ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei penale de față:

Prin rechizitoriul nr. 74/P/2002 din

17 decembrie 2003 al Ministerului Public, Parchetul Național Anticorupție au

fost trimiși în judecată inculpații:

1.) M.I.A. - pentru săvârșirea

infracțiunii de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 302

1

alin.

(2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și

continuată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2) T.I.E. - pentru săvârșirea

infracțiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art. 302

1

alin.

(2) C. pen. și complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la

art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3)

C.S. - pentru săvârșirea infracțiunii

de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 302

1

alin. (2) C. pen.

4) J.D. - pentru săvârșirea

infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 61 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului J.D. - sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art. 302

1

alin.

(1) și învinuitul G.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248

raportat la art. 248

1

întrucât nu erau îndeplinite elementele

constitutive ale acestor infracțiuni.

S-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală pentru inculpații J.D. (pct. 4 din rechizitoriu) și I.A.M. (pct. 3

rechizitoriu) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., întrucât

faptele nu există.

S-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de inculpatul I.A.M. și învinuitul G.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. (aspectele prezentate la pct. 2 din

rechizitoriu), deoarece fapta nu există.

S-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorii V.R. și I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.

248 raportat la art. 248

1

C. pen. (aspectele prezentate la pct. 2

din rechizitoriu), întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale

acestei infracțiuni.

S-a dispus disjungerea cercetărilor

față de făptuitorul Z.V. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art.

302

1

alin. (2) C. pen.

În esență, Parchetul a reținut în

sarcina inculpaților următoarele fapte:

1) La 15 decembrie 1992, între

Guvernul României - reprezentat de Ministerul Finanțelor și Statele Unite ale

Americii, reprezentată de Agenția pentru Dezvoltare Internațională a fost

încheiat Acordul de Credit nerambursabil pentru importul de mărfuri în baza

căruia Guvernul american a acordat o donație de produse (suplimente proteice de

soia) Guvernului Român, urmând ca sumele rezultate din vânzarea prin licitație

a acestor produse să fie depuse de beneficiar într-un cont purtător de dobândă

și să fie utilizată în scopul dezvoltării cadastrale din România.

În conformitate cu prevederile art. 2

din H.G. nr. 45/1993, Ministerul Agriculturii și Alimentației și Ministerul

Finanțelor urmau să ia măsurile pentru punerea în practică a acordului.

La 8 februarie 1994 s-a deschis la

Banca Agricolă un cont în care s-au depus sumele obținute în urma licitației -

6.083.189.000 lei.

La 30 septembrie 1999, Fondul în contrapartidă,

însumând 26.830.943.134 lei a fost transferat din contul de la B.A. SA în

contul Ministerului Finanțelor.

Prin H.G. nr. 818/1999, Ministerul

Agriculturii și Alimentației trebuia să utilizeze acest Fond în contrapartidă

pentru modernizarea și consolidarea rețelei geodezice a României (7,56 miliarde

lei) precum și ca suport financiar pentru acoperirea cheltuielilor de

condiționare și depozitare a grâului (19,24 miliarde lei).

Pentru că modernizarea și consolidarea

rețelei geodezice nu a fost finalizată până la termenul fixat, 31 decembrie

1998, H.G. nr. 818/1999 a fost modificată prin H.G. nr. 949/1999 care a

însărcinat Ministerul Agriculturii și Alimentației să folosească Fondul de

contrapartidă în totalitate, ca suport financiar pentru condiționarea și

depozitarea grâului.

Deși a semnat scrisoare de

implementare nr. 1/1999 prin care accepta termenele și condițiile de utilizare

a Fondului în contrapartidă, la 20, 22 și 23 decembrie 1999, inculpatul M.I.A.,

în calitate de ministru al agriculturii și alimentației a solicitat

Ministerului Finanțelor transferul Fondului de contrapartidă în contul

Ministerului Agriculturii și Alimentației.

Inculpatul a obținut transferul

Fondului de contrapartidă, iar prin Ordinul nr. 155 din 23 decembrie 1999 1-a

desemnat responsabil cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor sale pe

învinuitul T.E.I., căruia i-a atribuit calitatea de secretar general adjunct.

Au fost deschise la ING Bank două

conturi în care au fost transportate sumele din Fondul în contrapartidă, specimen

de semnătură având T.E.I. și C.S.

La conturile Ministerului Agriculturii

și Alimentației a avut acces în acea perioadă și numitul Z.V., fără a avea

specimen de semnătură în bancă.

Fondul în contrapartidă a fost

utilizat în perioada 13 ianuarie 2000 - 27 iulie 2000, contrar prevederilor

H.G. nr. 949/1999, pentru un contract de consultanță încheiat între Ministerul

Agriculturii și Alimentației și C.T. LTD Cipru privind tehnologii de uscare și

depozitare a grâului, contract în valoare de 27 miliarde lei, pentru plata unor

colaboratori și cheltuieli diverse (2.965.212.000 lei); pentru plata făcută

unor societăți comerciale sau unei fundații pentru diverse lucrări și servicii.

Prin deturnarea destinației Fondului

în contrapartidă și cheltuirea sumelor în lei aferente împrumutului extern

acordat de US - AID a fost creat un prejudiciu în dauna Ministerului

Agriculturii și Alimentației în sumă de 29.507.688.963,99 lei, iar faptele

inculpaților M.I.A. , T.E.I. și C.S., în opinia Parchetului, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de deturnare de fonduri prevăzută de

art. 302

1

alin. (2) C. pen.

2) La 19 mai 1999 a fost întocmit de

ministrul agriculturii și alimentației, inculpatul M.I.A. un raport prin care

se solicita Administrației Naționale a Rezervelor Statului împrumutarea

cantității de 5.000 tone ulei brut pentru SC S.O. SRL Râmnicul de Jos, județul

Constanța pentru un termen de 180 zile, urmând ca împrumutul să fie garantat cu

scrisoare de garanție bancară.

Acest împrumut a fost acordat de

Administrația Națională a Rezervelor Statului.

Ministrul Agriculturii a semnat

ulterior un raport prin care era de acord ca termenul de restituire a

împrumutului de ulei să fie prelungit până la 30 mai 2000.

La 24 aprilie 2000 inculpatul a semnat

un al treilea raport prin care era de acord cu prelungirea termenului de

restituire cu încă 180 de zile.

