ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1038/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1038/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1038/2017
Asupra
conflictului negativ de competență;
Din
examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Obiectul acțiunii deduse
judecății
La data de 13 iulie 2016, reclamantul
A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 82 din 15 ianuarie 2016
emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice
Timișoara prin care a fost respinsă contestația formulată
împotriva Deciziei nr. 283 din 8 aprilie 213 emisă de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Arad, de atragere a răspunderii
solidare a administratorului SC B. SRL, A., pentru obligații fiscale
datorate bugetului consolidat al statului și neachitate în valoare de
16.772.540 RON, solicitând instanței anularea acestor decizii.
2.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.
Prin
Sentința nr. 3618 din 28 octombrie 2016, Tribunalul Arad a admis
excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel - Timișoara, secția de contencios administrativ și
fiscal.
S-a
reținut că Decizia nr. 843 din 8 aprilie 2013 a cărei anulare se
solicită concomitent cu anularea Deciziei de respingere a
contestației împotriva acesteia, nr. 82/2015, constituie titlu de
creanță privind obligația de plată a persoanei
răspunzătoare, potrivit art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, sub imperiul căreia a fost
emisă, analizându-se ca un act de impunere, similar celor enumerate de
art. 110 alin. (3) din același Cod. Acțiunea de anulare a actului
administrativ de impunere se circumscrie unui litigiu care privește taxe
și impozite, dintre cele la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, iar raportat la valoarea creanței fiscale pentru executarea
căreia a fost emisă Decizia de angajare a răspunderii solidare a
reclamantului - suma de 16.772.540 RON, competența materială aparține
Curții de Apel Timișoara.
Prin Sentința
nr. 26 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția de
contencios administrativ și fiscal a admis excepția de
necompetență materială, invocată din oficiu și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Arad, secția contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat
ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea
Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
soluționarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la
soluționarea conflictului.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2
și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța
regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum
și cu dispozițiile legale incidente.
Din actele
dosarului rezultă că obiectul acțiunii îl reprezintă
anularea Deciziei nr. 82 din 15 ianuarie 2016 emisă de Direcția
Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin care a fost
respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 283 din 8
aprilie 213 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Arad, de atragere a răspunderii solidare a administratorului SC B. SRL,
A., pentru obligații fiscale datorate bugetului consolidat al statului
și neachitate în valoare de 16.772.540 RON.
Potrivit art.
10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: ,,(1)
Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de
autoritățile publice locale și județene, precum și
cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,
precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se
soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă
prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
În raport cu
aceste dispoziții legale, competența materială de
soluționare a cauzelor privind obligații fiscale, de către
instanțele de contencios administrativ, se stabilește în funcție
de două criterii și anume: al rangului organului
emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care
privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale,
precum și accesorii ale acestora.
În cauză
se constată că Decizia nr. 843 din 8 aprilie 2013 a cărei anulare
se solicită concomitent cu anularea Deciziei de respingere a
contestației împotriva acesteia, nr. 82/2015, constituie titlu de
creanță privind obligația de plată a persoanei
răspunzătoare, potrivit art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, sub imperiul căreia a fost
emisă.
Acțiunea
de anulare a actului administrativ de impunere se circumscrie unui litigiu care
privește taxe și impozite, dintre cele la care face referire art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la valoarea creanței
fiscale pentru executarea căreia a fost emisă decizia de angajare a
răspunderii solidare a reclamantului - suma de 16.772.540 RON,
competența materială aparține Curții de Apel
Timișoara.
Temeiul legal
al regulatorului de competență
Având în
vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în
contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a
Finanțelor Publice Timișoara, în favoarea Curții de Apel
Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 martie 2016.
Procesat de