ÎCCJ, decizie (scj.ro #83553)

Contestație în anulare.Condiții.Neîndeplinire

C.proc.civ., art.318

Fiind  invocată o eroare de interpretare a probelor,o greșeală de

judecată care nu este o eroare materială, în speță, nu sunt  întrunite

cerințele  art.318 C.proc.civ.

(Secția  comercială, decizia nr.1709 din 13 mai 2004)

Prin sentința civilă nr.1739 C din 16 noiembrie 2000, Tribunalul

Sibiu a respins cererea de chemare în judecată formulată de SC UMM SA împotriva

SC NBGA Austria, pentru restituirea prețului mărfii livrate.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția

comercială și de contencios administrativ, care prin decizia civilă nr.781/A

din 31 decembrie 2001 a anulat sentința, reținând cauza spre soluționare.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.

Prin decizia nr.6997 din 20 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție,

Secția comercială a admis recursul, a modificat decizia în sensul

respingerii  apelului  formulat de reclamantă, reținând că locul

aplicării jurisdicției trebuia să fie Curtea Linz, iar nu instanțele române,

așa cum legal a constatat și instanța fondului.

Reclamanta a formulat contestație în anulare, pentru motivul prevăzut de

art.318 C. proc. civ., susținând că dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei

erori materiale întrucât raporturilor dintre reclamantă și pârâtă nu li se

aplică dispozițiile contractului, indiferent de data comenzii, livrările

făcându-se în baza comenzilor, iar contractul nu a intrat niciodată

în  vigoare.

Contestația în anulare este nefondată.

Primul motiv, prevăzut de art.318 C.proc. civ., pentru formularea contestației

în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale

judecării recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța

prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul

vizează greșeli de fapt involuntare iar nu greșeli de judecată.

În speță, a fost rezolvată competența de soluționare a litigiului. În acest

sens a fost analizată aplicabilitatea contractului încheiat între părți în

livrarea mărfii, sau livrarea în baza comenzii, analiză care a determinat

soluția admiterii recursului, fiind atacată o greșeală de judecată, de

interpretare și nu o eroare materială. A da părților posibilitatea de a se

plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea în recurs de modul în care a

apreciat probele și a stabilit raporturile dintre ele, înseamnă a deschide

dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, contestația în anulare

devenind o cale ordinară de atac, judecată de aceeași instanță, ceea ce este

inadmisibil.

Așadar, fiind invocată o eroare de interpretare a probelor, o greșeală de

judecată care nu este o eroare materială, nu sunt îndeplinite dispozițiile

art.318 C. proc. civ., contestația în anulare fiind respinsă, ca nefondată.