Acest raport a primit avizul

Administrației Naționale a Rezervelor de Stat, condiționat de reconstituirea

garanției prin scrisoare de garanție bancară.

Cu acest prilej Administrația

Națională a Rezervelor de Stat a constatat inexistența gajurilor așa cum au

fost ele constituite prin cele 3 contracte de gaj fără deposedare pentru

cantitatea de ulei împrumutată de SC S.O. SRL.

S-a mai constatat că în realitate

această societate nu depusese nici un raport la Ministerul Agriculturii și

Alimentației și nici nu solicitase un împrumut de la rezervele de stat,

împrumut pe care, de altfel, nu îl putea restitui din cauza situației sale

economice. împrumutul a fost acordat în fapt societății comerciale U.I. SA,

care solicitase 4.000 tone ulei brut de floarea soarelui în martie 1999,

cererea fiindu-i soluționată nefavorabil.

S-a constatat că cele două rapoarte de

prelungire a termenului de restituire a împrumutului au fost întocmite din

oficiu de către inculpatul M.I.A.

Parchetul a reținut că fapta

inculpatului de a întocmi cele două rapoarte realizează conținutul constitutiv

al infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

Fapta inculpatului de a înlesni

scoaterea de la rezervele de stat și acordarea cu titlu de împrumut a 5.000

tone ulei brut către SC S.O. SRL Râmnicul de Jos, județul Constanța, producând

un prejudiciu de 130 miliarde lei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

înființat societatea comercială G.M.T. România având ca obiect de activitate

comerțul cu ridicata a cerealelor, semințelor și furajelor, precum și comerțul

cu amănuntul.

La 15 iunie 2000, N.V. a fost revocat

din funcția de administrator, fiind numit un nou administrator, V.T.

În aprilie 2000 a fost înființată

societatea comercială G.M.T. A.I. SRL al cărei administrator unic era N.V.

În derularea activității, în ambele

societăți comerciale N.V. a intrat în contact cu inculpații T.E.I. și J.D.,

ambii funcționari la Ministerul Agriculturii și Alimentației și prin

intermediul lor a reușit obținerea unor prime pentru exporturile de grâu și

porumb.

T.E.I. a pretins și primit suma de 50

de lei/kg din prima de 350 lei/kg grâu exportat, iar din prima de 400 lei/kg

porumb exportat a pretins suma de 75 lei/kg.

Sumele de bani au fost primite atât de

învinuitul T.E.I. cât și de inculpatul J.D., cel din urmă fiind cel care

dispunea efectuarea plăților.

b) În conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 165/1998 s-a constituit la nivelul Ministerului Agriculturii și

Alimentației un fond pentru finanțarea cheltuielilor aferente lucrărilor

agricole destinat creditării producătorilor agricoli.

Numitul N.V., aflând de derularea

programului de la inculpatul J.D., 1-a pus pe acesta în contact cu conducerea

băncii W.B. SA, pentru ca aceste fonduri să fie derulate prin această bancă.

Inculpatul J.D. a condiționat acordarea creditelor către minister de primirea

unui procent de 10% din cuantumul creditelor. Procentul era luat de la N.V.,

care îl recupera de la producătorii agricoli, cu ocazia achiziționării

produselor agricole.

Conform actului de trimitere în

judecată, în perioada mai-noiembrie 2000, denunțătorul N.V. a oferit

inculpatului J.D. 13 miliarde lei, în cinci tranșe, bani pe care nu a reușit

ulterior să-i recupereze de la producătorii agricoli.

Fapta inculpatului J.D. care în

calitate de director general în Ministerul Agriculturii a pretins personal sau

prin intermediul inculpatului T.E.I. 6 miliarde lei în vederea acordării unor

prime de export la grâu și porumb denunțătorului N.V. constituie, conform

rechizitoriului, infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta săvârșită de T.I.E. reprezintă

complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului J.D. care a pretins

13 miliarde lei de la denunțătorul N.V. în vederea facilitării unor credite

pentru achiziționarea de produse unor producători agricoli constituie

infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 22 noiembrie 2003 a fost

sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu Rechizitoriul nr. 74/P/2002,

iar dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 5788/2003.

La termenul din 2 februarie 2004

inculpatul J.D. a solicitat disjungerea cauzei în ceea ce-1 privește și

restituirea cauzei la parchet pentru a face o urmărire penală cu respectarea

art. 6 C. proc. pen.

Cererea i-a fost respinsă prin

încheierea din 29 martie 2004 constatându-se că există cazul de conexitate

prevăzut de art. 34 lit. d) C. proc. pen., cazul de indivizibilitate prevăzut

de art. 33 lit. a) C. proc. pen., astfel încât disjungerea nu se justifică.

Curtea a constatat de asemenea regularitatea actului de sesizare, respingând

cererea de restituire a cauzei la parchet.

La același termen a fost admisă

cererea formulată de A.N.R.S. și au fost introduse în cauză în calitate de

părți civile cele trei unități teritoriale care au încheiat contract cu SC S.O.

SRL: Unitatea Teritorială 310, Unitatea Teritorială 325, Unitatea Teritorială

345.

La termenul din 21 iunie 2004 s-a

respins cererea formulată de partea civilă Administrația Națională a Rezervelor

de Stat de scoatere din cauză și s-a amânat cauza pentru a da posibilitatea

părții civile Ministerul Agriculturii să-și precizeze prejudiciul.

La 6 septembrie 2004, A.N.R.S.

Unitatea Teritorială 345, A.N.R.S. Unitatea Teritorială 325 și A.N.R.S.

Unitatea Teritorială 310 și-au precizat pretențiile. La aceeași dată, a fost

depusă la dosar o adresă din partea Ministerului Agriculturii prin care acesta

își preciza pretențiile.

La 6 septembrie 2004 cauza a fost amânată

pentru imposibilitatea de prezentare a inculpatului M.I.A. . Au fost depuse

precizări referitoare la prejudiciu de către A.N.R.S. Unitatea Teritorială 325

la 30 septembrie 2004.

În ședința publică din 15 noiembrie

2004 a fost audiat inculpatul M.I.A.

Audierea acestuia a continuat în

ședința publică din 13 ianuarie 2005, dată la care au fost audiați și martorii

din acte T.D., C.S.B., L.L.M., G.A. (filele 453-462).

În ședința publică din 16 februarie

2005 au fost audiați martorii M.M.D., N.C., R.C., T.D.D., M.S., U.S. (filele

519-554).

