ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 1 aprilie 2016, A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 429 din 8 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2014.

Prin Decizia nr. 1856 din 9 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea ce se solicită a fi revizuită, respectiv Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2016 a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare formulată de revizuent.

Prin Decizia nr. 97/R-Cont din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2016 a fost respinsă cererea de revizuire formulată.

Împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea de recuzare, revizuentul A. a declarat recurs, după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțată în dosar și a solicitat casarea încheierii atacate și, ca urmare a acestei soluții, desființarea hotărârii pronunțate în cererea de revizuire și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță.

Principala critică formulată de revizuent vizează faptul că instanța în mod greșit a anulat cererea de recuzare formulată ca netimbrată, în condițiile în care cererea sa este scutită de la plata taxelor judiciare, conform dispozițiilor legale.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârile atacate, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin încheierea de ședință de la data de 16.11.2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2016, instanța de revizuire i-a pus în vedere revizuentului A. obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 300 RON, pentru soluționarea cererii de recuzare a completului compus din trei judecători.

Împotriva acestei obligații, A. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare stabilite de instanță, motivat de faptul că cererea principală este scutită de la obligația de achitare a taxei judiciare, situație în care și cererea formulată în cadrul dosarului este scutită de la plata taxelor judiciare, conform dispozițiilor din legea specială aplicabilă, respectiv dispozițiile Legii nr. 448/2006.

Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2016/a1, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de A.

Instanța de reexaminare a reținut că în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 cererile de recuzare în materie civilă se timbrează cu 100 RON, pentru fiecare participant la proces pentru care se solicită recuzarea, fără a se distinge în funcție de obiectul cererii principale, după cum acesta este sau nu scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

De asemenea, instanța a apreciat că nu este fondat argumentul petentului conform căruia cererea de recuzare este scutită de la plata taxelor judiciare, fiindu-i aplicabile dispozițiile legii speciale, întrucât chiar dacă cererea sa de recuzare este formulată în cadrul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 448/2006, scutită de la plata taxelor judiciare, incidentul în cauză nu reprezintă o necesitate pentru finalizarea procedurii judiciare în cauză.

Înalta Curte are în vedere cele constatate cu putere de lucru judecat prin încheierea din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, respectiv faptul că cererea de recuzare formulată de revizuent trebuia timbrată cu suma de 300 RON.

Având în vedere acest aspect, motivele de recurs formulate de revizuent, prin care se critică faptul că în mod nelegal a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare, nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care constată că hotărârea instanței prin care a fost soluționată cererea de recuzare este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor aplicabile cauzei.

Văzând soluția adoptată în cazul încheierii atacate, instanța va respinge astfel și recursul formulat împotriva deciziei atacate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2016 și a Deciziei nr. 97/R - CONT din 25 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN