ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 875 din 26 iunie 2000, reclamanta
SC A. SA Bărcănești a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL Aricești pentru a
fi obligată la plata sumei de 34.038 dolari S.U.A. contravaloare produse
livrate la cursul B.N.R. din ziua plății și 24.105.000 lei cheltuieli de
judecată.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 959 din 18
septembrie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința civilă de
mai sus, în sensul că, pe fond, a respins acțiunea reclamantei, cu obligarea
acesteia la cheltuieli de judecată în sumă de 15.824.494 lei.
Prin decizia civilă nr. 4600 din 28 iunie 2002, Curtea
Supremă de Justiție, secția comercială, a respins recursul reclamantei, ca
nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a formulat o
contestație în anulare, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor de recurs apreciind greșit că nu s-a făcut dovada livrărilor de
marfă, soluția întemeindu-se pe o greșeală de fapt rezultată din aprecierea
greșită a probelor.
În legătură cu contestația în anulare de față se reține
următoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul
sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din
motivele de casare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac,
admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se
urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă, la pronunțarea ei, nu s-au
observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția este rezultatul
unei erori materiale evidente (art. 317 și 318 C. proc. civ.).
Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia
o hotărâre dată în recurs poate fi retractată, dacă a fost rezultatul unei
greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu
aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greșită a unui
recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără
calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară
reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care pot
deschide calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de
judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiior legale.
În cazul în care contestația în anulare privește și
omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse
în discuție, pe această cale, motive de casare care au format obiect de
preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi
rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Astfel, contestația în anulare nu constituie un mijloc de
reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța
este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ
prevăzute de lege și nu poate să examineze justețea soluției pronunțate.
Examinând hotărârea atacată, în raport de dispozițiile
legale de mai sus, se constată că instanța de recurs a analizat în mod grupat
cele patru motive, și a avut în vedere toate criticile formulate de reclamantă.
Este de reținut, deci, că toate motivele de recurs, chiar
dacă nu au fost examinate pe puncte, așa cum le-a formulat reclamanta, își
găsesc tratarea detaliată în considerentele hotărârii atacate, așa cum s-a
menționat mai sus.
În această situație, afirmația reclamantei contestatoare,
referitoare la neexaminarea tuturor motivelor de casare de către instanța de
recurs, nu poate fi primită, chiar dacă petiționara consideră că prin soluția
la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond,
acestea nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestației în
anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile legale
prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare formulată de
reclamantă va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de
SC A. SA Comuna Bărcănești, împotriva deciziei nr. 4600 din 28 iunie 2002 a
Curții Supreme de Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.