ÎCCJ, decizie (scj.ro #83504)

Exercitarea

drepturilor procesuale. Principiul  bunei-credințe

Simpla

exercitare

a

unor

căi

de

atac

nu

face

proba

exercitării

cu

rea-credință

a

unor

drepturi

procesuale

,

astfel

că

nu

s-a

dovedit

încălcarea

art.723C.civ. De

altfel

,

buna-credință

a

debitoarei

se

apreciază

prin

atitudinea

sa

față

de

obligația

pe

care

o are. Or,

debitoarea

a

achitat

în

cea

mai

mare

măsură

datoria

și

nu

rezultă

că

nu

va

achita

și

diferența

rămasă

.

(Secția comercială, decizia nr.2547 din 13 aprilie 2005)

SC B. Obor a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra

bunurilor mobile ale SC E. M. I.

SRL

, aflate în

spațiul comercial situat în complexul comercial O., până la soluționarea

irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului Curții de Apel București.

Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că este creditoarea

pârâtei care îi este datoare conform chitanței arbitrale din 15 aprilie 2003 a

Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României și există riscul ca debitoarea să-și risipească averea.

Curtea de Apel București, prin încheierea nr.112 din 24 iunie 2004

a respins ca neîntemeiată cererea, reținând că sentința arbitrală împotriva

căreia s-a declarat contestație în anulare a fost executată și au fost aplicate

dispozițiile art.592

C.proc

.

civ

.

Împotriva acestei încheieri, pârâta a declarat recurs, invocând

motivele prevăzute de art.304 oct.9 și 10

C.proc.civ

.,

susținând că la data introducerii cererii suma nu fusese achitată și art.592 C.

proc

.

civ

. nu poate

justifica soluția pe fond.

Societatea recurentă a mai susținut că încheierea s-a dat cu

încălcarea dispozițiilor art.723

C.civ

. care consacră

principiul bunei credințe , că  reclamanta  a exercitat cu rea

credință mai multe acțiuni și căi de atac doar pentru a o șicana și prejudicia.

Recursul este nefondat .

Susținerea pârâtei că a fost aplicat greșit art.592

C.civ. nu este întemeiată. Sechestrul asigurător se instituie conform

procedurii prevăzute de acest text de lege. Este adevărat că instanța trebuia

să facă referire și la art.591 C. proc.civ. dar acest aspect nu înseamnă că a

fost greșit aplicat art.592 C. proc. civ.

Nici încălcarea art.723 C. civ. nu se

dovedește a fi reală întrucât simpla exercitare a unor căi de atac nu face

proba exercitării cu rea credință a unor drepturi procesuale. De altfel,

buna-credință a debitoarei se apreciază prin atitudinea sa față de obligația pe

care o are. Or, aceasta a achitat, în cea mai mare parte, datoria și nu rezultă

că nu va achita și diferența de cheltuieli de judecată care a mai rămas de

achitat.

Prin urmare, nu s-a dovedit reaua-credință a

debitoarei, aceasta neintenționând să-și ascundă sau să-și risipească averea

așa cum se motivează în  acțiune.

Nu se contestă că s-ar datora cheltuieli de

judecată, astfel că nici motivul privind ignorarea înscrisului care dovedea că

au mai rămas cheltuieli de judecată  neplătite nu se justifică.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.