ÎCCJ, decizie (scj.ro #81984)

Acțiune

pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație

în statele Uniunii Europene.

Cuprins pe

materii

. Regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate. Acțiune pentru restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene.

Index

alfabetic.

-

Regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate.

-

Acțiune pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație în statele Uniunii Europene.

Legea nr. 248/2007: art. 38,  art. 39

Restrângerea exercitării dreptului unei

persoane la libera circulație în statele Uniunii Europene în temeiul art.

38 lit. a) este de competența instanțelor judecătorești

cărora, în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le

poate fi restrâns dreptul de apreciere și analizare a dovezilor

administrate în cauză.

Într-adevăr, libertatea

circulației cetățenilor români nu este absolută, ea

trebuind să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii

materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. 1 teza a II-a din

Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate nu

stabilește că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui

cetățean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării

dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca

simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct

restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi

stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,

decizia nr. 4144 din 22 mai 2007.

La 30 ianuarie 2007 Direcția

Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație în Spania

pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului

H.M.

In motivarea cererii s-a arătat

că la 5 decembrie 2006 pârâtul a fost returnat din Spania în baza

Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară,

ratificat prin Legea nr. 45/1997.

Prin sentința civilă nr. 263

din 6 februarie 2007 Tribunalul Suceava - secția civilă a respins

cererea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că din dispozițiile art. 52 din

Legea nr. 248/2005 rezultă că aplicarea

măsurii de restrângere a exercitării dreptului

la libera

circulație a pârâtului, în temeiul art. 38 lit. a), putea fi dispusă

până la data aderării României la Uniunea Europeană.

Apelul declarat de Direcția Generală

de Pașapoarte București a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr. 99 din 23 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava - secția civilă.

În considerentele hotărârii sale

instanța de apel a arătat că dispozițiile art. 38 lit. a)

din Legea nr. 248/2005 nu sunt în concordanță cu Directiva

Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din

29 aprilie 2004 privind libera circulație și ședere a

cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie pe

teritoriul statelor membre nr. 38.

Singura condiție impusă de legea

internă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a

cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de

România cu acel stat. Or, în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 38/2004,

limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la

liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine

publică, securitate publică sau sănătate publică, sub

forma refuzului dreptului de intrare pe

teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea

măsurii

expulzării. Aceste norme au fost transpuse în legislația română

prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte:

Autoritățile române nu au

competența de a cerceta și a se pronunța asupra

legalității și temeiniciei actului de returnare

săvârșit de autoritățile străine, ci doar de a lua act

de această măsură.

Din prevederile art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005 rezultă că singura condiție necesară

pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la

libera circulație în străinătate este aceea a returnării

cetățeanului român dintr-un stat cu care România are încheiat acord

de readmisie.

Potrivit art. 25 din Constituție,

condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se

stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului

instituirea anumitor cerințe specifice în care cetățenii români

pot circula în străinătate.

Recursul nu este întemeiat.

Reclamanta a solicitat restrângerea

exercitării dreptului intimatului la libera circulație în statele

Uniunii Europene în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Conform art. 39 alin. 1 din lege, în

situația prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune, la

solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul de

pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul

în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei

persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de

către Tribunalul București.

Așadar, luarea acestei măsuri este

de competența instanțelor judecătorești cărora, în

lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns

dreptul de apreciere și analizare a dovezilor administrate în cauză.

Într-adevăr, libertatea

circulației cetățenilor români nu este absolută, ea

trebuind să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale

speciale, la care trimite art. 25 alin. 1 teza a Ii-a din Constituție. Or,

Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a

cetățenilor români în străinătate nu stabilește

că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean

român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului

acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca

simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct

restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi

stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.

În legislația primară, art.

18.1. TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a

circula și de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva

limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de

dispozițiile luate pentru aplicarea sa.

În legislația secundară,

Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și

rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor

de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a

Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor

64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE,

90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al

Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește, prin art. 27,

că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la

liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine

publică, securitate publică sau sănătate publică.

Prin Ordonanța de

urgență a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulație

pe teritoriul

României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și

Spațiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005,

și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea

Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr.

38/2004/CE.

Drept urmare, normele din reglementarea

comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept

intern.

Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile

art. 1169 C. civ., incidența vreunuia dintre cauzele de limitare

prevăzute în Directivă, instanțele de fond au pronunțat

hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a

prevederilor legii materiale incidente.

Față de cele ce preced, recursul a

fost respins cu consecința păstrării hotărârii atacate.