ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3781/2017

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 3222 din 29 ianuarie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x.230 din 02 decembrie 2014, acte emise de pârâtă, precum și suspendarea efectelor Procesului-verbal contestat, în baza art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2040 din 13.07.2015, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a celor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR. În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. - Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014, în vigoare la data controlului, întrucât a reținut faptul că autoritatea publică pârâtă poate efectua controale oricând, iar acestea pot să vizeze și aspecte existente încă de la depunerea cererii de finanțare, semnarea contractului și plata tranșelor. Recurenta apreciază că această soluție creează instabilitate în circuitul civil și subiectivism din partea pârâtei, care poate oricând să rezilieze contractul de finanțare. În baza textului legal enunțat, pârâta poate să efectueze un control ulterior, însă acesta trebuie să vizeze aspecte ulterioare achitării cererii de plată, care s-au modificat după această dată și au determinat schimbarea situației de fapt și de drept avută în vedere de pârâtă la ultima plată. - Prima instanță a aplicat eronat prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, deoarece a reținut în mod nejustificat culpa societății recurente. Or, această dispoziție normativă instituie principiul conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă. În plus, intimata nu a probat existența culpei societății, deși avea această obligație legală, iar instanța a omis să cerceteze noțiunea de "grup de producători" și scopul pentru care acesta este constituit, scop care, însă, a fost avut în vedere de către intimată atunci când a acordat societății 10 puncte pentru proiect. - Judecătorul fondului nu a ținut seama de prevederile art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995, care statuează asupra faptului că măsurile și sancțiunile administrative comunitare pot fi aplicate agenților economici care au comis abaterea, dar și tuturor celor obligați să-și asume răspunderea sau să vegheze ca aceasta să nu fie comisă. - În Ghidul solicitantului aplicabil în cauza de față nu se interzice ca societăți care fac parte din același grup de producători să acceseze fonduri nerambursabile pe Măsura 121 și nici nu se prevede că societăți care au asociați rude/afini nu pot accesa în același timp fonduri europene în cadrul aceleiași măsuri. În Ghid se stabilește o excepție cu privire la societățile care doresc să acceseze fonduri nerambursabile, respectiv societățile care au același acționar/asociat majoritar: acestea nu pot să acceseze 2 sau mai multe investiții în cadrul Măsurii 121. În Ghid nu există nicio interdicție legată de accesarea unui număr maxim de proiecte într-o localitate, situație în care nu poate fi plafonat ajutorul nerambursabil la o anumită sumă de bani accesată într-un anumit sat. În opinia recurentei, acceptarea ideii că societăți diferite, cu asociați diferiți, dar între care există legături de rudenie, nu pot accesa fonduri europene pe aceeași măsură contravine principiului nediscriminării. - Prima instanță nu a motivat existența în cauză a condițiilor artificiale, așa cum ele sunt definite de Decizia Comisiei Europene și a aplicat în mod greșit Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Recurenta arată faptul că este greșită interpretarea instanței în sensul că ea funcționează pe piață pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor grupului de persoane care acționează în interes comun și care formează grupul de producători S.C. "B." S.R.L., fiind dependentă de S.C. "C." S.R.L. - Curtea de Apel a interpretat și aplicat greșit obligațiile stabilite în sarcina recurentei relative la asigurarea cofinanțării și a statuat fără un temei legal că societatea nu a asigurat cofinanțarea pe parcursul derulării proiectului. Recurenta menționează faptul că, la data la care s-a derulat controlul, proiectul era finalizat în întregime, ultima tranșă de plată fusese achitată de către AFIR, iar solicitantul trebuia să facă dovada cofinanțării înainte de semnarea contractului de finanțare. Faptul că dovada cofinanțării s-a făcut cu extrase de cont din care rezultă că anumite sume de bani au provenit de la S.C. "D." S.R.L. nu este ilegal, atâta timp cât acestea au provenit din raporturi contractuale legitime. - Instanța de fond a omis să analizeze apartenența recurentei la grupul de producători și punctarea acesteia pentru că făcea parte din grup, însă a menționat faptul că există raporturi contractuale cu societăți din grupul de producători și că, în esență, aceste raporturi reprezintă un indiciu al acțiunii concertate a reclamantei cu celelalte firme din grup. Recurenta apreciază că interpretarea instanței este vădit eronată, atâta timp cât minim 75% din producția proprie se impunea a fi comercializată prin intermediul grupului de producători.