ÎCCJ, decizie (scj.ro #83475)

Livrare

de produse.Preț datorat.Reactualizare cu rata inflației

Avizele de expediție

însușite de reclamantă, fac dovada livrării și nașterii obligației de plată a

prețului.Totodată, primirea fără obiecții a mărfii atrage și acceptarea

implicită a prețului facturat, cu atât mai mult cu cât este prețul practicat în

baza convenției părților, iar corecția valorii mărfii livrate cu indicele de

inflație aferent perioadei de întârziere constituie, în sensul art.1082 C.civ.,

o modalitate de menținere a echilibrului contractual, în condițiile

unei  economii  afectate  de  procesul  inflaționist.

(Secția comercială, decizia nr. 494 din 27 ianuarie 2005)

Reclamanta S.C. R.I. S.A. București a chemat în judecată pe pârâta

S.C. R. C. S.R.L. București, pentru ca instanța de judecată să o oblige la

plata contravalorii mărfii livrată și neachitată. Ulterior reclamanta și-a

precizat cuantumul pretențiilor, în sensul actualizării diferenței de preț cu

rata inflației .

Prin sentința civilă nr.1958 din 13 martie 2001, Tribunalul București, Secția

comercială  a admis acțiunea precizată și  a obligat pârâta să

plătească  reclamantei  contravaloarea  mărfii primite.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada

pretențiilor sale, în sensul dispozițiilor art.46 C.com., respectiv

art.1073 raportat la art.1361 C.civ., că pârâta nu s-a prezentat în instanță și

nu și-a formulat apărarea, nu a răspuns la interogatoriu.

Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta a declarat apel .

Reclamanta a formulat cerere de aderare la apelul pârâtei și întâmpinare,

solicitând respingerea apelului declarat de pârâtă, ca nefondat.

În

cadrul cererii de aderare la apel, reclamanta a solicitat actualizarea în

continuare a sumei datorate cu rata inflației, pe perioada septembrie 2000 –

aprilie 2001.

Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, prin decizia nr.28 din 24

aprilie 2003 a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.

Prin aceeași hotărâre, instanța de control judiciar a admis cererea de aderare

la apel și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta

să plătească reclamantei valoarea reactualizată a contravalorii marfii primite

și neachitată.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a avut în vedere concluziile

expertizei contabile efectuate în această etapă procesuală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, susținând că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, hotărâtor

pentru dezlegarea pricinii, arătând că reclamanta nu a  făcut  dovada

livrării mărfii.

Pârâta a  mai susținut că,

urmare

a  unor confuzii făcute de expert, concluziile expertizei sunt greșite și

în contradicție cu probatoriul administrat în cauză și a solicitat admiterea

recursului, în sensul admiterii în parte a acțiunii  .

Reclamanta a formulat cerere de aderare la recurs și întâmpinare, arătând că

avizele de expediere în discuție poartă semnătura și ștampila pârâtei,

situație  în care primirea mărfii este  confirmată de pârâtă.

Recursul declarat de pârâtă este

nefondat.

Livrarea mărfurilor a fost dovedită în condițiile art.46 C. com.

Este de reținut în acest sens că ordinea în care sunt enumerate mijloacele de

probă în textul menționat, nu indică o ierarhizare a probelor. Ca atare,

avizele de expediere însușite de pârâtă fac dovada livrării mărfii și nașterea

obligației de plată a prețului. Totodată, primirea fără obiecțiuni a mărfii

atrage după sine și acceptarea implicită a prețului facturat, cu atât mai mult

cu cât acesta, cu referire la factura contestată de pârâtă, este cel practicat

și anterior, în baza convenției părților.

Corecția valorii mărfii livrate cu indicele de inflație aferent

perioadei de întârziere a îndeplinirii obligației de plată a acestuia,

constituie, în sensul art.1082 C. civ., o modalitate de menținere a

echilibrului contractual în condițiile unei economii afectate de procesul

inflaționist, așa încât hotărârea atacată nu este susceptibilă de critică sub

acest aspect. Prin obiecțiunile la raportul de expertiză, pârâta nu a contestat

modul de stabilire a valorii corecției debitului cu rata inflației, așa încât

această critică nu poate fi examinată pentru prima dată în recurs. Ca atare,

recursul este neîntemeiat și sub aspectul acestor critici, iar hotărârea

atacată este temeinică și legală și nu se constată motive care să justifice

modificarea acesteia.

În consecință,  a fost  respins recursul declarat de

pârâtă.