ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2166/2009

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 196/ D din 13 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 5460/2005, s-a dispus în temeiul alt. 11 pct. 2lit. a) raportat la alt. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților: S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor: asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la alt. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; luare de mita, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea alt. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte de luare de mita); înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. și abuz in serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., cu aplicarea alt.

17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 si art. 41 alin. (2) C. pen. L.L.I., pentru săvârșirea infracțiunilor: asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; complicitate la luare de mita, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la alt. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte de luare de mita); participație improprie la fals în declarații prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte); fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(patru acte); uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte). I.V.D., pentru săvârșirea infracțiunilor: asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; complicitate la luare de mita, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte de luare de mita). În temeiul art. 21 C. pen., s-a luat act ca partea vătămata B.V. a decedat. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-au respins pretențiile civile ale pârtilor civile S.C.

si R.I. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a luat act ca părțile vătămate M.O., F.M., G.C., G.M., S.I., R.G., I.D., P.M. si succesorul legal al părții vătămate decedate T. M.; numita T.M. si Consiliul Local Bacău nu s-au constituit parți civile în cauza. În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului S.D.; prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005 și adusă la îndeplinire în conformitate cu procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 22 iunie 2005 și, punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrelor asigurătorii. S-a luat act ca inculpații au fost asistați de apărători aleși. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că prima infracțiune reținută în sarcina tuturor celor 3 inculpați, respectiv asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul S.D.

în îndeplinirea funcției de autoritate publică cu responsabilități în buna funcționare a administrației publice locale; a inițiat constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii unor fapte de corupție; care au adus atingere unor activități de interes public, patrimoniului municipalității, drepturilor cetățenilor și punerea în aplicare a legilor; asociere la care au participat și ceilalți doi inculpați, nu are constituite elementele constituite ale acestei infracțiuni.

Dispozițiile legale care reglementează săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv art. 323 C. pen., explică prin conținutul său în mod expres și neechivoc în ce constă latura obiectivă a acestei infracțiuni, Astfel, inițierea constituirii unei asocieri în vederea săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni, constă în efectuarea unor acte materiale să pregătească și să determine constituirea unei astfel de asocieri, așa cum ar fi de exemplu: comunicarea ideii de a constitui asocierea, propunerea adresată unor persoane de a intra în asociere, organizarea întrunirii de constituire, etc. sau altfel spus asocierea se realizează prin acțiune a fiecărei dintre persoanele care înțelege să-și alăture eforturile și presupune un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între acele persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, pentru săvârșirea unor sau a mai multor infracțiuni.

În speță, analizând acest text de lege, prin prisma acuzațiilor aduse de parchet, tribunalul a apreciat că toate susținerile D.N.A.-ului, referitoare la elementul material al acestei infracțiuni, constituie obligații impuse de lege administrației publice locale, de legile fondului funciar și normele de aplicate ale acestora și nicidecum acțiuni de natuci a constitui elementul material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Strategia reținută de D.N.A că, circumscriindu-se unor acțiuni concrete prin care cei trei inculpați s-au asociat pentru a săvârșiri infracțiunile reținute în sarcină, reprezintă practic activități exercitate în virtutea atribuțiilor de serviciu și care oricum ar fi analizat, conduc spre una și aceeași concluzie, activitatea desfășurată de cei trei inculpați este conformă Legii nr. 215/2001, privind administrația publică locală, aprecierile D.N.A de genul „a transformat pe inculpatul L.L.I.

într-un bun și fidel executant; sau „interesul” inculpatului S.D. care s-a dovedit și prin menținerea în funcție a inculpatului I.V.D.; și neanalizate din punct de vedere juridic așa cum ar fi fost corect, confirmă tocmai acest aspect; după cum de altfel rezultă din analiza actelor normative aplicate în cauză: - delegarea, și respectiv exercitarea atribuțiilor delegate s-au efectuat în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale; - acuzația reținută în sarcina lui D.S. în sensul că a procedat la desemnarea lui L.L.I. și I.V.D. ca membri în Comisia pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a mun.

Bacău este lipsită de fundament în condițiile în care dispozițiile art. 12 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar instituie exclusivitatea constituirii prin ordin a comisiilor locale în favoarea, acesta fiind cel sub conducerea căruia funcționează și comisiile județene ce au rolul de a îndruma și controla activitatea comisiilor locale. - menținerea inculpatului I.V.D. în funcția de șef al S.C.F.F. nu poate constitui element material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu atât mai mult cu cât, din probele administrate în fața instanței de judecată (depozițiile martorilor funcționari în cadrul Primăriei Bacău, I.V.D. era un exemplu de profesionalism. A.L., subaltern al inc.

I.V.D. declara; „I.V.D., ca și funcționar în cadrul acestui serviciu, a fost un model de corectitudine, a respectat legea și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu. Rămânea după orele de program, studia legile, și eram informați cu privire al modificările legislative” ; - coordonarea asocierii reținută de către D.N.A. în sarcina lui D.S. și probată, în viziune a acestora, de depoziția martorului P.D., secretarul Primăriei Bacău care, în fața procurorilor D.N.A. ar fi afirmat” L.L.l. era omul de încredere al lui S.D., iar I.V.D. „nu poate fi reținută în condițiile în care, în fața instanței de judecată, același martor P.D. a declarat; „ .. îmi mențin parțial declarațiile date în cursul cercetărilor penale.

O parte din declarație mi-a fost dictată, motiv pentru care mi-o retractez. Niciodată cei trei inculpați nu mi-au creat impresia că s-au constituit într-un grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni… când m-am referit la faptul că I.V.D. era executantul, iar L.L.I. omul de încredere, m-am referit la faptul că I.V.D. își îndeplinea în mod conștiincios atribuțiile de serviciu… nu am dat niciodată declarații de constituire de parte civilă sub o asemenea presiune… niciodată inc. S.D. nu mi-a cerut să fac ceva împotriva legii. a existat o temere când am dat declarație întrucât se anunțase deja pe post că aș avea calitatea de învinuit în dosarul S.D.”. - primirea și exercitarea prin delegare de atribuții ale Primarului Mun.

Bacău de către L.L.I. constituie, nu element material al infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 322 C. pen., ci obligații impuse de Legea nr. 215/2001, legea administrației publice locale; - identificarea de către L.L.I. de persoane care au solicitat cu mulți ani în urmă reconstituirea dreptului de proprietate, proba acestui fapt reprezentând-o declarațiile martorilor G., nu poate fi reținută în sarcina acestuia în condițiile în care, în fața instanței de judecată, G.M. declară: „nu-mi mențin declarațiile date în cursul cercetărilor penale. soțul meu s-a ocupat de întocmirea dosarului pentru reconstituirea dreptului de proprietate și el a făcut toate demersurile.”; - faptul că L.L.I.

a fost membru în Comisia de aplicare a legilor fondului funciar nu poate constitui elementul material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni de reținut în sarcina acestuia în condițiile în care, numirea membrilor Comisiei locale este atributul exclusiv al Prefectului; - identificarea de către I.V.D. a persoanelor care formulaseră cu mulți ani în urmă cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi reținută în sarcina acestuia ca reprezentând elementul material al infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 323 C. pen., ci doar ca o respectare a sarcinilor de serviciu în condițiile în care, conform fișei postului, șeful serviciu cadastru are, printre atribuții, obligația selecționării și analizării cererilor depuse de cetățeni potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 44/1994 în vederea reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor; - faptul că I.V.D.

a fost membru al Comisiei de aplicare a legilor fondului funciar nu poate fi reținut în sarcina acestuia drept element material al infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen., în condițiile în care, numirea membrilor Comisiei locale este atributul exclusiv al Prefectului, executarea ordinului prefectului nefiind facultativă, ci obligatorie. 2. Cât privește reținerea în sarcina celor 3 inculpați, respectiv în sarcina inculpatului S.D. a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte), iar în sarcina inculpaților L.L.I. și I.V.D., a infracțiunilor de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen., tribunalul a apreciat de asemenea că nu sunt întrunite elementele constituite ale acestor infracțiuni.

Infracțiunea de luare de mită are conținuturi alternative, putându-se realiza sub aspectul elementului material, fie printr-o acțiune fie printr-o inacțiune. În oricare dintre modalitățile prevăzute de lege se comite această infracțiune, ea trebuie să aibă ca obiect, bani sau alte foloase și trebuie să fie necuvenite, adică făptuitorul să nu fie îndreptățit a le primi. În același timp, banii sau foloase, trebuie să fie pretinse, primite, cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, adică pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrat acestor îndatoriri.

Mai mult decât atât acțiunea făptuitorului, trebuia să fie anterior îndeplinirii, neîndepliniri activității pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire făptuitorul, privește bani sau alte foloase; iar actul pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire funcționarul pretinde, primește bani sau alte foloase să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, această ultimă cerință fiind de o importanță hotărâtoare pentru existența infracțiunii de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită.

Prin actul de sesizare al instanței, deși D.N.A.-ul a definit corect infracțiunea de luare de mită ascultând că „luarea de mită este o infracțiune instantanee, ea se consumă în momentul pretinderii ori al primirii banilor sau altor foloase, oh a acceptării propunerii ori respingerii acesteia; infracțiunea se epuizează în momentul în care funcționarul corupt primește bunul sau obține folosul cuvenit”, în momentul descrierii în concret a activității infracționale ce caracterizează aceste infracțiuni reținute în sarcina celor 3 inculpați, a prezentat latura obiectivă a infracțiunii de șantaj, pentru care s-au efectuat cercetări și s-a pronunțat o soluție, descriind că actele și faptele comise de cei 3 inculpați realizează elementele constituite al infracțiunii de luare de mită și complicitate la luare de mită, rezultatul final fiind beneficiul terenurilor și constrângere a vânzătorilor să încheie contractele de vânzare-cumpărare în schimbul unui preț nereal subevaluat impus de inculpatul S.D.

precum și a inculpaților L.L.I. și I.V.D.; și ca în mod real a existat o violență psihică, o constrângere a titularilor terenurilor pentru înclinarea imobilelor și pretinse impuse de S.D. și pentru existența acestei constrângeri nu este necesar ca persoana care a realizat-o să fi fost de față la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Această teorie inedită care conferă practic un cu totul alt conținut infracțiunii de luare de mită, vine în contradicție cu toate normele legale care reglementează aceste infracțiuni, precum și cu întreaga practică în materie, care condiționează clar, concis și fără echivoc, situațiile în care ne aflăm în prezenta unei asemenea fapte.

Mai mult decât atât, susținerile D.N.A.-ului, în sensul că „ .. chiar dacă există o aparență de legalitate privind autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, consimțământul vânzătorilor de a înstrăina terenurile nu a fost liber exprimat” se situează clar pe tărâmul dreptului civil secțiunea „contracte” și nicidecum în sfera infracționalului, iar motivare a îngăduitoare în sensul că „notarii publici care au autentificat contractele de vânzare-cumpărare nu au avut viziunea presiunii psihice exercitate asupra vânzătorilor, astfel că există o aparență de legalitate a actelor de vânzare-cumpărare.

Făcându-se astfel dovada viciului de consimțământ .astfel este evident că acele contracte sunt nelegale” confirmă tocmai acest fapt; și anume că ne aflăm în varianta clasică a unor acte juridice civile, unde vânzătorul cere un preț de el apreciat, cumpărătorul oferă de asemenea un preț de el apreciat, între aceștia operează o negociere iar în final se ajunge la un preț unic de vânzător-cumpărător, la care achiesează cele două părți. Toate aceste aspecte și acuzații aduse de D.N.A. celor 3 inculpați, converg spre ideea că activitatea celor 3 inculpați nu realizează nicicum conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, iar analiza fiecărui act material în parte reținut în sarcina celor 3 inculpați dovedesc cu prioritate acest lucru.

Astfel: Prima modalitate regăsita în cazul S.C. a constat în: - acțiunea inc. D.S. care, ajutat de inculpații L.L.I. și I.V.D., au condiționat neplata impozitului restant în sumă de 8.627.739 lei datorat de martorul S.C. la D.T.I. din cadrul Primăriei mun. Bacău, pe perioada 0 ianuarie 1999 - 30 decembrie 2001, de vânzarea de către martor în beneficiul lui S.D. a terenului în suprafață de 4473 m.p. situat în mun. Bacău, str. Aeroportului, jud. Bacău, inculpații impunând prețul de cumpărare a terenului la suma de 150.000.000 lei, mult subevaluat față de prețul real al terenurilor din zonă; - acțiunea inc. I.V.D. care i-a dictat martorului cererea prin care se solicita ca S.C. să fie scăzut de la plata impozitului întrucât până la data de 31 martie 2000 terenul s-ar fi aflat în extravilanul mun.

Bacău, - acțiunea inc. S.D. de a pretinde încheierea contractului de vânzare cumpărare condiționată de neplata impozitului datorat, faptă ce constituie în sensul art. 254 C. pen., un folos necuvenit din partea inculpatului D.S. Acest folos este și material, apreciază D.N.A., constând în obținerea terenului la un preț nereal, subevaluat, impus de S.D. prin L.L.I. și I.V.D. Mijloacele de probă cu care D.N.A. a înțeles să-și susțină acuzațiile au fost declarațiile martorilor S.C. și S.A., martori constituiți ulterior părți civile prin solicitarea sumei de 200.000.000.lei și cu mențiune a expresă că nu doresc desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu S.D., declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală și declarațiile funcționarilor din cadrul D.T.I.

Locale fiind înlăturate. După ce în faza de urmărire penală, S.C. a declarat: „S.D. mi-a declarat pe un ton amenințător dacă nu plătești banii pe impozitați vând casa la licitație ca să ai din ce plăti impozitul ... D.S. nu mi-a spus ce preț îmi oferă pe teren și nici eu nu l-am întrebat, am mers la L. L.I. căruia i-am spus: te duci și negociezi cu omul ca să-i luăm pământul. L.L.I. m-a predat lui I.I… acesta mi-a spus că primesc 150.000.000 lei pentru teren și eu i-am declarat că prețul este prea mic ... m-am deplasat la biroul Notarului Public O.I., aceasta mi-a arătat contractul de vânzare- cumpărare care era deja redactat, m-a întrebat dacă a primit banii și la răspunsul afirmativ mi-a cerut să semnez actul, lucru pe care I- am făcut ... în mod cert eu am fost obligat să-i vând lui S.D.

terenul ... pentru că la audiența din februarie 2002 D.S. mi-a spus că dacă nu-i dau terenul o să-mi vândă casa la licitație pentru achitarea impozitului restant și o să rămân fără casă”, iar S.A. declara „soțul meu a mers în audiență la primar să explice că nu datorează nu impozit atât de mare ... la întoarcere a spus că primarul a afirmat că dacă nu plătește impozitul ne ia casa. Precizez că dacă ar fi fost un impozit mai mic de 8.600.000 lei, eu și soțul meu am fi plătit acel impozit și nu vindeam terenu. În faza de judecată S.C. declară „am mers în audiență la Primarul municipiului și am făcut cunoscut acest lucru (impozit în cuantum mare). l-am explicat că nu am nicio posibilitate să achit impozitul, iar acesta și-a manifestat dorința de a cumpăra terenul.

Îmi era teamă că nu am cu ce plăti impozitul și am fost de acord să vând terenul ... am primit 150.000.000 lei … la acea dată am fost mulțumit pentru că astfel aveam posibilitatea să îmi plătesc impozitul. Solicit 200.000.000 lei ... întrucât am primit ofertă la acea dată de vânzare cu 15 dolari S.U.A. m.p… nu sunt de acord să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare”, iar S.A. a declarat „în timpul audienței i s-a făcut o ofertă de cumpărare pentru teren ... nu cunosc dacă a fost determinat să vândă acest teren sau pur și simplu a fost acordul soțului meu ... așa cum am arătat mai sus, soțul meu a mers la primărie cu intenția de a renunța la teren și chiar i-a spus primarului că vrea să scape de acest teren ... nu vreau să se anuleze contractul, dar aș vrea să primesc o diferență de bani, respectiv 200.000.000 lei.

Am acceptat să vând terenul inculpatului S.D. întrucât nu găseam cumpărători pentru că fiecare voia loc de casă ... așa cum am arătat m-am bucurat că am scăpat de teren ... în momentul în care soțul meu a primit 150.000.000 lei, am discutat cu soțul meu pe marginea prețului dar nu am stabilit prețul care ni s-ar fi cuvenit și m-am bucurat că am scăpat de teren ... soțul meu a purtat discuții cu S.D. numai în cadrul audiențelor (publice s.n.) de la sediul Primăriei. Nu solicit ca inculpații să fie condamnați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar vreau să primesc despăgubiri”. Cu privire la situația de fapt legată de stabilirea impozitului pe teren în sarcina soților S., au fost audiați funcționari din cadrul D.T.I.

Locale, unul dintre aceștia, respectiv F.V., declarație la dosar instanță, învederând următoarele: „s-a solicitat de către S.C. scutirea de la plata impozitului și s-a constatat o eroare de calcul a impozitului”. Mai afirmă martorul: „nu am fost niciodată condiționat de primarul S.D. în stabilirea impozitelor și taxelor datorate de persoanele fizice sau juridice ... nu a existat nicio ingerință din partea primarului sau a șefului cadastrului în stabilirea impozitelor și taxelor datorate de S.C. Situații similare cazului S.C. au existat și există și în prezent și în aceste condiții persoana depune cerere la care anexează documente justificative ... taxele și impozitele locale sunt stabilite de lege și aplicate de funcționarii din cadrul D.T.I.

Locale”. A doua modalitate, respectiv condiționarea emiterii și eliberării titlurilor de proprietate către persoane fizice îndreptățite de vânzarea terenurilor către S.D. și încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, ceea ce constituie un folos necuvenit injust, în sensul art. 254 C. pen., s-a manifestat astfel: a) în cazul B.V. în favoarea moștenitorilor căruia s- a stabilit de către D.N.A. o diferență de preț de 48.485.242 lei, sumă „ indicată de martora I.C.D.”, activitatea infracțională s-ar fi desfășurat astfel: - inculpatul I.V.D. ar fi pretins mandatarei I.C.D., prin intermediul martorului A.L., în schimbul modificării amplasamentului terenului, vânzarea suprafeței obținută urmare a schimbării amplasamentului către S.D.

contra sumei de 20.000.000 lei (nu se indică de către D.N.A. proba); - prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare n-ar fi fost, conform depoziției martorei I.C.D., achitat în totalitate, ci doar parțial, restul de achitat fiind 48.485.242 lei. Dacă în faza de urmărire penală, I.C.D. relata: „am mers la S.C. unde l-am cunoscut pe A.L ... mi-a spus să fac o cerere la Primărie ... am făcut-o ... A.L. mi-a cerut să vând terenul primarului S.D ... i-am dat titlul în original ... la data de 21 iunie 2002 A.L. mi-a dat suma de 20.000.000 lei”, în faza de judecată acesta declară „...am luat legătura cu numitul A.L ... i-am spus că intenționez să vând și dacă intenționează să-mi cumpere terenul să mă anunțe.

Am vândut două suprafețe de teren (printre care se află și terenul în discuție) am fost mulțumită de prețul primit și am semnat contractul de vânzare-cumpărare al terenului. Cu banii pe care i-am primit am cumpărat o locuință ... toate formalitățile pentru obținerea titlului de proprietate și locația (noul amplasament s.n.) au fost stabilite în mod legal și necondiționat și am fost mulțumiți ... am fost interpelată de persoane de persoane de la D.N.A… mi s-a spus că am vândut terenul sub prețul pieței și apoi am fost întrebată dacă vreau bani ca să acopăr necesarul real, bani pe care urma să-i obțin de la inc. S.D. în afară de acest A.L. nu a mai intervenit nimeni în demersul nostru schimbarea de amplasament s.n.)”.

b) în cazul F.M. și M.O. în favoarea cărora s-a stabilit de D.N.A. o diferență de preț de 10.000 dolari S.U.A. rezultat urmare a scăderii sumei de 5000 dolari S.U.A. primiți de vânzătoare prin mandatarul S.N. din suma de 15.000 dolari S.U.A. ce ar fi fost solicitați de mandatar la negocierea prețului, activitatea infracțională ar fi constat în: - condiționarea de către I.V.D. a reconstituirii dreptului de proprietate de vânzare a terenului către S.D. și impunerea prețului de 5000 U.S.D., deși S.N. solicitase 15.000 dolari S.U.A. Condiționarea, în viziunea D.N.A. a emiterii titlului de proprietate de vânzarea terenului către S.D. „este demonstrată și prin procura specială pe care S.N. a întocmit-o la 12 iulie 2002 la Biroul Notarului Public L.D.