La termenul din 14 martie 2005,

constatându-se lipsa martorilor citați, s-a dispus citarea acestora cu mandat

de aducere.

La 11 aprilie 2005 au fost audiați

martorii C.(D.)R.C., G.A.V., (filele 592-599) și s-a dispus citarea cu mandat de

aducere a martorului N.V.

În cursul cercetării judecătorești a

fost publicată Legea nr. 90 din 13 aprilie 2005, prin care a fost adoptată O.U.G.

nr. 3 din 27 ianuarie 2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 115/1999

privind responsabilitatea ministerială ce conținea, printre altele, norme

privind competența de urmărire penală și judecată a foștilor membri ai

Guvernului.

Examinând incidența în cauză a noilor

dispoziții legale de modificare a legii speciale, Înalta Curte a constatat că,

în conformitate cu dispozițiile art. 20 și art. 24 din Legea nr. 115/1999,

modificată prin Legea nr. 90/2005 în competența sa intră doar faptele săvârșite

de membrii Guvernului, în funcție la data sesizării instanței, iar judecarea

foștilor membri ai Guvernului pentru infracțiuni săvârșite în exercițiul

funcției lor se efectuează potrivit normelor de procedură penală de drept

comun, adică în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, ce

reprezintă dreptul comun în materie, în raport cu derogările expres prevăzute

de noile dispoziții modificatoare.

Or, inculpatul I.A.M., ca fost membru

al Guvernului, este trimis în judecată pentru infracțiuni săvârșite în

exercițiul funcției de ministru, funcție pe care nu o mai deținea însă la data

sesizării instanței.

Ca atare, Înalta Curte a constatat că

nu mai este competentă să continue judecarea cauzei, această competență

revenind Tribunalului București, în raport de infracțiunea prevăzută de art.

254 și respectiv art. 26 raportat la art. 254 C. pen. reținute în sarcina unora

dintre inculpați, infracțiuni aflate în situațiile de conexitate și

indivizibilitate prevăzute de art. 34 lit. d) și art. 33 lit. a) C. proc. pen.

cu alte infracțiuni.

Astfel, prin sentința penală nr. 354

din 6 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5788/2003 Înalta Curte de Casație

și Justiție și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului

București.

După declinare, dosarul cauzei a fost

înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la 7 iulie 2005,

sub nr. 4226/2005.

La dosarul cauzei a fost depusă la 30

august 2005 o adresă din partea Guvernului României, Administrația Națională a

Rezervelor de Stat - Unitatea teritorială 325 Orbeni/ Bacău prin care a arătat

că-și menține pretențiile civile în cuantum de 15.750.491,844 lei reprezentând:

9.792.510,151 penalități calculate conform art. 7 din contractul nr. 117/1999

și art. 5 alin. (3) din Legea nr. 82/1992 și 5.997.981,693 - dobânda legală

conform H.G. nr. 580/1997. S-a mai precizat că prejudiciul efectiv cauzat, în

sumă de 43.890.000.000 lei, a fost recuperat.

La 29 august 2005 a fost depusă la

dosarul cauzei de către Administrația Națională a Rezervelor de Stat, Unitatea

Teritorială 345 o adresă prin care își mențineau constituirea de parte civilă

pentru suma de 11.662.998.862 ROL cu titlu de penalități de întârziere și

pentru suma de 5.627.859.766 ROL dobândă la vedere, în total 17.290.858.628

lei. S-a mai arătat că o parte din prejudiciul cu care s-au constituit inițial

părți civile în cauză a fost recuperat - 35.565.666 lei, ca urmare a încasării

acestei sume în dosarul de faliment SC S.O. SRL.

La 29 august 2005 a fost depusă de

către Administrația Teritorială a Rezervelor de Stat, Unitatea Teritorială 310

prin care au arătat că își mențin constituirea de parte civilă împotriva

inculpatului I.A.M. pentru suma de 2.080.839,35 lei din care 1.365.080,59 RON

penalități calculate pentru perioada 31 martie 2000 - 29 aprilie 2000 conform

art.10 din contractul nr. 4 din 8 iunie 1999 și 715.758,76 lei RON , dobânda la

vedere pentru perioada 30 aprilie 2000 - 14 ianuarie 2002 conform H.G. nr. 580/1997.

Prin încheierea de ședință din 18

noiembrie 2005 instanța, în baza art. 42 alin. (2) C. proc. pen., a menținut

actele îndeplinite și măsurile dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție

și a dispus citarea martorilor încuviințați de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prorogând discutarea cererii formulate de inculpatul M.I.A. de

reaudiere a unor martori.

S-a dispus, de asemenea, citarea

martorilor N.V., G.G., V.T. și B.F.

În ședința publică din 17 februarie 2006

au fost audiați martorii N.V., G.G., B.F., V.T.

La cererea inculpatului M.I.A. , la

termenul de judecată din 10 mai 2006, s-a luat un supliment de declarație

acestuia, atașată la dosarul cauzei (filele 207, 211 vol. I, dosar instanță).

Prin încheierea de ședință din 27

septembrie 2006, deliberând asupra cererilor de probatorii formulate, instanța

a respins cererea reprezentantului D.N.A. privind încuviințarea unei adrese

prin care Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului să comunice

care era personalul auxiliar ce-și desfășura activitatea la cabinetul

ministerului

I.A.M.

la data de 19 mai 1999, apreciind-o

ca nefiind utilă cauzei.

Instanța a încuviințat comunicarea

originalului adresei nr. 533/C/A.G. din 19 mai 1999, pe care a apreciat-o ca

fiind utilă cauzei.

La același termen a fost încuviințată

proba solicitată de reprezentantul D.N.A. cu audierea martorilor: V.M., C.M.,

Z.V., D.F., T.P., B.N., I.F., B.G., B.C.G., B.T., S.M., E.M.

A încuviințat, de asemenea, proba

solicitată de inculpatul T.E.I. de audiere a martorilor V.M., C.I. și E.F.A.,

prorogând discutarea probei cu audierea martorului L.J.

Instanța a admis pentru inculpata C.S.

proba cu audierea martorilor Z.V., V.M. și I.M.C. o stea și a respins proba cu

efectuarea unor adrese către Ministerul Finanțelor Publice, US - AID și P.W.H.C.

A încuviințat, de asemenea, pentru inculpată și pentru inculpat A.I.M.

întocmirea unei expertize financiar contabile.

