ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4347/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4347/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
SECȚIA
COMERCIALĂ
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta Arhiepiscopia Ortodoxă Română Sibiu
în contradictoriu cu S.C. C. S.A. a solicitat Curții de Apel Alba Iulia, secția
comercială, să înființeze sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile
și imobile ale S.C. C. S.A. Sibiu precum și înființarea unei popriri asigurătorii
asupra sumelor de bani sau titlurilor de valoare deținute de debitor la B.C. Sibiu,
B.Cr. Sibiu și B.R.D. Sibiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat
să se dispună asupra acestor măsuri asigurătorii pentru ca după ce va obține hotărârea
ce face obiectul dosarului nr. 1577/2003 să existe garanția că va avea posibilitatea
să recupereze din averea debitorului suma datorată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin
încheierea nr. 10/2003 a admis cererea reclamantei și a dispus înființarea sechestrului
asigurător asupra bunurilor mobile aparținând pârâtei S.C. C. S.A. Sibiu cât și
asupra bunurilor imobile menționate în dispozitiv.
Prin aceeași încheiere s-a luat act de
renunțarea reclamantei la judecarea cererii privind înființarea măsurii de
poprire asiguratorie și s-a constatat achitată cauțiunea în sumă de
1.500.000.000 lei.
În considerentele încheierii s-a reținut, în
esență, că erau îndeplinite cerințele legale pentru luarea măsurii asigurătorii
întrucât exista pe rol acțiunea de fond promovată anterior introducerii cererii
și a fost depusă cauțiunea în cuantumul stabilit de instanță.
Împotriva încheierii nr. 10 pronunțată la data de
2 aprilie 2003, a declarat recurs, pârâta S.C. C. S.A.
Fără să încadreze criticile în motivele de
casare prevăzute de art. 304 alin. (1) – (10) C. proc. civ. și să le dezvolte separat
așa cum dispune art. 303 alin. (2) C. proc. civ., în esență, recurenta a
formulat următoarele critici:
Nu au fost respectate condițiile de admisibilitate
ale cererii de înființare a sechestrului asigurător pentru că intimata nu a dovedit
existența litigiului de fond pe rol cu certificat de grefă și nu a depus
jumătate din valoarea reclamată drept cauțiune odată cu cererea de sechestru.
Prin măsura sechestrului asupra unor bunuri imobile
instanța a încălcat prevederile art. 889, art. 907 și art. 908 C. com.
În dezvoltarea acestui motiv recurenta a reluat
problema cuantumului cauțiunii și a susținut că potrivit art. 908 C. com. și
art. 594 alin. (2) C. proc. civ., cuantumul cauțiunii de ⅓ din valoarea
reclamată nu a fost depus.
Hotărârea este nemotivată pentru că nu
conține motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea
recursului și modificarea încheierii nr. 10/2003, pronunțată de Curtea de Apel
Alba Iulia, secția comercială, în sensul respingerii acțiunii.
Recursul este nefondat.
Acțiunea în pretenții formulată de intimată
împotriva S.C. C. S.A. a fost introdusă la data de 11 martie 2003 și formează
obiectul dosarului nr. 1577/2003 în timp ce cererea pentru înființarea măsurilor
asigurătorii a fost introdusă la data de 14 martie 2003.
Proba promovării acțiunii de fond a fost făcută cu
copia acțiunii înregistrată la 11 martie 2003 din care rezultă și numărul
1577/2003, atribuit dosarului.
De altfel din lucrările dosarului nr. 1845/2003 nu
rezultă că recurenta a contestat existența pe rol a dosarului de fond și a sumei
ce a fost pretinsă prin precizarea de acțiune.
Lipsa certificatului de grefă, în condițiile în
care proba promovării acțiunii de fond, necontestată de recurentă, a fost făcută
nu constituie motiv de modificare sau casare a încheierii recurate.
Sechestrul asigurător este supus reglementărilor
art. 907 și art. 908 C. com. care derogă de la dispozițiile codului de
procedură civilă în ce privește cuantumul cauțiunii. Prin urmare, suma
stabilită de instanța este suficientă și rezonabilă încât și această condiție
pentru instituirea sechestrului era îndeplinită.
Recurenta a considerat că nu sunt îndeplinite și
alte condiții prevăzute de art. 592 C. proc. civ. și anume că s-a încuviințat
sechestrul asigurător deși creanța nu era exigibilă iar cauțiunea nu a fost depusă
odată cu depunerea cererii de sechestru.
Susținerile recurentei nu pot fi reținute întrucât
dispozițiile codului comercial nu prevăd o astfel de condiție iar dispozițiile
codului de procedură pe care și-a construit argumentele recurenta au fost redate
numai parțial pentru a-i servi concluziei potrivit căreia numai pentru creanțele
exigibile se poate dispune o astfel de măsură.
Art. 592 C. proc. civ. prevede și posibilitatea încuviințării
sechestrului asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă.
Nedepunerea dovezii privind plata cauțiunii odată
cu cererea de sechestru nu constituie un fine de neprimire și nici nu poate fi
sancționată procedural decât după ce instanța dispune asupra cuantumului sumei
ce trebuie achitată de petiționar până la termenul fixat.
Așadar, și această critică este nefondată.
Încheierea recurată cuprinde motivele care au
format convingerea instanței pentru admiterea cererii de încuviințare a măsurii
sechestrului asigurător.
Întrucât considerentele încheierii nu constituie
studiu pe problema sechestrului asigurător ci sunt concise și susțin soluția pe
baza analizei dosarului, și această ultimă critică va fi respinsă ca nefondată.
În consecință nu sunt motive de nelegalitate și
netemeinicie care să atragă modificarea sau casarea încheierii astfel că,
potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta
S.C. C. S.A. Sibiu, împotriva Încheierii nr. 10 din 2 aprilie 2003, pronunțată
de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12
noiembrie 2003.