ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2166/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2166/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 196/ D din 13 aprilie 2007, pronunțată

de Tribunalul Bacău,

în dosarul nr. 5460/2005, s-a dispus în temeiul

alt.

11 pct. 2lit. a) raportat la alt. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea

inculpaților:

S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor: asociere in vederea săvârșirii

de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la alt. 17

lit. b) din Legea nr. 78/2000; luare de mita, prevăzută de art. 254 alin. (2)

C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea alt.

41 alin. (2) C. pen. (opt acte de luare de mita); înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (2) și (5) C. pen. și abuz in serviciu contra intereselor publice

prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248

1

C. pen., cu

aplicarea alt. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 si art. 41 alin. (2) C. pen.

L.L.I., pentru săvârșirea infracțiunilor:

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2)

C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

complicitate la luare de mita, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

254 alin. (2) C. pen., raportat la alt. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte de luare de mita); participație

improprie la fals în declarații prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat

la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art.

41 alin. (2) C. pen. (patru acte); fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (patru acte); uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru

acte).

I.V.D., pentru săvârșirea infracțiunilor: asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la

art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; complicitate la luare de mita, prevăzută

de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat

la art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(opt acte de luare de mita).

În temeiul art. 21 C. pen., s-a luat act ca partea vătămata B.V. a

decedat.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ.,

s-au respins pretențiile civile ale pârtilor civile S.C. si R.I.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ.,

s-a luat act ca părțile vătămate M.O., F.M., G.C., G.M., S.I., R.G., I.D., P.M.

si succesorul legal al părții vătămate decedate T.

M.; numita T.M. si Consiliul Local Bacău nu s-au constituit

parți

civile în cauza.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a

dispus ridicarea sechestrului

asigurător instituit asupra

bunurilor mobile și bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului S.D.;

prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005 și adusă la îndeplinire în

conformitate cu procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data

de 22 iunie 2005

și, punerea la dispoziția

acestuia a bunului sechestrat.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrelor

asigurătorii. S-a luat act ca inculpații au fost asistați de apărători aleși.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut

faptul că prima infracțiune reținută în

sarcina tuturor celor 3

inculpați, respectiv

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000,

constând în aceea că inculpatul S.D. în

îndeplinirea

funcției de autoritate publică cu responsabilități în buna

funcționare

a administrației publice

locale; a inițiat constituirea unei asocieri în

scopul săvârșirii unor fapte de corupție; care au adus atingere unor

activități de interes public, patrimoniului

municipalității, drepturilor

cetățenilor și punerea în aplicare a

legilor; asociere la care au participat și ceilalți doi inculpați, nu are

constituite elementele constituite ale acestei infracțiuni.

Dispozițiile legale care reglementează săvârșirea infracțiunii de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv art. 323 C. pen.,

explică prin conținutul său în mod expres și neechivoc în ce constă latura

obiectivă a acestei infracțiuni, Astfel, inițierea

constituirii unei asocieri în vederea săvârșirii uneia sau a mai multor

infracțiuni, constă în efectuarea unor acte materiale să pregătească

și să determine constituirea unei astfel de

asocieri, așa cum ar fi de

exemplu: comunicarea ideii de a constitui

asocierea, propunerea adresată unor persoane de a intra în asociere,

organizarea întrunirii de constituire, etc. sau altfel spus asocierea se

realizează

prin acțiune a fiecărei dintre

persoanele care înțelege să-și alăture

eforturile și presupune un

consens neechivoc, o înțelegere stabilită între acele persoane de a se asocia,

de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, pentru

săvârșirea unor sau a mai multor infracțiuni.

În speță, analizând acest text de lege, prin prisma acuzațiilor aduse

de parchet, tribunalul a apreciat că toate susținerile D.N.A.-ului, referitoare

la elementul material al acestei infracțiuni,

constituie

obligații impuse de lege administrației publice locale, de

legile

fondului funciar și normele de aplicate ale acestora și nicidecum acțiuni de

natuci a constitui elementul material al infracțiunii de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni.

Strategia reținută de D.N.A că, circumscriindu-se unor acțiuni

concrete prin care cei trei inculpați s-au

asociat pentru a săvârșiri

infracțiunile reținute în sarcină, reprezintă

practic activități exercitate în virtutea atribuțiilor de serviciu și care

oricum ar fi analizat, conduc spre una și aceeași concluzie, activitatea

desfășurată de cei trei inculpați este conformă Legii nr. 215/2001, privind

administrația publică locală, aprecierile D.N.A de genul „a transformat pe

inculpatul L.L.I. într-un bun și fidel

executant;

sau „interesul” inculpatului S.D. care s-a

dovedit și prin menținerea în

funcție a inculpatului I.V.D.; și neanalizate din punct de vedere juridic așa

cum ar fi fost

corect, confirmă tocmai

acest aspect; după cum de altfel rezultă din

analiza actelor normative

aplicate în cauză:

- delegarea, și respectiv exercitarea

atribuțiilor delegate s-au

efectuat în temeiul

dispozițiilor art. 61 alin. (2) din Legea nr.

215/2001

potrivit cărora viceprimarul este subordonat primarului și

înlocuitorul

de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale;

- acuzația reținută în sarcina lui D.S.

în sensul

că a procedat la desemnarea lui L.L.I. și I.V.D.

ca membri în Comisia pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor a mun. Bacău este lipsită de fundament în condițiile în care

dispozițiile art. 12 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar instituie

exclusivitatea constituirii prin ordin a comisiilor locale în favoarea, acesta

fiind cel sub

conducerea căruia

funcționează și comisiile județene ce au rolul de

a îndruma și controla

activitatea comisiilor locale.

- menținerea inculpatului I.V.D. în funcția de șef

al S.C.F.F. nu poate constitui element

material

al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu atât mai

mult cu cât, din probele administrate în fața instanței de judecată

(depozițiile martorilor funcționari în cadrul Primăriei Bacău, I.V.D. era un

exemplu de profesionalism. A.L., subaltern al inc. I.V.D. declara; „I.V.D., ca

și funcționar în cadrul acestui serviciu, a fost un model de corectitudine, a

respectat legea și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu. Rămânea după orele de

program, studia

legile, și eram informați

cu privire al modificările legislative”

;

- coordonarea asocierii reținută de către D.N.A. în sarcina lui D.S. și

probată, în viziune a acestora, de depoziția martorului P.D., secretarul

Primăriei Bacău care, în fața procurorilor D.N.A. ar fi afirmat” L.L.l. era

omul de încredere al lui S.D., iar I.V.D. „nu poate fi reținută în condițiile

în care, în fața instanței de judecată, același martor P.D. a declarat; „ ..

îmi mențin parțial declarațiile date în cursul cercetărilor penale. O parte din

declarație mi-a fost dictată, motiv pentru care mi-o retractez. Niciodată cei

trei inculpați nu mi-au creat impresia că s-au constituit într-un grup

organizat în vederea comiterii de infracțiuni. ...

când m-am referit la

faptul că I.V.D. era executantul, iar L.L.I. omul

de încredere, m-am referit la faptul că I.V.D. își îndeplinea în mod conștiincios

atribuțiile de serviciu. ... nu am dat niciodată declarații de constituire de

parte civilă sub o asemenea presiune. ... niciodată inc. S.D. nu mi-a cerut să

fac ceva împotriva legii. a existat o temere când am dat

declarație întrucât se anunțase deja pe post că

aș avea calitatea de

învinuit în dosarul S.D.”.

- primirea și exercitarea prin delegare de atribuții ale Primarului

Mun. Bacău de către L.L.I. constituie, nu element material al infracțiunii

prevăzute și pedepsite de art. 322 C. pen., ci obligații impuse de Legea nr.

215/2001, legea administrației publice locale;

- identificarea de către L.L.I. de persoane care au solicitat cu mulți

ani în urmă reconstituirea dreptului de proprietate, proba acestui fapt

reprezentând-o declarațiile martorilor G., nu poate fi reținută în sarcina

acestuia în condițiile în care, în fața instanței de judecată, G.M. declară: „nu-mi

mențin declarațiile date în cursul cercetărilor penale. soțul meu s-a ocupat de

întocmirea dosarului pentru reconstituirea dreptului de proprietate și el a

făcut toate demersurile.”;

- faptul că L.L.I. a fost membru în

Comisia de

aplicare a legilor fondului funciar nu poate

constitui elementul material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni de reținut în sarcina acestuia în condițiile în care, numirea

membrilor Comisiei locale este atributul exclusiv al Prefectului;

- identificarea de către I.V.D. a

persoanelor care

formulaseră cu mulți ani în urmă cereri

pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi reținută în sarcina

acestuia ca reprezentând elementul material al infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 323 C. pen., ci doar ca o

respectare a sarcinilor de

serviciu în condițiile în care, conform fișei

postului, șeful serviciu cadastru are, printre atribuții, obligația

selecționării și analizării cererilor depuse de cetățeni potrivit prevederilor Legii

nr. 18/1991 și Legii nr. 44/1994 în vederea reconstituirii sau constituirii

dreptului de proprietate asupra terenurilor;

- faptul că I.V.D. a fost membru al Comisiei de aplicare a legilor

fondului funciar nu poate fi reținut în sarcina

acestuia drept element material al infracțiunii prevăzută și pedepsită

de art. 323 C. pen., în condițiile în care,

numirea membrilor Comisiei

locale este atributul exclusiv al Prefectului,

executarea ordinului prefectului nefiind facultativă, ci obligatorie.

celor 3 inculpați, respectiv

în sarcina inculpatului S.D.

a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(opt acte), iar în sarcina inculpaților L.L.I. și I.V.D., a infracțiunilor de

complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2)

C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2)

C. pen., tribunalul a apreciat de asemenea că nu sunt întrunite elementele

constituite ale acestor infracțiuni.

Infracțiunea de luare de mită are conținuturi alternative, putându-se

realiza sub aspectul elementului material, fie printr-o acțiune fie printr-o

inacțiune. În oricare dintre modalitățile prevăzute

de lege se comite această infracțiune, ea trebuie să aibă ca obiect,

bani

sau alte foloase și trebuie să fie necuvenite, adică făptuitorul să nu fie

îndreptățit a le primi. În același timp, banii sau foloase, trebuie să fie

pretinse, primite, cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care

făptuitorul se angajează să o aibă, adică pentru îndeplinirea, neîndeplinirea

sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ori

pentru efectuarea unui act

contrat acestor

îndatoriri. Mai mult decât atât acțiunea făptuitorului,

trebuia să fie

anterior îndeplinirii, neîndepliniri activității pentru a cărui îndeplinire,

neîndeplinire făptuitorul, privește bani sau alte foloase; iar actul pentru a cărei

îndeplinire, neîndeplinire funcționarul pretinde, primește bani sau alte

foloase să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu, adică să fie un act

privitor la îndatoririle sale de serviciu, această ultimă cerință fiind de o

importanță hotărâtoare pentru existența

infracțiunii de luare de mită

și respectiv complicitate la luare de

mită.

Prin actul de sesizare al instanței, deși D.N.A.-ul a definit corect

infracțiunea de luare de mită ascultând că „luarea de mită este o infracțiune

instantanee, ea se consumă în momentul pretinderii

ori al primirii banilor sau altor foloase, oh a acceptării propunerii

ori

respingerii acesteia; infracțiunea se epuizează în momentul în care

funcționarul corupt primește bunul sau obține folosul cuvenit”, în momentul

descrierii în concret a activității infracționale ce caracterizează aceste

infracțiuni reținute în sarcina celor 3

inculpați,

a prezentat latura obiectivă a infracțiunii de șantaj, pentru

care s-au

efectuat cercetări și s-a pronunțat o soluție, descriind că actele și faptele

comise de cei 3 inculpați realizează elementele

constituite al infracțiunii de luare de mită și complicitate la luare

de mită, rezultatul final fiind beneficiul terenurilor și constrângere a

vânzătorilor

să încheie contractele de vânzare-cumpărare în schimbul unui preț nereal

subevaluat impus de inculpatul S.D. precum și a inculpaților L.L.I. și I.V.D.;

și ca în mod real a existat o violență psihică, o constrângere a titularilor

terenurilor pentru înclinarea imobilelor și

pretinse

impuse de S.D. și pentru existența acestei

constrângeri nu este necesar

ca persoana care a realizat-o să fi fost de față la încheierea contractelor de

vânzare-cumpărare.

