ÎCCJ, decizie (scj.ro #82029)

Hotărâre judecătorească prin care se constată perimarea recursului. Atacarea cu recurs a hotărârii. Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe. Perimarea. Hotărâre judecătorească prin care se constată perimarea recursului. Atacarea cu recurs a hotărârii. Index alfabetic. Drept procesual civil. - Hotărâre judecătorească; - Perimare; - Recurs. C.pr.civ. art. 253 alin. 2, art. 299 Art. 253 alin.(2) Cod procedură civilă, care prevede că hotărârea prin care se constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, nu poate fi interpretat în sensul că și hotărârea de perimare a recursului este supusă recursului.

Hotărârile pronunțate în recurs, indiferent de soluția adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs și, pentru că perimarea – este – un simplu incident în judecarea cauzei, care se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, nu poate să existe împotriva hotărârii prin care se rezolvă acest incident o cale de atac neîngăduită de lege cu privire la hotărârea asupra recursului. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7030 din 25 octombrie 2007. Prin sentința civilă nr.5135 din 3 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 1 București a respins plângerea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și a Legii nr.1/2000 din cadrul Prefecturii municipiului București și Subcomisia de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Consiliul local al Sectorului 1 București și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, Secția a V-a civilă, prin decizia nr.862 din 14 decembrie 2004, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, iar Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia nr.885 din 2 mai 2007, a constatat perimat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțate de tribunal. Pentru a pronunța soluția perimării recursului, curtea de apel a reținut că prin încheierea de la 18 ianuarie 2006 a fost suspendată judecata cauzei, în baza art.242 pct.2 C.proc.civ., pentru lipsa părților, iar pricina a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, deoarece a fost repusă pe rol „ pentru termenul din 2 mai 2007”. De aceea, sunt incidente prevederile art.248 C.proc.civ.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul M.N. care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a susținut că excepția de perimare, fiind un incident procedural, trebuie soluționată de instanță în aceeași compunere în care a fost dispusă suspendarea cererii, iar în prezenta cauză, la pronunțarea deciziei nu a participat unul din judecătorii care a pronunțat încheierea de suspendare. A mai susținut recurentul, că în cauză nu a operat perimarea, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. În toamna anului 2006 instanța și-a mutat sediul, fapt necomunicat recurentului. Schimbarea sediului impunea citarea părților și, pentru că nu a fost citat, au fost încălcate dispozițiile art.153 alin.(1) C.proc.civ.

Subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar de pe lângă Consiliul local al Sectorului 1 București a formulat întâmpinare prin care a cerut să se respingă recursul declarat de reclamant, iar instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității. Recursul declarat de reclamant a fost respins, pentru următoarele considerente: Art. 253 alin.(2) C.proc.civ., care prevede că hotărârea prin care se constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, nu poate fi interpretat în sensul că și hotărârea de perimare a recursului este supusă recursului. Textul este situat în Titlul III al Codului de procedură civilă, privitor la procedura înaintea primei instanțe, iar dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică, potrivit art.298 și art.316 C.proc.civ.

și în instanța de recurs, însă numai în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privitor la recurs. Or, conform art.299 C.proc.civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale. Hotărârile pronunțate în recurs, indiferent de soluția adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs și, pentru că perimarea – este – un simplu incident în judecarea cauzei, care se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, nu poate să existe împotriva hotărârii prin care se rezolvă acest incident o cale de atac neîngăduită de lege cu privire la hotărârea asupra recursului.

Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins, fără să fie analizate susținerile recurentului.