ÎCCJ, decizie (scj.ro #82357)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82357) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de vânzare –
cumpărare reglementat de Legea nr. 112/1995. Refuzul încheierii contractului.
Cuprins pe materii
. Drept civil. Obligații.
Contract de vânzare – cumpărare reglementat de Legea nr. 112/1995. Refuzul
încheierii contractului.
Index alfabetic
. Drept civil.
-
Contract de vânzare-cumpărare (reglementat prin Legea nr. 112/1995)
Legea nr. 112/1995: art.9
Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 trebuie
aplicate în sensul că, pentru locuințele ce nu se restituie foștilor
proprietari deposedați de stat, chiriașul are „opțiunea” cumpărării acelei
locuințe, iar nu unitatea deținătoare în sensul că aceasta poate opta în
a nu vinde locuința.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,
decizia nr. 6129 din 7 iulie 2005.
La 14 noiembrie 2003, reclamantul
V.A. a chemat în judecată pârâta SC “RIAL” SRL Brașov, pentru ca instanța să
dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare cumpărare, cu
daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere.
In motivarea cererii, reclamantul a invocat dreptul de folosință
pe care îl are asupra imobilului situat în Brașov, în baza contractului de
închiriere nr.316663 din 4 octombrie 2000, împrejurarea că imobilul menționat
nu a făcut obiectul unei cereri de restituire sau altei proceduri
administrative potrivit Legii nr.10/2001 și că pârâta refuză nejustificat,
contrar Legii nr.112/1995, încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Prin sentința nr. 2615 din 18 martie 2004, Judecătoria Brașov a
admis cererea astfel cum a fost formulată, reținând că refuzul pârâtei nu are
temei în legislația în vigoare.
Impotriva hotărârii primei instanțe pârâta a declarat apel.
Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia nr.841/Ap
din 8 septembrie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă și a respins acțiunea,
reținând că dreptul chiriașului este unul virtual, încă nenăscut atâta timp cât
deținătorul imobilului nu s-a hotărât să îl înstrăineze.
Impotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul a declarat
recurs, susținând că prin interpretarea dată, instanța de control judiciar a
golit de conținutul dispozițiile Legii nr.10/2001, cu referire la dispozițiile
Legii nr.112/1995.
Recursul este fondat, .
Refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare cumpărare nu
este legal, acesta neavându-și temei în lege.
In acest context, cu referire la natura juridică a dreptului
pârâtei cu privire la imobilele supuse vânzării, sintagma
„pot vinde”
din lege a fost greșit interpretată de instanța de control judiciar.
Totodată, aceasta nu a valorificat corespunzător refuzul pârâtei
de a încheia contractul de vânzare cumpărare a locuinței, în raport de temeiul
legal invocat de către aceasta.
In consecință, pentru considerentele ce preced, s-a admis
recursul și s-a modificat hotărârea atacată, în sensul că a respins ca nefondat
apelul declarat de pârâtă.