ÎCCJ, Decizia nr. 247/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2558 din 14 iunie 2018 ("Decizia nr. 2558/2018"), pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantul A., în temeiul art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 198 din 5 februarie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut, în esență, că revizuirea pentru hotărâri definitive potrivnice nu se poate cere în cazul hotărârilor pronunțate în același proces, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

În temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., revizuentul a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 2558/2018, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2018, prin care sunt formulate următoarele critici: (i) instanța de revizuire nu a manifestat un rol activ și a apreciat greșit asupra admisibilității cererii de revizuire; (ii) instanța de revizuire s-a raportat numai la Decizia nr. 1565 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, fără a ține seama de împrejurarea că decizia a cărei revizuire a solicitat-o (Decizia nr. 198/2018 a Curții de Apel Pitești), precum și Sentința nr. 865/2017 a Tribunalului Argeș, pronunțată de prima instanță în rejudecare, încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 251 din 18 martie 2016 a Tribunalului Argeș, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, definitivă, prin care i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990; Sentința nr. 251 din 18 martie 2016 a Tribunalului Argeș a fost menționată în considerentele celor două hotărâri judecătorești atacate cu revizuire, care au încălcat principiul autorității de lucru judecat a respectivei sentințe, instanța de revizuire omițând să analizeze acest aspect; (iii) subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.: Decizia nr. 198/2018 a Curții de Apel Pitești încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 699 din 8 iulie 2016 a Tribunalului Argeș, prin care s-a reținut că are calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990; a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1923 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2010, prin care s-a reținut că, în perioada 1977 - 1988, a fost supus unor măsuri operative specifice, realizate de fosta Securitate, aducându-i-se atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale și producându-i-se suferințe pe plan moral și social, recunoscute de Legea nr. 221/2009; s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 159 din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în același dosar, prin care s-a constatat caracterul politic al măsurilor administrative la care a fost supus. Aceste două hotărâri judecătorești, pronunțate în același dosar, au fost invocate în fața instanței de revizuire, care a omis să le analizeze în soluționarea căii de atac; (iv) subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, indemnizația lunară cuvenită pentru fiecare an privativ de libertate în baza unor măsuri administrative sau cercetări ale organelor de represiune reprezintă echivalentul unui drept de proprietate, astfel că aplicarea greșită a normelor de drept material încalcă dreptul la un proces echitabil, aspect survenit din ignorarea efectelor puterii de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare.

Prin Decizia nr. 139 din 27 mai 2019 ("Decizia nr. 139/2019"), pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2558/2018.

Pentru a pronunța această soluție, Completul de 5 judecători a reținut, în esență, următoarele: (i) recurentul nu arată ce omisiuni ale instanței de revizuire, în instrumentarea litigiului, justifică, în opinia sa, lipsa de rol activ; (ii) în ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.: prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea Deciziei nr. 198/2018 a Curții de Apel Pitești pentru motivul că ar fi contrară Deciziei nr. 1565/R-CONT din 15 noiembrie 2016 a aceleiași instanțe; în dosarul de revizuire, prin răspunsul la întâmpinare, revizuentul a invocat contradictorialitatea deciziei atacate și în raport cu alte hotărâri judecătorești, printre care a enumerat și Sentința nr. 251/2016 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă; însă, această cerere nu trebuia să fie avută în vedere de instanța de revizuire, întrucât, pe de-o parte, nu răspunsul la întâmpinare reprezintă mijlocul procesual legal de învestire a instanței cu revizuirea pentru analiza contradictorialității în raport cu o altă hotărâre judecătorească decât cea menționată în cererea inițială, ci completarea cererii de revizuire, formulată în termenul procedural legal; pe de altă parte, răspunsul la întâmpinare a fost înregistrat cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că revizuentul, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., era decăzut din dreptul a mai formula o cerere de completare a revizuirii; (iii) pentru argumentele prezentate, este neîntemeiat și motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind nemotivarea deciziei recurate și în raport cu Sentința nr. 251/2016 a Tribunalului Argeș; (iv) criticile referitoare la faptul că instanța de revizuire ar fi apreciat, în mod greșit, asupra efectelor de ordin procesual ale Deciziei nr. 1565/2016 a Curții de Apel Pitești au fost analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reținându-se caracterul neîntemeiat al acestora; instanța de revizuire a considerat că cele două decizii pretins aflate în conflict (Decizia nr. 198/2018 și Decizia nr. 1565/2016), fiind pronunțate în același dosar, în cicluri procesuale diferite, nu pot servi ca premisă a motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu sunt contradictorii în sensul motivului de revizuire reglementat de acest text de lege, chiar dacă, în urma casării, prin hotărârea finală se revine asupra soluției inițiale; (v) pentru argumentele deja expuse, nu pot fi primite nici criticile invocate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât numai Decizia nr. 1565/2016 a Curții de Apel Pitești trebuia să fie avută în vedere în verificarea condițiilor de admisibilitate a motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu și hotărârile judecătorești menționate în răspunsul la întâmpinare formulat de revizuent; prin această decizie nu s-a pronunțat o soluție finală asupra pretențiilor deduse judecății de către recurent, în legătură cu dreptul său la indemnizația prevăzută de Decretul-lege nr. 118/1990, pentru a se considera că acesta are "un bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind o asemenea indemnizație, iar dreptul la un proces echitabil nu presupune și obținerea soluției favorabile pentru parte, ci desfășurarea procesului într-un cadru adecvat, în fața unei instanțe independente și imparțiale, cu asigurarea unui tratament egal al părților în exercitarea drepturilor procesuale, aspecte în legătură cu care partea nu a formulat obiecțiuni.