Inculpatul M.I.A. a solicitat, iar

instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, constând în audierea

martorilor I.M.C., I.F., B.G., T.P., B.N., B.C.G., prorogând discutarea probei

cu audierea martorului M.G.

A decis tribunalul că nu este utilă

audierea în instanță a specialistului care a făcut raportul de constatare, dat

fiind că s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile.

În ședința publică din 25 octombrie 2006

a fost audiată martora D.F., iar în ședința din 22 noiembrie 2006 au fost

audiați martorii C.I., F.L.F.

Pentru expertiza contabilă

încuviințată de instanță, s-au fixat obiectivele în ședința publică din 19

decembrie 2006.

În ședința din 16 ianuarie 2007 au

fost audiați martorii Z.V., B.T., A.I., S.D., S.M., în ședința din 14 februarie

2007 martorii T.P., B.N., M.C., M.D.D., la 16 aprilie 2007 martorii I.F., B.P.,

E.M.E., J.G., B.I., la termenul din 11 iunie martorii B.G., C.M.I., la 3

septembrie 2007 martora B.C.G.

La termenul de judecată din 1

octombrie 2007, reprezentantul parchetului a invocat excepția de necompetență a

Tribunalului București, ca urmare a dispozițiilor obligatorii din decizia nr. 665

din 5 iulie 2007 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate

neconstituționale prevederile art. 23 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999,

situație în care, și pentru infracțiunile săvârșite de foștii miniștrii devin

aplicabile dispozițiile Legii nr. 115/1999, extinzându-se regimul derogatoriu

stabilit în cazul judecării membrilor Guvernului în exercițiu pentru

infracțiuni săvârșite în această calitate și asupra foștilor membri ai

Guvernului.

Prin sentința penală nr. 1438 din 29

octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 28743/3/2005 a fost admisă excepția de necompetență a Tribunalului

București și în baza art. 42 alin. (1) și (2) cu referire la art. 311 C. proc.

pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul și-a întemeiat soluția pe

dispozițiile deciziei nr. 665 din 5 iulie 2007 a Curții Constituționale prin

care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 23 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 115/1999, reținându-se că exceptarea foștilor membri ai

Guvernului de la procedura specială, derogatorie, prevăzută pentru membrii

Guvernului, potrivit unui criteriu aleatoriu, stabilit în funcție de momentul

declanșării procedurii în timpul mandatului sau după încetarea acestuia,

constituie o încălcare a principiului egalității de tratament, consacrat de

art. 16 alin. (1) din Constituție.

În raport de aceste considerente și de

prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție potrivit cărora deciziile Curții

Constituționale sunt obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial,

Tribunalul a constatat că în prezenta cauză competența este atrasă pentru toți

inculpații, în condițiile art. 35 C. proc. pen. de calitatea inculpatului

I.A.M., de fost membru al Guvernului, pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea

funcției de ministru al Agriculturii și Industriei Alimentare, iar această

competență revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

acestei instanțe la data de 4 februarie 2008 sub nr. 28743/3/2005.

Înalta Curte a dispus citarea

martorilor P.C. și E.F.A. și a făcut demersuri în vederea finalizării și

depunerii raportului de expertiză contabilă încuviințat.

La 17 octombrie 2008 a fost depusă

expertiza contabilă la dosar.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2008

a fost respinsă ca nefondată cererea de restituire a cauzei la Parchet pentru

refacerea urmăririi penale, formulată de inculpatul M.I.A. , care a solicitat

constatarea nulității absolute a urmăririi penale, deoarece Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție era cel competent să instrumenteze

cauza și nu PNA.

Înalta Curte a constatat că în cauză

competența revenea PNA, structură cu personalitate juridică, coordonată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, fiind

determinată de calitatea de ministru a inculpatului M.I.A., respectiv calitatea

de director a inculpatului J.D. (persoană cu funcție de conducere în cadrul

unei autorități publice centrale, în condițiile art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002),

aceștia fiind cercetați și, în parte, trimiși în judecată pentru săvârșirea

unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Prin aceeași încheiere au fost admise

obiecțiunile la expertiza contabilă formulate de parchet și de inculpata C.(B.)S.,

cu referire la întinderea prejudiciului, calculat doar până la data finalizării

expertizei (anul 2007) și fără a răspunde la pretențiile Ministerului

Agriculturii și Alimentației privitoare la un eventual prejudiciu accesoriu. Au

fost respinse celelalte obiecțiuni la expertiză formulate de parchet și de

inculpați.

La 16 ianuarie 2009 a fost depus de

expert răspunsul la obiecțiunile încuviințate de Înalta Curte.

La termenul din 12 februarie 2009

inculpatul M.I.A. a pus în discuție continuitatea completului de judecată,

susținând că după reînregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție

cauza trebuia reluată în completul inițial. Dat fiind că se încalcă o garanție

și un drept fundamental al inculpaților, a solicitat readministrarea probelor

de către completul inițial investit cu soluționarea cauzei.

Instanța a constatat că susținerile

referitoare la nerespectarea principiului continuității completului de judecată

sunt neîntemeiate, întrucât de la momentul sesizării instanței prin hotărârea

de dezinvestire pronunțată de Tribunalul București și al repartizării aleatorii

a dosarului, principiul a fost respectat întocmai. Înalta Curte a apreciat că

nu se impune readministrarea probelor întrucât, conform dispozițiilor art. 42

alin. (2) C. proc. pen., în cazul declinării de competență instanța căreia i

s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile

dispuse de instanța desesizată.

S-a insistat de către inculpata C.S.

în audierea martorilor P.C. și E.F.A. și s-a solicitat audierea martorilor L.J.

și M.G., precum și lămurirea situației inculpatului Z.V.

Înalta Curte a reținut că instanța a

făcut toate demersurile necesare pentru ca martorii P.C. și E.F.A. să fie

audiați, martorul P. fiind sancționat cu amendă prin încheierea din 26

septembrie 2008.

A apreciat că nu se impune însă

audierea numiților L.J. și M.G., declarațiile acestora nefiind utile și

concludente. De asemenea, nu se impune reaudierea martorului Z. și nici

lămurirea situației juridice a acestuia, având în vedere limitele judecății

fixate prin rechizitoriu.

Aceeași inculpată a invocat excepția

de nelegalitate a H.G. nr. 949/1999, arătând că sunt incidente dispozițiile

art. 44 alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte, constatând că este

evidentă legătura între actul normativ a cărui nelegalitate a fost invocată pe

cale de excepție și soluționarea litigiului pe fond, a admis cererea formulată

de inculpată și a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ,

pentru soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 949/1999, suspendând

judecarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate invocată.

Încheierea a fost atacată cu recurs de

către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dar prin decizia nr. 143 din 23

februarie 2009 a completului de 9 judecători, acesta a fost respins ca

inadmisibil.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, la 20 martie 2009

sub nr. 28743/3/2005.

Prin sentința penală nr. 2562 din 16

iunie 2009 această instanță a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate

a H.G. nr. 949/1999.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

recurs inculpații J.D., M.I. și C.S.

Prin decizia penală nr. 4771 din 3

noiembrie 2009 au fost respinse ca nefondate recursurile formulate, cu

motivarea că în ceea ce privește posibilitatea invocării excepției de

nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, atunci când partea

îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar

depășește termenul limită pentru introducerea acțiunii, trebuie să accepte

caracterul definitiv al respectivului act, așa cum e cazul în speță, unde nu a

fost respectat termenul prevăzut de lege pentru atacarea actului administrativ.

La 1 februarie 2010, pe rolul Secției

de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

fost înregistrată revizuirea formulată de inculpata S.C. împotriva deciziei nr.

4771 din 3 noiembrie 2009 a aceleiași secții și prin decizia 3870 din 24

septembrie 2010 a fost respinsă revizuirea formulată, ca inadmisibilă.

La 17 noiembrie 2010 cauza a fost

repusă pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

fixându-se termen de judecată la 31 ianuarie 2011.

La acest termen, constatându-se că

inculpatul J.D. este în imposibilitate de a se prezenta, instanța a dispus

citarea acestuia la adresa indicată în dosarul penal, precum și citarea

martorilor P.C. și E.F.A. cu mandat de aducere cu însoțitor. S-a dispus

efectuarea unei adrese către Baroul București pentru desemnarea unui apărător

din oficiu pentru inculpatul M.A.I.

La 23 februarie 2011 a fost depusă

prin fax o adeverință medicală a martorului P.C. care a arătat că este în

imposibilitate de a se prezenta deoarece este bolnav.

Mandatul de aducere pentru martorul E.F.A.

nu a putut fi îndeplinit, deoarece acesta nu mai locuia la adresa indicată.

La termenul din 25 februarie 2011,

inculpatul M.A.I. a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui

apărător sau pentru a lua legătura cu avocatul său, S.I.

Înalta Curte a acordat termen în

continuare la data de 1 martie 2011, pentru a da posibilitatea inculpatului

să-și angajeze apărător.

La 1 martie 2011 s-a primit prin fax o

comunicare de la inculpatul M. prin care făcea cunoscut instanței că termenul

acordat a fost prea scurt pentru a-și asigura un apărător și că în data de 27

februarie 2011 s-a accidentat la piciorul drept în urma unei căzături pe pârtia

de schi de la Șuior, având piciorul imobilizat pentru 14 zile. A transmis și

acte medicale în acest sens și a solicitat instanței să acorde un nou termen.

Înalta Curte, constatând că inculpatul

M.A. este în imposibilitate de prezentare din motive medicale și pentru a-i da

posibilitatea să-și angajeze un apărător, a acordat un ultim termen la 28

martie 2011, menținând dispoziția de citare a martorilor P.C. și E.F.A.

La 25 martie 2011, inculpatul M.I.A. a

trimis prin fax o comunicare Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care

solicita acordarea unui nou termen, întrucât urmează un tratament de refacere a

mobilității piciorului accidentat constând în ședințe de fizioterapie și

kinetoterapie și este în imposibilitate de a se prezenta, dar dorește să fie

prezent în instanță și să fie asistat de un avocat ales.

Instanța a constatat imposibilitatea

de aducere a martorilor P.C. și E.F. și întrucât Parchetul nu a mai insistat în

audierea lor s-a revenit asupra acestei probe.

În ceea ce privește cererea

inculpatului M.I., s-a constatat că au fost acordate mai multe termene pentru

a-i da acestuia posibilitatea să se prezinte și să-și angajeze un apărător.

Conform dispozițiilor procesual penale prezența acestuia nu este obligatorie la

soluționarea cauzei și cum la dosar nu exista delegația vreunui apărător ales,

instanța a apreciat că nu se impune acordarea unui nou termen, dreptul la

apărare fiind respectat prin posibilitatea acordată apărătorului din oficiu (desemnat

la un termen anterior), de a pune concluzii, trecându-se astfel la dezbaterea

în fond a cauzei.

Din actele și lucrările dosarului Înalta

Curte reține următoarea situație de fapt:

României, reprezentat de Ministerul Finanțelor și Statele Unite ale Americii,

reprezentate de Agenția pentru Dezvoltare Internațională (AID) - a fost

încheiat Acordul de credit nerambursabil pentru importul de mărfuri în baza

căruia Guvernul American a acordat o donație în produse (suplimente proteice de

soia) Guvernului român, urmând ca sumele rezultate din vânzarea prin licitație

a acestor produse crescătorilor particulari de animale să fie utilizate în

scopul dezvoltării sistemului cadastral din România.

Acordul a fost aprobat prin H.G. nr. 45

din 2 februarie 1993.

Conform acestui acord, sumele de bani

obținute în urma licitației trebuiau utilizate în domeniul „accelerării

cadastrului agricol necesar încheierii procesului de redistribuire a

pământului, precum și pentru modernizarea și consolidarea rețelei românești de

control și supraveghere a terenurilor și racordarea acesteia la Sistemul

European de Referință (EUREF).

În conformitate cu prevederile art. 2

din H.G. nr. 45/1993, Ministerul Agriculturii și Alimentației și Ministerul

Finanțelor erau cele îndrituite să pună în practică acest acord.

În urma vânzării la licitație a

suplimentelor de soia s-a obținut suma de 6.083.189.000 lei, sumă ce a fost

depusă în contul deschis la Banca Agricolă la 8 februarie 1994, când s-a

încheiat programul de licitație.

La 5 aprilie 1993 Ministerul

Finanțelor a delegat implementarea Acordului de credit nerambursabil (CIGA)

Ministerului Agriculturii, urmând ca acesta din urmă să transmită documentația

și rapoartele către US- AID, inclusiv cele privind utilizarea fondurilor create

în urma acestui acord conform celor stabilite de părți.

