ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal la data de 30 ianuarie 2014, sub nr. x/108/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, anularea Deciziei nr. 1780 din 20 noiembrie 2012 privind atragerea răspunderii solidare a reclamantei cu debitorul principal S.C. B. S.R.L. pentru suma de 7.465.006 RON și anularea Deciziei nr. 1013 din 29 iulie 2013 emisă de pârâtă privind respingerea ca tardiv formulată a contestației în procedura prealabilă împotriva Deciziei nr. 1780 din 20 noiembrie 2012, fără cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2374 din 16 octombrie 2014, Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității formulării contestației în procedura prealabilă de către reclamantă și pe fond, a respins acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta A., iar prin Decizia civilă nr. 5432 din 23 septembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul, a casat Sentința civilă nr. 2374 din 16 octombrie 2014 și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad, reținând, în esență, că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului cauzei, ca urmare a admiterii eronate a excepției tardivității contestării actelor administrativ fiscale.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal la data de 3 noiembrie 2015, sub nr. x/108/2014*.

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal

În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 1483 din 10 decembrie 2015, Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că, sub aspect material, competența de soluționare revine curții de apel, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 întrucât, cauza dedusă judecății are ca obiect anularea unui act (Decizia nr. 1780 din 20 noiembrie 2012) prin care autoritatea fiscală a angajat răspunderea solidară a reclamantei, în calitate acesteia de fost administrator al S.C. B. S.R.L., pentru un debit în cuantum total de 7.465.006 RON.

Necompetența fiind de ordine publică, Tribunalul Arad a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 38 din 17 februarie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Tribunalul Arad și-a verificat competența în condițiile art. 131 C. proc. civ., republicat, constatându-se legal învestit cu soluționarea acțiunii reclamantei, aspect consemnat în încheierea de ședință din 8 mai 2014. Or, cum excepția de necompetență materială a tribunalului nu a fost invocată în termenul reglementat de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, expirarea acestui termen atrage, conform art. 185 alin. (1) din același cod, decăderea din dreptul de a o mai invoca, chiar dacă aceasta este de ordine publică. Astfel, tribunalul rămâne învestit să soluționeze acțiunea în fond, fără a putea invoca excepția în discuție ulterior, în același ciclu procesual ori după casarea cu trimitere spre rejudecare. De altfel, invocarea excepției în al doilea ciclu procesual se poate analiza și ca o încălcare a dispozițiilor de control judiciar, decizia acesteia având caracter obligatoriu, potrivit art. 501 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., republicat.

Constatând că Tribunalul Arad nu era îndreptățit să se dezînvestească în favoarea Curții de Apel Timișoara, ci era obligat să analizeze în fond cauza, instanța a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

După cum rezultă din cuprinsul acțiunii înregistrată inițial, la data de 30 ianuarie 2014, pe rolul Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/108/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, anularea Deciziei nr. 1780 din 20 noiembrie 2012 privind atragerea răspunderii solidare a reclamantei cu debitorul principal S.C. B. S.R.L. pentru suma de 7.465.006 RON și anularea Deciziei nr. 1013 din 29 iulie 2013 emisă de pârâtă privind respingerea ca tardiv formulată a contestației în procedura prealabilă împotriva Deciziei nr. 1780 din 20 noiembrie 2012, fără cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauză, se constată că Decizia nr. 1780 din 20 noiembrie 2012 a cărei anulare se solicită, constituie titlu de creanță privind obligația de plată a persoanei răspunzătoare, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) Codul de procedură fiscală, analizându-se ca un act de impunere, similar celor enumerate în art. 110 alin. (3) din același Cod.

Acțiunea în anularea actului administrativ de impunere atacat se circumscrie unui litigiu care privește taxe și impozite, precum și accesorii ale acestora, dintre cele la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la valoarea creanței fiscale pentru executarea căreia a fost emisă decizia de angajare a răspunderii solidare a reclamantei (pentru suma de 7.465.006 RON), competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curții de Apel Timișoara.

Deși raportat la valoarea creanței fiscale, competența materială în primă instanță aparține Curții, invocarea de către tribunal a excepției de necompetență materială în al doilea ciclu procesual, după casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, constituie o încălcare a dispozițiilor instanței de control judiciar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 501 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte, în acord cu considerentele reținute de curtea de apel, constată că, în cauză, competența materială de soluționare în primă instanță a litigiului aparține tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM