ÎCCJ, decizie (scj.ro #82357)

Contract de vânzare – cumpărare reglementat de Legea nr. 112/1995. Refuzul încheierii contractului. Cuprins pe materii . Drept civil. Obligații. Contract de vânzare – cumpărare reglementat de Legea nr. 112/1995. Refuzul încheierii contractului. Index alfabetic . Drept civil. - Contract de vânzare-cumpărare (reglementat prin Legea nr. 112/1995) Legea nr. 112/1995: art.9 Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 trebuie aplicate în sensul că, pentru locuințele ce nu se restituie foștilor proprietari deposedați de stat, chiriașul are „opțiunea” cumpărării acelei locuințe, iar nu unitatea deținătoare în sensul că aceasta poate opta în a nu vinde locuința. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6129 din 7 iulie 2005. La 14 noiembrie 2003, reclamantul V.A.

a chemat în judecată pârâta SC “RIAL” SRL Brașov, pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare cumpărare, cu daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere. In motivarea cererii, reclamantul a invocat dreptul de folosință pe care îl are asupra imobilului situat în Brașov, în baza contractului de închiriere nr.316663 din 4 octombrie 2000, împrejurarea că imobilul menționat nu a făcut obiectul unei cereri de restituire sau altei proceduri administrative potrivit Legii nr.10/2001 și că pârâta refuză nejustificat, contrar Legii nr.112/1995, încheierea contractului de vânzare cumpărare. Prin sentința nr. 2615 din 18 martie 2004, Judecătoria Brașov a admis cererea astfel cum a fost formulată, reținând că refuzul pârâtei nu are temei în legislația în vigoare.

Impotriva hotărârii primei instanțe pârâta a declarat apel. Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia nr.841/Ap din 8 septembrie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă și a respins acțiunea, reținând că dreptul chiriașului este unul virtual, încă nenăscut atâta timp cât deținătorul imobilului nu s-a hotărât să îl înstrăineze. Impotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul a declarat recurs, susținând că prin interpretarea dată, instanța de control judiciar a golit de conținutul dispozițiile Legii nr.10/2001, cu referire la dispozițiile Legii nr.112/1995. Recursul este fondat, . Refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare cumpărare nu este legal, acesta neavându-și temei în lege.

In acest context, cu referire la natura juridică a dreptului pârâtei cu privire la imobilele supuse vânzării, sintagma „pot vinde” din lege a fost greșit interpretată de instanța de control judiciar. Totodată, aceasta nu a valorificat corespunzător refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare cumpărare a locuinței, în raport de temeiul legal invocat de către aceasta. In consecință, pentru considerentele ce preced, s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.