ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 93/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 93/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1087

din 10 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 748/2003, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată

încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, după cum

urmează:

- în privința inculpatei D.F.,

din infracțiunile de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și complicitate la luare de mită,

prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 254 C. pen., cu referire la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea continuată de luare de mită,

prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- privitor la inculpatul J.D.,

din infracțiunile de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prevăzută și pedepsită

de art. 254, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și abuz în

serviciu contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 248 C.

pen., raportat la art. 248

1

C. pen., în infracțiunile de luare de

mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și

pedepsită de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen., raportat la art. 248

1

C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

(1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata D.F. la o pedeapsă de 7 ani și 6

luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

durată de 3 ani, ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 25 octombrie

2002 la zi.

S-a menținut starea de arest

a inculpatei.

S-a dispus, în temeiul art.

20 din Legea nr. 78/2000, înlăturarea sechestrului asigurator asupra bunurilor

mobile și imobile ale inculpatei până la concurența în lei a sumei de 190.000 dolari

S.U.A., sumă care a confiscat-o în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 și a

obligat inculpata la plata echivalentului în lei a acestei sume la cursul B.N.R.

din momentul executării.

(1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe

inculpatul J.D., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 248 C. pen.,

raportat la art. 248

1

C. pen., a condamnat același inculpat la

pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. și potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul

să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1)

C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64

lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, care va fi executată conform art. 66 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat arestarea preventivă din pedeapsa aplicată inculpatului de la 11

noiembrie 2002 la zi.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului.

În temeiul art. 19 din Legea

nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500.00 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe

inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a ridicat sechestrul

asigurator dispus asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în

cursul urmăririi penale, identificate în procesele-verbale încheiate la data de

20 noiembrie 2002 și, respectiv 25 noiembrie 2002.

Potrivit art. 14 și art. 346

alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată

împotriva inculpaților de partea civilă Societatea Agricolă T.A. Timișoara.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpata D.F., fost

director al Agenției S. avea, începând cu august 2000 și calitatea de

reprezentant al Ministerului Agriculturii și Alimentației în Consiliul de

Administrație al SC J. SA Jimbolia. În această calitate, s-a preocupat de

realizarea privatizării acestei societăți agricole, în sensul punerii în

aplicare a deciziilor luate de conducerea ministerului și de comitetul de

coordonare al activității de privatizare din care făcea parte ca membru și

inculpatul J.D.

În acea perioadă, inculpata D.F.

se afla în relații apropiate cu inculpatul J.D., fapt recunoscut și de acesta

din urmă.

Prin Ordinul nr. 151/2000,

emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației s-a aprobat lista cu

societățile comerciale din agricultură ale căror terenuri urmează a fi

concesionate, în condițiile legii și ale căror acțiuni vor fi vândute către

investitorii interesați, prin metoda negocierii directe, printre acestea

figurând și SC J. SA Jimbolia.

În urma realizării

publicațiilor de vânzare a acțiunilor de la SC J. SA Jimbolia, la sediul

societății s-au interesat mai multe persoane și despre această situație,

administratorul societății F.R., potrivit unei înțelegeri anterioare, a

informat-o pe inculpata D.F., precizându-i totodată, că, dintre posibilii

cumpărători, doar ofertele a două societăți par a fi mai serioase, respectiv SC

T.A. Timișoara și SC A.S.G. SRL, ultima având patroni doi cetățeni italieni (C.G.

și S.V.).

După această informare a

inculpatei, martorul F.R. a mers la Ministerul Agriculturii și Alimentației la

inculpata D.F., însoțit de cei doi reprezentanți ai SC A.S.G. SRL și de

interpreta O.O., înainte de termenul limită de depunere a ofertelor de

cumpărare a acțiunilor, care fusese stabilit pentru data de 24 octombrie 2000.

Cu prilejul acestei

întâlniri, martorul F.R. a discutat separat cu inculpata D.F. în biroul

acesteia, în ce condiții ar putea cumpăra cei doi cetățeni italieni acțiunile

de la SC J.T. Jimbolia. Inculpata i-a spus martorului că italienii pot fi

ajutați dacă plătesc cu suma de 100.000 dolari S.U.A. Această solicitare a

inculpatei a fost transmisă de către martor celor doi italieni, aceștia fiind

de acord cu suma pretinsă.

În aceeași zi, inculpata D.F.

l-a prezentat pe martorul F.R. inculpatului J.D. în biroul ei, spunând despre

acesta din urmă că este un om important în privatizare. Cei doi nu au discutat

despre privatizarea SC J. SA, întâlnirea rezumându-se la o prezentare

protocolară.

Prin conduita sa,

manifestată atât față de martor, cât și față de cei doi investitori italieni,

prezentați de către F.R., inculpata D.F. a lăsat să se înțeleagă că va face

parte din comisia de negociere a vânzării de acțiuni de la SC J. SA Jimbolia,

situație pe care aceasta o cunoștea cu certitudine, întrucât prin Hotărârea nr.

17/2000 C.C.A.P. stabilise componența comisiei.

Conform înțelegerii, în ziua

de 23 octombrie 2000, cetățenii italieni C.G. și S.V., F.R. și interpreta O.O. au

revenit în București, pentru a-i aduce suma de 100.000 dolari S.U.A. inculpatei

D.F. Aceasta i-a invitat pe cei patru la locuința ei din str. Frumoasă și după

ce a primit suma, i-a asigurat că ei vor fi cumpărătorii SC J. SA.

După primirea celor 100.00 dolari

S.U.A., inculpata, împreună cu cei care veniseră la locuința sa, la care s-a

adăugat și martorul P.A. au mers în după-amiaza zilei de 23 octombrie 2000 la

Restaurantul P. din București, unde, după un timp, a venit și inculpatul J.D.

Toți au servit masa, nota de plată fiind achitată de cei doi cetățeni italieni.

Cu acest prilej, inculpatul J.D.,

după prezentarea protocolară, a discutat cu martorul P.A., consultantul tehnic

al italienilor, privitor la documentația necesară pentru depunerea ofertei de

către SC S.G. SRL, a verificat dosarul și a precizat ce acte lipsesc și care

trebuie procurate până a doua zi, 24 octombrie 2000.

Inculpata D.F., înainte de

25 octombrie 2000, când urma să înceapă negocierile directe cu ofertanții

înscriși pentru cumpărarea acțiunilor de la SC J. SA, a luat legătura telefonic

cu martorul F.R. și a mai pretins de la cei doi italieni, în același scop

(asigurarea reușitei în cumpărarea acțiunilor) suma de 20.000 dolari S.U.A.

Investitorii italieni au

fost de acord și cu plata acestei sume, care a fost predată inculpatei prin

intermediul martorului H.A.

Comisia de negociere formată

din cinci membri, având ca președinte pe inculpatul J.D. și ca membră pe

inculpata D.F., și-a început activitatea prin selectarea celor două oferte

depuse în plic închis de către SC T. SRL și, respectiv, SC A.S.G. SRL.

SC T. SRL a fost eliminată

cu ocazia acestei licitații, pe motiv că nu avea toată documentația prevăzută

în caietul de sarcini. Măsura dispusă a fost contestată dar, prin sentința

civilă nr. 4558 din 31 mai 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția

comercială, în dosarul nr. 9700/2000, rămasă definitivă, s-a stabilit că

aceasta este temeinică și legală.

Această rezolvare are

autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, conform art. 44 alin. (3)

C. proc. pen., fiind o chestiune prealabilă în procesul penal.

În consecință, negocierea

directă a vânzării acțiunilor SC J. SA a avut loc numai cu SC A.S.G. SRL și

după șapte runde de negocieri s-a încheiat procesul-verbal final de negociere

nr. 74704 din 9 noiembrie 2000 și aceeași comisie a întocmit Nota de informare

și decizie privind negocierile de vânzare a pachetului de 100 % din acțiunile

SC A.J. SA Jimbolia, prin care se propun Comitetului de Coordonare a

Activității de privatizare și aprobării conducerii ministerului, două variante:

de vânzare-cumpărare acțiuni în condițiile ofertei finale, ferme și definitive

a SC A.S.G. SRL cu negocierea modului de garantare a realizării investițiilor

(prețul unei acțiuni fusese negociat la 15.100 lei).

va aproba finalizarea procesului de privatizare în condițiile prezentate, să se

aprobe continuarea negocierilor cu același ofertant.

Înainte de finalizarea

negocierilor, inculpata D.F. a luat din nou legătura cu reprezentanții SC A.S.G.

SRL și în același scop pentru care pretinsese sumele de 100.000 dolari S.U.A.

și 20.000 dolari S.U.A., a mai pretins suma de 70.000 dolari S.U.A. Ultima sumă

solicitată a fost primită de inculpată pe data de 9 noiembrie 2000 prin

intermediul martorului F.R., la Restaurantul M. din Cluj-Napoca.

La întâlnirea din localul

sus-arătat au participat mai multe persoane, printre care și inculpatul J.D. cu

soția.

Inculpata D.F. susține că

suma de 70.000 dolari S.U.A. a înmânat-o inculpatului J.D., la întoarcerea în

București.

În opinia instanței de fond,

spusele inculpatei nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din

ansamblul probelor administrate, astfel că ele rămân nedovedite.

