ÎCCJ, decizie (scj.ro #83553)

Contestație în anulare.Condiții.Neîndeplinire C.proc.civ., art.318 Fiind invocată o eroare de interpretare a probelor,o greșeală de judecată care nu este o eroare materială, în speță, nu sunt întrunite cerințele art.318 C.proc.civ. (Secția comercială, decizia nr.1709 din 13 mai 2004) Prin sentința civilă nr.1739 C din 16 noiembrie 2000, Tribunalul Sibiu a respins cererea de chemare în judecată formulată de SC UMM SA împotriva SC NBGA Austria, pentru restituirea prețului mărfii livrate. Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ, care prin decizia civilă nr.781/A din 31 decembrie 2001 a anulat sentința, reținând cauza spre soluționare.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs. Prin decizia nr.6997 din 20 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, Secția comercială a admis recursul, a modificat decizia în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă, reținând că locul aplicării jurisdicției trebuia să fie Curtea Linz, iar nu instanțele române, așa cum legal a constatat și instanța fondului. Reclamanta a formulat contestație în anulare, pentru motivul prevăzut de art.318 C. proc. civ., susținând că dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei erori materiale întrucât raporturilor dintre reclamantă și pârâtă nu li se aplică dispozițiile contractului, indiferent de data comenzii, livrările făcându-se în baza comenzilor, iar contractul nu a intrat niciodată în vigoare.

Contestația în anulare este nefondată. Primul motiv, prevăzut de art.318 C.proc. civ., pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul vizează greșeli de fapt involuntare iar nu greșeli de judecată. În speță, a fost rezolvată competența de soluționare a litigiului. În acest sens a fost analizată aplicabilitatea contractului încheiat între părți în livrarea mărfii, sau livrarea în baza comenzii, analiză care a determinat soluția admiterii recursului, fiind atacată o greșeală de judecată, de interpretare și nu o eroare materială.

A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea în recurs de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre ele, înseamnă a deschide dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, contestația în anulare devenind o cale ordinară de atac, judecată de aceeași instanță, ceea ce este inadmisibil. Așadar, fiind invocată o eroare de interpretare a probelor, o greșeală de judecată care nu este o eroare materială, nu sunt îndeplinite dispozițiile art.318 C. proc. civ., contestația în anulare fiind respinsă, ca nefondată.