ÎCCJ, decizie (scj.ro #83475)

Livrare de produse.Preț datorat.Reactualizare cu rata inflației Avizele de expediție însușite de reclamantă, fac dovada livrării și nașterii obligației de plată a prețului.Totodată, primirea fără obiecții a mărfii atrage și acceptarea implicită a prețului facturat, cu atât mai mult cu cât este prețul practicat în baza convenției părților, iar corecția valorii mărfii livrate cu indicele de inflație aferent perioadei de întârziere constituie, în sensul art.1082 C.civ., o modalitate de menținere a echilibrului contractual, în condițiile unei economii afectate de procesul inflaționist. (Secția comercială, decizia nr. 494 din 27 ianuarie 2005) Reclamanta S.C. R.I. S.A. București a chemat în judecată pe pârâta S.C.

R. C. S.R.L. București, pentru ca instanța de judecată să o oblige la plata contravalorii mărfii livrată și neachitată. Ulterior reclamanta și-a precizat cuantumul pretențiilor, în sensul actualizării diferenței de preț cu rata inflației . Prin sentința civilă nr.1958 din 13 martie 2001, Tribunalul București, Secția comercială a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei contravaloarea mărfii primite. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale, în sensul dispozițiilor art.46 C.com., respectiv art.1073 raportat la art.1361 C.civ., că pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu și-a formulat apărarea, nu a răspuns la interogatoriu.

Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta a declarat apel . Reclamanta a formulat cerere de aderare la apelul pârâtei și întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de pârâtă, ca nefondat. În cadrul cererii de aderare la apel, reclamanta a solicitat actualizarea în continuare a sumei datorate cu rata inflației, pe perioada septembrie 2000 – aprilie 2001. Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, prin decizia nr.28 din 24 aprilie 2003 a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat. Prin aceeași hotărâre, instanța de control judiciar a admis cererea de aderare la apel și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei valoarea reactualizată a contravalorii marfii primite și neachitată.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a avut în vedere concluziile expertizei contabile efectuate în această etapă procesuală. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, arătând că reclamanta nu a făcut dovada livrării mărfii. Pârâta a mai susținut că, urmare a unor confuzii făcute de expert, concluziile expertizei sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat în cauză și a solicitat admiterea recursului, în sensul admiterii în parte a acțiunii . Reclamanta a formulat cerere de aderare la recurs și întâmpinare, arătând că avizele de expediere în discuție poartă semnătura și ștampila pârâtei, situație în care primirea mărfii este confirmată de pârâtă.

Recursul declarat de pârâtă este nefondat. Livrarea mărfurilor a fost dovedită în condițiile art.46 C. com. Este de reținut în acest sens că ordinea în care sunt enumerate mijloacele de probă în textul menționat, nu indică o ierarhizare a probelor. Ca atare, avizele de expediere însușite de pârâtă fac dovada livrării mărfii și nașterea obligației de plată a prețului. Totodată, primirea fără obiecțiuni a mărfii atrage după sine și acceptarea implicită a prețului facturat, cu atât mai mult cu cât acesta, cu referire la factura contestată de pârâtă, este cel practicat și anterior, în baza convenției părților.

Corecția valorii mărfii livrate cu indicele de inflație aferent perioadei de întârziere a îndeplinirii obligației de plată a acestuia, constituie, în sensul art.1082 C. civ., o modalitate de menținere a echilibrului contractual în condițiile unei economii afectate de procesul inflaționist, așa încât hotărârea atacată nu este susceptibilă de critică sub acest aspect. Prin obiecțiunile la raportul de expertiză, pârâta nu a contestat modul de stabilire a valorii corecției debitului cu rata inflației, așa încât această critică nu poate fi examinată pentru prima dată în recurs. Ca atare, recursul este neîntemeiat și sub aspectul acestor critici, iar hotărârea atacată este temeinică și legală și nu se constată motive care să justifice modificarea acesteia.

În consecință, a fost respins recursul declarat de pârâtă.