S-a reținut că în toată

perioada de finalizare a privatizării SC J. SA, martorul F.R., reprezentant al

mituitorilor, s-a întâlnit cu inculpatul J.D. numai în trei situații: în biroul

inculpatei D.F., unde au făcut cunoștință, fără a avea discuții concrete despre

privatizare; la Restaurantul P. din București, prilej cu care inculpatul a

verificat documentele din dosarul cu oferta SC A.S.G. și l-a îndrumat pe

martorul P.A. cu ce acte trebuie completat dosarul; la Restaurantul M. din

Cluj-Napoca, întâlniri care nu sunt contestate nici de inculpatul J.D.

Referitor la finalizarea

privatizării SC J. SA trebuie arătat că rezultatul negocierii directe consemnat

în procesul-verbal de negociere din 9 noiembrie 2000 și în Nota de informare și

decizie tot din 9 noiembrie 2000 a fost însușit de Comitetul de Coordonare a

Activității de Privatizare, organism colectiv, prin Hotărârea nr. 22/2000. Din

acest comitet făcea parte, ca membru și inculpatul J.D., cel care fusese și

președintele comisiei de negocieri.

Actul de decizie privind

vânzarea acțiunilor de la SC J. SA și de concesionare a terenurilor aferente

acestei societăți agricole a fost încheiat de către ministrul agriculturii și

alimentației și de către președintele A.D.S., prin contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 73 din 20 noiembrie 2000 și, respectiv,

contractul de concesiune nr. 73 din 20 noiembrie 2000 .

Tribunalul a apreciat că în

cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 246 C. pen., săvârșită în dauna SC T. SRL de către inculpatul J.D.,

deoarece decizia de eliminare a societății sus-arătate de la negocieri a fost

luată de către comisie și a fost confirmată de instanța civilă printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă care, în conformitate cu dispozițiile art.

44 alin. (3) C. proc. pen., au autoritate de lucru judecat în fața instanței

penale, astfel că, a dispus achitarea inculpatului pentru această faptă.

Împotriva sentinței penale

nr. 1087 din 10 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București au declarat

apel inculpații J.D. și D.F., partea civilă SC T. Timișoara și P.N.A.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului,

parchetul a criticat sentința instanței de fond, arătând că în mod greșit a

fost soluționată cauza cu lipsă e procedură cu partea civilă Ministerul

Finanțelor, au fost aplicate greșit dispozițiile art. 334 C. proc. pen., greșit

au fost aplicate pedepsele complementare, în mod greșit a fost achitat

inculpatul J.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.; greșit au

fost confiscate sumele de 190.00 dolari S.U.A. de la inculpata D.F. și

1.500.000 lei de la inculpatul J.D., greșit au fost individualizate pedepsele

pentru infracțiunile prevăzute de art. 248

1

C. pen. și art. 254 C.

pen.

În apelul său, inculpatul J.D.

a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru

infracțiunile de luare de mită și în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzută de art. 248

1

C. pen., deoarece nu se face vinovat pentru

aceste fapte.

În motivarea apelului său,

inculpata D.F. a criticat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care

a fost trimisă în judecată și a solicitat să se țină cont de prevederile art.

19 din O.G. nr. 43/2001 în stabilirea pedepsei ce i se va aplica.

Apelanta a arătat că a avut

o atitudine sinceră și datorită declarațiilor pe care le-a dat s-a putut ajunge

la soluționarea cauzei.

SC T.A. Timișoara a

solicitat condamnarea inculpatului J.D., pentru infracțiunea prevăzută de art.

246 C. pen. și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.

Prin decizia penală nr. 121

din 19 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile

declarate de P.N.A. și inculpata D.F., a desființat în totalitate sentința

penală nr. 1087/2003 a Tribunalului București, secția I penală și rejudecând în

fond a decis următoarele:

pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei pentru inculpata D.F. din

infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 în infracțiunea continuată de trafic de influență, prevăzută de art.

257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a

condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art.

19 din O.U.G. nr. 43/2001.

În baza art. 26, raportat la

art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a

condamnat-o pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în

condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2001.

A interzis inculpatei pe

timp de 5 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea,

adică 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen.

pen., schimbă încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul J.D. din

infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, text în baza

căruia l-a condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1)

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul J.D.

la 12 ani închisoare, dispunând totodată, degradarea militară.

A interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp

de 5 ani.

În baza art. 248, raportat

la art. 248

1

C. pen., a condamnat același inculpat la 9 ani

închisoare interzicându-i, totodată, exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe

inculpatul J.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul J.D. va executa pedeapsa de 12 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

și degradarea militară.

S-a făcut aplicarea pentru

ambii inculpați a art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la

25 octombrie 2002 la zi, pentru inculpata D.F. și de la 18 noiembrie 2002 la zi

pentru inculpatul J.D.

În baza art. 19 din Legea

nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul J.D. suma de 188.000 dolari S.U.A.,

iar de la inculpata D.F. suma de 2000 dolari S.U.A. și a obligat inculpații la

plata echivalentului în lei la cursul B.N.R., la data executării, către statul

român.