Această teorie inedită care conferă practic un cu totul alt conținut

infracțiunii de luare de mită, vine în contradicție cu toate normele legale

care reglementează aceste infracțiuni, precum și cu

întreaga practică în materie, care condiționează clar, concis și fără

echivoc,

situațiile în care ne aflăm în prezenta unei asemenea fapte.

Mai mult decât atât, susținerile D.N.A.-ului, în sensul că „ .. chiar

dacă există o aparență de legalitate privind autentificarea

contractelor de vânzare-cumpărare, consimțământul

vânzătorilor de

a înstrăina terenurile nu a fost liber exprimat” se situează

clar pe

tărâmul dreptului civil secțiunea „contracte”

și nicidecum în sfera

infracționalului, iar motivare a îngăduitoare în

sensul că „notarii

publici care au

autentificat contractele de vânzare-cumpărare nu au

avut viziunea

presiunii psihice exercitate asupra vânzătorilor, astfel că există o aparență

de legalitate a actelor de vânzare-cumpărare. Făcându-se astfel dovada viciului

de consimțământ .astfel este evident că acele contracte sunt nelegale”

confirmă tocmai acest fapt; și anume că ne aflăm

în

varianta clasică a unor acte juridice civile, unde vânzătorul cere un

preț de el apreciat, cumpărătorul oferă de

asemenea un preț de el

apreciat,

între aceștia operează o negociere iar în final se ajunge la un preț unic de

vânzător-cumpărător, la care achiesează cele două

părți.

Toate aceste aspecte și acuzații aduse de D.N.A. celor 3 inculpați,

converg spre ideea că activitatea celor 3 inculpați nu realizează nicicum

conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de

mită și respectiv complicitate la luare de mită, iar analiza fiecărui

act

material în parte reținut în sarcina celor 3 inculpați dovedesc cu

prioritate acest lucru.

Astfel:

Prima modalitate regăsita în cazul S.C. a constat în:

- acțiunea inc. D.S. care, ajutat de

inculpații

L.L.I. și I.V.D., au condiționat neplata

impozitului restant în sumă de 8.627.739 lei datorat de martorul S.C. la D.T.I.

din cadrul Primăriei mun. Bacău, pe perioada 0 ianuarie 1999 - 30 decembrie

2001, de vânzarea de către martor în beneficiul lui S.D. a terenului în suprafață

de 4473 m.p. situat în mun. Bacău, str. Aeroportului, jud. Bacău, inculpații

impunând prețul de cumpărare a terenului la suma de 150.000.000 lei, mult

subevaluat față de prețul real al terenurilor din zonă;

- acțiunea inc. I.V.D. care i-a dictat

martorului

cererea prin care se solicita ca S.C. să fie

scăzut de la plata impozitului întrucât până la data de 31 martie 2000 terenul

s-ar fi aflat în extravilanul mun. Bacău,

- acțiunea inc. S.D. de a pretinde încheierea contractului de vânzare

cumpărare condiționată de neplata

impozitului

datorat, faptă ce constituie în sensul art. 254 C. pen., un

folos

necuvenit din partea inculpatului D.S. Acest folos este și material, apreciază

D.N.A., constând în obținerea terenului la un preț nereal, subevaluat, impus de

S.D. prin L.L.I. și I.V.D.

Mijloacele de probă cu care D.N.A. a înțeles să-și susțină acuzațiile

au fost declarațiile martorilor S.C. și S.A., martori constituiți ulterior

părți civile prin solicitarea sumei de 200.000.000.lei și cu mențiune a expresă

că

nu doresc desființarea contractului de

vânzare-cumpărare încheiat

cu S.D., declarațiile inculpaților date în

faza de urmărire penală și declarațiile funcționarilor din cadrul D.T.I. Locale

fiind înlăturate.

După ce în faza de urmărire penală, S.C.

a

declarat: „S.D. mi-a declarat pe un ton

amenințător dacă nu plătești banii pe impozitați

vând casa la licitație

ca să ai din

ce plăti impozitul ... D.S. nu mi-a spus ce preț îmi oferă pe teren și nici eu

nu l-am întrebat, am mers la L.

L.I. căruia i-am spus: te duci și

negociezi cu omul ca să-i luăm pământul. L.L.I. m-a predat lui I.I. ... acesta

mi-a spus că primesc 150.000.000 lei pentru teren și eu i-am

declarat că prețul este prea mic ... m-am

deplasat la biroul Notarului

Public O.I., aceasta mi-a arătat contractul

de vânzare-

cumpărare care era deja

redactat, m-a întrebat dacă a primit banii și

la răspunsul afirmativ

mi-a cerut să semnez actul, lucru pe care I-

am

făcut ... în mod cert eu am fost obligat să-i vând lui S.D.

terenul ... pentru

că la audiența din februarie 2002 D.S. mi-a spus că dacă nu-i dau terenul o

să-mi vândă casa la licitație pentru achitarea impozitului restant și o să

rămân fără casă”, iar S.A. declara „soțul meu a mers în audiență la primar să

explice că nu datorează nu impozit atât de mare ... la întoarcere a spus că

primarul a afirmat că dacă nu plătește impozitul ne ia casa. Precizez că dacă

ar fi fost un impozit mai mic de 8.600.000 lei, eu și soțul meu am fi plătit

acel impozit și nu vindeam terenu. În faza de judecată S.C. declară „am mers în

audiență la Primarul municipiului și am făcut cunoscut acest lucru (impozit în

cuantum mare). l-am explicat că nu am nicio posibilitate să achit impozitul, iar

acesta și-a

manifestat dorința de a cumpăra

terenul. Îmi era teamă că nu am cu

ce plăti impozitul și am fost de

acord să vând terenul ... am primit 150.000.000 lei ....la acea dată am fost

mulțumit pentru că astfel aveam posibilitatea să îmi plătesc impozitul. Solicit

200.000.000 lei ... întrucât am primit ofertă la acea dată de vânzare cu 15 dolari

S.U.A. m.p. ... nu sunt de acord să se constate nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare”, iar S.A. a declarat „în

timpul

audienței i s-a făcut o

ofertă de cumpărare pentru teren ... nu cunosc

dacă a fost determinat să vândă acest teren sau pur și simplu a fost

acordul soțului meu ... așa cum am arătat mai

sus, soțul meu a mers

la primărie cu intenția de a renunța la teren și

chiar i-a spus primarului că vrea să scape de acest teren ... nu vreau să se

anuleze contractul, dar aș vrea să primesc o diferență de bani, respectiv

200.000.000 lei. Am acceptat să vând terenul

inculpatului

S.D. întrucât nu găseam cumpărători pentru că fiecare voia loc de casă ... așa

cum am arătat m-am bucurat că am

scăpat de teren ... în momentul în care

soțul meu a primit

150.000.000 lei, am

discutat cu soțul meu pe marginea prețului dar

nu am stabilit prețul

care ni s-ar fi cuvenit și m-am bucurat că am

scăpat

de teren ... soțul meu a purtat discuții cu S.D.

numai în cadrul

audiențelor (publice s.n.) de la sediul Primăriei. Nu

solicit ca inculpații să fie condamnați pentru faptele pentru care au

fost trimiși în judecată, dar vreau să primesc

despăgubiri”.