Eliberarea sumelor din contul special

se făcea după ce exista confirmarea din partea US-AID că obligațiile asumate au

fost îndeplinite și cu aprobarea Ministerului Finanțelor.

Prin H.G. nr. 834 din 2 decembrie 1997

s-a stabilit ca Ministerul Agriculturii și Alimentației să utilizeze fondul de

contrapartidă pentru modernizarea și consolidarea rețelei geodezice a României

și racordarea la Sistemul European de Referință (Euref) și pentru formarea și

echiparea a cinci echipe speciale în domeniul măsurătorilor de tip GPS și ca

suport financiar pentru achiziționarea de echipamente, consumabile, mobilier,

pentru 270 de echipe specializate în măsurători tip Stație Completă, în vederea

utilizării cu eficiență a echipamentelor cu care au fost dotate prin programele

Phare.

Instalarea în funcție a echipamentelor

trebuia să se finalizeze până la 31 martie 1998, iar organizarea și

modernizarea programului de cadastru din agricultură trebuia finalizat până la

31 decembrie 1998.

Întrucât aceste termene nu au fost

respectate, prin H.G. nr. 818 din 7 octombrie 1999 a fost stabilită o nouă

destinație a Fondului de contrapartidă constituit în baza Acordului de credit

nerambursabil, și anume: 7,56 miliarde lei urmau să fie folosite pentru

modernizarea și consolidarea rețelei geodezice și racordarea la Sistemul

European de Referință, iar 19,24 miliarde lei ca suport financiar pentru

acoperirea cheltuielilor de condiționare și depozitare a grâului unor

producători agricoli stabiliți în baza criteriilor aprobate prin ordinul

ministrului agriculturii și alimentației.

La 30 septembrie 1999, Fondul de

contrapartidă, de 26.830.943.134,04 lei a fost transferat din contul de la

Banca Agricolă SA în contul Ministerului Finanțelor, Direcția Generală

Trezorerie și Contabilitate Publică a B.N.R.

Întrucât partea română nu respectase

termenele de modernizare și consolidare a rețelei geodezice, US-AID nu a fost

de acord cu utilizarea Fondului de contrapartidă și în acest scop, așa cum se stabilise

prin H.G. nr. 818/1999 și a solicitat modificarea acestui act normativ.

De aceea, prin H.G. nr. 949 din 15 noiembrie

1999 a fost modificat art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 818/1999 în sensul

utilizării în întregime a Fondului de contrapartidă ca suport financiar pentru

acoperirea cheltuielilor de condiționare și depozitare a grâului.

Este de menționat că inculpatul M.I.A.

adresase US-AID la 8 iulie 1999, înainte de intrarea în vigoare a H.G. nr. 818/1999

o scrisoare prin care a propus utilizarea Fondului de contrapartidă pentru

dezvoltarea a patru ferme model privatizate, însă US -AID nu a fost de acord cu

această propunere.

În zilele de 20, 22 și 23 decembrie

1999 (după emiterea H.G. nr. 949/1999, inculpatul M.I.A. - în calitate de

ministru al agriculturii și alimentației - a adresat trei scrisori Ministerului

Finanțelor, prin care a solicitat transferul fondului de contrapartidă în

contul Ministerului Agriculturii și Alimentației.

În aceste scrisori se arăta că fondul

va fi utilizat ca „suport financiar pentru acoperirea cheltuielilor de

condiționare și depozitare a grâului ale unor producători agricoli stabiliți în

baza unor criterii emise prin ordin al ministrului agriculturii și

alimentației, așa cum se prevedea și în H.G. nr. 818/1999, respectiv, în H.G.

nr. 949/1999.

La scrisoarea din 23 decembrie 1999

s-a anexat și un „Ordin al ministrului agriculturii și alimentației" (fără

a fi indicat numărul) privind „criteriile de acordare a suportului financiar

pentru acoperirea cheltuielilor de condiționare și de depozitare a grâului ale

unor producători agricoli."

S-a constatat ulterior că era vorba de

ordinul nr. 155/1999 emis în aceeași zi, 23 decembrie 1999, prin care

inculpatul a dispus ca sumele din Acordul de credit nerambursat să fie

utilizate „pentru realizarea de proiecte care să îndeplinească anumite criterii

generale de performanță".

Prin acest ordin inculpatul l-a

desemnat pe T.E.I. ca responsabil cu aducerea la îndeplinire a proiectului,

indicându-1 pe acesta ca având calitatea de secretar general adjunct, deși la

data emiterii ordinului nu mai îndeplinea această funcție, fiind detașat din 24

septembrie 1999 ca director general la SC Insula Mare a Brăilei.

La 8 octombrie 1999 a fost depusă la

ING Bank o cerere din partea Ministerului Agriculturii și Alimentației, semnată

de inculpatul T.E.I. în calitate de „secretar general adjunct" prin care

solicita deschiderea a două conturi.

Conturile au fost deschise însă cu o

zi înainte, la 7 octombrie 1999 (contul 0164728910 și 0164724017) pe numele CCE

Programme Management Unit, care avea deja deschis un cont la aceeași bancă

(0164720715)

La 6 octombrie 1999 a fost depus la

ING Bank Ordinul 20997 din 6 octombrie 1999 privind înființarea Unității de

Management a Proiectului pentru accelerarea privatizării societăților

comerciale de stat din domeniul agricol, emis de inculpatul M.I.A. și un

contract de colaborare, având ca obiect acordarea de sprijin financiar de către

ACDI/VOCA Unității de Management din cadrul Ministerului Agriculturii și

Alimentației pentru implementarea proiectului de privatizare a fermelor de

stat, contract semnat din partea ministerului de inculpatul T.E.I.

Din evidențele existente la Ministerul

Agriculturii rezultă însă că Unitatea de Management a Proiectului pentru

accelerarea privatizării societăților comerciale de stat din domeniul agricol

nu a funcționat în cadrul acestui minister (adresele nr. 44100 din 27 octombrie

2003 și 55315 din 7 octombrie 2003 a Ministerului Agriculturii, Pădurilor,

Apelor și Mediului).

Pentru conturile 0164728910 și

0164724017 au avut specimen de semnătură în bancă inculpații T.E.I. și C.S.

