ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1844/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată la data de 23.08.2016 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 emisă de D.G.R.F.P. Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații 2 și anularea Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 emisă de pârâta A.J.F.P. Arad . De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să pronunțe o soluție pe fond asupra contestației depuse în conformitate cu art. 216 C. proc. fisc., cu privire la Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscal FN din 17.04.2015.

Prin sentința nr. 2421/PI din data de 16 noiembrie 2016, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații 2 și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, având ca obiect - anulare act administrativ.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că potrivit art. 205 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, baza de impunere și impozitul sau contribuția stabilită prin decizia de impunere se contestă numai împreună, iar conform art. 88 lit. e) din același act normativ sunt asimilate deciziilor de impunere și deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.

Din contestația formulată pe cale administrativă, rezultă că reclamanta a contestat atât decizia de impunere, cât și decizia de nemodificare a bazei de impunere, cele două acte administrativ-fiscale fiind emise ca urmare a întocmirii raportului de inspecție fiscale, iar prin decizia emisă de organele fiscala s-au dispus soluții cu privire la ambele acte administrativ fiscale.

În condițiile în care, decizia de impunere are în vedere obligații fiscale stabilite suplimentar în cuantum de 8.173.073 RON, iar cele două decizii se contestă împreună, s-a apreciat că revine Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a cauzei, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin sentința nr. 51 din data de 14 februarie 2017 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale material, a declinat în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații 2 și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că obiectul dedus judecății în prezenta cauză nu vizează anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite suplimentar în cuantum de 8.173.073 RON, reclamanta contestând exclusiv Decizia nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 emisă de D.G.R.F.P. Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații 2 și Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 emisă de pârâta A.J.F.P. Arad.

Având în vedere și precizarea expresă a reclamantei referitoare la obiectul cauzei, aceasta învederând și faptul că Decizia de impunere F136 din 15 aprilie 2015 privind obligațiile fiscale stabilite suplimentar în cuantum de 8.173.073 RON formează obiectul altui dosar, curtea de apel a apreciat că acțiunea, deși vizează acte administrativ-fiscale, este neevaluabilă în bani, astfel încât, raportat la obiectul acțiunii și rangul autorității emitente, competența revine secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 emisă de D.G.R.F.P. Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații 2 și, pe cale de consecință, anularea Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 emisă de pârâta A.J.F.P. Arad. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să pronunțe o soluție pe fond asupra contestației depuse conform art. 216 C. proc. fisc. cu privire la Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală FN din 17.04.2015.

Prin Decizia nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 D.G.R.F.P. Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații 2 a respins ca lipsită de interes contestația formulată împotriva Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 emisă de pârâta A.J.F.P. Arad și a dispus suspendarea soluționării contestației formulate împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscal FN din 17.04.2015, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală.

În fața Curții de Apel Timișoara, la termenul din data de 14.02.2017, reclamanta a precizat expres că deciziile menționate în acțiune au fost contestate "raportat la măsurile impuse în cadrul inspecției fiscale și nu raportat la valoare", iar acțiunea în anulare a deciziei de impunere nr. F136 din 15 aprilie 2015 privind obligații fiscale stabilite suplimentar în cuantum de 8.173.073 RON formează obiectul unui alt dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Competența materială a instanțelor de contencios administrativ se stabilește, așadar, în raport de două criterii: - criteriul valoric în cazul litigiilor privind taxe, impozite, contribuții și datorii vamale, precum și accesorii ale acestora; - criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice, în celelalte cazuri.

Înalta Curte constată că acțiunea reclamantei, formulată în condițiile mai sus expuse, este o acțiune în anularea unor acte administrativ-fiscale, care are însă caracter neevaluabil în bani, întrucât actele contestate nu stabilesc în sarcina societății taxe, impozite ș.a., iar pentru determinarea competenței materiale în prezenta cauză va fi avut în vedere criteriul rangului autorității publice pârâte.

Cum decizia nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 a fost emisă de D.G.R.F.P. Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații 2, iar decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 de pârâta A.J.F.P. Arad, prin raportare la calitatea emitentelor de autorități publice locale, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 și art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații 2 și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2017.