Cu privire la situația de fapt legată de stabilirea impozitului pe

teren în sarcina soților S., au fost audiați funcționari din cadrul D.T.I.

Locale, unul dintre aceștia, respectiv F.V., declarație la dosar instanță,

învederând următoarele: „s-a solicitat de către S.C.

scutirea de la plata impozitului și

s-a constatat o eroare de calcul a

impozitului”. Mai afirmă martorul:

„nu am fost niciodată condiționat de primarul S.D. în stabilirea impozitelor și

taxelor datorate de persoanele fizice sau juridice ... nu a existat nicio

ingerință din partea primarului sau a șefului cadastrului în stabilirea

impozitelor și taxelor datorate de S.C. Situații similare cazului S.C. au

existat și există și în prezent și în aceste condiții persoana depune cerere la

care anexează documente justificative ... taxele și impozitele locale sunt

stabilite de lege și aplicate de funcționarii din cadrul D.T.I. Locale”.

A doua modalitate, respectiv condiționarea emiterii și

eliberării titlurilor de proprietate către

persoane fizice îndreptățite de

vânzarea terenurilor către S.D. și

încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, ceea ce constituie un folos

necuvenit injust, în sensul art. 254 C. pen., s-a manifestat astfel:

a) în cazul B.V. în favoarea

moștenitorilor căruia s-

a

stabilit de către D.N.A. o diferență de preț de 48.485.242 lei, sumă „

indicată de martora I.C.D.”, activitatea infracțională s-ar fi

desfășurat astfel:

- inculpatul I.V.D. ar fi pretins mandatarei I.C.D., prin intermediul

martorului A.L., în schimbul modificării amplasamentului terenului, vânzarea

suprafeței obținută urmare a schimbării

amplasamentului către

S.D. contra sumei de 20.000.000 lei (nu se indică

de către D.N.A. proba);

- prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare n-ar fi fost,

conform depoziției martorei I.C.D., achitat în totalitate, ci doar parțial,

restul de achitat fiind 48.485.242 lei.

Dacă în faza de urmărire penală, I.C.D. relata: „am mers la S.C. unde

l-am cunoscut pe A.L ... mi-a spus să fac o cerere la Primărie ... am făcut-o ...

A.L. mi-a cerut să vând terenul primarului S.D ... i-am dat titlul în original ...

la data de 21 iunie 2002 A.L. mi-a dat suma de 20.000.000 lei”, în faza de

judecată acesta declară „...am luat legătura cu numitul A.L ... i-am spus că

intenționez să vând și dacă intenționează să-mi cumpere terenul să mă anunțe. Am

vândut două suprafețe de teren (printre care se află și terenul în discuție) am

fost mulțumită de prețul primit și am semnat contractul de vânzare-cumpărare al

terenului. Cu banii pe care i-am primit am

cumpărat o locuință ... toate

formalitățile pentru obținerea titlului de

proprietate și locația (noul amplasament s.n.) au fost stabilite în mod legal

și necondiționat și

am fost mulțumiți ... am

fost interpelată de persoane de persoane de

la D.N.A. ... mi s-a spus că

am vândut terenul sub prețul pieței și apoi am fost întrebată dacă vreau bani

ca să acopăr necesarul real, bani pe care urma să-i obțin de la inc. S.D. în

afară de acest A.L. nu a mai intervenit nimeni în demersul nostru schimbarea de

amplasament s.n.)”.

b) în cazul F.M. și M.O. în favoarea

cărora

s-a stabilit de D.N.A. o diferență de preț de

10.000 dolari S.U.A. rezultat

urmare a

scăderii sumei de 5000 dolari S.U.A. primiți de vânzătoare prin

mandatarul

S.N. din suma de 15.000 dolari S.U.A. ce ar fi fost solicitați de mandatar la

negocierea prețului, activitatea infracțională ar fi constat în:

- condiționarea de către I.V.D. a reconstituirii dreptului de

proprietate de vânzare a terenului către S.D. și impunerea prețului de 5000 U.S.D.,

deși S.N. solicitase 15.000 dolari S.U.A.

Condiționarea, în viziunea D.N.A. a emiterii titlului de proprietate de

vânzarea terenului către S.D. „este demonstrată și prin procura specială pe

care S.N. a

întocmit-o la 12 iulie 2002 la

Biroul Notarului Public L.D. în care se consemnează că M.O. și F.M. l-au

împuternicit

pe martor să vândă cui va crede de cuviință la prețul

cel mai convenabil suprafețele de teren fără precizarea numărului

titlului,

locul de amplasare a terenului și vecinătățile”(l);

- nesemnarea fișei tehnice de persoanele în favoarea cărora s-a

reconstituit dreptul de proprietate;

- neeliberarea titlului de proprietate.

Mijloacele de probă de care D.N.A. s-a folosit în susținerea

acuzațiilor au fost declarațiile lui S.N., F.M. și

M.O., declarațiile celor trei persoane trimise în judecată

fiind

complet înlăturate.

Dacă în faza de urmărire penală S.N.

declara: „i-am

cerut lui I.V.D.

să-mi găsească un cumpărător pentru teren, am vândut

terenul

la un dolar S.U.A. m.p. fără să mă intereseze prețul terenurilor în

zonă ... ulterior vânzării am aflat că terenul

valora în zonă și un dolar S.U.A.

m.p., solicitând plata unei diferențe

între prețul primit urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare și

prețul terenului de la data la care a dat declarație în fața D.N.A.”, în faza

de judecată acesta declara „am vândut terenul, am fost mulțumit de preț am luat

banii și am plecat acasă ... atunci am avut convingerea că am făcut un bine ...

nu pot preciza dacă F.