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele dezvoltate la filele 39-60 dosar.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16.02.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 25.05.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a concluziilor scrise prezentate de părți, a dispozițiilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauza de față, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 3222 din 29 ianuarie 2015 prin care intimata-pârâtă a soluționat contestația administrativă și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x din 02 decembrie 2014, privind proiectul "Construire fermă vaci". Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantei, apreciind că actele administrative deduse judecății sunt legale. Înalta Curte consideră că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât aceasta a fost motivată corespunzător și este expresia interpretării și aplicării corecte a normelor naționale și europene incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate, instanța de control judiciar reține următoarele: 6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește B.ele menționate în textul legal citat. În concret, judecătorul fondului a prezentat cadrul normativ aplicabil în speța de față, interpretarea realizată de CJUE în cauza C - 434/12, Hotărârea Slancheva Sila EOOD din 12.09.2013, precum și elementele din care rezultă faptul că atât recurenta cât și S.C. "D." S.R.L. (în prezent, S.C. "C." S.R.L.) au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, iar aceștia au divizat artificial un proiect FEADR pe Măsura 121 în două proiecte. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. 6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Prin actele administrative contestate în cauză s-a reținut conduita defectuoasă a recurentei în derularea Contractului de finanțare din 26.08.2011, întrucât aceasta împreună cu S.C. "D." S.R.L. "au creat condiții artificiale, în scopul depășirii plafonului financiar nerambursabil al Măsurii 121", fapt ce atrage incidența prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Pe cale de consecință, emitentul a dispus rezilierea contractului de finanțare aflat în discuție, precum și recuperarea ajutorului financiar nerambursabil încasat de beneficiar în valoare de 3.747.971,55 RON, din care 3.268.084,10 RON (tr. I - 80%, tr. II și III - 95%) contribuție din fonduri UE și 479.887,45 RON (tr. I - 20%, tr. II și III - 95%) contribuție publică națională de la bugetul de stat. 6.2.1. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Recurenta apreciază că intimata poate efectua un control ulterior la beneficiarul finanțării FEADR doar dacă s-au ivit elemente noi după momentul achitării cererii de plată. Conform textului normativ anterior enunțat, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit poate dispune "efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate." În art. 2 (8) din contractul de finanțare încheiat de părți a fost prevăzută o perioadă de monitorizare de minim 2 ani, începând cu data ultimei plăți efectuate de autoritatea contractantă; verificările ex post efectuate în cauză se încadrează în această perioadă și nu pot fi îngrădite de împrejurarea că proiectul a fost supus unor verificări de eligibilitate și selecție, cu atât mai mult cu cât, în evaluarea împrejurărilor care au concurat la constatarea neregulii au fost avute în vedere și elemente ulterioare încheierii contractului de finanțare, legate de modul în care beneficiarul a obținut fondurile necesare contribuției proprii și a efectuat plățile. Mai mult decât atât, însușirea tezei recurentei ar lipsi de conținut mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile. 6.2.2. Înalta Curte consideră ca fiind nefondată critica recurentei referitoare la aplicarea eronată de către judecătorul fondului a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, deoarece a reținut în mod nejustificat culpa societății recurente, în condițiile în care aceasta a fost punctată pentru faptul că face parte dintr-un grup de producători. Conform dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil". Din interpretarea acestor prevederi rezultă în mod indubitabil faptul că, pentru a fi înlăturată obligația de rambursare, culpa autorității trebuie să fie contrabalansată de buna-credință a beneficiarului finanțării nerambursabile. Or, prima instanță a motivat convingător că, în speța de față, recurenta s-a aflat ea însăși în culpă pentru neregulile constatate prin actul de control. În contextul analizei de față, împrejurarea că recurenta făcea parte dintr-un grup de producători nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere. Astfel, criteriile de selecție au fost stabilite în așa fel încât sprijinul să îndeplinească obiectivele Măsurii 121, pentru a prioritiza acele proiecte care să corespundă cel mai bine acestor obiective. Indiscutabil, recurenta a primit punctaj pentru că făcea parte dintr-un grup de producători, deoarece s-a avut în vedere faptul că investiția sa avea mai multe șanse să rămână viabilă, ca urmare a comercializării produselor în cadrul grupului, adică în comun. Apartenența recurentei la grupul de producători a reprezentat un criteriu de acordare a unui punctaj mai mare, însă acest aspect nu trebuie să conducă la concluzia că îndeplinirea obligațiilor contractuale trebuie să se facă în coparticipare cu ceilalți membri ai grupului de producători, întrucât nu există nicio clauză contractuală expresă în acest sens. În același timp, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 121 precizează faptul că solicitantul trebuie "să acționeze în nume propriu" și "să asigure surse financiare stabile și suficiente pe parcursul implementării proiectului." 6.2.3. Instanța de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la încălcarea principiului nediscriminării, deoarece s-a apreciat atât de către autoritatea intimată cât și de prima instanță că societăți diferite, cu asociați diferiți, dar între care există legături de rudenie, nu pot accesa fonduri europene pe aceeași măsură. În cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x.230 din 02 decembrie 2014 a fost menționat modul în care grupul de persoane format din E., F., G., H. (membrii în grupul de producători B. S.R.L., asupra căruia exercită controlul prin deținerea majorității drepturilor de vot), între care există o apropiată relație de rudenie, eludează restricțiile de accesare impuse în cadrul Măsurii 121 (limitarea la un singur proiect în implementare, în același timp, în cadrul aceleiași măsuri) prin introducerea unei noi cereri de finanțare de către o altă societate (recurenta) asupra căreia manifestă un control direct (prin acționarul unic H.), care funcționează pe aceeași piață cu S.C. "C." S.R.L. (care este, la rândul său, beneficiarul finanțării nerambursabile prin Măsura 121 și care a realizat o investiție similară - fermă de vaci), care primește sumele necesare cofinanțării proiectului de la aceleași societăți, membre ale grupului de producători B. S.R.L. și a cărui funcționare este dependentă de existența S.C. "C." S.R.L. Într-adevăr, după cum a subliniat și prima instanță, nu există în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 121 o interdicție expresă ca societăți distincte cu asociați persoane fizice distincte între care există relații de rudenie să acceseze fonduri europene în cadrul măsurii aflate în discuție, dar această chestiune trebuie analizată nuanțat, respectiv prin raportare la elementele obiective și subiective care, interpretate coroborat, ar putea conduce la concluzia obținerii unui avantaj necuvenit. Or, în cauza de față, instanța de fond a procedat la analizarea elementelor obiective și subiective pentru a stabili dacă au fost create "condiții artificiale" pentru accesarea Măsurii 121. 6.2.4. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la faptul că prima instanță nu a motivat existența în cauză a condițiilor artificiale, așa cum ele sunt definite prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunțată de CJUE în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD, și a aplicat în mod greșit Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală prevede că: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că: "1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare." Înalta Curte constată că este judicioasă concluzia primei instanțe în sensul că obiectivul general al Măsurii 121 (criteriul obiectiv), respectiv creșterea competitivității sectorului agricol nu poate fi considerat îndeplinit în cauza de față, în condițiile în care recurenta este o societate controlată de un grup de persoane care acționează în interes comun și care a mai depus un proiect în cadrul aceleiași măsuri (prin S.C. "C." S.R.L. - fosta S.C. "D." S.R.L.), cu obiective similare cu cele ale societății recurente. În realitate, procedându-se astfel, s-a urmărit obținerea unui ajutor financiar nerambursabil peste plafonul impus de Fișa Măsurii 121. În altă ordine de idei, instanța de control judiciar arată faptul că existența elementului subiectiv presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia. Pe aspectul analizat, prezintă relevanță cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12.09.2013: "Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte" (paragrafele 40, 41 din hotărâre). De asemenea, prin Nota directoare pentru auditori nr. 22 data de 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal. Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că, în speța de față, se regăsesc indicatorii nominalizați în Nota directoare, după cum urmează: Indicatorii fizici și funcționali-legali: Recurenta a realizat o ferma de vaci, cu următoarele componente: adăpost vaci; sală de muls și spații tehnologice; zona de tratament; fânar; platforma betonată, construcții noi edificate în anul 2014. S.C. "D." S.R.L. a depus în aceeași zi, 29.10.2010, un proiect similar cu cel al recurentei, având ca obiect extindere fermă de vaci. Cele două investiții sunt amplasate alăturat, funcționând ca un tot unitar, neputând fi privite independent. Recurenta nu are autonomie funcțională, deoarece utilitățile necesare asigurării investiției sunt asigurate numai prin intermediul și cu acceptul S.C. "D." S.R.L. (actuala S.C. "C." S.R.L.): necesar de apă, depozitare temporară a îngrășămintelor și pesticidelor, pregătire și păstrare hrană pentru animale, gararea utilajelor agricole pe platforma specială amenajată, etc. Recurenta și S.C. "D." S.R.L. sunt administrate și deținute de membrii de familie, cu grade de rudenie apropiate. Asociatul unic și administratorul societății recurente, d-na H. are domiciliul la aceeași adresă la care are domiciliul și dl. G., soțul d-nei E., care are calitatea de asociat unic și administrator al S.C. "D." S.R.L., respectiv în localitatea Gătaia, jud. Timiș. La aceeași adresă are sediul social și o altă societate care face parte din grupul de producători, respectiv S.C. "I." S.R.L. La data depunerii cererii de finanțare, societatea recurentă și S.C. "D." S.R.L. făceau parte din grupul de producători B. S.R.L., în cadrul căruia S.C. "D." S.R.L. deținea cea mai mare parte a drepturilor de vot, dl. G., soțul administratorului S.C. "D." S.R.L. fiind președinte al consiliului de administrație al B. S.R.L.. Recurenta și S.C. "D." S.R.L. au același număr de telefon de contact și de fax (0256.410.198), iar această situație conduce la concluzia exprimată și de judecătorul fondului în sensul că cele două societăți funcționează pe piață pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor grupului de persoane care acționează în interes comun și care formează grupul de producători B. S.R.L.. Înalta Curte apreciază că este pertinentă aserțiunea primei instanțe potrivit căreia recurenta, împreună cu alte societăți, putea să fie membră în cadrul unui grup de producători, însă, în cauza de față "tocmai această poziție și legătura de rudenie/afinitate dintre cei doi administratori ((al reclamantei și al S.C. "D." S.R.L.) a creat și favorizat contextul de fapt și de drept în urma căruia partea reclamantă a obținut un avantaj nejustificat." Indicatorii de afaceri/contabili/financiari În vederea îndeplinirii criteriului de eligibilitate EG5 - Asigurarea cofinanțării investiției - recurenta a prezentat două extrase de cont emise de J. și K., soldurile finale ale acestora însumând 4.587.920,95 RON. În concret, este vorba despre: 1. Extrasul contului y emis de J. în data de 27.10.2010, ora 13:59, pentru ziua de 26.10.2010, care prezintă un sold inițial creditor de 77,12 RON, iar la ora 15:39 prezintă un sold final creditor de 3.882.841,21 RON, valoarea din soldul final creditor al contului fiind asigurată prin viramente efectuate în aceeași dată, astfel: - La ora 15:05, contul beneficiarului este creditat cu suma de 1.811.751,88 RON, conform OP nr. 251 din 26 octombrie 2010, reprezentând "fact rest", plătitor fiind S.C. "D." S.R.L. din