ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4918/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 111 din

26 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA cu sediul în București,

împotriva pârâtei SC G.W.R. SRL, cu sediul social în București, în sensul că a

obligat pârâta să plătească reclamantei în lei la cursul de schimb al B.N.R. de

la data plății, suma de 20.609,47 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea

chiriei aferente spațiului închiriat pentru luna iunie 2002 și suma de

12.448,44 dolari S.U.A., reprezentând penalități de întârziere de 0,4 % la suma

de 20.609,47 dolari S.U.A. calculate de la data scadenței și până la

introducerea acțiunii arbitrale. De asemenea, a mai obligat pârâta la plata

sumei de 55.415.172 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Tribunalul arbitral a reținut în

fond, că între părți a intervenit contractul de închiriere din 3 aprilie 2001

în temeiul căruia, pentru o chirie lunară de 20.609,47 dolari S.U.A. plus

3.915,80 dolari S.U.A. – T.V.A., adică 24.525,27 dolari S.U.A. la care se

adaugă o penalitate de 0,4 % pe zi de întârziere atunci când nu este respectat

termenul de plată, proprietarul se obligă să asigure o liniștită și pașnică

folosință a spațiului precum și o temperatură corespunzătoare (adecvată) în

toate birourile, atât pe perioada de iarnă cât și pe cea de vară. Plata chiriei

trebuia efectuată cel puțin cu 5 zile lucrătoare înainte de începutul lunii

pentru care se face plata. Deși pârâta a eliberat spațiul închiriat la 20 iunie

2002 și i s-a facturat de către locator chiria aferentă, aceasta nu a efectuat

plata.

Conform art. 82. din contract,

întârzierea în plata chiriei se penalizează cu 0,4 % pe zi de întârziere fără

că totalul penalităților să poată depăși suma asupra sunt calculate. Întrucât

pârâta nu a achitat la termenul contractual chiria aferentă lunii iunie 2002,

văzând și dispozițiile art. 1073 C. civ. și art. 43 C. com., pârâta a fost

obligată să plătească reclamanta suma de 12.448,44 dolari S.U.A. în echivalent

în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de penalități de întârziere

de 0,4 % pe zi la suma de 20.609,47 dolari S.U.A., chiria lunară, calculată de

la data scadenței și până la data introducerii acțiunii.

Opinia separată a arbitrului C.A.Z.

a fost în sensul că pârâta mai trebuia obligată și la plata sumei de 61.828,41 dolari

S.U.A., în lei la cursul de schimb al B.N.R. din ziua efectuării plății, cu

titlu de daune interese compensatorii pentru rezilierea unilaterală a

contractului de închiriere.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 381/ R din 24 mai 2004 a respins

ca nefondată acțiunea în anulare formulată de petenta SC A. SA București,

împotriva sentinței arbitrale nr. 111 din 26 iunie 2003, pronunțată de Curtea

de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României și Municipiului București, în contradictoriu cu intimata SC G.W.R. SRL

București.

Pentru a decide astfel, instanța de

fond a reținut că nu se poate reține încălcarea ordini publice și a bunelor

moravuri, întrucât petenta nu a invocat nici un motiv care să se circumscrie pe

această situație sau să încalce dispozițiile imperative ale legii. Respingerea

ca netimbrat a capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea

pârâtei la plata în continuare a penalităților de întârziere plafonate în

cuantumul chiriei aferente lunii iunie 2002, până la achitarea efectivă a

acesteia, este justificată, deoarece se află în concordanță cu dispozițiile art.

2 pct. 1 din Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale elaborate în

temeiul art. 13 alin. (5) și (6) din decretul Lege nr. 139/1990, norme care

reglementează obligația reclamantului de a stabili în cerere valoarea

obiectului dedus judecății. Referitor la critica conform căreia tribunalul

arbitral a omis să analizeze întregul material probator administrat de

reclamantă, aceasta nu se poate reține deoarece nu se înscrie în situațiile

limitative avute în vedere dispozițiile art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ.