A fost menținut sechestrul

asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului J.D.

identificate în procesele verbale încheiate în cursul urmăririi penale la data

de 20 noiembrie 2002 și respectiv la 25 noiembrie 2002.

S-a luat act că Ministerul

Agriculturii și Alimentației nu s-a constituit parte civilă.

De asemenea, au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă SC T.A. Timișoara

și de inculpatul J.D.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

În cadrul procesului de

privatizare, în anul 2000, SC J. S.A. Jimbolia a fost scoasă la vânzare pentru

a fi privatizată, întregul pachet de acțiuni (365.123 – valoare nominală 25.000

lei) fiind deținut de Ministerul Agriculturii.

Societatea sus-arătată mai

deținea în proprietatea sa și un teren de 314.763 mp.

În anul 2000 inculpata D.F.

deținea funcția de director al unității S. din cadrul D.G.D.R. din cadrul

Ministerului Agriculturii și Alimentației fiind reprezentantul ministerului în

A.G.A. la SC J. S.A.

Inculpatul J.D. deținea

funcția de director general al D.G.E.R.B. din același minister.

Ambii inculpați făceau parte

din diferite comisii de privatizare ale unor societăți agricole, fiind numiți

prin ordin al ministrului, inclusiv din comisia de privatizare a SC J. S.A.

Jimbolia, inculpatul J.D. fiind președintele comisiei.

În luna august 2000, numitul

F.R. care era director la SC J. S.A. Jimbolia a luat legătura cu inculpata D.F.

și i-a comunicat că reprezentanții unei societăți agricole, C.G. și S.V. sunt

interesați de achiziționarea pachetului de acțiuni de la SC J. Jimbolia.

Inculpata D.F. i-a vorbit

inculpatului J.D. despre faptul că cei doi cetățeni italieni aveau o ofertă

serioasă, în privatizarea societății, având experiența în domeniul agricol și

intenționând să investească în România.

Cu această ocazie,

inculpatul J.D. i-a spus inculpatei că pentru a asigura câștigarea licitației

în favoarea italienilor aceștia ar trebui să ofere suma de 100.000 dolari S.U.A.,

fără să facă vreo precizare cu privire la persoana la care va ajunge banii, dar

a lăsat să se înțeleagă că prin intermediul său banii vor ajunge la cei care

decideau vânzarea acțiunilor.

Inculpata D.F. a luat

legătura cu martorul F.R. și i-a transmis că pentru a câștiga licitația vor

trebui să dea suma de 100.000 dolari S.U.A.

La rândul său, F.R. a luat

legătura cu cetățenii italieni care, considerând că este un lucru obișnuit în

România, au acceptat să plătească suma.

În luna octombrie 2000 F.R.,

C.G. și S.V., împreună cu martora O.O. (interpreta italienilor) s-au deplasat

la București pentru a cumpăra caietul de sarcini. Cu această ocazie, F.R. i-a

transmis inculpatei D.F. acceptul italienilor, iar aceasta i-a confirmat acest

aspect inculpatului J.D.

După această primă discuție,

inculpatul J.D. i-a cerut inculpatei să transmită celor doi investitori că pe

lângă suma de 100.000 dolari S.U.A., ar mai fi necesară suma de 20.000 dolari S.U.A.,

bani care trebuiau dați cu același scop.

J.D. a motivat această nouă

cerere, prin aceea că un anume F. insista pe lângă ministrul agriculturii

pentru a influența vânzarea pachetului de acțiuni de la SC J. Jimbolia către

firma concurentă SC T.A. Timișoara.

Inculpata D.F. s-a întâlnit

cu martorul F.R. la un popas turistic între Dej și Baia Mare unde i-a comunicat

noile pretenții ale inculpatului J.D. și motivarea acestora.

La data de 23 octombrie

2000, cu o zi înainte de a se împlini termenul pentru depunerea ofertelor

tehnice și financiare cetățenii italieni, însoțiți de martorii F.R., O.O., H.A.

și P.B. s-au deplasat la Ministerul Agriculturii pentru a plăti prima sumă

solicitată.

Din biroul ei, inculpata D.F.

l-a sunat pe inculpatul J.D., spunându-i că poate să-i aducă banii. Acesta,

vizibil iritat, i-a cerut inculpatei să meargă la locuința ei și să primească

acolo suma de 100.000 dolari S.U.A., urmând să se întâlnească mai târziu la un

restaurant.

În aceste condiții inculpata

i-a invitat pe investitori și persoanele care îi însoțea la locuința ei, unde a

primit 100.000 dolari S.U.A., după care s-au deplasat la restaurantul P.,

indicat de inculpatul J.D.

La acest local a venit mai

târziu și inculpatul, care a discutat cu P.A. despre conținutul dosarului

pentru privatizare, indicându-i ce acte mai lipsesc din dosar.