Împotriva deciziei menționate la pct. 3, recurentul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate și menținerea Deciziei nr. 1565/R-CONT din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Susține revizuentul că Decizia nr. 139/2019, Decizia nr. 2558/2018, Decizia nr. 198/R-CONT/2018 a Curții de Apel Pitești și Sentința nr. 865/2017 a Tribunalului Argeș încalcă autoritatea de lucru judecat a sentințelor nr. 251/2016 și nr. 699/2016 ale Tribunalului Argeș și Deciziilor nr. 1565/R-CONT din 15 noiembrie 2016 și nr. 1923/2012 ale Curții de Apel Pitești, în considerentele cărora care s-a constatat că are calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990.

Prin concluziile scrise, depuse în ședința publică din 18 noiembrie 2019, revizuentul, în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentează că Decizia nr. 198/2018 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a reținut că nu beneficiază de prevederile Decretului-lege nr. 119/1990, este potrivnică Deciziei nr. 1565/R-CONT/2016 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a reținut cu caracter definitiv că are calitatea de beneficiar al decretului-lege menționat. În esență, revizuentul susține că este admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în cazul unor hotărâri potrivnice pronunțate în același dosar în stadii procesuale diferite, prin care au fost soluționate definitiv aspecte ale fondului cauzei. În acest sens, revizuentul reiterează faptul că Decizia nr. 1565/R-CONT/2016 a Curții de Apel Pitești are în vedere efectele puterii de lucru judecat a Sentinței nr. 251/2016 a Tribunalului Argeș, efecte care sunt atașate atât dispozitivului, cât și considerentelor hotărârii.

II. Considerentele Înaltei Curți

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, Înalta Curte este învestită cu o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva unei decizii pronunțate în recursul exercitat potrivit art. 513 alin. (6) teza a doua C. proc. civ. împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În actualul cadru procesual, potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Analizând cu prioritate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a revizuirii, Înalta Curte reține că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A., pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ.:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Din interpretarea dispozițiilor procedurale citate, rezultă că prima dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rezidă în faptul că este supusă revizuirii numai o hotărâre pronunțată "asupra fondului", întrucât în cuprinsul alin. (2) al articolului se prevede expres că, pentru acest motiv, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Or, în speță, decizia ce formează obiectul revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este o decizie pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cronologia căilor de atac exercitate, se constată că Decizia nr. 2558/2018 prin care a fost soluționată cererea de revizuire, nu este o hotărâre pronunțată asupra fondului, întrucât în această cale extraordinară de atac nu se antamează fondul cauzei, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază (ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.).

În consecință, nici Decizia nr. 139/2019, prin care a fost soluționat recursul împotriva Deciziei nr. 2558/2018, nu este o hotărâre pronunțată asupra fondului.

În consecință, cererea de revizuire ce formează obiectul prezentei cauze, fiind îndreptată, în cronologia expusă a căilor de atac exercitate (recurs împotriva hotărârii date în revizuire pentru hotărâri potrivnice) împotriva unei hotărârii care nu este pronunțată asupra fondului, este inadmisibilă, nefiind îndeplinită cerința menționată, prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Mutatis mutandis, se cuvine a fi observată jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a reținut că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii prin care a fost soluționată o contestație în anulare, întrucât aceasta nu îndeplinește cerința de admisibilitate de a fi pronunțată asupra fondului sau de a evoca fondul (Deciziile nr. 385 din 19 februarie 2016, nr. 210 din 31 ianuarie 2017, nr. 434 din 14 martie 2017 și nr. 466 din 16 martie 2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, publicate pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție în secțiunea de jurisprudență).

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 139 din 27 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM