ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1702/2004

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data

de 13 iunie 2002 reclamanta E.M. Petrila a chemat în judecată pe pârâta

Primăria orașului Petrila solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea dispoziției nr. 761 din 30 aprilie 2002 emisă de pârâtă prin

care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului  în

suprafață de 54 mp înscris în C.F. nr. 667  Petrila nr. top.60/1 situat în

Petrila; să se constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza

Legii nr. 10/2001 în calitate de persoană juridică continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani și a S.C.; să se dispună restituirea în natură a imobilului în

litigiu arătat mai înainte, iar dacă acest lucru nu este posibil să i se

acordate măsuri reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001.

1.

Cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 1921

din 14 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă.

Pentru

a pronunța hotărârea arătată, tribunalul a reținut că reclamanta a notificat în

termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pe pârâtă,  susținătoarea

imobilului în litigiu.

Că

prin dispoziția nr. 761 din 30 aprilie 2002 Primarul orașului Petrila a respins

cererea de restituire cu motivarea că reclamanta nu a fost proprietara

terenului solicitat și nu este continuatoarea activității fostei S.A.R.

Petroșani,

condiție cerută de

art. 3 lit. c) din

Legea nr. 10/2001.

Din înscrisurile depuse la dosar și

observând prevederile restrictive ale Legii nr. 10/2001 în art. 3 lit. c) cu

privire la persoanele juridice îndreptățite la măsuri reparatorii constând în

restituiri în natură sau prin echivalent, instanța de fond a stabilit că

reclamanta nu a dovedit că este proprietara imobilului a cărui restituire în

natură a solicitat-o și că nu este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani,

societate de la care a fost naționalizat bunul prin Legea nr. 119/1948.

Că la data neționalizării S.A.R.

Petroșani era organizată în societate anonimă pe principiile codului comercial,

iar ca efect al naționalizării s-a transformat în întreprindere socialistă de

stat, încetându-i personalitatea juridică dobândită la data înființării ca

societate comercială.

În acest context, a considerat

instanța de fond că reclamanta, care a fost întreprinderere socialistă de stat

nou înființată, fără a avea imobile imobile în proprietate, nu poate fi

considerată continuatoarea activității societății comerciale private, SAR

Petroșani în sensul prevederilor art. Lit. a) din Legea nr. 10/2001 și nu are

vocație la restituirea terenului în litigiu, motiv pentru care contestația

reclamantei a fost respinsă de tribunal.

Împotriva sentinței pronunțate de

tribunal reclamanta a declarat apel.

civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei prin decizia civilă nr. 80/A

din 6 februarie 2003 cu motivarea că reclamanta a fost de la înființare

întreprindere socialistă de stat și că în această calitate nu a deținut

niciodată în proprietate imobilele de care  să fi fost deposedată abuziv.

Că nu are calitatea de continuatoare

a S.A.R. Petroșani, a cărei personalitate juridică a încetat prin transformare

din societate anonimă, organizată și funcționând conform prevederilor Codului

Comercial, în întreprindere socialistă de stat.

Că din această perspectivă nu se

poate discuta de o continuare a activității societății comerciale naționalizată

și desființată, deoarece nu există în speță o unică persoană juridică.

împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, fără a preciza la care

din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. se referă, dar din dezvoltarea

motivelor de recurs, rezultă că acestea pot fin încadrate în art. 304 pct. 7, 9

și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că decizia

pronunțată cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv, instanța de

apel, fără ca apelanta să invoce, a reținut ca motiv de apel faptul că instanța

de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat să

se constate că este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani.

Or, apelanta a precizat că în mod

netemeinic nu s-a reținut că a făcut dovada continuării activității S.A.R.

Petroșani.

Decizia pronunțată de instanța de

apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii și considerentele de fapt și

de drept se încadrează în cerințele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Printr-o interpretare corectă a

Legii nr. 10/2001 s-a stabilit că nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 3

lit. c) din legea menționată deoarece recurenta nu a dovedit că a avut în proprietate

imobilul în litigiu și că ar avea calitatea de continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani, calitate ce trebuia, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 constatată

prin hotărâre judecătorească.

Pentru a ajunge la această

concluzie, instanța de apel a analizat toate probele administrate din care

rezultă că terenul în litigiu a fost proprietatea S.A.R. Petroșani, (înființată

în anul 1921) și a fost națioanlizată prin Legea nr. 119/1948.

Activitatea de exploatare a

cărbunelui a fost continuată de societatea S.C., înființată prin Decretul nr.

346/1949 și apoi de C.C. Petroșani iar în prezent de C.N.H. S.A. din care face

parte și reclamanta.

Prin Legea nr. 119/1948 bunurile

naționalizate devenite proprietate de stat, au fost date în administrarea ministerelor

în a cărui domeniu de activitate intra obiectul întreprinderii naționalizate,

în speță acesta fiind Ministerului Minelor.

În contextul acestor reglementări,

reclamanta a avut cel mult administrarea imobilului în litigiu și nu

proprietatea acestuia.

Ca atare, în mod legal s-a apreciat

că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada proprietății bunului și nici

calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, calitate ce trebuia

constatată prin hotărâre judecătorească conform art. 3 lit. c) din Legea nr.

10/2001.

Așa fiind, recursul reclamantei se

va respinge ca nefondat, neîndeplinind cerințele nuci unui motiv prevăzut de

art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 80/A din 6 februarie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 martie 2004.