ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4303/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2017, reclamanta S.C. "A." S.R.L., prin administrator judiciar B. a solicitat în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea Deciziei de Soluționare a Contestației Nr. 30807/14.11.2016, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.10.2016 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 85 din 23 septembrie 2020, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. "A." S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

În motivare arată că soluția instanței de fond a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incidente în cauză motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

În fapt, recurenta-reclamantă a solicitat instanței să dispună anularea Procesul-verbal 26763/3.10.2016 prin care AFIR, urmare a unui control efectuat în intervalul 19.07.2016 - 28.09.2016, a reținut, în esență, că S.C. A. S.R.L. nu mai îndeplinește unul din criteriile de eligibilitate și selecție care trebuie menținut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv acela de a nu fi în insolvență.

Prin urmare, în lipsa unor probe concrete a conduitei debitoarei care să fi determinat starea de insolvență, în cauză operează prezumția de bună credință, iar simpla ajungere a unei debitoare într-o situație dificilă din punct de vedere economic nu poate fi calificată ca și neregularitate.

Mai mult decât atât, în condițiile în care se invocă dispozițiile contractuale ca și temei al încetării contractului, respectiva clauză este nulă de drept, întrucât contravine normelor imperative cuprinse în art. 123 alin. (1) din Legea 85/214.

În conformitate cu prevederile mai sus invocate, contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din C. civ. nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilități anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.

Cu alte cuvinte, încetarea contractului exclusiv pentru intrarea societății debitoare în insolvență nu este posibilă, legislația interzicând expres asemenea prevederi contractuale.

În aceste condiții, în care singura cauză a încetării contractului o constituie intrarea societății în insolvență, așa cum expres se precizează în procesul-verbal, măsura dispusă de AFIR este neîntemeiată și nelegală, urmând a nu produce efecte juridice.

Prin sentința recurată, judecătorul formulează o serie de aprecieri care au la bază premize greșite, făcându-se o greșită interpretare a normelor de drept material aplicabile în cauză.

Instanța de fond nu face o analiză a elementelor din Procesul-Verbal de control care să constituie încălcări ale contractului de finanțare și care să se circumscrie conceptului de neregulă în sensul avut în vedere de O.U.G. nr. 66/2011, care prevede că aceasta este o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Or, în cazul de față, AFIR nu indică nicio încălcare a dispozițiilor legale și contractuale, ci doar statuează în procesul-verbal că societatea debitoare nu mai respectă regulile de finanțare impuse prin FEADR, respectiv nu mai îndeplinește unul din criteriile de eligibilitate și selecție care trebuie menținut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv acela de a nu fi în insolvență. De asemenea, se propune încetarea contractului deoarece beneficiarul nu și-a îndeplinit obligațiile contractului în perioada de valabilitatea acestuia.

Mai reține instanța de fond că ceea ce impută echipa de control societății reclamante este (...) existența unei situații de indisciplină financiară, pe care beneficiarul finanțării și-a asumat-o, așa cum rezultă din nota explicativă dată de administratorul special. Instanța face o analiză a Raportului de inspecție fiscală prin care în sarcina debitoarei s-au stabilit diferențe de plată în cuantum de 1.973.081 RON, însă se pune problema în ce măsură instanța este aptă a face verificări proprii sau, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, se poate raporta în analiza legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat doar la conținutul acestuia și al actelor care îl însoțesc și care au stat la baza emiterii sale.

Or, lecturând procesul-verbal, se observă că AFIR nu a avut în niciun moment în vedere acest raport de inspecție fiscală, nu a analizat și nu a făcut referiri la conținutul său, iar concluziile privind neregularitățile nu au în vedere eventualele acte de indisciplină fiscală, ci doar mențiunea ajungerii debitoarei în stare de insolvență.

Conținutul procesului-verbal întocmit de AFIR, în concluziile organelor de control, este lipsit de echivoc: S.C. A. S.R.L. nu mai îndeplinește unul din criteriile de eligibilitate și selecție care trebuie menținut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv acela de a nu fi în insolvență.

Așadar, singurul element ce poate fi analizat în cadrul acestui dosar îl reprezintă în ce măsură starea de insolvență, în sine, este o neregulă, câtă vreme AFIR nu apreciază, nu probează și nu motivează în ce măsură starea de insolvență se datorează societății debitoare sau unor factori externi.

De asemenea, consideră că instanța de fond a dat o interpretare greșită normelor de drept material, calificând în mod eronat situația de fapt prin raportare la prevederile Legii 85/2014 și ale O.U.G. nr. 66/2011, apreciind greșit starea de insolvență a debitoarei ca fiind o neregulă.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. (când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești),

Cu alte cuvinte, când instanța a săvârșit un "exces de putere".

