ÎCCJ, decizie (scj.ro #81983)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81983) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune pentru restrângerea exercitării
dreptului la liberă circulație. Citarea pârâtului la o altă
adresă decât cea de domiciliu
.
Cuprins pe materii
. Drept procesual civil. Dispoziții generale de
procedură. Citațiile și comunicarea actelor de procedură.
Acțiune pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă
circulație. Citarea pârâtului la o altă adresă decât cea de
domiciliu.
Index alfabetic
.
Drept procesual civil.
-
Acțiune pentru restrângerea exercitării
dreptului la liberă circulație.
-
Citarea pârâtului la o altă adresă decât cea de
domiciliu.
Legea nr. 248/2005: art. 38 , art. 52
Codul de procedură civilă: art. 90 alin. 1
Potrivit art. 90 alin. 1 Cod procedură
civilă, înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură
se face, la domiciliul sau reședința celui citat.
Această dispoziție trebuie înțeleasă
în sensul că atunci când partea, în afară de domiciliu are și o
reședință, unde în fapt locuiește, ea trebuie să fie
citată la reședință deoarece citarea are drept scop
încunoștiințarea părți despre existența procesului,
pentru care să se poată prezenta și să-și facă
apărările pe care le consideră necesare.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.
4137 din 22 mai 2007.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 436
din 22 iunie 2006 a admis cererea reclamantei Direcția Generală de
Pașapoarte de a se dispune restrângerea dreptului la liberă
circulație a pârâtului P.N. pe o perioadă de 3 ani pe teritoriul
celor 25 de state membre ale Uniunii Europene cu excepția celor pentru
care face dovada că are drept de intrare.
La pronunțarea hotărârii instanța a avut
în vedere și faptul că pârâtul a ieșit din România la 17
noiembrie 2005 în baza pașaportului românesc, a tranzitat Ungaria și
România ajungând în Italia, unde a făcut rost de un act de identitate
italian. În baza acestui act fals privind identitatea a plecat în Franța
și apoi în Anglia unde a fost depistat de autoritățile engleze
la 6 februarie 2006, dispunându-se returnarea sa în țară.
Față de situația de fapt
reținută instanța a aplicat dispozițiile art. 38 lit.a din
Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a
cetățenilor români în străinătate.
Sentința a fost desființată, cu trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmare a admiterii
apelului declarat de pârât prin decizia nr. 104/A din 16 martie 2007
pronunțată de Curtea de Apel Pitești –secția
civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Din considerentele deciziei rezultă că prima
instanță a soluționat cauza cu încălcarea
dispozițiilor art. 85 Cod procedură civilă care stabilesc
obligația judecătorului de a hotărî asupra unei cereri numai
după prealabilă citare sau înfățișare a
părților, deoarece pârâtul a fost citat la o altă adresă
decât cea de domiciliu.
În contra deciziei a declarat recurs reclamanta invocând
împrejurarea că pârâtul figurează și în prezent în
evidențele de specialitate cu adresa menționată în cererea de
chemare în judecată, domiciliu indicat și în declarația
dată la punctul de trecere a frontierei, astfel încât pârâtul nu
își poate invoca propria culpă.
Recursul este nefondat.
Înmânarea citației și a tuturor actelor de
procedură se face, potrivit legii, art. 90 alin. 1 Cod procedură
civilă, la domiciliul sau reședința celui citat. Această
dispoziție trebuie înțeleasă în sensul că atunci când
partea, în afară de domiciliu are și o reședință, unde
în fapt locuiește, ea trebuie să fie citată la
reședință deoarece citarea are drept scop
încunoștiințarea părți despre existența procesului,
pentru care să se poată prezenta și să-și facă
apărările pe care le consideră necesare.
În cauza de față pârâtul a locuit efectiv,
încă din anul 2000 în comuna Dănicei astfel cum rezultă din adeverința
nr. 579 din 26 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Dănicei.
Drept urmare s-a dovedit că intimatul a locuit
efectiv la acea reședință și că locuirea, în ce
privește durata, a fost suficient de mare și a avut un caracter de
continuitate.
Într-o atare situație a dispune citarea
părții doar la domiciliul aflat în evidențele oficiale ar
însemna că partea nu ia cunoștință de existența
procesului, cu încălcarea dreptului de a-și formula apărări.
Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins
ca nefondat.