ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 893/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2003 sub nr. 2477 pe rolul Judecătoriei Galați reclamanta L.M.R. a chemat în judecată pe pârâtul L.E. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună partajarea bunurilor imobile și mobile comune dobândite în timpul căsătoriei cu acesta. La data de 3 iunie 2003 pârâtul a formulat o întâmpinare și cerere reconvențională. La termenul din 1 septembrie 2003, reclamanta a formulat o cerere solicitând instituirea unui sechestru asigurator, în baza art. 591 alin. (3) C. proc. civ., asupra autoturismului marca Dacia, cuprins în masa bunurilor de împărțit.

În motivarea acestei cereri reclamanta arată că autoturismul se află în posesia pârâtului care-l folosește excesiv, ceea ce poate să determine distrugerea lui. Reclamanta mai susține că pârâtul a amenințat-o că va vinde autoturismul cu un preț foarte mic ca s-o păgubească. Judecătoria Galați prin încheierea din 5 septembrie 2003 a admis cererea și a dispus instituirea unui sechestru judiciar asupra autoturismului, numindu-l ca administrator – sechestru pe L.E. S-a reținut de către instanță că cererea nu este cu privire la instituirea unui sechestru asigurător și a calificat cererea ca fiind pentru instituirea unui sechestru judiciar. A mai reținut instanța că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 598 C. proc.

civ., respectiv că există pe rolul instanței un proces asupra proprietății bunului și că este necesară măsura pentru conservarea bunului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul L.E. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ. Se susține că instanța a acordat ceea ce nu s-a solicitat si că a interpretat greșit cererea formulată de către reclamantă schimbând natura și temeiul de drept al acesteia, din sechestru asigurator în sechestru judiciar. Se susține, de asemenea, că această schimbare nu a fost pusă în discuția părților ceea ce atrage nulitatea și că în orice caz reclamanta nu a dovedit cu nimic necesitatea sechestrării bunului. Reclamanta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Prin încheierea din 14 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia. Recursul este fondat. Este de reținut în primul rând că instanța de fond rămânând în pronunțare cu privire la cererea de instituire a unui sechestru asigurator, fără să pună în discuția părților, a calificat cererea reclamantei ca fiind una privind instituirea unui sechestru judiciar. Nepunând în discuția părților această nouă calificare a cererii făcută cu ocazia deliberării, instanța a încălcat principiile contradictorialității și a dreptului de apărare, prejudiciind grav părțile, motiv pentru care urmează a constata că această încheiere este nulă. De altfel și motivele de recurs formulate în baza art. 304 pct. 6 și 8 sunt întemeiate, instanța acordând ceea ce nu s-a solicitat și schimbând natura și temeiul de drept al acțiunii.

Distinct de cele mai înainte menționate încheierea nu este nici motivată, instanța de fond neocupându-se nici măcar să stabilească despre ce autoturism este vorba. Existând copia contractului de intermediere vânzare-cumpărare din care rezultă că autoturismul este marca Dacia tipul 1310 Break, nu cum s-a reținut în încheiere și nici cum a arătat reclamanta în cerere. Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate urmează a admite recursul, a casa încheierea recurată și a respinge cererea de instituire a sechestrului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul L.E. împotriva încheierii din 5 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 2477/2003, pe care o casează și, în consecință, respinge cererea de instituire a sechestrului ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.