În aceeași zi inculpata a

luat banii de acasă și i-a predat, la birou, inculpatului J.D., fapt dovedit și

de listing-ul convorbirilor telefonice.

Conform înțelegerii avute la

restaurantul P. cu J.D., P.B.A. a depus dosarul de ofertă incomplet, pe data de

24 octombrie 2000, iar restul actelor au fost procurate și depuse ulterior

termenului limită de dispunere a ofertelor, prin intermediul inculpatei D.F.

Trebuie subliniat faptul că plicurile cu oferte au fost ridicate de inculpatul J.D.

de la Direcția Privatizare, el având controlul asupra acestora.

Înainte de începerea

negocierilor, inculpata D.F. a primit a doua tranșă de bani, respectiv 20.000 dolari

S.U.A., pretinsă de J.D., pe care i-a predat inculpatului J.D., de față fiind

și martora E.M.E.

La data de 31 octombrie 2000,

au început negocierile cu SC S.G. S.R.L., SC T.A. SRL pentru vânzarea

pachetului de acțiuni a Societății J. Cu această ocazie, invocându-se lipsa

unor documente în oferta de privatizare SC T.A. Timișoara a fost exclusă de la

negocieri. Societatea agricolă S.G. a fost acceptată pentru negocieri, deși,

așa cum s-a mai arătat, o serie de documente fuseseră depuse de reprezentanții

acestei societăți după împlinirea termenului, la propunerea și cu acceptul

inculpatului J.D.

Este evident faptul că

Societatea Agricolă S.G. a fost favorizată în cadrul procesului de privatizare.

După primele ședințe de

negociere directă, reprezentanții societății S.G. au făcut mai întâi o ofertă

de 5000 lei/acțiune și apoi 8000 lei/acțiune. Anticipând evoluția negocierilor,

inculpatul J.D. i-a cerut inculpatei D.F. să-i pretindă lui C.G. suma de 70.000

dolari S.U.A. pentru a se fixa o valoare de 15.000 lei/acțiune, cu 10.000 lei

mai puțin pe acțiune decât valoarea nominală stabilită la 25.000 lei.

Prin cumpărarea acțiunilor

la valoarea de 15.000 lei, investitorii italieni făceau o economie de 140.000 dolari

S.U.A., astfel că puteau să renunțe la jumătate (70.000 dolari S.U.A.), în

favoarea președintelui comisiei, inculpatul J.D.

Inițial cetățenii italieni

au refuzat să mai dea vreo sumă, dar în cele din urmă au acceptat.

Astfel, pe data de 7

noiembrie 2000, a fost stabilit prețul de 15.000 lei/acțiune, iar pe data de 9

noiembrie 2000 s-a încheiat procesul-verbal final de negociere.

La data de 10 noiembrie 2000

inculpații D.F. și J.D. s-au deplasat împreună cu avionul de la București la

Cluj-Napoca și s-au întâlnit la restaurantul M. cu F.R. care le-a adus banii

pretinși anterior. Banii au fost dați inculpatei D.F. într-un separeu al

localului respectiv, iar în ziua de 13 noiembrie 2000, aceasta a înmânat

întreaga sumă (70.000 dolari S.U.A.) inculpatului J.D., în biroul acestuia.

Este de subliniat faptul că

după încheierea negocierilor, Comisia de privatizare a întocmit un act prin

care propunea Comitetului de coordonare a activității de privatizare două

variante: fie continuarea negocierilor peste suma de 15.100/acțiune, fie

încheierea contractului de vânzare la nivelul acestei sume. În final ministrul

agriculturii a aprobat cea de-a doua variantă.

Situația de fapt reținută de

Curtea de apel are la bază declarația inculpatei D.F. și declarațiile

martorilor F.R., S.V., P.B.A., H.A. și O.O.

Împotriva deciziei penale

nr. 121 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

au formulat recurs P.N.A., partea civilă SC T.A. S.A. și inculpații D.F. și J.D.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, P.N.A. a invocat

motivele de recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 17

1

C. proc. pen., criticând faptul că la stabilirea încadrării juridice a faptei

prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248

1

din același

cod, reținută în sarcina inculpatului J.D., nu s-a făcut referire și la

dispozițiile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și că în mod greșit s-a

dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen.

Recursul declarat de partea

civilă SC T.A. SA Timișoara nu a fost motivat.

Inculpata D.F. a criticat

decizia recurată considerând-o netemeinică și nelegală întrucât Curtea de apel,

în lipsa apelului parchetului a creat inculpatei o situație mai grea în propria

cale de atac, arătând că deși pedeapsa aplicată a fost mai mică decât cea a

instanței de fond, individualizarea judiciară a acesteia este greșită, neținând

seama de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000.

A solicitat, de asemenea,

redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele personale, precum

și atitudinea de recunoaștere a ei.

