ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 920/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie

2001, reclamanta SC I.T. SA Pitești a chemat în judecată pârâta SC I.I. SRL Călărași,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de

17.854.300 lei, reprezentând T.V.A-ul aferent sumei de 5.000 dolari S.U.A. și

la cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 145 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului

Călărași s-a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că, la data facturării

sumei de 5.000 dolari S.U.A., care reprezenta contravaloare transport

internațional, a interpretat greșit dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 215 din

29 decembrie 1999 și nu a facturat și T.V.A –ul aferent sumei de plată, astfel

că pârâta a achitat mai puțin cu 17.854.300 lei.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin decizia nr. 1123, pronunțată la data de 4 iulie 2001, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei, cu motivarea că emiterea ulterioară de către reclamantă a unei

facturi pentru încasarea T.V.A, care nu a fost inclus în prețul stabilit de

părți, nu are temei legal, fiind, practic, o modificare unilaterală a prețului,

care nu poate produce efecte juridice față de intimata-pârâtă.

Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile sale

vizând, în esență, faptul că instanța de fond și de apel au reținut că

neincluderea în prețul solicitat pentru transport a sumei care reprezintă taxe

pe valoarea adăugată și întocmirea unei facturi ulterioare nu are temei legal,

fiind o modificare unilaterală a prețului serviciilor prestate.

Recurenta arată că prețul pentru serviciile prestate

a fost de 5.000 dolari S.U.A. fără T.V.A, deoarece a considerat că

beneficiarului prestației i se aplică cota zero de T.V.A, deoarece a

interpretat greșit art. 17 .pct. B lit. i) din O.G. nr. 215 din 29 decembrie

1999, potrivit căreia prestațiile de servicii efectuate de agenții economici cu

sediul în România cu beneficiari din străinătate au cota zero de T.V.A, dar beneficiara-recurentă

nu avea sediul în străinătate și trebuia să i se aplice T.V.A-ul stabilit prin

lege.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va

fi respins, ca nefondat, cu următoarea motivare:

Obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată ia

naștere la data efectuării livrării de bunuri mobile, transferului proprietății

bunurilor imobile sau prestării serviciilor, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 401

din 26 mai 2000 de aprobare a normelor de aplicare a O.G. nr. 17/2000, privind T.V.A.

De asemenea, potrivit actelor normative care

reglementează taxa pe valoarea adăugată, obligația de a colecta T.V.A revenea

recurentei-reclamante, care trebuia să calculeze taxa în momentul facturării

serviciilor către pârâtă, iar această omisiune este culpa reclamantei, cum

corect au reținut atât instanța de fond, cât și cea de apel.

Emiterea ulterioară, de către recurenta-reclamantă, a

unei facturi pentru încasarea T.V.A, care nu a fost inclusă în prețul stabilit

de părți, nu are temei legal, astfel rezultă că instanța de apel corect a

interpretat dispozițiile legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

În consecință, recursul declarat de reclamantă va fi

respins, întrucât nu există motive de netemeinicie și nelegalitate dintre cele prevăzute

de art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.T. SA Pitești,

împotriva deciziei nr. 1123 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 februarie

2003.