La aceste conturi a avut acces și

martorul Z.V. - fost director la S.N.C.R. SA București - fără a avea specimen

de semnătură în bancă. Prin adresa nr. 21023 din 26 octombrie 1999 semnată de

inculpata C.S. și care poartă antetul Ministerului Agriculturii și

Alimentației, Cabinet secretar general adjunct - Unitatea de Management Proiect

s-a comunicat că Z.V. era împuternicit să efectueze diferite acte printre care

și completarea, semnarea și prezentarea de CEC-uri, ridicarea de numerar în dolari

SUA sau ROL de la casieria băncii, completarea și semnarea ordinelor de plată

în numele și pentru Unitatea de Management Proiect din cadrul Ministerului

Agriculturii și Alimentației.

La 12 ianuarie 2000 a fost deschis

contul 0164724023 (dolari SUA) pentru derularea proiectului „Studiu pentru

depozitarea cerealelor", contul fiind gestionat de T.E. și C.S.

Prin acest cont nu s-a efectuat însă

nicio tranzacție.

La 11 ianuarie 2000 contul

Ministerului Agriculturii și Alimentației nr. 0164728910 de la ING Bank România

a fost alimentat cu suma de 28.166.113.888 lei prin transfer din contul

Ministerului Finanțelor - Direcția Generală Trezorerie și Contabilitate Publică

nr. 361180000302 deschis la BNR. Tranzacția a fost efectuată cu titlul de

„Transfer sold Cont SUA -AID cf. Notei 346226" (comisionul perceput beneficiarului

a fost de 150.000 lei).

La 24 aprilie 2000, contul

Ministerului Agriculturii și Alimentației nr. 0164728910 a mai fost alimentat

cu suma de 760.103.782,09 lei, cu titlu de „dobândă la disponibil credit US - AID

pentru perioada 1 octombrie 1999 - 9 ianuarie 2000, tot prin transfer din

contul Ministerului Finanțelor (comisionul perceput beneficiarului a fost de

150.000 lei).

Ca atare, în contul Ministerului

Finanțelor a fost transferată suma totală de 28.926.217.670,60 lei,

reprezentând disponibil din Fondul de contrapartidă.

În perioada 13 ianuarie 2000 - 29

iunie 2000 din acest disponibil au fost constituite la ING Bank România mai

multe depozite, dobânzile totalizând 581.471.292,72 lei și fiind vărsate la

Fondul de contrapartidă. Contractele de constituire a depozitelor au fost

semnate de martorul Z.V., mai puțin cel din 24 ianuarie 2000, semnat de C.S.

Fondul de contrapartidă în sumă totală

de 29.507.788.963,32 lei (din care 28.926.217.670,60 lei - disponibilul

transferat din contul Ministerului Finanțelor și 581.471.292,73 lei dobânda

aferentă depozitelor constituite) a fost utilizat în perioada 13 ianuarie 2000

- 27 iulie 2000, astfel:

1) la 24 ianuarie 2000, în baza unui

ordin de cumpărare valută semnat de inculpata C.S., a fost schimbată suma de

22.938.860.000 lei în 1.246.000 dolari SUA care au fost transferați în contul

Ministerului Agriculturii și Alimentației nr. 0164724017 deschis la ING Bank.

La aceeași dată, din acest cont au

fost transferați în contul unui offshore, C.T. LTD din Limassol - Cipru, cu

titlu de „servicii consultanță" 1.240.588,81 dolari SUA, comisionul

perceput de bancă fiind de 1.341,90 dolari SUA.

Restul de 4.102,29 dolari SUA

proveniți din schimbul valutar au fost păstrați în contul 0164724017 până la 27

iulie 2000 când au fost schimbați în lei, iar suma a fost transferată în contul

0164728910.

Pentru justificarea acestui transfer,

au fost depuse la bancă contractul de consultanță MACAL/991202 din 18 ianuarie 2000,

încheiat între Ministerul Agriculturii și Alimentației și C.T. LTD din Cipru,

precum și factura externă COOH8 din 20 ianuarie 2000 emisă de offshore.

2) în perioada 13 ianuarie 2000 - 287

iulie 2000 din disponibilul Fondului de Contrapartidă a fost retrasă sub formă

de numerar suma totală de 2.965.212.000 lei cu titlu de „plată colaboratori și

cheltuieli diverse", fără a se prezenta la casieria băncii documente

justificative.

Banii au fost ridicați de la ING Bank

de martorul Z.V., care a și semnat în numele Ministerului Agriculturii și

Alimentației toate cererile de retragere numerar.

3) - în perioada 19 ianuarie 2000 - 3

mai 2000, din contul Ministerului Agriculturii și Alimentației nr. 0164728910 a

fost transferată suma totală de 1.456.114.329 lei în conturile unor societăți

comerciale și fundații după cum urmează:

a) în zilele de 19 și 20 ianuarie 2000

a fost transferată suma totală de 1.000.264.655 lei în contul ICOTA (fost

IGFCOT) cu titlu de contravaloare a unor lucrări de modernizare și consolidare

a rețelei geodezice a României, în baza unor ordine de plată semnate de

martorul Z.V.;

b) în zilele de 24 ianuarie 2000 și 3

mai 2000 a fost transferată suma totală de 38.301.487 lei în contul SC A.D.

SRL, în baza unor ordine de plată semnate de inculpata C.S.;

c)

la data de 9 martie 2000 a fost

transferată în contul SC M.B.G. SRL suma de 118.977.390 lei, în baza unui ordin

de plată semnat de martorul Z.V..

d)

în zilele de 9 martie 2000 și 21

martie 2000 a fost transferată suma de 159.570.797 lei în contul SC T.I.E. SRL,

în baza unor ordine de plată semnate de inculpata C.S.;

e)

în zilele de 28 ianuarie 2000, 3

martie 2000 și 31 martie 2000 a fost transferată în contul Fundației C. suma

totală de 39.000.000 lei, în baza unor ordine de plată semnate de inculpata

C.S.

4)

în perioada 24 ianuarie 2000 - 27

iulie 2000 a fost transferată suma totală de 2.217.047.556 lei în contul

Trezoreriei Sectorului 3 și Inspectoratului de Stat Teritorial pentru

Handicapați (ISTPH), cu titlu de impozit pe venit, CASS și contribuție pentru handicapați,

în baza unor ordine de plată semnate de inculpații C.S. și T.E.I.

5) Restul banilor, până la concurența

sumei de 29.507.688.963,32 lei au fost folosiți pentru plata comisioanelor percepute

de ING Bank România pentru tranzacțiile menționate.