M. sau M.O. au

pretenții civile, însă știu că mai vor să obțină un

loc de înhumare”.

F.M. declara în faza de judecată: „cunosc faptul că terenul s-a vândut

cu un dolar S.U.A. mp ... nu am mai avut interes să cunosc altceva, adică cum

s-a făcut punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate”, iar M.O.,

cea care, în faza de urmărire penală, sub scriitura organelor de cercetare

penală, declara că „nu are cunoștință de felul în

care s-a făcut

reconstituirea dreptului de proprietate”, în fața

instanței de judecată declara: „am vândut prin intermediul procuratorului S.N. ...

am fost mulțumită de vânzare. Am vândut terenul și mi s-a oferit un

preț și nu am fost condiționată în această

vânzare. Nu au existat

presiuni la eliberarea acestui titlu de

proprietate și nu mi-a fost condiționată obținerea titlului de proprietate de

vânzarea terenului. nu am vrut să mă constitui parte civilă cu 160.000.000 lei.

Am fost mulțumită atunci când am primit banii eu și sora mea și nici astăzi nu

am vreo pretenție civilă în cauză. ... nu am avut pretenții de la inculpat,

știu unde este situat terenul, am mers și am văzut unde este amplasat înainte

de a-l vinde am văzut și titlul de proprietate care mi-a fost adus la domiciliu

de către ginerele meu S.N.

procuratorul a

venit acasă după ce a vândut terenul mulțumit de

tranzacția pe care a

făcut-o”.

În cazul C.C. și C.M. în favoarea cărora D.N.A. a stabilit o diferență

de preț de 54.000 dolari S.U.A., aceștia au

învederat

faptul ca L.L.I. a vrut sa vândă terenul, în

faza de judecată G.M.

declară: „nu-mi mențin declarația dată în faza de urmărire penală, declarație

pe care am dat-o la domiciliul meu ... nu mă constitui parte civilă pentru că

nu am suferit

niciun prejudiciu. Am fost

mulțumită de prețul pe care l-am primit de

10.000 dolari S.U.A. ... nu

înțeleg de ce s-a consemnat în declarația mea că aș dori alături de soțul meu

suma de 90.000 dolari S.U.A. întrucât acest lucru este nereal ... am fost

vecină cu inculpatul L.L.I., știa că avem

o

situație precară și mi-a spus că dacă vreau să vând terenul, mă va

ajuta”,

iar C.C. declară în scris faptul că „nu se constituie parte civilă și nu

dorește despăgubiri”.

În cazul S.l. mandatat de P.G., se reține de către D.N.A. faptul că S.D.

ar fi pretins cu ajutorul inc. L.L.I. și I.V.D. încheierea contractului de vânzare

- cumpărare contra sumei de 16.200.000 lei, în condițiile în care, în faza de

urmărire penală, S.l. nu invoca faptul că vreo persoană i-ar fi promis

reconstituirea dreptului de proprietate sub condiția înstrăinării acestuia,

însă solicită: „ să li se plătească diferența între prețul primit pe terenul de

5400 mp. și valoarea actuală a terenului”.

Evident, și în formarea opiniei D.N.A. cu

privire la înstrăinarea terenului aparținând martorului S.l., pertinență și-a

găsit declarația acestuia, declarațiile inculpaților fiind înlăturate.

e) Î

n cazul I.E. în

favoarea căreia s-a stabilit o diferență de preț și implicit, în folos

necuvenit în favoarea lui S.D., de 5424 EURO, suma fiind rezultată urmare a scăderii

din prețul oferit de 4 euro/ mp a prețului care ar fi fost cerut în cadrul

negocierilor, respectiv 6 EURO / m.p., s-a reținut tot condiționarea emiterii

titlului de proprietate de vânzare a terenului, deși aceasta, atât în faza de

urmărire penală, cât și în faza de judecată a declarat că i s-a făcut o oferă

de cumpărare, prețul fiind stabilit prin negociere.

În cazul Ț.M. care, prin mandatarul C.P., ar fi încheiat condiționat un

contract de vânzare-cumpărare la prețul de un dolar S.U.A. mp. în condițiile în

care, afirmă D.N.A., mandatarul, dacă ar fi cunoscut și alte împrejurări, ar fi

putut cere 6/dolari S.U.A. m.p., s-a reținut pretinderea de către I.V.D. a

vânzării terenului către S.D. după reconstituirea dreptului de proprietate,

mărturie stând în acest sens depoziția martorului

C.P. care, în fața instanței de judecată a declarat: am lăsat un afiș

la ușa Primăriei, am primit o ofertă, am negociat prețul, Ț.

M. (mandantul)

a fost mulțumită de preț ... am dat declarație în prezenta cauză în urma

solicitării procurorilor D.N.A. care au venit la domiciliul meu ... am ridicat

banii în prezența notarului și i-am predate lui Ț.M. Nu am ridicat contractul

de vânzare-cumpărare pentru că nu m-au interesat la acel moment decât

banii. Mi s-a sugerat de lucrătorii de cercetare

că terenul a fost

subevaluat dar nu m-a interesat acest lucru și nici

valoarea lui economică prezentă”.

În cazul P.M. care, prin mandatara O.R.G. a încheiat un contract de

vânzare-cumpărare s-a reținut

existența

unei procuri cu un conținut asemănător celei arătate mai

sus, în sensul

că obiectul mandatului permite vânzare a către oricine va crede mandatarul de

cuviință, la un preț pe care îl va aprecia mandatarul avantajos, indicându-se

rezultatul, fără însă a se indica elementul material al presupusei infracțiuni,

mandatara acestuia în acțiune a de vânzare a terenului, respectiv C.

R.G. învederând instanței de judecată

următoarele:” am

fost mulțumită de preț, iar banii obținuți i-am folosit

împreună cu tatăl meu ... nu am avut niciodată impresia că aș fi condiționată

de un anumit interes pentru obținerea titlului de proprietate ... am dat

declarație în urma citației primită de la D.N.A.”.

