ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3365/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

SC S.M.B. SA Balș a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F. C.F.R. M. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 42.955.785.325 lei reprezentând penalități de întârziere , actualizarea penalităților de întârziere conform coeficienților de inflație și actualizarea facturilor conform acelorași coeficienți motivând că plata prețului mărfii livrată către pârâtă a fost achitată cu întârziere și că potrivit prevederilor contractului (art. 5.3) era îndreptățită să pretindă suma de mai sus. După un ciclu procesual, Tribunalul București, secția comercială, a pronunțat sentința nr. 1811 din 12 aprilie 2006, prin care a fost admisă în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 19.650.362.271 lei vechi. Instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea acestei soluții suplimentul la raportul de expertiză prin care a fost determinat cuantumul penalităților și în raport de clauza penală din contract (art. 5.3) a stabilit că indiferent de modul de stingere a obligației de plată penalitățile curg pe întreaga perioadă de la scadență până la plată. Pentru a înlătura susținerea pârâtei potrivit căreia plata s-a făcut prin compensare și că astfel ar fi înlăturate penalitățile, prima instanță a făcut trimitere la contractul de compensare de la dosar prin care s-a stabilit expres că prin compensare nu se sting obligațiile de plată a penalităților. Celelalte cereri ale reclamantei au fost înlăturate cu motivarea că în raport de clauza penală stipulată în contract nu se cuvine actualizarea sumelor pretinse în raport de indicii de inflație.

Sentința fondului a fost schimbată în parte în urma admiterii apelului declarat de S.M.R. SA BALȘ prin decizia nr. 623 din 23 noiembrie 2006 prin care Curtea de Apel București, secția comercială, a acordat pe lângă penalitățile de întârziere și actualizarea contravalorii facturilor și a penalităților de întârziere, suma totală acordată față de precizarea de acțiune fiind de 56.344.332.651 Rol.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că penalitățile de întârziere nu au fost achitate nici până la data soluționării apelului promovat de pârâtă și că se impune repararea integrală a prejudiciului. Curtea a avut în vedere și faptul că părțile au stabilit anticipat, prin clauzele 4.1 și 5.3 din contract penalitățile cât și prevederea că prejudiciul trebuie reparat integral. La determinarea cuantumului sumelor datorate cu titlu de actualizare, s-a avut în vedere raportul de expertiză întocmit la judecata în primă instanță.

Împotriva deciziei nr. 623/2006 a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA București prin care în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat modificarea deciziei în sensul înlăturării obligațiilor reținute de iunstanța de apel privind plata sumelor actualizate.

În esență, recurenta a susținut că părțile au determinat anticipat modalitatea de percepere a penalităților prin clauza stipulată la art. 5.3 din contract. Potrivit recurentei în conformitate cu art. 1085 C. civ., debitorul nu răspunde decât de daunele-interese care au fost prevăzute sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea contractului.

A mai arătat că daunele-interese nu pot să cuprindă decât ceea ce este consecința directă și necesară a neexecutării obligației iar potrivit art. 1087 C. civ., când convenția cuprinde „că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese”, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică. În fine, autoarea a susținut că în cazul în care se cumulează penalitățile de întârziere cu alte daune-interese acest cumul echivalează cu aplicarea a două sancțiuni de același fel pentru încălcarea aceleiași dispoziții contractuale, respectiv cu o dublă reparație.

În concluzie, recurenta a susținut că nu poate fi obligată decât la plata penalităților de întârziere așa cum s-a stipulat prin contract și că soluția instanței de apel încalcă voința părților concretizată în convenție, motiv care o îndreptățește să solicite admiterea recursului și respingerea apelului declarat de reclamantă.

În apărare, intimata a făcut trimitere la prevederile art. 4.1, 5.1 și 5.3 din contract pentru a susține că era îndreptățită potrivit acordului exprimat la încheierea contractului să solicite actualizarea prețului, penalități de întârziere și actualizarea penalităților de întârziere fiecare dintre sumele respective fiind calculate pe altă perioadă. În consecință a solicitat respingerea recursului.

Recursul este fondat.

