ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1038/2017

Decizia nr. 1038/2017 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii deduse judecății La data de 13 iulie 2016, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 82 din 15 ianuarie 2016 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 283 din 8 aprilie 213 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, de atragere a răspunderii solidare a administratorului SC B. SRL, A., pentru obligații fiscale datorate bugetului consolidat al statului și neachitate în valoare de 16.772.540 RON, solicitând instanței anularea acestor decizii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. Prin Sentința nr. 3618 din 28 octombrie 2016, Tribunalul Arad a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel - Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a reținut că Decizia nr. 843 din 8 aprilie 2013 a cărei anulare se solicită concomitent cu anularea Deciziei de respingere a contestației împotriva acesteia, nr. 82/2015, constituie titlu de creanță privind obligația de plată a persoanei răspunzătoare, potrivit art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sub imperiul căreia a fost emisă, analizându-se ca un act de impunere, similar celor enumerate de art. 110 alin. (3) din același Cod.

Acțiunea de anulare a actului administrativ de impunere se circumscrie unui litigiu care privește taxe și impozite, dintre cele la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la valoarea creanței fiscale pentru executarea căreia a fost emisă Decizia de angajare a răspunderii solidare a reclamantului - suma de 16.772.540 RON, competența materială aparține Curții de Apel Timișoara. Prin Sentința nr. 26 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din actele dosarului rezultă că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea Deciziei nr. 82 din 15 ianuarie 2016 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 283 din 8 aprilie 213 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, de atragere a răspunderii solidare a administratorului SC B. SRL, A., pentru obligații fiscale datorate bugetului consolidat al statului și neachitate în valoare de 16.772.540 RON.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: ,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.” În raport cu aceste dispoziții legale, competența materială de soluționare a cauzelor privind obligații fiscale, de către instanțele de contencios administrativ, se stabilește în funcție de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauză se constată că Decizia nr. 843 din 8 aprilie 2013 a cărei anulare se solicită concomitent cu anularea Deciziei de respingere a contestației împotriva acesteia, nr. 82/2015, constituie titlu de creanță privind obligația de plată a persoanei răspunzătoare, potrivit art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sub imperiul căreia a fost emisă. Acțiunea de anulare a actului administrativ de impunere se circumscrie unui litigiu care privește taxe și impozite, dintre cele la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la valoarea creanței fiscale pentru executarea căreia a fost emisă decizia de angajare a răspunderii solidare a reclamantului - suma de 16.772.540 RON, competența materială aparține Curții de Apel Timișoara.

Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2016. Procesat de GGC - LM