Instanța săvârșește un "exces de putere" când, fie pronunță o hotărâre judecătorească fără nicio com­petență în acea problemă, fie chiar și numai când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege.

Într-o încercare de definire a sintagmei "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", s-a considerat că aceasta semnifică intruziunea autorității judecă­torești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească.

Aceasta s-ar putea produce când instanța săvârșește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, când consfințește, cu valoare legală, texte abrogate, când contestă puterea legiuită altor texte, când critică pe legiuitor, când aplică o lege adoptată, înaintea intrării ei în vigoare, când se pronunță pe cale de dispoziții generale.

În practica instanței supreme s-a statuat că prin exces de putere nu se pot înțelege decât acele atingeri aduse de judecători principiilor constituționale care determină, în interesul general, limitele în care trebuie să se restrângă diferitele puteri, iar nu orice violare de lege sau abateri de la simple reguli de competență.

Conform doctrinei, "excesul de putere" derivă din trecerea abuzivă a "barierelor" între funcțiile ce revin autorităților publice și el este un exces față de limitele fixate prin norme constituționale.

"Necompetența" derivă din încălcarea sau ignorarea atribuțiilor de jurisdicție ce revin diferitelor categorii de instanțe, astfel cum aceste atribuții au fost stabilite prin normele de procedură, în interiorul sistemului instanțelor judecătorești.

Deci, "excesul de putere" semnifică un conflict de atribuții între instanțe și alte autorități, iar "necompetența" un conflict de atribuții între instanțele judecătorești.

Astfel spus, "excesul de putere" constă în încălcarea de către judecători a principiului separației puterilor în stat, în imixtiunea lor în atribuțiile puterii legislative sau executive.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, nu ne aflăm în niciuna din ipotezele prezentate mai sus.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind nefondat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că între Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și A. S.R.L. a fost încheiat contractul de finanțare nr. x din 17.06.2009 pentru realizarea proiectului "Renovare grajd și fanar și dotare cu tractoare, combină de recoltat, mașini utilaje și echipamente a fermei de vaci pentru lapte din comuna Forăști, jud. Suceava", contract a cărui durată de execuție a proiectului (durata de realizarea și implementare a investiției, la care se adaugă maxim 90 zile pentru decontarea ultimei tranșe de plată) a fost de maxim 24 de luni de la semnarea contractului de finanțare,

În baza contractului, cu buget total de 5.092.967 RON cu valoare totală eligibilă de 4.272.586 RON, instituția pârâtă a efectuat plăți în valoare de 738.556,34 RON (echivalentul a 176.256,75 Euro), din care 80% contribuție UE și 20% contribuție națională, conform cheltuielilor acceptate la plată în patru tranșe de plată.

În urma notificării primite din partea ONRC nr. 19801/18.07.2016 și a verificării Buletinului Insolvenței, prin consultarea portalului de servicii online al Oficiului Național al Registrului Comerțului, la data de 19.07.2016, inspectorii pârâtei au întocmit nota privind Suspiciunea de neregulă nr. 20101/20.07.2016, prin care au reținut faptul că societatea S.C. "A." S.R.L. este sub incidența Legii nr. 85/2014 - insolvență, propunându-se desfășurarea unui control.

În dosarul nr. x/2016 înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, recurenta-reclamantă a formulat o cerere de deschidere a procedurii generale de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2014, iar prin încheierea nr. 191/05.07.2016 a Tribunalului Iași a fost admisă cererea reclamantei și a fost dispusă deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind numit ca administrator judiciar provizoriu B..

La data de 28.09.2016 a fost întocmit de către consilierii AFIR Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/03.10.2016, prin care s-a reținut că urmare a deschiderii procedurii de insolvență împotriva beneficiarului de fonduri nerambursabile A. S.R.L., autoritatea contractantă AFIR a demarat activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului de finanțare, iar în urma verificărilor efectuate în proiect echipa de control a constatat că investiția a devenit neeligibilă pentru cofinanțarea comunității, ca urmare a prevederilor legale și contractuale încălcate.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nereguli și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.10.2016 recurenta-reclamantă a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 30807/14.11.2016, prin care, răspunzând motivelor de contestație, s-a reținut că insolvența este consecința unui șir de nereguli, respectiv încălcarea prevederilor Contractului de finanțare și ale prevederilor PNDR 2007-2013, Măsura 121, prin nerespectarea condițiilor de eligibilitate, motiv pentru care se impune restituirea sumelor plătite de AFIR în cadrul Contractului de finanțare. În același timp, s-a mai reținut că la data vizitei în teren a echipei de control care a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.10.2016 realizat în data de 11.08.2016 s-a constatat că celelalte obiective de implementat ale proiectului (renovarea unui grajd, renovarea unui fânar și realizarea fundațiilor a 2 silozuri) nu au fost atinse și nici nu mai pot fi realizate până la 30.09.2016 (durata de implementare a proiectului la care se adaugă maxim 90 de zile pentru decontarea tranșei de plată finală). Lucrările menționate rămase de executat în cadrul proiectului până la data de 30.09.2016, reprezintă 71,97 % din valoarea nerambursabilă stabilită contractual, această împrejurare, demonstrând, în opinia pârâtei, imposibilitatea implementării proiectului până la expirarea perioadelor de valabilitate ale contractului.

Împotriva deciziei de soluționare a contestației și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor a formulat recurenta-reclamantă prezenta acțiune, susținând în esență că starea de insolvență nu poate constitui o neregulă care să atragă denunțarea contractului și nu pot fi imputate sumele acordate în cadrul contractului fără ca beneficiarul să nu aibă nicio culpă la intrarea în insolvență.

Înalta Curte are în vedere următoarele:

Prin art. 11 alin. (3) din Anexa I (Prevederi Generale) la contractului de finanțare, în ceea ce privește încetarea contractului, s-a prevăzut că:

"În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței/falimentului, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă".

Art. 17 alin. (1) din Anexa I la același contract de finanțare, cu nota marginală Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării, stipulează că:

"(1) Prin "neregulă" în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementarilor în vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național.

(3) În cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă."

Astfel, conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește neregula ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Prin urmare, intrarea în insolvență a beneficiarului finanțării constituie doar premisa demarării activității de restituire a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare.

În consecință, prevederile art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 reglementează obligații ale autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene și procedura de urmat pentru identificarea unor astfel de nereguli în cazul beneficiarilor pentru care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență.

Cu toate acestea, contrar susținerilor recurentei-reclamante, se constată din actele dosarului că activitatea pârâtei de constatare a neregulilor, astfel cum aceasta este definită de art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011, nu s-a redus la consultarea Buletinului Insolvenței de pe portalul de servicii online al Oficiului Național al Registrului Comerțului. Din contră, constatând că recurenta-reclamantă se află sub incidența Legii nr. 85/2006, s-au efectuat verificări documentare proprii și a solicitat înscrisuri recurentei-reclamante, efectuând și o constatare la locul investiției după care, ca urmare a constatărilor a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil.

Astfel, procesul-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.10.2016 este rezultatul verificărilor efectuate de echipa de control a AFIR la locul investiției și ulterior a documentelor primite de la A.. Se observă faptul că beneficiarul nu a implementat proiectul astfel cum s-a obligat, deși a încheiat 7 acte adiționale de prelungire a contractului de finanțare.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor AFIR a făcut o analiză detaliată și concretă a activității beneficiarului contractului de finanțare, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței, activitate ce a determinat ajungerea în această situație financiară, relevând totodată și încălcări ale obligațiilor asumate prin contractul de finanțare.

Valoarea totală a obligațiilor fiscale suplimentare este în cuantum de 1.973.091 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA calculate suplimentare pentru perioada 2010-2015, precum și accesorii.

Înalta Curte constată că obligațiile fiscale suplimentare au fost calculate ca urmare a unor fapte concrete ale debitoarei, respectiv: neevidențierea și nedeclararea unor venituri, înregistrarea unor cheltuieli nedeductibile fiscal sau pentru care nu existau documente justificative (lipsa facturi), precum și deducerea TVA-ului pentru tranzacții efectuate în perioada în care societatea a figurat ca inactivă (începând cu 16.05.2013), ca urmare a nedepunerii declarațiilor fiscale.

Acte administrative cu privire la care nu s-a susținut și nici nu s-a făcut dovada că au fost contestate, suspendate sau anulate.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că, toate aceste elemente de fapt se circumscriu noțiunii de "indisciplină financiară", reținută de către echipa de control drept cauză determinată a stării de insolvență, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire creanțe bugetare.

Or, indisciplina financiară a societății reclamante, în cadrul procedurii de constatare a neregulilor privind proiectele finanțate cu fonduri nerambursabile de la bugetul Uniunii Europene, nu poate fi privită ca fiind independentă de orice culpă.

Constatarea culpei beneficiarului la intrarea în insolvență, chiar și sub forma neglijenței, astfel cum este definită de art. 16 alin. (3) teza finală C. civ., este suficientă pentru a se reține îndeplinite condițiile referitoare la existența unei nereguli, în sensul dispozițiilor legale și contractuale.

Toate aceste împrejurări, alăturate stării de insolvență, conduc la concluzia, reținută și de echipa de control, că societatea recurentă-reclamantă a devenit neeligibilă pentru proiectul asumat prin contractul de finanțare încheiat în anul 2009.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC " A. " S.R.L., în insolvență, prin B. împotriva sentinței nr. 85 din 23 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.