Toată această situație prezentată punctul pe fiecare caz în parte,

denotă faptul că în cauză nu au fost avute în vedere

dispozițiile normelor juridice aplicabile, situație de fapt și care

dacă

ar fi fost realizată ar fi condus cel mult la un litigiu civil

având ca obiect constatarea nulității ori anularea acestor contacte, acesta

fiind însă atributul exclusiv al instanței

judecătorești, însă nici acest

lucru nu este posibil, la dosarul cauzei

există o documentație pe lângă cea imobiliară, pornind de la Judecătoria Bacău,

sub semnătura președintelui Ș.I. de la camera notarilor publici din Bacău, în

care sunt consemnate valorile de impunere pe suprafețele din intravilanul Bacău

în care se regăsește și zona din str. Chimiei și în care prețul pe m.p. din

acea zonă este de 100.000

lei vechi, iar

anexa nr. 1 la hotărârea nr. 8 din 20 martie 2003, depusă, de

asemenea,

la dosarul cauzei cuprinde o valoare de circulație a terenului din intravilanul

municipiului Bacău pe zone și străzi în conformitate cu dispozițiile art. A din

O.G. nr. 12/1998.

Mai mult decât atât în faza cercetări judecătorești, toate persoanele

chemate nu numai că nu au contestat valabilitate a actelor de vânzare-cumpărare

semnate în fața notarului, dar au declarat expres că nu doresc ca aceste

contracte să fie declarate nule și că au acceptat prețul propus în tranzacție

pentru a nu exista nici o altă ofertă și pentru că aveau nevoie de bani, fără a

se desprinse din conținutul depozițiilor acestora martori nici un moment faptul

că ar fi determinați, amenințați, șantajați în vreun fel

să semneze contractul de vânzare-cumpărare,

pentru că dacă toate

aceste pretinse victime ar fi refuzat să vândă,

notarul nu avea cum să perfecteze vânzarea.

Așadar, față de modul în care au fost reținute, probate și susținute

faptele de luare de mită și respectiv complicitate la luare

de mită, tribunalul a apreciată că activitatea

celor 3 inculpați nu

întrunesc elementele constitutive ale acestora

infracțiuni, motiv pentru care s-a dispus achitarea acestora.

inculpatului S.

D. a infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., tribunalul a apreciat de asemenea, că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, susținerea D.N.A.,

că inculpatul prin inducere în eroare a C.L. Bacău, a determinat consilierii

locali să aprobe, pe baza unei cereri formulate personal la 18 iunie 2002 în

care menționa mincinos că este proprietarul unui teren în suprafață de 12550

m.p. situat în intravilanul municipiului Bacău, cu toate că terenul este în

extravilan și că prin aceasta a cauzat un prejudiciul C.L. Bacău în valoare de

2.390.350 lei, nefiind reale și susținute probator.

Faptul că inculpatul S.D. a devenit proprietar al terenurilor la data

de 19 iunie 2002, respectiv la o zi după ce a

depus

cererea prin care a solicitat schimbul de terenuri, nu are nici o relevanță

unei „induceri în eroare”, pentru că deși cererea a fost

depusă pe 18

iunie 2002, iar actele de vânzare-cumpărare s-au realizat pe 19 iunie 2006,

abia după încheierea contractelor de vânzare cumpărare C.L. Bacău, prin direcțiile

sale de specialitate a emis un raport de avizare semnat de mai mulți

specialiștii și consilieri, care au analizat atât

contractul de vânzare -

cumpărare, rapoartele de expertiză, expunerea de

motive și raportul de specialitate, abia ulterior dându-și acceptul pentru

acest schimb de terenuri așa încât nu poate fi vorba despre „o inducere în

eroare” în sensul art. 215 C. pen.

Nici susținerea D.N.A. în sensul că rapoartele de evaluare efectuate în

cauză de evaluatorul A., R.V., sunt nereale și au fost întocmite prin inducerea

în eroare a expertului, nu este corectă, aceste evaluări au fost întocmite la

solicitarea inculpatului S.D., la data efectuării schimbului de

terenuri aceste evaluări nu erau obligatorii,

abia în 2004 A.,

a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică (H.G. nr.

1447/2004) unde se prevede expres că responsabilitatea pentru modul de

determinare a valorii de ofertă revine instituției publice implicate care are

ca atribuții, verificarea raportului de evaluare și aprobare acestuia. Că

aceste valori au fost invocate de

C.L. Bacău

este altă problemă, însă nu se poate reține că

inculpatul a indus în

eroare C.L. Bacău pentru a obține acest schimb de terenuri. De altfel, însăși

depoziția evaluatorului R.V. a confirmat cu prilejul cercetării judecătorești

acest

lucru, el precizând că din punctul

său de vedere ca și specialist,

inculpatul S.D. nu a încheiat o afacere

profitabilă, ba chiar una păguboasă.

Și pentru că legea penală condiționează

existența infracțiunii

de

înșelăciune de „producerea unei pagube” numeroase răspunsuri

ale C.L. Bacău, vin să confirme susținerile inculpatului, respectiv că

în urma controalelor efectuate de instituția statului s-a constatat inexistența

vreunui prejudiciu, și că înțeleg să nu se

constituie

parte civilă în cauză. Așadar actul administrativ pus în

discuție, a făcut obiectul cercetării

judecătorești de către instanța de

contencios administrativ cu privire

la legalitatea adoptării lui, concluzia finală fiind aceea că s-a respectat

legea. Acest fapt este confirmat de martorul M. (a fost prefect al municipiului

Bacău) care a confirmat că tocmai pentru faptul că au fost discuții cu privire

la aceste schimburi de terenuri a dispus efectuarea de

verificări care au constatat că actele întocmite sunt legale.

Această constituire de parte civilă a C.L. Bacău

în faza de urmărire penală și nesusținută în faza

de cercetare

judecătorească, se explică prin depoziția martorului P.D.,

care a declarat că s-au exercitat presiuni asupra sa în faza anchetelor la D.N.A.

și că i s-a solicitat telefonic această constituire

de parte civilă așa încât sub imperiul acestor presiuni a trimis acea

adresă

de constituire de parte civilă; care ulterior în urma verificărilor efectuate

nu a mai fost susținută. Că este așa, și că nu

poate fi vorba de un prejudiciu în cauză, o confirmă și copiile de pe

rapoartele

de control rapoartele intermediare și încheierile pronunțate pentru anii

bugetari 2001, 2002, 2003, 2004, efectuate de Curtea de Conturi a României,

raportul Camerei de Conturi a

Județului

Bacău, de unde rezultă că nu există prejudicii sau încălcări

ale legii

cu privire la schimbul de terenuri.

