ÎCCJ, decizie (scj.ro #82048)

Acțiune pentru restrângerea dreptului la liberă

circulație în statele Uniunii Europene

.

Cuprins pe materii

. Regimul liberei circulații a cetățenilor

români în străinătate. Acțiune pentru restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație în statele Uniunii

Europene.

Index alfabetic.

-

Regimul liberei circulații a

cetățenilor români în străinătate.

-

Acțiune pentru restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene.

Legea nr. 248/2007: art. 38,

art. 39

Directiva 2004/38/CE: art. 27

Deși calitatea de membru al

Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de

circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate

dispune numai pentru faptul că o persoană  a  fost

returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de

readmisie.

Restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor

prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr.

248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară,

chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la

Uniunea Europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile

dreptului comunitar sunt de imediată aplicare

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 8243 din 6 decembrie 2007.

Prin sentința civilă nr. 405/C

din 16 aprilie 2007, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu

pârâtul C.Ș.

Din considerentele sentinței s-a

reținut că pârâtul a fost returnat de pe

teritoriul Franței, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005,

până la data aderării României la  Uniunea Europeană,

măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în

străinătate instituită în condițiile art. 38, trebuie

să se refere la teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene,

cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză face dovada

că are drept de intrare.

Întrucât la data de 1 ianuarie 2004,

România a aderat la Uniunea Europeană, restrângerea dreptului la libera

circulație a pârâtului ar însemna

restrângerea dreptului la circulație pe chiar teritoriul

României.

Prin decizia civilă nr. 349/A din 11

iulie 2007, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat apelul formulat de

reclamantă, reținând, în esență, următoarele:

In cauză se pune problema

interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare

la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului, respectiv a

dreptului la libera circulație – reglementat de art. 25 din

Constituție, o componentă ce implică dreptul de a

părăsi teritoriul României, în scopul de a circula pe teritoriul

altor state membre ale Uniunii Europene.

Or, expulzarea dispusă de

autoritățile franceze nu este, prin ea însăși,

suficientă pentru ca instanța română să interzică la

rândul ei, dreptul de circulație al cetățeanului său pe teritoriul

Franței, ci trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii unui astfel

de drept la ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei

eventuale astfel de măsuri.

In prezent, în materia liberei

circulații a persoanelor având cetățenia română este

aplicabil art. 48 din Tratatul C.E.E., precum și art. 4 din Directiva

2004/38/C.E.

In prezenta cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile pentru ca instanța să ia măsura extremă a

restrângerii dreptului la circulație a cetățeanului român

potrivit acestor norme, deoarece norma comunitară prevede în mod limitativ

doar trei situații, care ar permite o astfel de măsură și

anume, afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau a

sănătății publice.

Împotriva acestei decizii civile a declarat

recurs Direcția Generală de Pașapoarte care, fără

să invoce  vreun motiv de recurs, în esență, arată

că intimatul a fost returnat din Franța, la 26 noiembrie 2006, în

baza  Acordului de readmisie încheiat de România cu această

țară, iar autoritățile române nu pot cenzura măsura

referitoare la returnare.

Temeiul acțiunii l-a constituit

măsura returnării și sunt aplicabile prevederile art. 38 lit. a

și ale art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.

Arată recurenta, că singura

condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii

exercitării dreptului la liberă circulație este aceea a

returnării dintr-un stat cu care țara noastră are încheiat un

acord de readmisie.

Art. 25 din Constituție prevede

că „legea stabilește condițiile exercitării acestui drept”,

ceea ce înseamnă că libertatea circulației cetățenilor

nu este absolută, că trebuie să se desfășoare potrivit

unor reguli și că aceste reguli sunt stabilite de Legea nr. 248/2005.

Dispozițiile art. 5 din acest act

normativ prevăd obligațiile cetățenilor români pe perioada

șederii lor în străinătate, iar art. 29 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului stipulează că „În exercitarea

drepturilor și libertăților sale, fiecare om nu este supus decât

numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura

cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și

libertăților altora…”.

Aceste îngrădiri sunt stabilite de

Legea nr. 248/2005,  iar autoritățile române nu pot cenzura

legea altui stat sub aspectul dreptului la liberă circulație și

al aplicării efective a măsurilor dispuse, așa cum este măsura

returnării.

Recurenta redă conținutul

art. 38 din Legea nr. 248/2005 și arată că, ține de

opțiunea legiuitorului să instituie anumite cerințe specifice în

care cetățenii români pot circula în străinătate, iar art.

38 din Legea nr. 248/2005 reglementează una dintre obligațiile ce

trebuie respectate de către cetățenii români aflați în

străinătate.

Măsura dispusă prin art. 38 lit.

a din această lege se circumscrie situațiilor expres prevăzute

de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității

naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema

controlului migrației ilegale din România spre statele europene

prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern. Se

precizează, că dispozițiile din expunerea de motive a Legii nr.

248/2005 sunt în acest sens și că măsura restrângerii dreptului

la liberă circulație a persoanelor returnate în baza unui acord de

readmisie nu încalcă prevederile Constituției, sens în care s-a

pronunțat și Curtea Constituțională

prin decizia nr. 855 din 28 noiembrie 2006.

Se arată cum este definită

libertatea de circulație în art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și se susține că

sancțiunea impusă de art. 38 din Legea nr. 248/2005 constituie o

măsură necesară într-o societate democratică, pentru

protejarea drepturilor și libertăților altora și este

justificată de interesul public.

Analizând recursul, în limita

susținerilor recurentei care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct.

9 C.proc.civ., se constată că nu este fondat.

Articolul 38 din Legea nr. 248/2005 prevede

posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului

la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă

de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord,

însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea

internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar,

care are prioritate.

Această  prioritate este

stabilită de art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția

României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii

Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter

obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare

din  legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar

autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a

obligațiilor rezultate din actul aderării.

Conform dispozițiilor art. 307 alin.

(1) și alin. (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană,

statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura

compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte

de data aderării, care au generat drepturi și obligații.

Față de această prevedere, legislația comunitară este

de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în

raport cu norma comunitară.

Or, dreptul la libertatea de

circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este

garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 29

aprilie 2004.

Acest act normativ este cuprins în anexele

protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea

Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit legislației europene în

materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut,

însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea

libertății de circulație și de ședere a

cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi

dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranța

publică sau sănătate publică. În alin. (2), textul prevede

că măsurile luate, trebuie să respecte principiul

proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe

conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea

Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate,

așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale.

Prin urmare, deși calitatea de membru

al Uniunii Europene nu interzice

României dreptul de a restrânge libertatea de

circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate

dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată

dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum

susține recurenta.

Restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație trebuie supusă

condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva

2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 – trebuie interpretate în acord

cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs

anterior aderării României la Uniunea Europeană, cum este cazul în

speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de

imediată aplicare.

Așa cum corect s-a reținut prin

decizia atacată, măsura care se cere a

fi luată față de pârât este

disproporționată, în raport cu scopul urmărit și

încălcă astfel dreptul la liberă circulație.

Pârâtul a fost returnat din Franța

pentru ședere ilegală, fără să fie judecat și

condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.

De aceea, față de art. 27 alin. 2

din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să

respecte principiul proporționalității și să se bazeze

exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație a pârâtului doar pentru motivul

șederii ilegale în Franța nu respectă  principiul

proporționalității cu scopul legitim urmărit.

Pentru considerentele mai sus expuse,

recursul declarat de reclamantă a fost respins.