contul x; - La ora 15:19, contul beneficiarului este creditat cu suma de 867.000,00 RON, conform OP nr. 258 din 26 octombrie 2010, reprezentând "fact rest ", plătitor fiind B.; - La ora 15:28, contul beneficiarului este creditat cu suma de 84.024,21 RON, conform OP nr. 260 din 26 octombrie 2010, reprezentând "fact rest ", plătitor fiind L.; - La ora 15:39, contul beneficiarului este creditat cu suma de 1.120.000,00 RON, conform OP nr. 270 din 26 octombrie 2010, reprezentând "fact rest ", plătitor fiind S.C. "I." S.R.L. Astfel, într-un interval extrem de scurt de timp, beneficiarul încasează în cont de la grupul de producători B. S.R.L. și de la alte entități membre ale aceluiași grup de producători, respectiv S.C. "D." S.R.L. și S.C. "I." S.R.L., sume consistente ca urmare a achitării unor "facturi restante", în condițiile în care în perioada anterioară, după cum în mod judicios a evidențiat și prima instanță, societatea recurentă nu a avut încasări substanțiale, comparabile cu cele anterior descrise. 2. Extrasul contului x emis de K. în data de 27.10.2010, pentru ziua de 27.10.2010, care prezintă un sold inițial creditor de 705.101,11 RON, și un sold final creditor de 705.079,74 RON. Corect a punctat judecătorul fondului aspectul că recurenta putea să primească plata unor facturi de la cei care au achiziționat bunuri sau servicii. Însă, un indiciu important al acțiunii concertate a părții cu societățile care fac parte din grupul de producători este reprezentat de faptul că la data de 27.10.2010, din soldul inițial de 3.882.841,21 RON, recurenta a efectuat pe parcursul zilei următoarele plăți: - la ora 15:13, o plată în valoare de 596.400 RON, conform OP nr. 22 din 27 octombrie 2010, către G., reprezentând "restituire creditare firmă"; - la ora 15:13, o plată în valoare de 580.000 RON, conform OP nr. 23 din 27 octombrie 2010, către S.C. "C." S.R.L., reprezentând "fact rest"; - la ora 15:13, o plată în valoare de 2.386.900 RON, conform OP nr. 1 din 27 octombrie 2010, către F., reprezentând "restituire creditare firmă"; La ora 16:23, în urma altor două plăți efectuate de recurentă către M. (15.000 RON) și S.C. "I." S.R.L. (30.000 RON), soldul final al contului este de 274.521,21 RON. La data de 31.10.2010, contul prezintă un sold final creditor de 1.269,21 RON. În raport de situația contabilă anterior prezentată, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia la care a ajuns atât emitentul procesului-verbal contestat cât și prima instanță, în sensul că, după data prezentării dovezii capacității de cofinanțare a proiectului, sumele înregistrate în rulajele celor două conturi ale recurentei nu se mai ridică la nivelul celui prezentat în dosarul cererii de finanțare, ceea ce reprezintă în mod indubitabil o încălcare a criteriului de eligibilitate anterior nominalizat. În aceeași ordine de idei, este de reținut și faptul că S.C. "D." S.R.L. (actuala S.C. C. SRL) a depus în dosarul cererii de finanțare, ca dovadă a capacității de cofinanțare a proiectului, doua extrase ale contului x emise de J., unul pentru ziua de 25.10.2010 și unul pentru ziua de 26.10.2010. Din extrasul de cont emis de J. în data de 26.10.2010 - ora 13:07, pentru ziua de 26.10.2010, rezultă un sold final creditor al contului x în cuantum de 3.407.741,17 RON. Cu toate că suma de 3.407.741,17 RON din contul x este prezentată de S.C. "D." S.R.L. ca dovadă a capacității de cofinanțare a proiectului, la ora 15:05 (ulterior emiterii extrasului de cont prezentat în dosarul cererii de finanțare), în aceeași dată de 26.10.2010, S.C. "D." S.R.L. plătește către S.C. A. S.R.L. suma de 1.811.751,88 RON, conform extrasului de cont J. prezentat de S.C. A. S.R.L. în dosarul cererii de finanțare. Așadar, se poate constata faptul că aceeași sumă de bani a fost utilizată pentru a proba cofinanțarea a două proiecte pe Măsura 121. Instanța de control judiciar menționează că aspectele mai sus prezentate confirmă existența elementului subiectiv. Concluzionând, Înalta Curte reține faptul că toate elementele constatate în cazul recurentei sunt în măsură să demonstreze faptul că este o societate controlată de un grup de persoane care acționează în interes comun și care a mai depus un proiect în cadrul Măsurii 121 (prin S.C. "C." S.R.L.), cu obiective similare celor ale recurentei. Procedându-se astfel, s-a urmărit eludarea restricțiilor privind mărimea proiectelor eligibile și suma maximă a ajutorului per beneficiar. În consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.