ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4347/2003

SECȚIA COMERCIALĂ Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Arhiepiscopia Ortodoxă Română Sibiu în contradictoriu cu S.C. C. S.A. a solicitat Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, să înființeze sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale S.C. C. S.A. Sibiu precum și înființarea unei popriri asigurătorii asupra sumelor de bani sau titlurilor de valoare deținute de debitor la B.C. Sibiu, B.Cr. Sibiu și B.R.D. Sibiu. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat să se dispună asupra acestor măsuri asigurătorii pentru ca după ce va obține hotărârea ce face obiectul dosarului nr. 1577/2003 să existe garanția că va avea posibilitatea să recupereze din averea debitorului suma datorată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin încheierea nr. 10/2003 a admis cererea reclamantei și a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparținând pârâtei S.C. C. S.A. Sibiu cât și asupra bunurilor imobile menționate în dispozitiv. Prin aceeași încheiere s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii privind înființarea măsurii de poprire asiguratorie și s-a constatat achitată cauțiunea în sumă de 1.500.000.000 lei. În considerentele încheierii s-a reținut, în esență, că erau îndeplinite cerințele legale pentru luarea măsurii asigurătorii întrucât exista pe rol acțiunea de fond promovată anterior introducerii cererii și a fost depusă cauțiunea în cuantumul stabilit de instanță.

Împotriva încheierii nr. 10 pronunțată la data de 2 aprilie 2003, a declarat recurs, pârâta S.C. C. S.A. Fără să încadreze criticile în motivele de casare prevăzute de art. 304 alin. (1) – (10) C. proc. civ. și să le dezvolte separat așa cum dispune art. 303 alin. (2) C. proc. civ., în esență, recurenta a formulat următoarele critici: 1. Nu au fost respectate condițiile de admisibilitate ale cererii de înființare a sechestrului asigurător pentru că intimata nu a dovedit existența litigiului de fond pe rol cu certificat de grefă și nu a depus jumătate din valoarea reclamată drept cauțiune odată cu cererea de sechestru. 2. Prin măsura sechestrului asupra unor bunuri imobile instanța a încălcat prevederile art. 889, art. 907 și art. 908 C. com.

În dezvoltarea acestui motiv recurenta a reluat problema cuantumului cauțiunii și a susținut că potrivit art. 908 C. com. și art. 594 alin. (2) C. proc. civ., cuantumul cauțiunii de ⅓ din valoarea reclamată nu a fost depus. 3. Hotărârea este nemotivată pentru că nu conține motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii nr. 10/2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, în sensul respingerii acțiunii. Recursul este nefondat. 1. Acțiunea în pretenții formulată de intimată împotriva S.C. C. S.A. a fost introdusă la data de 11 martie 2003 și formează obiectul dosarului nr. 1577/2003 în timp ce cererea pentru înființarea măsurilor asigurătorii a fost introdusă la data de 14 martie 2003. Proba promovării acțiunii de fond a fost făcută cu copia acțiunii înregistrată la 11 martie 2003 din care rezultă și numărul 1577/2003, atribuit dosarului.

De altfel din lucrările dosarului nr. 1845/2003 nu rezultă că recurenta a contestat existența pe rol a dosarului de fond și a sumei ce a fost pretinsă prin precizarea de acțiune. Lipsa certificatului de grefă, în condițiile în care proba promovării acțiunii de fond, necontestată de recurentă, a fost făcută nu constituie motiv de modificare sau casare a încheierii recurate. 2. Sechestrul asigurător este supus reglementărilor art. 907 și art. 908 C. com. care derogă de la dispozițiile codului de procedură civilă în ce privește cuantumul cauțiunii. Prin urmare, suma stabilită de instanța este suficientă și rezonabilă încât și această condiție pentru instituirea sechestrului era îndeplinită. Recurenta a considerat că nu sunt îndeplinite și alte condiții prevăzute de art. 592 C. proc.

civ. și anume că s-a încuviințat sechestrul asigurător deși creanța nu era exigibilă iar cauțiunea nu a fost depusă odată cu depunerea cererii de sechestru. Susținerile recurentei nu pot fi reținute întrucât dispozițiile codului comercial nu prevăd o astfel de condiție iar dispozițiile codului de procedură pe care și-a construit argumentele recurenta au fost redate numai parțial pentru a-i servi concluziei potrivit căreia numai pentru creanțele exigibile se poate dispune o astfel de măsură. Art. 592 C. proc. civ. prevede și posibilitatea încuviințării sechestrului asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă. Nedepunerea dovezii privind plata cauțiunii odată cu cererea de sechestru nu constituie un fine de neprimire și nici nu poate fi sancționată procedural decât după ce instanța dispune asupra cuantumului sumei ce trebuie achitată de petiționar până la termenul fixat.

Așadar, și această critică este nefondată. 3. Încheierea recurată cuprinde motivele care au format convingerea instanței pentru admiterea cererii de încuviințare a măsurii sechestrului asigurător. Întrucât considerentele încheierii nu constituie studiu pe problema sechestrului asigurător ci sunt concise și susțin soluția pe baza analizei dosarului, și această ultimă critică va fi respinsă ca nefondată. În consecință nu sunt motive de nelegalitate și netemeinicie care să atragă modificarea sau casarea încheierii astfel că, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Sibiu, împotriva Încheierii nr. 10 din 2 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 noiembrie 2003.