Din actele și probele administrate în

cauză, Înalta Curte constată că inculpatul M.I.A. , în calitate de ministru al

Agriculturii și Alimentație a schimbat destinația și a folosit Fondul de

contrapartidă constituit din contravaloarea în lei a ajutorului nerambursabil

primit din partea Statelor Unite ale Americii, și din dobânda bonificată și

capitalizată, contrar destinației stabilite prin H.G. nr. 949/1999, faptă ce

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deturnare de fonduri.

Conform art. 302

1

C. pen.

„schimbarea fondurilor bănești sau a resurselor materiale, fără respectarea

prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activității

economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ ori unei instituții de

stat sau unei alte unități din cele la care se referă art. 145, se pedepsește".

În declarația pe care a dat-o în fața

instanței la 10 mai 2006, inculpatul M.I.A. a arătat că rolul său ca ministru

al agriculturii în acea perioadă era să privatizeze producția din agricultură.

Cum suma de 1,5 milioane dolari SUA era insuficientă pentru alocarea de

subvenții la producător, a propus subvenționarea depozitării cerealelor în

silozuri. întrucât stocarea de cereale nu mai era subvenționată de la buget ca

în anii precedenți, (Banca Națională se opunea unei astfel de finanțări) și trebuia

rezolvată această problemă, cei de la US-AID i-au propus să finanțeze

schimbarea politicii de acordare a suportului financiar pentru depozitarea

cerealelor din România după modelul american, și astfel a apărut scrisoarea de

implementare nr. 1 din 3 august 1999 care purta trei semnături, cea a

reprezentantului Ministerului de Finanțe I.C., a directorului US-AID România – J.R.

și a sa.

Ca urmare a vizitelor pe care le-a

făcut în Statele Unite a înțeles de la partea americană că nu va sprijini

financiar nicio politică de subvenționare directă a agriculturii românești și

că suportul vine doar pentru privatizarea societăților comerciale cu capital de

stat și pentru constituirea unui cadru legal și instituțional legat de o agricultură

privată. De aceea, a emis Ordonanța nr.56 din 30 ianuarie 2000 pentru reglementarea

depozitelor de cereale, iar la sfârșitul lunii decembrie a solicitat prin trei

adrese Ministerului de Finanțe să pună la dispoziția Ministerului Agriculturii

banii stabiliți în H.G. nr. 949/1999 pentru a avea suportul financiar în vederea

realizării O.G. nr. 56 modificată prin O.G. nr. 109/2000. Reprezentantul US-AID

L.J. a colaborat în acea perioadă cu Ministerul Agriculturii și și-a dat

acordul pentru măsurile luate. De altfel, într-un raport din aprilie 2001 al

US-AID, la pag. 10 și 11, se face trimitere la legislația privind certificatele

de depozit și la gradarea cerealelor precum și la o asociație de tip

profesional A.M. care a lucrat la elaborarea legislației și care are legătură

cu fondul de contrapartidă, întrucât cei ce au lucrat au primit bani din acest

fond.

Inculpatul a mai învederat instanței

că în urmă cu două luni, când se afla la Târgu Mureș i-a fost spartă mașina și

i s-a sustras geanta în care avea documentele pe care înțelegea să le

folosească pentru apărarea în această cauză, în special corespondența pe care a

purtat-o cu domnul J. În una din aceste scrisori a relatat ambasadei SUA că

modul în care a fost folosit restul de bani, potrivit acordului încheiat în

1992, este cel mai bun cu putință și a colaborat cu Ministerul Agriculturii

foarte bine.

Declarația dată de inculpat nu are

însă suport în probatoriul administrat în cauză.

La data de 15 decembrie 1992 s-a

încheiat „Acordul de credit nerambursabil pentru importul de mărfuri" între

Guvernul României reprezentat de Ministerul Finanțelor și Statele Unite ale

Americii, reprezentate de AID.

Obiectivele acestui program erau

sprijinirea Guvernului României în Procesul de Privatizare și de restructurare

a sectorului zootehnic și creșterea viabilității acestuia pe termen lung, în

condiții competitive de piață.

În acest scop partea americană oferea

21.500 tone metrice de supliment proteic de soia Guvernului Român pentru a fi

vândute unor întreprinderi din România, iar sumele obținute în moneda națională

urmau a fi utilizate pentru accelerarea cadastrului agricol, necesar încheierii

procesului de redistribuire a pământului. în baza art.5.5 din Acord,

beneficiarul (partea română) trebuia să deschidă un cont separat, distinct,

unic purtător de dobândă, unde urmau a fi depuse toate sumele în monedă

națională încasate în urma licitațiilor organizate pentru vânzarea

suplimentului proteic de soia.

În secțiunea 7.6 a Acordului s-a

stabilit că acesta poate fi amendat, modificat sau denunțat printr-un acord

scris formulat de reprezentanții autorizați ai părților.

Prin H.G. nr. 45 din 2 februarie 1993

Guvernul României a aprobat Acordul și a stabilit ca Ministerul Agriculturii și

Ministerul Finanțelor să ia măsurile ce se impun pentru punerea în practică a

prevederilor acordului.

În perioada 1997-1999 Guvernul

României a emis patru hotărâri de guvern privind modul de utilizare a sumelor

de bani prevăzute prin Acord, inclusiv privind schimbarea destinației

creditului ne rambursabil.

Potrivit H.G. nr. 834 din 2 decembrie

1997 Ministerul Agriculturii și Alimentației trebuia să utilizeze aceste

fonduri pentru modernizarea și consolidarea rețelei geodezice a României.

Conform art. 818 din 7 octombrie 1999,

Ministerul Agriculturii, cu acordul Agenției pentru Dezvoltare Internațională a

SUA, trebuia să utilizeze aceste fonduri pentru modernizarea și consolidarea

rețelei geodezice a României precum și pentru acoperirea cheltuielilor de

condiționare și depozitare a grâului ale unor producători agricoli stabiliți în

baza unor criterii emise prin ordin al ministrului agriculturii și

alimentației. Sumele rămase neutilizate trebuiau restituite Ministerului

Finanțelor în contul din care au fost alocate. În art. 2 alin. (2) se prevedea

că Ministerul Agriculturii și Alimentației va întocmi anual contul de execuție

pentru utilizarea sumei, care se anexează la bilanțul contabil asupra execuției

bugetare proprii și raportul justificativ al acesteia.

Potrivit H.G. nr. 949 din 15 noiembrie

1999, suma