Inculpatul J.D. a criticat

hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel, invocând motivele

prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 12 și 17

1

C. proc. pen.

și a solicitat casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond pentru a avea posibilitatea să-și formuleze și să administreze

noi probe în apărare.

De asemenea, a solicitat, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. și în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 248

1

C. pen.

Examinând hotărârile atacate

în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursurile declarate de P.N.A. și inculpații D.F. și J.D. sunt fondate, iar

recursul declarat de partea civilă SC T.A. SA Timișoara este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

parchetului

Atât instanța de fond cât și

cea de apel au omis, într-adevăr să raporteze infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor publice în formă calificată, reținută în sarcina

inculpatului J.D., la dispozițiile legii speciale, respectiv, art. 17 lit. d)

din Legea nr. 78/2000.

Expunerea situației de fapt

relevă că inculpatul a comis această infracțiune după intrarea în vigoare a

acestui act normativ, astfel că, în mod corect trebuie ca infracțiunea

prevăzută în C. pen., să se raporteze la legea specială, și anume art. 17 lit.

d) din Legea nr. 78/2000.

Primul motiv de recurs al

parchetului nu poate fi primit, cel referitor la greșita achitare a

inculpatului J.D., pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art.

246 C. pen.

Instanța de fond a dispus și

ce cea de apel a menținut achitarea pentru această infracțiune, cu motivarea că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții

legale „Hotărârea definitivă a instanței civile asupra unei împrejurări ce

constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru

judecat în fața instanței penale.”

A fost invocată sentința

civilă nr. 4558 din 31 mai 2001 a Tribunalului București, secția comercială,

hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost soluționată

acțiunea SC T.A. SRL în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și

Alimentației, A.D.S., SC J. SA și SC A.S.G.

Obiectul acțiunii a vizat

constatarea nelegalității procedurii de negociere desfășurată de Comisia de

evaluare a ofertelor depuse în vederea vânzării-cumpărării de acțiuni emise de J.

SA, ca urmare a încălcării prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr.

219/1998 și ale art. 16, 17 și 19 alin. (5) din H.G. nr. 216/1999.

Tribunalul București, prin

sentința menționată, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă.

În penal, instanța fondului

s-a prelevat de soluția dispusă de instanța civilă și a stabilit că aceasta

constituie o chestiune prealabilă, în sensul art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

În mod legal instanța de

fond și apoi cea de apel, soluționând acțiunea penală au dispus și, respectiv,

menținut achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

De altfel, SC T.A. SRL a

fost exclusă din faza preselecției ofertelor pentru că nu îndeplinea condițiile

legale de înscriere.

inculpatei D.F.

Aceasta a solicitat

admiterea recursului, considerând că instanța de apel, în lipsa apelului

parchetului, i-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, arătând că,

deși pedeapsa aplicată este mai mică decât la fond, individualizarea acesteia

este greșită, pentru că a omis aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr.

78/2000.

A solicitat redozarea

pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.

Inculpatei i-au fost

aplicate două pedepse, de câte 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea

nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, respectiv 6 ani închisoare.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26. raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr.

43/2002.

Pedepsele aplicate sunt

nejustificat de mari în raport de împrejurările în care au fost săvârșite

faptele și ținând cont de persoana inculpatei.

Aceasta, după o primă

perioadă de negare a faptelor, încă din faza de urmărire penală, a revenit,

adoptând o conduită procesuală sinceră. Ea a recunoscut faptele, a oferit

detalii asupra împrejurărilor concrete în care acestea s-au comis și a ajutat

efectiv și substanțial organele judiciare la procesul de stabilire a adevărului

în cauza de față.

La aceasta se adaugă

conduita generală bună a inculpatei, persoană cu reale capacități profesionale,

caracterizată pozitiv în familie și societate.

Făcând o mai judicioasă

aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., urmează a se reduce

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19

din O.U.G. nr. 43/2002, la 3 ani închisoare și de la 6 ani închisoare. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 la 3

ani închisoare, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., inculpata să

execute 3 ani închisoare.

inculpatului J.D.:

Invocând drept temei al

recursului prevederile art. 385

9

pct. 18, 12 și 17

1

C.

proc. pen., inculpatul pretinde că instanțele au comis grave erori în

stabilirea situației de fapt, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

vreunei infracțiuni, ceea ce a determinat o greșită aplicare a legii. Pentru

aceasta, solicită, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) și c) C.

proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe cale de

consecință:

- în principal, rejudecarea

cauzei de către instanța de fond, pe baza administrării unui probatoriu complet

sau

- achitarea inculpatului.

Recursul declarat este

întemeiat și urmează a fi admis pentru alte motive, ce se vor arăta în

continuare.

În privința infracțiunii de

trafic de influență, prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea constată că inculpatul în mod

greșit a fost condamnat pentru această infracțiune.

