ÎCCJ, decizie (scj.ro #81991)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81991) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune pentru restrângerea dreptului la libera
circulație. Procedura specială prevăzută de Legea nr.
248/2004 privind judecarea apelului.
Cuprins pe materii
. Drept procesual civil. Procedura specială
prevăzută de Legea nr. 248/2004 privind judecarea apelului
Index alfabetic
.
Drept procesual civil.
-
Apelul;
-
Procedura specială prevăzută de
Legea nr. 248/2005
Legea nr. 248/2005:art. 39
C.pr.civ. : art. 89
Derogatoriu
de la dreptul comun, adică de la prevederile art.89 alin. (1) Cod
procedură civilă, conform cu care citația, sub pedeapsa
nulității, va fi înmânată părții cu cel
puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, Legea
nr.248/2005, având în vedere domeniul specific al reglementării, a
prevăzut termene mai scurte, atât cu privire la durata proceselor, cât
și cu referire la exercitarea căilor de atac.
Întrucât legea a impus obligația ca
instanța de apel să judece cauza în termen de 3 zile de la sesizare,
este firesc ca și termenul de citare, de încunoștiințare a
părților despre existența litigiului, să fie mai scurt
decât acela din dreptul comun
.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia nr. 4609 din 6 iunie 2007.
Prin sentința nr.238 din 15 februarie
2007 Tribunalul Sibiu- Secția civilă a admis acțiunea
formulată de reclamanta Direcția Generală de
Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor,
în contradictoriu cu pârâtul B.F.M. și a dispus restrângerea
exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului, în Spania, pe
o perioadă de 7 luni.
Apelul
declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul
B.F.M.
a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr.
109/A din 19 martie 2007 pronunțată de Curtea
de
Apel Alba Iulia, Secția civilă.
Pentru a
decide astfel, instanța a reținut și motivat că
pârâtul-apelant a fost citat cu mențiunea de a achita taxa
judiciară de timbru și timbrul judiciar, în cuantumul stabilit
de lege, și cum pârâtul nu s-a conformat acestei dispoziții, conform
art.20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.147/1997, apelul a fost anulat.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs
pârâtul
B.F.M.
care a
invocat următoarele critici: instanța de apel a încălcat
prevederile art. 89 alin.1 Cod procedură civilă întrucât
termenul acordat pentru judecată a fost foarte scurt, nefiind suficient
pentru a asigura dreptul la apărare și de a da posibilitatea
participării la proces; pârâtul nu a fost în măsură să
motiveze și să timbreze apelul deoarece a existat un termen
foarte scurt între momentul comunicării sentinței și data
fixată pentru judecata apelului.
Recursul
nu este fondat.
Potrivit
art.39 alin. (4) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a
cetățenilor români în străinătate „hotărârea
prevăzută în alin.(3) este supusă apelului, în termen de 5 zile
de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial.
Instanța se pronunță în termen de 3 zile de la data
primirii cererii”.
Derogatoriu de la dreptul comun, adică de la prevederile art.89 alin. (1)
Cod procedură civilă, conform cu care citația, sub
pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel
puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, Legea
nr.248/2005, având în vedere domeniul specific al reglementării, a
prevăzut termene mai scurte, atât cu privire la durata proceselor, cât
și cu referire la exercitarea căilor de atac.
Întrucât legea a impus obligația ca
instanța de apel să judece cauza în termen de 3 zile de la sesizare,
este firesc ca și termenul de citare, de încunoștiințare a
părților despre existența litigiului, să fie mai scurt
decât acela din dreptul comun. În speță, instanța de apel a
aplicat corect dispozițiile derogatorii menționate, citându-l pe apelant
la data de 16 martie 2007, pentru data de 19 martie 2007, când s-a stabilit
judecata apelului.
Deoarece
legea specială și-a fixat preferințele sale, atât cu privire la
durata procesului, cât și cu privire la termenele în care se pot îndeplini
diferite acte de procedură, pârâtul nu se poate apăra cu succes
că nu a avut posibilitatea de a se apăra corespunzător sau
că nu a avut timpul necesar pentru a-și îndeplini obligația de a
timbra datorită termenelor prea scurte, fiind obligat a se conforma
acestora, cu atât mai mult cu cât cuantumul taxelor de timbru prevăzute de
lege pentru domeniul analizat este modic.
Față de cele ce preced, recursul pârâtului este nefondat
și a fost respins în consecință.