurat o activitate viabilă din punct de vedere economic și nu a menținut în perioada de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv cursul anului 2017, cele 27 de locuri de muncă propuse prin cererea de finanțare.

Declanșarea procedurii de insolvență a beneficiarului fondurilor nerambursabile nu reprezintă ea însăși o neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci neregula constă în încălcarea, în perioada de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate stabilite prin clauzele contractuale asumate, respectiv a obligației de a nu afecta natura și condițiile de implementare a proiectului.

Astfel, cu încălcarea art. 3 alin. (1) din Anexa I la contract, reclamanta a înstrăinat o parte din mijloacele fixe achiziționate prin proiect, în data 18.08.2016, respectiv 20.08.2016, înainte de a se finaliza perioada de monitorizare a contractului.

Recurenta nu a contestat această împrejurare, ci a susținut că data încetării contractului este 23.05.2016 și că bunurile în discuție au fost înstrăinate după o perioadă de 3 luni de la încetarea contractului.

Or, perioada de monitorizare a contractului s-a extins pe o durată de 5 ani după finalizarea proiectului, prin modificarea adusă de Ordinul nr. 1086/09.10.2013, așa cum s-a expus anterior.

Prin urmare, în mod corect a reținut judecătorul fondului că criteriul de eligibilitate EG1, precum și dispozițiile contractuale nu au fost respectate.

Referitor la respectarea numărului locurilor de muncă propuse prin cererea de finanțare, recurenta a susținut că la 23.05.2016 – data încetării valabilității contractului de finanțare societatea avea 46 de angajați.

Contrar susținerilor recurentei, așa cum s-a arătat anterior, durata de monitorizare a contractului se întinde pe o perioadă de 5 ani de la data ultimei plăți, respectiv până la data de 30.04.2018. Întrucât recurenta reclamantă nu a menținut cele 27 de locuri de muncă și pe perioada de monitorizare a contractului, în mod corect s-a reținut că societatea nu a îndeplinit obiectivul specific asumat în cadrul criteriului de eligibilitate EG1, punctul 2 lit. c), referitor la obligația de a crea noi locuri de muncă.

În sfârșit, Înalta Curte apreciază că viabilitatea proiectului trebuie respectată și în cei 5 ani de la data utimei plăți efectuată de pârâtă iar neobținerea de profit echivalează cu o încălcare a obligației de menținere a criteriilor de eligibilitate avute în vedere la încheierea contractului.

Așa cum rezultă din certificatului de atestare fiscală nr. 8865/2017, recurenta reclamantă figurează cu suma de 1.581.958 RON reprezentând obligații fiscal/bugetare.

Pierderile financiare și datoriile restante față de bugetul de stat, coroborate cu intrarea în insolvență a societării, reprezintă o dovadă a lipsei de viabilitate economico-financiară a activității pentru funcționarea căreia a fost acordată finanțarea nerambursabilă.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar E. împotriva sentinței nr. 49 din 6 martie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.