Probele administrate în

cauză nu creează convingerea că inculpatul a comis fapta. S-a reținut că, în

două rânduri, împreună cu coinculpata D.F. a primit de la reprezentanții SC A.S.G.

SRL sumele de 100.000 dolari S.U.A. și, respectiv, 20.000 dolari S.U.A.

Depozițiile date de martorii

F.R., S.V., P.B.A., H.A., O.O. relevă că sumele de bani au fost înmânate

personal inculpatei D.F., cea care s-a prevalat de poziția și influența sa în

rândul membrilor comisiei de privatizare din cadrul Ministerului Agriculturii.

Nu rezultă cu certitudine

din ansamblul probator că sumele de bani primite de această inculpată au ajuns

efectiv în posesia coinculpatului J.D.

Acesta a negat permanent

vreo înțelegere cu ofertanții sau cu inculpata D.F.

Referirile la participația

inculpatului J.D., cu excepția depozițiilor coinculpatei, sunt indirecte,

nerelevante, astfel că, nu se poate reține vinovăția sa sub aspectul comiterii

infracțiunii de trafic de influență, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va fi achitat

pentru această faptă.

Inculpatul J.D. se face

vinovat însă de săvârșirea celorlalte două infracțiuni: abuz în serviciu în

formă continuată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 248

1

C.

pen., cu reținerea dispozițiilor art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și luare

de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000.

Cert este că, după primirea

primelor sume de bani de câte 100.000 dolari S.U.A. și, respectiv, 20.000 dolari

S.U.A. de către inculpata D.F., inculpatul J.D. a pretins și primit prin

intermediul acesteia suma de 70.000 dolari S.U.A. de la reprezentanții firmei

ofertante SC A.S.G. SRL pentru a accepta vânzarea acțiunilor SC J. la un preț

sub valoarea nominală, faptă care întrunește elementele constitutive ale celor

două infracțiuni menționate mai sus.

Sub acest aspect, probele

administrate în cauză au demonstrat următoarele:

- atât inculpatul cât și

coinculpata D.F. erau persoane cu poziții influente în cadrul Ministerului

Agriculturii;

Astfel, J.D. era membru în

Comitetul de coordonare al activității de privatizare și președintele Comisiei

de negociere de vânzare a pachetului de 100 % a SC J. SA Jimbolia, iar

inculpata D.F., membră în cea de-a doua comisie și reprezentantă a M.A.A. în

Consiliul de Administrație.

- relațiile bune dintre cei

doi inculpați erau notorii;

- după prima întâlnire

dintre D.F. și reprezentanții firmei italiene cât și a SC J. Jimbolia, când s-a

primit suma de 100.00 dolari S.U.A., inculpatul J.D. a acceptat să se

întâlnească în această formație la Restaurantul P. din București unde,

împotriva tuturor regulilor de deontologie profesională, i-a sfătuit pe aceștia

cum să procedeze, creindu-le din start o poziție favorizantă;

- a acceptat în calitatea

oficială pe care o avea, depunerea dosarului incomplet și a primit acte după

data limită a depunerii ofertelor;

- implicarea este evidentă

și suficient probată în privința pretinderii și primirii sumei de 70.000 dolari

S.U.A. pentru un scop ilicit, bine determinat: acceptarea scăderii prețului pe

acțiune de la 25.000 lei la circa 15.000 lei, lucru pe care l-a transmis

ofertanților firmei italiene;

- întâlnirea din 10

noiembrie 2000 a lui J.D. însoțit de D.F. într-un loc discret, separeul

Restaurantului M. de la Cluj-Napoca cu martorul F.R., cel care le-a adus suma

de 70.000 dolari S.U.A., bani primiți mai întâi de D.F. care, apoi i-a remis

lui J.D.;

- drumul în acel loc a fost

făcut special de inculpatul J.D. împreună cu D.F., ei plecând și revenind în

București cu avionul;

- suma de 70.000 dolari S.U.A.

reprezintă jumătate din cei 140.000 dolari S.U.A. cât au câștigat

reprezentanții firmei italiene ca urmare a acceptării din partea inculpatului J.D.

să scadă prețul per/acțiune de la 25.000 lei la 15.000 lei.

- prejudicierea M.A.A. prin

acceptare a acestui preț a fost stabilită fără echivoc prin raportul de

expertiză financiar – contabilă, act care a concluzionat că prețul per acțiune

a fost nejustificat propus și acceptat.

- studiul de analiză și

evaluare a societății J. Jimbolia a stabilit că valoarea unei acțiuni la

momentul vânzării era real cuprinsă între 66.803 și 81.187 lei.

Toate acestea la care se

adaugă declarațiile constante ale inculpatei D.F. demonstrează că inculpatul J.D.,

ajutat de coinculpata D.F., a primit suma de 70.000 dolari S.U.A. pentru a

scădea nejustificat prețul per acțiune la vânzarea SC J. Jimbolia, favorizând

în acest fel cumpărătorul.