Având în vedere faptul că recursul este cale extraordinară de atac de reformare, Înalta Curte va lua în examinare în raport de argumentele care sprijină recursul, motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dacă cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Din textul evocat se va lua în analiză teza a doua prin prisma dispozițiilor art. 1085 C. civ., raportate la clauzele contractului. În adevăr, din prevederile contractului rezultă că prin art. 4.1 s-a stipulat modul de determinare a prețului la momentul plății prin aplicarea coeficientului de inflație iar prin art. 5.3 părțile au evaluat convențional, anticipat, echivalentul prejudiciului în cazul când se întârzie decontarea prețului. Potrivit stipulației părților „În cazul în care penalitățile nu acoperă integral prejudiciul suportat prin întârziere efectuării plății, creditorul va solicita daune în completare conform dispozițiilor din dreptul comun”. Pornind de la principiile după care se face evaluarea daunelor-interese de către instanță, care se regăsesc în dispozițiile art. 1085 C. civ., citate de recurentă, este evident că prin clauzele mai sus redate (art. 4.1 și 5.3) s-a determinat modalitatea de evaluare a prejudiciului, iar instanța de apel trebuia să aibă în vedere puterea convenției fără să depășească limitele voinței părților. În speță, nu perioadele luate în calcul sunt elemente determinante pentru stabilirea sumelor datorate în scopul reparațiilor ci stipulația din convenție. Recurenta a contestat în recurs modalitatea de determinare a prețului prin aplicarea coeficientului de inflație pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractului și data livrării, însă acest mod de determinare, de actualizare a prețului, a fost prevăzut în art. 4.1 și a fost însușit de recurentă prin semnarea contractului. Așadar, critica privind faptul că această sumă ar excede voinței părților și ar însemna o dublă reparație va fi înlăturată. Nu în ultimul rând trebuie precizat faptul că actualizarea prețului în condițiile art. 4.1 constituie o stipulație pe care părțile au prevăzut-o pentru menținerea echilibrului care este impus de caracterul sinalagmatic și oneros al contractului. Din acest punct de vedere nu se poate reține nici susținerea că în acest caz operează o dublă sancțiune prin faptul că prețul astfel determinat este luat în calcul pentru stabilirea penalităților de întârziere.

În al doilea rând clauza penală prevăzută de art. 5.3 a fost agreată de părți și de altfel necontestată de recurentă care își însușește consecințele aplicării procentului de penalitate și a sumei determinată cu titlu de penalități de întârziere, respectiv 1.965.036 Ron, perioada luată în calcul fiind cuprinsă între data scadenței facturilor și data plății efective.

În fine, critica privind actualizarea penalităților între data plății până la data efectuării expertizei, vizează în adevăr o reparație pe care părțile nu au prevăzut-o. Prin contract, așa cum s-a arătat mai sus s-a prevăzut pentru situația în care penalitățile nu acoperă integral prejudiciul produs prin întârzierea plății, posibilitatea de a se solicita daune în completare conform dreptului comun. În raport de această stipulație concluzia care se desprinde este cea a prevalenței voinței părților care au înțeles să repare dezechilibrele care s-ar ivi în derularea contractului în principal prin stipularea penalităților de întârziere.

Potrivit clauzei din contract intimata trebuia să demonstreze că penalitățile nu acoperă integral prejudiciul suportat prin întârzierea efectuării plății, pentru a cere daune în completare. Prin urmare creditorul obligației bănești care dovedește că din culpa debitorului i s-a produs un prejudiciu care nu a fost acoperit prin plata de penalități, poate să solicite daune în completarea penalităților, conform stipulației din contract, cele două sancțiuni având însă cauze diferite. A admite aplicarea indicelui de inflație la penalitățile de întârziere ar însemna o intervenție în convenția părților prin care acestea au stipulat doar actualizarea prețului cu indicele de inflație și apoi aplicarea coeficientului de penalitate și nicidecum o aplicare a indicelui de inflație la cuantumul penalităților. O altă interpretare ar duce la admiterea intervenției în clauza penală, pe care în prezent dispozițiile legale nu o permit, cu consecința majorării cuantumului penalităților.

Nu în ultimul rând, intimata nu se află nici în situația actualizării creanței pe care să o poată solicita instanței, concluzie care se desprinde din conținutul contractului care are putere de lege pentru părțile contractante.

În consecință, potrivit art. 304 alin. (9) și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul se va admite iar decizia va fi modificată în sensul dispozitivului cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 623 din 23 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia recurată, în sensul că înlătură obligarea recurentei la plata sumei de 2.275.695,66 lei.

Menține restul dispozițiilor privind suma de 3.358.737,59 lei.

Obligă intimata la cheltuieli de judecată în recurs, taxa judiciară de timbru în cuantum de 11.418,44 lei și 5 lei timbru judiciar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2007.