Așadar cum de esență infracțiunea de înșelăciune, este necesară

existența unui prejudiciu cert și cum acesta lipsește, tribunalul a apreciat și

pentru această infracțiune că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acesteia.

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248

1

C. pen., cu

aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. Susținerea D.N.A., că inculpatul în calitate de primar al municipiului

Bacău, prin abuzul funcției a determinat membrii

C.L.M. Bacău, ca fără vinovăție în ședințele

din 27 iulie și 30

iunie 2003 să aprobe schimbul a două terenuri aparținând municipalității, cu

două terenuri, respectiv un teren proprietate personală și un teren

proprietatea SC L. SA Bacău,

ambele

terenuri proprietate privată fără să fi existat un aviz al M.E.C.,

fiind,

de asemenea, nesusținute probator.

Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, stabilește clar

competențele, atribuțiile, rolul și funcțiile aparatului administrativ.

În acest sens printre multe alte dispoziții în cuprinsul art. 6 alin. (2)

din legea amintită, se arată că „... între C.L. și primar .. nu există

raporturi de subordonare”, iar în art. 38 alin. (1) a aceleiași legi, arată

atribuțiile Consiliului Local, iar de asemenea art. 43 alin. (1) arată că

ședințele consiliului local sunt publice, „la începutul fiecărei ședințe, secretarul

supune spre aprobare procesul verbal al ședinței anterioare. Consilierii locali

au dreptul ca, în cadrul ședinței, să conteste conținutul procesului verbal și

să ceară menționarea exactă a opiniilor exprimate în ședința anterioară; alin.

(6) procesul-verbal și documentele care au fost

dezbătute în ședință se depun într-un dosar special al ședinței

respective care va fi numerotat și sigilat de președintele de ședință și de

secretar, după aprobarea procesului verbal”.

Pornind de la această lege care ar fi

trebuit să stea și la baza

documentării

D.N.A., a rezultat cu certitudine că în ceea ce privește

aceste

schimburile de terenuri, inculpatul S.D. nu a avut nici pe departe rolul

determinant care s-a încercat a i se atribui în aceste schimburi de terenuri.

Mai mult decât atât, schimbul de terenuri s-au efectuat între C.L. Bacău pe de

o parte și SC L. SA pe de altă parte, verificările Curții de

Conturi confirmând la unison cu adresa C.L. Bacău

că

nu există prejudiciu în cauză.

Afirmațiile D.N.A. că a determinat „fără vinovăție” membrii consiliului

local să voteze schimbul de terenuri, se situează mai curând pe tărâmul „participației

improprii”, cupă cum este prezentată, însă depozițiile consilierilor locali

care fac parte din partide politice diferite de cea a inculpaților infirmă

susținerile D.N.A. că ar fi fost determinați sau influențați în vreun mod în

luarea deciziilor.

Martorii audiați în faza cercetării

judecătorești nu numai că infirmă acest aspect, dar au declarat că s-au făcut

presiuni asupra

lor de către D.N.A., care i-au afectat și

mai mult decât atât susțin ceea ce rezultă de altfel și din actele dosarului,

că în cauză inculpatul nu a determinat sau influențat pe nici unul din

consilieri să voteze într-un anume mod, în ceea ce privește schimbul de terenuri;

de altfel primarul nu are nici un fel de atribuții în acest sens, procedura

schimburilor de terenuri este una care implică o multitudine de proceduri,

avize de legalitate, rapoarte de

specialitate,

rapoarte de evaluare, ori este greu de acceptat că toți

acești oameni au

fost influențați de către inculpații să avizeze favorabil schimbul de terenuri.

Cum toate hotărârile C.L. Bacău semnate de primar sau viceprimar au fost supuse

controlului ierarhic superior administrativ al Prefecturii Bacău, neexistând

nici un fel de neregularități.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că nici în

această situație nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

abuz în serviciu, neputând fi vorba nici de pricinuirea

unei pagube și nici de producerea unei tulburări însemnate produsă

instituțiilor

statului în speță C.L. Bacău, motiv pentru care urmează a dispune achitarea

inculpatului și pentru această infracțiune.

Cât privește reținerea în sarcina inculpatului L.L.I. a infracțiunilor

de fals intelectual, uz de fals și participație improprie, tribunalul a

apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni

atât pentru considerentele expuse cu prilejul motivării infracțiunilor de

complicitate la luare de mită cât și pentru următoarele aspecte:

Nu se poate reține sub nici un aspect vinovăția inculpatului,

atâta timp cât actul de sesizare se bazează pe o

simplă afirmație că

inculpatul L.L.I. a determinat o persoană fizică

rămasă neidentificată să declare fals că M.O. și

F.

M., au solicitat certificat de urbanism pentru operațiuni notariale și

că la aceeași dată s-a emis certificatul de urbanism fals nr. 622 din 16 iulie

2002, semnat de același inculpat [(a se vedea din rechizitoriul aliniat (7)] de

notorietate fiind ca potrivit principiul legalități și aflării adevărului, D.N.A.

era obligat să producă probe în acest sens, să-și susțină probator acuzațiile

aduse, pentru că pe persoane rămase neidentificate nu se poate reține vinovăția

inculpatului L.L.I., în sensul dat de lege

participației

improprii.

Nu a rezultat nici un moment că intenția acestuia a fost, prin

obținerea certificatelor de urbanism să faciliteze obținerea sub

forma” luării de mită” a terenurilor de către

inculpatul S.

D.

Reținerea falsului intelectual și implicit a uzului de fals în

sarcina acestui inculpat având drept „victime” pe

B.V., M.O., F.M., G.C., G.M.,

T.M.

și constând în aceea că a determinat diferite persoane

fizice (care persoane fizice, imposibil de aflat)

ca fără vinovăție să întocmească în numele părților vătămate indicate mai sus,

cereri

pentru eliberarea certificatelor de urbanism care au fost semnate

în fals de către inculpat pentru a ascunde

fapta de luare de mită și

care au fost ulterior utilizate la birourile

notarilor publici U.S.Ș. și O.I. pentru încheierea contractelor de

vânzare-cumpărare, vin să contrazică nu numai declarațiile martorilor din

lucrări, care infirmă această ipoteză (a se vedea declarația martorului A.L.)

dar și teoria care reglementează instituția „falsului și uzului de fals”, care

prevăd

expres situațiile în care ne aflăm

în sfera infracționalului.