El nu numai că avea puterea,

prin dubla sa calitate, să influențeze mersul negocierilor și, în final,

vânzarea acțiunilor la un preț inferior, dar a și făcut-o.

Din declarațiile de la dosar

rezultă că inculpatul conducea efectiv ședința și purta negocierile, el fiind

cel mai interesat în stabilirea unui preț de vânzare cât mai mic.

În acest fel a determinat

producerea unui prejudiciu în dauna M.A.A. în sumă de 11.550.666.000 lei.

Cu privire la

imposibilitatea administrării unor probe propuse în apărare este de remarcat

faptul că inculpatul, a beneficiat permanent de serviciile unor apărători aleși

care aveau posibilitatea să formuleze cereri și să propună probe în toate

fazele procesului penal.

Curtea constată că probele

administrate sunt relevante și că ele demonstrează gradul de participare și

vinovăția inculpatului J.D. sub aspectul reținerii infracțiunii de luare de

mită și abuz în serviciu contra intereselor publice, astfel că nu se justifică

casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței de

fond.

Recursul său urmează a fi

admis sub aspectul individualizării pedepsei.

Reținându-se numai cele două

infracțiuni, constatând că luarea de mită se referă la suma de 70.000 dolari S.U.A.,

având în vedere tabloul personalității inculpatului, persoană cu o carieră de

excepție, cu o conduită foarte bună în plan profesional, social și de familie,

pedepsele aplicate urmează a fi reduse astfel:

- pentru infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr.

78/2000 de la 12 ani închisoare la 4 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de

abuz în serviciu, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de

art. 248 C. pen., raportat la art. 248

1

C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248

1

C. pen., și

art. 17 lit. d) din O.U.G. nr. 78/2000, text de lege în baza căruia îl va

condamna la 5 ani închisoare.

Urmează să confiște de la

acest inculpat suma de 70.000 dolari S.U.A. cu obligarea la plata în echivalent

în lei și să mențină sechestrul asigurător în limita acestei sume.

Recursul T.A., nemotivat și

examinat din oficiu, va fi respins pentru motivele dezbătute la recursul

parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de P.N.A. și inculpații D.F. și J.D. împotriva deciziei penale nr. 121/ A din

19 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată sub

aspectul greșitei condamnări a inculpatului J.D., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 6 din Legea

nr. 78/2000, greșitei încadrări juridice a infracțiunii prevăzută de art. 248

C. pen., raportat la art. 248

1

din același cod, greșitei

individualizări a pedepselor aplicate inculpaților J.D. și D.F. și confiscării

sumelor.

Descontopește pedepsele

rezultante aplicate inculpaților și le repune în individualitatea lor după cum

urmează:

Pentru inculpatul J.D.

- 9 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 12 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu degradarea militară a inculpatului și interzicerea

exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp

de 5 ani;

- 9 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 248

1

C. pen.,

și interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pe timp de 5 ani;

Pentru inculpata D.F.

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din

O.U.G. nr. 43/2002;

- 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002 și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

Modifică pedepsele aplicate

inculpaților, după cum urmează:

Pentru inculpatul J.D.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 248 C.

pen., raportat la art. 248

1

din același cod, în infracțiunea

prevăzută de art. 248, raportat la art. 248

1

C. pen. și art. 17 lit.

d) din Legea nr. 78/2000, texte în baza cărora îl condamnă pe inculpat la 5 ani

închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000, privind suma de 70.000 dolari S.U.A., de la 12 ani

închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C.

pen., inculpatul J.D. va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.

Înlătură pedeapsa prevăzută

de art. 67 C. pen., privind degradarea militară.

Menține achitarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Confiscă de la inculpat suma

de 70.000 dolari S.U.A., prin obligarea acestuia la plata echivalentului în lei

la cursul B.N.R. la data executării, către statul român și menține sechestrul

asigurator în limita acestei sume.

Menține dispozițiile art. 71

și art. 64 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului J.D., timpul arestării preventive de la 18 noiembrie 2002 la 7

ianuarie 2005.

Pentru inculpata D.F.

Reduce pedepsele aplicate

inculpatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 257 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr.

43/2002 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, de la 6 ani

închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C.

pen., inculpata D.F. va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Confiscă de la inculpată

suma de 118.000 dolari S.U.A. prin obligarea acesteia la plata echivalentului

în lei la cursul B.N.R. la data executării, către statul român.

Menține dispozițiile art. 71

și art. 64 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei D.F., timpul arestării preventive de la 25 octombrie 2002 la 7

ianuarie 2005.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei penale nr. 121/ A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă SC T.A. SA împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurenta parte

civilă să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 ianuarie 2005.