ÎCCJ, decizie (scj.ro #82029)

Hotărâre judecătorească prin care se

constată perimarea recursului. Atacarea cu recurs a hotărârii.

Cuprins pe materii

. Drept procesual civil. Procedura în fața primei

instanțe. Perimarea. Hotărâre judecătorească prin care se

constată perimarea recursului. Atacarea cu recurs a hotărârii.

Index alfabetic.

Drept procesual civil.

-

Hotărâre judecătorească;

-

Perimare;

-

Recurs.

C.pr.civ. art. 253 alin. 2, art. 299

Art. 253 alin.(2) Cod procedură

civilă, care prevede că hotărârea prin care se constată

perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la

pronunțare, nu poate fi interpretat în sensul că și

hotărârea de perimare a recursului este supusă recursului.

Hotărârile pronunțate în

recurs, indiferent de soluția adoptată, nu sunt susceptibile de a fi

atacate cu recurs și, pentru că perimarea – este – un simplu incident

în judecarea cauzei, care se rezolvă în cursul judecății pe cale

de excepție, nu poate să existe împotriva hotărârii prin care se

rezolvă acest incident o cale de atac neîngăduită de lege cu

privire la hotărârea asupra recursului.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 7030 din 25 octombrie 2007.

Prin sentința civilă nr.5135 din

3 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 1 București a respins

plângerea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu Comisia

municipiului București pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și a Legii

nr.1/2000 din cadrul Prefecturii municipiului București și Subcomisia

de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Consiliul local al

Sectorului 1 București și a luat act că nu se solicită

cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, Secția a

V-a civilă, prin decizia nr.862 din 14 decembrie 2004, a respins apelul

declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, iar Curtea de Apel

București, Secția a IV-a civilă, prin decizia  nr.885 din 2

mai 2007, a constatat perimat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei

pronunțate de tribunal.

Pentru a pronunța soluția

perimării recursului, curtea de apel a reținut că prin

încheierea de la 18 ianuarie 2006 a fost suspendată judecata cauzei, în

baza art.242 pct.2 C.proc.civ., pentru lipsa părților, iar pricina a

rămas în nelucrare mai mult de 1 an, deoarece a fost repusă pe rol „

pentru termenul din 2 mai 2007”.

De aceea, sunt incidente prevederile

art.248 C.proc.civ.

Împotriva acestei decizii, a declarat

recurs reclamantul M.N. care, fără să invoce vreun motiv de

recurs, a susținut că excepția de perimare, fiind un incident

procedural, trebuie soluționată de instanță în aceeași

compunere în care a fost dispusă suspendarea cererii, iar în prezenta

cauză, la pronunțarea deciziei nu a participat unul din

judecătorii care a pronunțat încheierea  de suspendare.

A mai susținut recurentul, că în

cauză nu a operat perimarea, deoarece nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege. În toamna anului 2006 instanța și-a mutat

sediul, fapt necomunicat recurentului. Schimbarea sediului impunea citarea

părților și, pentru că nu a fost citat, au fost încălcate

dispozițiile art.153 alin.(1) C.proc.civ.

Subcomisia de aplicare a legilor fondului

funciar de pe lângă Consiliul local al Sectorului 1 București a

formulat întâmpinare prin care a cerut să se respingă recursul

declarat de reclamant, iar instanța a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității.

Recursul declarat de reclamant a fost

respins, pentru următoarele considerente:

Art. 253 alin.(2) C.proc.civ., care prevede

că hotărârea prin care se constată perimarea este supusă

recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, nu poate fi interpretat

în sensul că și hotărârea de perimare a recursului este

supusă recursului.

Textul este situat în Titlul III al Codului

de procedură civilă, privitor la procedura înaintea primei

instanțe, iar dispozițiile de procedură privind judecata în

primă instanță se aplică, potrivit art.298 și art.316

C.proc.civ. și în instanța de recurs, însă numai în măsura

în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privitor la recurs.

Or, conform art.299 C.proc.civ., sunt supuse

recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe jurisdicționale.

Hotărârile pronunțate în recurs,

indiferent de soluția adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate

cu recurs și, pentru că perimarea – este – un simplu incident în

judecarea cauzei, care se rezolvă în cursul judecății pe cale de

excepție, nu poate să existe împotriva hotărârii prin care se

rezolvă acest incident o cale de atac neîngăduită de lege cu

privire la hotărârea asupra recursului.

Pentru considerentele expuse, recursul a

fost respins, fără să fie analizate susținerile

recurentului.