ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3305/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele:

La data de 26 iunie 2002, reclamanta

C.N.H. SA Petroșani a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului

Petroșani solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

dispoziției nr. 1533 din 22 mai 2002 emisă de pârâtă prin care i-a fost

respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 719 mp

înscris în C.F. nr. 1847 Petroșani nr. top 571 situat în locul numit D.M.; să

se constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.

10/2001 în calitate de persoană juridică continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani și a S.C.; să se dispună restituirea în natură a imobilului în

litigiu arătat mai înainte, iar dacă acest lucru nu este posibil să i se acorde

măsuri reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001.

respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 1974 din 14 noiembrie 2002

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă.

Pentru a pronunța hotărârea arătată,

tribunalul a reținut că reclamanta a notificat în termenul prevăzut de art. 21

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pe pârâtă, deținătoarea imobilului în litigiu.

Că prin dispoziția nr. 1533 din 22

mai 2002, Primăria orașului Petroșani a respins cererea de restituire cu

motivarea că reclamanta nu a fost proprietara terenului solicitat și nici nu

este continuatoarea activității fostei S.A.R. Petroșani, condiție cerută de

art. 3 lit. c) din Legea nr. 101/2001.

Din înscrisurile depuse la dosar și

observând prevederile restrictive ale Legii nr. 10/2001 în art. 3 lit. c), cu

privire la persoanele juridice îndreptățite la măsuri reparatorii constând în

restituiri în natură sau prin echivalent, instanța de fond a stabilit că

reclamanta nu a dovedit că este proprietara imobilului a cărui restituire în

natură a solicitat-o, și că nu este continuatoarea activității S.A.R.

Petroșani, societate de la care a fost naționalizat bunul prin Legea nr.

119/1948.

Că la data naționalizării S.A.R.

Petroșani era organizată în societate anonimă pe principiile codului comercial,

iar ca efect al naționalizării s-a transformat în întreprindere socialistă de

stat, încetându-i personalitatea juridică dobândită la data înființării ca

societate comercială.

În acest context, a considerat

instanța de fond că reclamanta, care a fost întreprindere socialistă de stat nou

înființată, fără a avea imobile în proprietate, nu poate fi considerată

continuatoarea activității societății comerciale private S.A.R. Petroșani, în

sensul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și nu are vocație la

restituirea terenului în litigiu, motiv pentru care contestația reclamantei a

fost respinsă de tribunal.

Împotriva sentinței pronunțate de

tribunal reclamanta a declarat apel.

civilă, a respins, ca nefondat, apelul prin decizia civilă nr. 213/ A din 27

februarie 2003 cu motivarea că reclamanta a fost de la înființare întreprindere

socialistă de stat și că în această calitate nu a deținut niciodată în

proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv.

Că nu are calitatea de continuatoare

a S.A.R. Petroșani, a cărei personalitate juridică a încetat prin transferare

din societate anonimă, organizată și funcționând conform prevederilor Codului

Comercial, în întreprindere socialistă de stat.

Că din această perspectivă nu se

poate discuta de o continuare a activității societății comerciale naționalizată

și desființată, deoarece nu există în speță o unică persoană juridică.

împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta fără a preciza la care

din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se referă, dar din

dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că acestea pot fi încadrate în art.

304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că decizia

pronunțată cuprinde motive străine de materia pricinii, respectiv, instanța de

apel, fără ca apelanta să invoce, a reținut ca motiv de apel, faptul că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care s-a

solicitat să se constate că este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani.

Or, apelanta a precizat că în mod

netemeinic nu s-a reținut că a făcut dovada continuării activității S.A.R.

Petroșani.

Decizia pronunțată de instanța de

apel a mai fost criticată pentru că nu a motivat convingător hotărârea

pronunțată, preluând întrutotul considerentele din hotărârea instanței de fond

și că nu au fost analizate toate probele administrate cu care a făcut dovada

continuării în mod neîntrerupt, a activității S.A.R. Petroșani, așa încât se

cuvenea să i se restituie în natură imobilul solicitat prin acțiune.

Recursul este nefondat.

Decizia pronunțată de instanța de

apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii și considerentele de fapt și

de drept se încadrează în cerințele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Printr-o interpretare corectă a

Legii nr. 10/2001 s-a stabilit că nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 3

lit. c) din legea menționată, deoarece recurenta nu a dovedit că a avut în

proprietate imobilul în litigiu și că are calitatea de continuatoare a

activității S.A.R. Petroșani, calitate ce trebuie, potrivit art. 3 lit. c) din

Legea nr. 10/2001 constatată prin hotărâre judecătorească.

Pentru a ajunge la această

concluzie, instanța de apel a analizat toate probele administrate din care

rezultă că terenul în litigiu a fost proprietatea S.A.R. Petroșani, (înființată

în anul 1921) și a fost naționalizată prin Legea nr. 119/1948.

Activitatea de exploatare a

cărbunelui a fost continuată de S.S., înființată prin Decretul nr. 346/1949 și

apoi de C.C. Petroșani, iar în prezent de C.N.H. SA din care face parte și reclamanta.

Prin Legea nr. 119/1948, bunurile

naționalizate, devenite proprietate de stat, au fost date în administrarea

ministerelor în a cărui domeniu de activitate intră obiectul întreprinderii

naționalizate, în speță acesta fiind Ministerul Minelor.

În contextul acestor reglementări,

reclamanta a avut cel mult administrarea imobilului în litigiu și nu

proprietatea acestuia.

Ca atare, în mod legal s-a apreciat

că recurenta reclamantă nu a făcut dovada proprietății bunului și nici

calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, calitate ce trebuie

constatată prin hotărâre judecătorească, conform art. 3 lit. c) din Legea nr.

10/2001.

Așa fiind, recursul reclamantei se

va respinge ca nefondat, neîndeplinind cerințele nici unui motiv prevăzut de

art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta C.N.H. SA împotriva deciziei nr. 213 A din 27 februarie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2004.