Nu s-a putut reține vinovăția inculpatului sub aspectul laturii

subiective prin comiterea acestora infracțiuni, atât timp cât toate aceste

persoane pe numele cărora există cereri de eliberare a unor certificate de

urbanism au obținut aceste certificate și s-au folosit

de ele în fața notarului public în vederea înstrăinării unor terenuri

și

care nu au reclamat niciodată făptui că nu ar fi solicitat eliberarea

certificatelor de urbanism, iar depoziția martorei l.V. (cercetare

judecătorească) vine să confirme acest aspect „se eliberează certificat de urbanism,

în urma înaintări de serviciul de registratură a cererii privind eliberarea

certificatului de urbanism la care sunt anexate: actul de proprietate în copie,

fișa

cadastrală, întreaga documentație

cadastrală, planul de situații pe

suport topografic”.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că și pentru

infracțiunile reținute în rechizitoriu,

respectiv, participației improprie la fals în declarații, fals intelectual și

uz de fals în ceea ce privește

eliberarea certificatelor de urbanism în

vederea săvârșirii faptelor de luare de mită, că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestor infracțiuni, întrucât nu a existat intenția acestuia

ca în baza

exercitări atribuțiilor sale de

viceprimar să îndeplinească astfel de

acte materiale, cu atât mai mult

cu cât din documentația existentă la dosar a rezultat că inculpatul L.L.I. a

semnat și eliberat sute de certificate de urbanism care au fost avute în vedere

la eliberarea titlurilor de proprietate. în latura civilă a cauzei, față de

faptul că partea vătămată B.V. a decedat înainte de începerea procesului penal

(25 septembrie 2004) instanța în temeiul art. 21 C. pen., a luat act de

aceasta; moștenitorii acestuia având calea unei acțiuni civile, în cazul în

care se vor considera prejudiciați.

Cât privește pretențiile civile ale părților civile formulate în cauză,

respectiv S.C. și R.I., tribunalul a apreciat că pretențiile acestora sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Din declarațiile ambelor părți civile

date atât în cursul urmăririi

penale cât și al cercetării

judecătorești, a rezultat clar intenția acestora de a obține niște venituri

suplimentare, acestea

nemanifestându-și

niciodată nemulțumirea față de modul în care a

fost încheiat contractul

de vânzare - cumpărare și a fost stabilit prețul, nu au solicitat anularea

acestuia așa cum ar fi fost corect. Faptul că și-au majorat pretențiile civile

cu prilejul cercetării judecătorești, solicitând o sumă mai mare de bani decât

cea obținută, nu poate fi interpretată de instanță decât ca o oportunitate de

care părțile au înțeles să se folosească pentru a obține niște venituri

suplimentare, ele au avut pe deplin posibilitatea să negocieze un alt preț, așa

încât în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ.,

aceste pretenții au fost respinse.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., s-a

luat act că părțile

vătămate M.O., F.M., G.C., G.M., S.l., R.G., I.D.,

P.M. reprezentant legal al părții vătămate decedate Ț.

M., numita

Ț.M. și Consiliul Local Bacău nu s-au constituit părți civile în cauză.

Față de lipsa prejudiciului constatat în cauză, tribunalul în temeiul

art. 163 C. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra

bunurilor imobile ale celor trei inculpați.

Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal D.N.A

care a solicitat condamnarea inculpaților sau

desființarea sentinței

pentru nelegala citare a părții civile și

inculpații I.V.D. și L.L.I., care au solicitat schimbarea temeiului achitării.

Curtea de apel Bacău, prin decizia penală

nr. 87 din 3 iunie 2008,

a

respins apelurile declarate în cauză.

Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A – S.T. Bacău și inculpatul

I.V.D.

Prin decizia penală nr. 3869 din 25

noiembrie 2008 pronunțată de secția

penală a Înaltei Curți

de Casație și Justiție

s-au admis recursurile declarate,

s-a casat decizia Curții de Apel Bacău și s-a trimis cauza spre rejudecare, pe

considerentul că judecătorii care au soluționat cauza în apel erau

incompatibili.

Prin decizia penală nr. 49 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă I.C.C.J - D.N.A

– S.T. Bacău și

apelanții inculpați I.V.D.

și L.L.I.

S-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la

instanța de fond.

Rejudecând cauza în apel, instanța de control judiciar a constatat că

în cauză au fost încălcate prevederile art. 76 și 291 C. proc. pen., privind

citarea părților, respectiv persoana (juridică) vătămată.

Astfel, în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.D.

și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(2) si (5) C. pen. și abuz in serviciu contra intereselor publice prevăzută de

art. 248 C. pen., raportat  la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art.

17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 si art. 41 alin. (2)

C. pen. Pentru aceste infracțiuni s-a reținut ca fiind parte civilă și

s-

a dispus citarea C.L.M. Bacău.

Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen., este o

infracțiune contra patrimoniului. În ceea ce privește infracțiune a de abuz în

serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 cu referire la art.

248

1

C. pen., în raport de pretinsele consecințe reținute prin

rechizitoriu, obiectul juridic secundar sunt relațiile sociale cu caracter

patrimonial, iar subiectul pasiv pentru ambele

infracțiuni, este instituția la care s-a creat paguba. Avându-se în

vedere

aceste aspecte, în cauză a fost citată în calitate de parte civilă pentru

aceste infracțiuni C.L.M. Bacău, deși în faza de urmărire penală prin adresa

nr. 24937 din 14 iulie 2005

M.B. s-a

constituit parte civilă.

Pe de altă parte, prin adresa nr. 37547 din 23

noiembrie 2006 se face precizarea că „ .. nu s-a constatat vreun prejudiciu

cauzat Municipiului Bacău.”

Cu privire la calitatea procesuală a C.L.M. Bacău, cu ocazia primei

judecăți a cauzei în apel, la termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2008

părțile și-au expus punctul de vedere, iar la acea dată instanța stabilit că,

în mod corect a fost citată ca parte civilă C.L.M. Bacău.

Ca efect al casării deciziei de căt