ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3817/2024

Ședința publică din data de 12 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27.12.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad următoarele:

- anularea Deciziei nr. 2156/20.06.2023 emisă de Ministerul Finanțelor prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației administrative a reclamantului, cu consecința confirmării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 15204.5/08.02.2023;

- anularea Deciziei de atragere a răspunderii solidare în temeiul prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nr. 15204.5/08.02.2023 a reclamantului A. având calitatea de asociat unic în perioada 20.01.2006 - până în prezent) și administrator (în perioada 20.01.2006 - 30.10.2022) cu o cotă de participare la beneficii/pierderi de 100% a debitorului S.C. B. S.R.L., în vederea realizării în tot a creanței în limita sumei totale de 20.041.300 RON, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2.1. Prin sentința nr. 140 din 28.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în favoarea instanței de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, enunțând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul prezentului litigiu este reprezentat de analizarea legalității și temeiniciei Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 15204.5/08.02.2023 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad - instituție locală.

Astfel, Decizia nr. 15204.5/08.02.2023 emisă de pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, deși cuprinde o creanță în sumă de 20.041.300 RON, nu poate atrage competența Curții de Apel, în condițiile în care nu are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.00.000 RON - pentru a fi incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 -, ci doar o creanță întemeiată pe regulile răspunderii solidare, instituite prin art. 25 și 26 din Legea 207/2015.

Raportat la rangul emitentului titlului de creanță (AJFP Arad), ținând cont de faptul că nu se pune în discuție cuantumul, legalitatea stabilirii obligațiilor de plată restante ale debitorului principal B. S.R.L., ci doar îndeplinirea/neîndeplinirea condițiilor în care pentru aceste obligații poate răspunde în solidar reclamantul, instanța a reținut aplicabilitatea, sub aspectul competenței materiale, a criteriului cuprins în prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prin teza I-a stipulează în sensul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

2.2. Prin sentința nr. 608 din 25 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale de ordine publică a Tribunalului Arad, secția a III - a contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu de instanță și de către reclamant, și s-a constatat competența, în prima instanță, a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în soluționarea prezentei acțiuni, conform prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2, raportat la art. 96 alin. (1) din C. proc. civ., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 din 20 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală.

A fost declinată competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, conform art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara, raportat la prevederile art. 133 alin. (2) din C. proc. civ.

A fost suspendată, din oficiu, în baza art. 134 din C. proc. civ., judecata cauzei până la soluționarea conflictului.

În baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, enunțând dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I și teza a II-a din Legea nr. 554/2004, tribunalul a reținut că, în cazul de față, competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, competența fiind atrasă atât de criteriul valoric - obiectul litigiului depășind pragul minim legal de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) teza a II-a a Legii nr. 554/2004, cât și de rangul emitentului - autoritate publică centrală, actul administrativ ce face obiectul acțiunii judiciare, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind Decizia de soluționare a contestației nr. 2156/20.06.2023 fiind emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., prin care, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, a solicitat următoarele: anularea Deciziei nr. 2156/20.06.2023 emisă de Ministerul Finanțelor prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației administrative a reclamantului, cu consecința confirmării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 15204.5/08.02.2023; anularea Deciziei de atragere a răspunderii solidare în temeiul prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală nr. 15204.5/08.02.2023 a reclamantului A. având calitatea de asociat unic (în perioada 20.01.2006-până în prezent) și administrator (în perioada 20.01.2006 - 30.10.2022) cu o cotă de participare la beneficii/pierderi de 100% a debitorului S.C. B. S.R.L., în vederea realizării în tot a creanței în limita sumei totale de 20.041.300 RON, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004: "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

Totodată, art. 10 din aceeași lege prevede că "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte, în acord cu opinia tribunalului, constată că instanța de contencios administrativ și fiscal este chemată să verifice legalitatea actului administrativ prin care a fost respinsă în procedura prealabilă contestația administrativă în principal, și apoi să verifice legalitatea și temeinicia actului administrativ fundamentat pe regulile răspunderii solidare instituite prin art. 25 și 26 din Legea nr. 207/2015.

Obiectul judiciar al acțiunii de față se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul contestând în fața instanței de contencios administrativ decizia de respingere a Deciziei de soluționare a contestației nr. 2156/20.06.2023 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor - autoritate publică centrală, solicitând anularea acesteia pe motiv că, urmare a aplicării greșite a legii, s-a respins contestația administrativă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 15204.5/08.02.2023.

Decizia nr. 15204.5/08.02.2023 de atragere a răspunderii solidare emisă de pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad cuprinde o creanță în sumă de 20.041.300 RON compusă, potrivit anexei acesteia, din obligații fiscale de natura taxelor, impozitelor și contribuțiilor, precum și accesorii mai mari de 3.000.000 RON, fiind îndeplinit criteriul valoric ce atrage competența în prima instanță a Curții de Apel Timișoara conform prevederile art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, Înalta Curte reține că, în cazul de față, competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, competența fiind atrasă atât de criteriul valoric - obiectul litigiului depășind pragul minim legal de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) teza a II-a a Legii nr. 554/2004, cât și de rangul emitentului - autoritate publică centrală, actul administrativ ce face obiectul acțiunii judiciare, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind Decizia de soluționare a contestației nr. 2156/20.06.2023 fiind emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor .

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.