ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1709/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

La data de 13 iunie 2002 reclamanta

E.M. Petrila a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului Petrila

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

dispoziției nr. 784 din 30 aprilie 2002 emisă de pârâtă prin care i-a fost

respinsă cererea de restituire în natură a terenului; să se constate că este

îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 în calitate de

persoană juridică continuatoare a activității S.A.R.Petroșani și S.; să se

dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu iar dacă acest lucru nu

este posibil să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii

nr. 10/2001.

noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a fost

respinsă ca nefondată cererea reclamantei.

În pronunțarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut că reclamanta a

trimis în termenul legal notificarea de restituire în natură a imobilului în

litigiu, iar prin dispoziția nr. 784 din 30 aprilie 2002 Primarul orașului

Petrila a respins cererea de restituire cu motivarea că reclamanta nu a fost

proprietara terenului solicitat și nu întrunește condiția de continuare a

activității fostei S.A.R. Petroșani în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr.

10/2001.

Din înscrisurile depuse la dosar și văzând și dispozițiile legale

incidente cauzei, instanța de fond a stabilit că reclamanta nu a dovedit că

este proprietara imobilului a cărui restituire în natură a solicitat-o și că nu

este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani de la care a fost naționalizat

bunul prin Legea nr. 119/1948.

Că transformarea societății comerciale anonime, organizată conform

codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării

personalității juridice a acesteia.

În acest context, nu se poate considera că reclamanta, care a fost

întreprinderere socialistă de stat, fără imobile în proprietate, ar fi

continuatoarea activității societății comerciale private S.A.R. Petroșani.

Conchizând că reclamanta nu a fost o persoană juridică de tip capitalist

particular, că nu a avut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată

abuziv de stat, că nu are calitatea de continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, nu are vocație la

restituirea terenului în litigiu, așa încât contestația reclamantei a fost

respinsă de tribunal.

Nemulțumită de această hotărâre, reclamanta a declarat apel.

februarie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că reclamanta

a fost dintotdeauna o întreprindere socialistă de stat care nu a deținut în

proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv și nu are calitatea de

continuatoare a S.A.R. Petroșani a cărei personalitate juridică a încetat prin

transformarea din societate anonimă, organizată conform codului comercial în

întreprindere socialistă. Din această perspectivă, nu se poate vorbi de o

continuare a activității, deoarece nu există o unică persoană juridică.

recurs reclamanta, fără a indica expres vreunul din motivele la care se referă

art. 304 C. proc. civ.

Din dezvoltarea motivelor de recurs se apreciază că acestea se

încadrează în art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, în esență, recurenta susține că decizia pronunțată cuprinde

motive străine de natura pricinii, respectiv, instanța de apel, fără ca

apelanta să invoce, a reținut ca motiv de apel faptul că instanța de fond nu

s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat să se constate

că este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani.

Or, apelanta a precizat că în mod netemeinic nu s-a reținut că a făcut

dovada continuării activității S.A.R. Petroșani.

Totodată, s-a menționat că instanța de apel nu a motivat convingător

hotărârea pronunțată ci a preluat întrutotul considerentele instanței de fond.

Recurenta arată că nu s-au analizat toate probele administrate cu care a

făcut dovada continuării, în mod neîntrerupt, a activității S.A.R. Petroșani

așa încât se cuvenea să i se restituie în natură imobilul solicitat prin

acțiune.

Recursul declarat este nefondat.

Decizia pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motive străine de

natura pricinii și considerentele de fapt și de drept se încadrează în

cerințele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Printr-o interpretare corectă a Legii nr. 10/2001 s-a stabilit că nu

sunt întrunite în cauză cerințele art. 3 lit. c) din legea menționată deoarece

recurenta nu a dovedit că a avut în proprietate imobilul în litigiu și că ar

avea calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, calitate ce

trebuia constatată prin hotărâre judecătorească.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de apel a analizat toate

probele administrate din care rezultă că terenul în litigiu a fost proprietatea

S.A.R. Petroșani (înființată în anul 1921) și a fost naționalizată prin Legea

nr. 119/1948. Activitatea de exploatare a cărbunelui a fost continuată de S.S.

înființată prin Decretul nr. 346/1949 și apoi de C.C. Petroșani iar în prezent

de C.N.H. S.A. din care face parte și reclamanta.

Prin Legea nr. 119/1948 bunurile naționalizate de stat au fost date în

administrarea ministerelor în a cărui domeniu de preocupare intra obiectul

întreprinderii naționalizate. În cauza de față, imobilul a fost dat în

administrarea Ministerului Minelor.

Deci, reclamanta a avut, cel mult, administrarea imobilului în litigiu

și nu proprietatea acestuia.

Ca atare, în mod legal s-a apreciat că recurenta-reclamantă nu a făcut

dovada proprietății bunului și nici calitatea de continuatoare a activității

S.A.R. Petroșani, calitate ce trebuia constatată prin hotărâre judecătorească

conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul

reclamantei întrucât nu îndeplinește cerințele niciunui motiv prevăzut de art.

304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul,

declarat de E.M.Petrila împotriva deciziei nr. 87/A din 6 februarie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2004.