Împotriva deciziei comerciale nr. 381/

R din 24 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a promovat recurs reclamanta SC A. SA București, care a criticat

această hotărâre judecătoreasă sub aspectele că instanțele au omis să se

pronunțe asupra rezilierii contractului încheiat de părți și obligării la plata

sumei de 73.575,81 dolari S.U.A., asupra cuantumului penalităților de

întârziere de 24.525,27 dolari S.U.A. în condițiile în care nu i s-a pus în

vedere reclamantei să plătească taxa aferentă penalităților solicitate, fiind

invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Intimata SC G.W.R. SRL a depus

întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

La termenul din 13 mai 2005,

recurenta SC A. SA București, prin avocat, a depus o cerere având ca obiect

dezvoltarea și completarea motivelor de recurs, iar la termenul din 14

octombrie 2005 a fost pus în discuția părților dacă completarea recursului cu

motive de recurs, este în termenul de recurs.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC A. SA, pentru următoarele considerente. De

asemenea va respinge și excepția tardivității completării recursului cu motive.

Este de necontestat că termenul de

recurs, conform dispozițiilor art. 301 din codul procedură civilă, este de 15

zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, sancțiunea nemotivării recursului în termenul legal fiind

nulitatea lui, cu excepția motivelor de ordine publică care pot fi invocate și

din oficiu de instanța de recurs, care este însă obligată să le pună în

dezbaterea părților.

Din verificarea cererii privind

dezvoltarea și completarea motivelor de recurs, formulată de reclamanta SC A.

SA rezultă neîndoios că în realitate sunt preluate, cu explicații suplimentare,

motivele inițiale de recurs, formulate succint prin cererea inițială.

Printr-o corectă și integrală

apreciere o probelor, instanța de fond a stabilit adevăratele raporturi

juridice dintre părți, amplu documentat și bine argumentat fiind dată o

eficiență juridică maximă dispozițiilor imperative prevăzute de art. 364 din

codul procedură civilă. O hotărâre arbitrală poate fi desființată numai prin

acțiune în anulare și numai pentru unul din motivele expres și limitativ

enumerate de textul legal invocat, iar în condițiile art. 364 lit. i) numai

atunci când hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori

dispoziții imperative ale legii. Apare cât se poate de evident că în speță nu

sunt aplicabile aceste situații descrise anterior.

Prin acțiunea înregistrată la data

de 24 octombrie 2002 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României și Municipiului București, reclamanta

nu a solicitat și rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți,

fapt pentru care instanța arbitrală s-a pronunțat numai în limitele sesizării

și cadrului procesual stabilit de obiectul cererii formulate de reclamantă.

Pe parcursul întregii proceduri

arbitrale au fost asigurate în egală măsură părților, garantarea și exercitarea

deplină a dreptului de apărare și a principiului contradictorialității, fiind

realizată o reală egalitate de tratament judiciar.

În mod justificat a fost respins de

tribunalul arbitral capătul de cerere privind obligarea intimatei pârâte la

plata penalităților de întârziere de 4 % pe zi, conform art. 8.2 din contractul

de închiriere, procent aplicat chiriei datorate pentru luna iunie 2002

(24.525,27 dolari S.U.A.) și calculat de la momentul pronunțării hotărârii

arbitrale și până la plata integrală a acestui debit. Rațiunile care au condus

la această soluție s-au fundamentat pe împrejurarea că suma solicitată nu a

fost precizată și nici timbrată. Potrivit art. 48 pct. 5 din regulile de

procedură arbitrală, aprobate de Colegiul Curții de Arbitraj, dacă taxa

arbitrală și celelalte cheltuieli arbitrale nu se plătesc conform acestor

norme, nu se dă curs cererii respective sau procedurii arbitrale, deoarece taxa

arbitrală se plătește integral la introducerea cererii arbitrale.

Cadrul juridic și argumentele expuse

anterior, conduc la respingerea excepției tardivității completării recursului

cu motive și la respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC A. SA, cu

sediul social în București, nefiind îndeplinite nici una din cerințele

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia

comercială nr. 381/ R din 24 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității

completării recursului cu motive.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC A. SA București, împotriva deciziei nr. 381 din 24

mai 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 octombrie 2005.