în care se consemnează că M.O. și F.M. l-au împuternicit pe martor să vândă cui va crede de cuviință la prețul cel mai convenabil suprafețele de teren fără precizarea numărului titlului, locul de amplasare a terenului și vecinătățile”(l); - nesemnarea fișei tehnice de persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate; - neeliberarea titlului de proprietate. Mijloacele de probă de care D.N.A. s-a folosit în susținerea acuzațiilor au fost declarațiile lui S.N., F.M. și M.O., declarațiile celor trei persoane trimise în judecată fiind complet înlăturate. Dacă în faza de urmărire penală S.N. declara: „i-am cerut lui I.V.D. să-mi găsească un cumpărător pentru teren, am vândut terenul la un dolar S.U.A.

m.p. fără să mă intereseze prețul terenurilor în zonă ... ulterior vânzării am aflat că terenul valora în zonă și un dolar S.U.A. m.p., solicitând plata unei diferențe între prețul primit urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare și prețul terenului de la data la care a dat declarație în fața D.N.A.”, în faza de judecată acesta declara „am vândut terenul, am fost mulțumit de preț am luat banii și am plecat acasă ... atunci am avut convingerea că am făcut un bine ... nu pot preciza dacă F. M. sau M.O. au pretenții civile, însă știu că mai vor să obțină un loc de înhumare”. F.M. declara în faza de judecată: „cunosc faptul că terenul s-a vândut cu un dolar S.U.A.

mp ... nu am mai avut interes să cunosc altceva, adică cum s-a făcut punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate”, iar M.O., cea care, în faza de urmărire penală, sub scriitura organelor de cercetare penală, declara că „nu are cunoștință de felul în care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate”, în fața instanței de judecată declara: „am vândut prin intermediul procuratorului S.N… am fost mulțumită de vânzare. Am vândut terenul și mi s-a oferit un preț și nu am fost condiționată în această vânzare. Nu au existat presiuni la eliberarea acestui titlu de proprietate și nu mi-a fost condiționată obținerea titlului de proprietate de vânzarea terenului. nu am vrut să mă constitui parte civilă cu 160.000.000 lei.

Am fost mulțumită atunci când am primit banii eu și sora mea și nici astăzi nu am vreo pretenție civilă în cauză… nu am avut pretenții de la inculpat, știu unde este situat terenul, am mers și am văzut unde este amplasat înainte de a-l vinde am văzut și titlul de proprietate care mi-a fost adus la domiciliu de către ginerele meu S.N. procuratorul a venit acasă după ce a vândut terenul mulțumit de tranzacția pe care a făcut-o”. În cazul C.C. și C.M. în favoarea cărora D.N.A. a stabilit o diferență de preț de 54.000 dolari S.U.A., aceștia au învederat faptul ca L.L.I. a vrut sa vândă terenul, în faza de judecată G.M. declară: „nu-mi mențin declarația dată în faza de urmărire penală, declarație pe care am dat-o la domiciliul meu ... nu mă constitui parte civilă pentru că nu am suferit niciun prejudiciu.

Am fost mulțumită de prețul pe care l-am primit de 10.000 dolari S.U.A… nu înțeleg de ce s-a consemnat în declarația mea că aș dori alături de soțul meu suma de 90.000 dolari S.U.A. întrucât acest lucru este nereal ... am fost vecină cu inculpatul L.L.I., știa că avem o situație precară și mi-a spus că dacă vreau să vând terenul, mă va ajuta”, iar C.C. declară în scris faptul că „nu se constituie parte civilă și nu dorește despăgubiri”. În cazul S.l. mandatat de P.G., se reține de către D.N.A. faptul că S.D. ar fi pretins cu ajutorul inc. L.L.I. și I.V.D. încheierea contractului de vânzare - cumpărare contra sumei de 16.200.000 lei, în condițiile în care, în faza de urmărire penală, S.l. nu invoca faptul că vreo persoană i-ar fi promis reconstituirea dreptului de proprietate sub condiția înstrăinării acestuia, însă solicită: „ să li se plătească diferența între prețul primit pe terenul de 5400 mp.

și valoarea actuală a terenului”. Evident, și în formarea opiniei D.N.A. cu privire la înstrăinarea terenului aparținând martorului S.l., pertinență și-a găsit declarația acestuia, declarațiile inculpaților fiind înlăturate. e) Î n cazul I.E. în favoarea căreia s-a stabilit o diferență de preț și implicit, în folos necuvenit în favoarea lui S.D., de 5424 EURO, suma fiind rezultată urmare a scăderii din prețul oferit de 4 euro/ mp a prețului care ar fi fost cerut în cadrul negocierilor, respectiv 6 EURO / m.p., s-a reținut tot condiționarea emiterii titlului de proprietate de vânzare a terenului, deși aceasta, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată a declarat că i s-a făcut o oferă de cumpărare, prețul fiind stabilit prin negociere.

În cazul Ț.M. care, prin mandatarul C.P., ar fi încheiat condiționat un contract de vânzare-cumpărare la prețul de un dolar S.U.A. mp. în condițiile în care, afirmă D.N.A., mandatarul, dacă ar fi cunoscut și alte împrejurări, ar fi putut cere 6/dolari S.U.A. m.p., s-a reținut pretinderea de către I.V.D. a vânzării terenului către S.D. după reconstituirea dreptului de proprietate, mărturie stând în acest sens depoziția martorului C.P. care, în fața instanței de judecată a declarat: am lăsat un afiș la ușa Primăriei, am primit o ofertă, am negociat prețul, Ț. M. (mandantul) a fost mulțumită de preț ... am dat declarație în prezenta cauză în urma solicitării procurorilor D.N.A. care au venit la domiciliul meu ... am ridicat banii în prezența notarului și i-am predate lui Ț.M.

Nu am ridicat contractul de vânzare-cumpărare pentru că nu m-au interesat la acel moment decât banii. Mi s-a sugerat de lucrătorii de cercetare că terenul a fost subevaluat dar nu m-a interesat acest lucru și nici valoarea lui economică prezentă”. În cazul P.M. care, prin mandatara O.R.G. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare s-a reținut existența unei procuri cu un conținut asemănător celei arătate mai sus, în sensul că obiectul mandatului permite vânzare a către oricine va crede mandatarul de cuviință, la un preț pe care îl va aprecia mandatarul avantajos, indicându-se rezultatul, fără însă a se indica elementul material al presupusei infracțiuni, mandatara acestuia în acțiune a de vânzare a terenului, respectiv C. R.G.

învederând instanței de judecată următoarele:” am fost mulțumită de preț, iar banii obținuți i-am folosit împreună cu tatăl meu ... nu am avut niciodată impresia că aș fi condiționată de un anumit interes pentru obținerea titlului de proprietate ... am dat declarație în urma citației primită de la D.N.A.”. Toată această situație prezentată punctul pe fiecare caz în parte, denotă faptul că în cauză nu au fost avute în vedere dispozițiile normelor juridice aplicabile, situație de fapt și care dacă ar fi fost realizată ar fi condus cel mult la un litigiu civil având ca obiect constatarea nulității ori anularea acestor contacte, acesta fiind însă atributul exclusiv al instanței judecătorești, însă nici acest lucru nu este posibil, la dosarul cauzei există o documentație pe lângă cea imobiliară, pornind de la Judecătoria Bacău, sub semnătura președintelui Ș.I.

de la camera notarilor publici din Bacău, în care sunt consemnate valorile de impunere pe suprafețele din intravilanul Bacău în care se regăsește și zona din str. Chimiei și în care prețul pe m.p. din acea zonă este de 100.000 lei vechi, iar anexa nr. 1 la hotărârea nr. 8 din 20 martie 2003, depusă, de asemenea, la dosarul cauzei cuprinde o valoare de circulație a terenului din intravilanul municipiului Bacău pe zone și străzi în conformitate cu dispozițiile art. A din O.G. nr. 12/1998.

Mai mult decât atât în faza cercetări judecătorești, toate persoanele chemate nu numai că nu au contestat valabilitate a actelor de vânzare-cumpărare semnate în fața notarului, dar au declarat expres că nu doresc ca aceste contracte să fie declarate nule și că au acceptat prețul propus în tranzacție pentru a nu exista nici o altă ofertă și pentru că aveau nevoie de bani, fără a se desprinse din conținutul depozițiilor acestora martori nici un moment faptul că ar fi determinați, amenințați, șantajați în vreun fel să semneze contractul de vânzare-cumpărare, pentru că dacă toate aceste pretinse victime ar fi refuzat să vândă, notarul nu avea cum să perfecteze vânzarea. Așadar, față de modul în care au fost reținute, probate și susținute faptele de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, tribunalul a apreciată că activitatea celor 3 inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale acestora infracțiuni, motiv pentru care s-a dispus achitarea acestora.

3. Cât privește reținerea în sarcina inculpatului S. D. a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., tribunalul a apreciat de asemenea, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, susținerea D.N.A., că inculpatul prin inducere în eroare a C.L. Bacău, a determinat consilierii locali să aprobe, pe baza unei cereri formulate personal la 18 iunie 2002 în care menționa mincinos că este proprietarul unui teren în suprafață de 12550 m.p. situat în intravilanul municipiului Bacău, cu toate că terenul este în extravilan și că prin aceasta a cauzat un prejudiciul C.L. Bacău în valoare de 2.390.350 lei, nefiind reale și susținute probator. Faptul că inculpatul S.D.

a devenit proprietar al terenurilor la data de 19 iunie 2002, respectiv la o zi după ce a depus cererea prin care a solicitat schimbul de terenuri, nu are nici o relevanță unei „induceri în eroare”, pentru că deși cererea a fost depusă pe 18 iunie 2002, iar actele de vânzare-cumpărare s-au realizat pe 19 iunie 2006, abia după încheierea contractelor de vânzare cumpărare C.L. Bacău, prin direcțiile sale de specialitate a emis un raport de avizare semnat de mai mulți specialiștii și consilieri, care au analizat atât contractul de vânzare - cumpărare, rapoartele de expertiză, expunerea de motive și raportul de specialitate, abia ulterior dându-și acceptul pentru acest schimb de terenuri așa încât nu poate fi vorba despre „o inducere în eroare” în sensul art. 215 C. pen.

Nici susținerea D.N.A. în sensul că rapoartele de evaluare efectuate în cauză de evaluatorul A., R.V., sunt nereale și au fost întocmite prin inducerea în eroare a expertului, nu este corectă, aceste evaluări au fost întocmite la solicitarea inculpatului S.D., la data efectuării schimbului de terenuri aceste evaluări nu erau obligatorii, abia în 2004 A., a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică (H.G. nr. 1447/2004) unde se prevede expres că responsabilitatea pentru modul de determinare a valorii de ofertă revine instituției publice implicate care are ca atribuții, verificarea raportului de evaluare și aprobare acestuia. Că aceste valori au fost invocate de C.L. Bacău este altă problemă, însă nu se poate reține că inculpatul a indus în eroare C.L.

Bacău pentru a obține acest schimb de terenuri. De altfel, însăși depoziția evaluatorului R.V. a confirmat cu prilejul cercetării judecătorești acest lucru, el precizând că din punctul său de vedere ca și specialist, inculpatul S.D. nu a încheiat o afacere profitabilă, ba chiar una păguboasă. Și pentru că legea penală condiționează existența infracțiunii de înșelăciune de „producerea unei pagube” numeroase răspunsuri ale C.L. Bacău, vin să confirme susținerile inculpatului, respectiv că în urma controalelor efectuate de instituția statului s-a constatat inexistența vreunui prejudiciu, și că înțeleg să nu se constituie parte civilă în cauză. Așadar actul administrativ pus în discuție, a făcut obiectul cercetării judecătorești de către instanța de contencios administrativ cu privire la legalitatea adoptării lui, concluzia finală fiind aceea că s-a respectat legea.

Acest fapt este confirmat de martorul M. (a fost prefect al municipiului Bacău) care a confirmat că tocmai pentru faptul că au fost discuții cu privire la aceste schimburi de terenuri a dispus efectuarea de verificări care au constatat că actele întocmite sunt legale. Această constituire de parte civilă a C.L. Bacău în faza de urmărire penală și nesusținută în faza de cercetare judecătorească, se explică prin depoziția martorului P.D., care a declarat că s-au exercitat presiuni asupra sa în faza anchetelor la D.N.A. și că i s-a solicitat telefonic această constituire de parte civilă așa încât sub imperiul acestor presiuni a trimis acea adresă de constituire de parte civilă; care ulterior în urma verificărilor efectuate nu a mai fost susținută.

Că este așa, și că nu poate fi vorba de un prejudiciu în cauză, o confirmă și copiile de pe rapoartele de control rapoartele intermediare și încheierile pronunțate pentru anii bugetari 2001, 2002, 2003, 2004, efectuate de Curtea de Conturi a României, raportul Camerei de Conturi a Județului Bacău, de unde rezultă că nu există prejudicii sau încălcări ale legii cu privire la schimbul de terenuri. Așadar cum de esență infracțiunea de înșelăciune, este necesară existența unui prejudiciu cert și cum acesta lipsește, tribunalul a apreciat și pentru această infracțiune că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia. 4. De asemenea, analiza actelor dosarului, a dovedit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Susținerea D.N.A., că inculpatul în calitate de primar al municipiului Bacău, prin abuzul funcției a determinat membrii C.L.M. Bacău, ca fără vinovăție în ședințele din 27 iulie și 30 iunie 2003 să aprobe schimbul a două terenuri aparținând municipalității, cu două terenuri, respectiv un teren proprietate personală și un teren proprietatea SC L. SA Bacău, ambele terenuri proprietate privată fără să fi existat un aviz al M.E.C., fiind, de asemenea, nesusținute probator. Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, stabilește clar competențele, atribuțiile, rolul și funcțiile aparatului administrativ. În acest sens printre multe alte dispoziții în cuprinsul art. 6 alin. (2) din legea amintită, se arată că „... între C.L.

și primar .. nu există raporturi de subordonare”, iar în art. 38 alin. (1) a aceleiași legi, arată atribuțiile Consiliului Local, iar de asemenea art. 43 alin. (1) arată că ședințele consiliului local sunt publice, „la începutul fiecărei ședințe, secretarul supune spre aprobare procesul verbal al ședinței anterioare. Consilierii locali au dreptul ca, în cadrul ședinței, să conteste conținutul procesului verbal și să ceară menționarea exactă a opiniilor exprimate în ședința anterioară; alin. (6) procesul-verbal și documentele care au fost dezbătute în ședință se depun într-un dosar special al ședinței respective care va fi numerotat și sigilat de președintele de ședință și de secretar, după aprobarea procesului verbal”.

Pornind de la această lege care ar fi trebuit să stea și la baza documentării D.N.A., a rezultat cu certitudine că în ceea ce privește aceste schimburile de terenuri, inculpatul S.D. nu a avut nici pe departe rolul determinant care s-a încercat a i se atribui în aceste schimburi de terenuri. Mai mult decât atât, schimbul de terenuri s-au efectuat între C.L. Bacău pe de o parte și SC L. SA pe de altă parte, verificările Curții de Conturi confirmând la unison cu adresa C.L. Bacău că nu există prejudiciu în cauză. Afirmațiile D.N.A. că a determinat „fără vinovăție” membrii consiliului local să voteze schimbul de terenuri, se situează mai curând pe tărâmul „participației improprii”, cupă cum este prezentată, însă depozițiile consilierilor locali care fac parte din partide politice diferite de cea a inculpaților infirmă susținerile D.N.A.

că ar fi fost determinați sau influențați în vreun mod în luarea deciziilor. Martorii audiați în faza cercetării judecătorești nu numai că infirmă acest aspect, dar au declarat că s-au făcut presiuni asupra lor de către D.N.A., care i-au afectat și mai mult decât atât susțin ceea ce rezultă de altfel și din actele dosarului, că în cauză inculpatul nu a determinat sau influențat pe nici unul din consilieri să voteze într-un anume mod, în ceea ce privește schimbul de terenuri; de altfel primarul nu are nici un fel de atribuții în acest sens, procedura schimburilor de terenuri este una care implică o multitudine de proceduri, avize de legalitate, rapoarte de specialitate, rapoarte de evaluare, ori este greu de acceptat că toți acești oameni au fost influențați de către inculpații să avizeze favorabil schimbul de terenuri.

Cum toate hotărârile C.L. Bacău semnate de primar sau viceprimar au fost supuse controlului ierarhic superior administrativ al Prefecturii Bacău, neexistând nici un fel de neregularități. Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că nici în această situație nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, neputând fi vorba nici de pricinuirea unei pagube și nici de producerea unei tulburări însemnate produsă instituțiilor statului în speță C.L. Bacău, motiv pentru care urmează a dispune achitarea inculpatului și pentru această infracțiune. Cât privește reținerea în sarcina inculpatului L.L.I.

a infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și participație improprie, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni atât pentru considerentele expuse cu prilejul motivării infracțiunilor de complicitate la luare de mită cât și pentru următoarele aspecte: Nu se poate reține sub nici un aspect vinovăția inculpatului, atâta timp cât actul de sesizare se bazează pe o simplă afirmație că inculpatul L.L.I. a determinat o persoană fizică rămasă neidentificată să declare fals că M.O. și F. M., au solicitat certificat de urbanism pentru operațiuni notariale și că la aceeași dată s-a emis certificatul de urbanism fals nr. 622 din 16 iulie 2002, semnat de același inculpat [(a se vedea din rechizitoriul aliniat (7)] de notorietate fiind ca potrivit principiul legalități și aflării adevărului, D.N.A.

era obligat să producă probe în acest sens, să-și susțină probator acuzațiile aduse, pentru că pe persoane rămase neidentificate nu se poate reține vinovăția inculpatului L.L.I., în sensul dat de lege participației improprii. Nu a rezultat nici un moment că intenția acestuia a fost, prin obținerea certificatelor de urbanism să faciliteze obținerea sub forma” luării de mită” a terenurilor de către inculpatul S. D. Reținerea falsului intelectual și implicit a uzului de fals în sarcina acestui inculpat având drept „victime” pe B.V., M.O., F.M., G.C., G.M., T.M. și constând în aceea că a determinat diferite persoane fizice (care persoane fizice, imposibil de aflat) ca fără vinovăție să întocmească în numele părților vătămate indicate mai sus, cereri pentru eliberarea certificatelor de urbanism care au fost semnate în fals de către inculpat pentru a ascunde fapta de luare de mită și care au fost ulterior utilizate la birourile notarilor publici U.S.Ș.

și O.I. pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, vin să contrazică nu numai declarațiile martorilor din lucrări, care infirmă această ipoteză (a se vedea declarația martorului A.L.) dar și teoria care reglementează instituția „falsului și uzului de fals”, care prevăd expres situațiile în care ne aflăm în sfera infracționalului. Nu s-a putut reține vinovăția inculpatului sub aspectul laturii subiective prin comiterea acestora infracțiuni, atât timp cât toate aceste persoane pe numele cărora există cereri de eliberare a unor certificate de urbanism au obținut aceste certificate și s-au folosit de ele în fața notarului public în vederea înstrăinării unor terenuri și care nu au reclamat niciodată făptui că nu ar fi solicitat eliberarea certificatelor de urbanism, iar depoziția martorei l.V.

(cercetare judecătorească) vine să confirme acest aspect „se eliberează certificat de urbanism, în urma înaintări de serviciul de registratură a cererii privind eliberarea certificatului de urbanism la care sunt anexate: actul de proprietate în copie, fișa cadastrală, întreaga documentație cadastrală, planul de situații pe suport topografic”. Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că și pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu, respectiv, participației improprie la fals în declarații, fals intelectual și uz de fals în ceea ce privește eliberarea certificatelor de urbanism în vederea săvârșirii faptelor de luare de mită, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, întrucât nu a existat intenția acestuia ca în baza exercitări atribuțiilor sale de viceprimar să îndeplinească astfel de acte materiale, cu atât mai mult cu cât din documentația existentă la dosar a rezultat că inculpatul L.L.I.

a semnat și eliberat sute de certificate de urbanism care au fost avute în vedere la eliberarea titlurilor de proprietate. în latura civilă a cauzei, față de faptul că partea vătămată B.V. a decedat înainte de începerea procesului penal (25 septembrie 2004) instanța în temeiul art. 21 C. pen., a luat act de aceasta; moștenitorii acestuia având calea unei acțiuni civile, în cazul în care se vor considera prejudiciați. Cât privește pretențiile civile ale părților civile formulate în cauză, respectiv S.C.

și R.I., tribunalul a apreciat că pretențiile acestora sunt nefondate pentru următoarele considerente: Din declarațiile ambelor părți civile date atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, a rezultat clar intenția acestora de a obține niște venituri suplimentare, acestea nemanifestându-și niciodată nemulțumirea față de modul în care a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare și a fost stabilit prețul, nu au solicitat anularea acestuia așa cum ar fi fost corect. Faptul că și-au majorat pretențiile civile cu prilejul cercetării judecătorești, solicitând o sumă mai mare de bani decât cea obținută, nu poate fi interpretată de instanță decât ca o oportunitate de care părțile au înțeles să se folosească pentru a obține niște venituri suplimentare, ele au avut pe deplin posibilitatea să negocieze un alt preț, așa încât în temeiul art. 14 și 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., aceste pretenții au fost respinse. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a luat act că părțile vătămate M.O., F.M., G.C., G.M., S.l., R.G., I.D., P.M. reprezentant legal al părții vătămate decedate Ț. M., numita Ț.M. și Consiliul Local Bacău nu s-au constituit părți civile în cauză. Față de lipsa prejudiciului constatat în cauză, tribunalul în temeiul art. 163 C. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor imobile ale celor trei inculpați. Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal D.N.A care a solicitat condamnarea inculpaților sau desființarea sentinței pentru nelegala citare a părții civile și inculpații I.V.D.

și L.L.I., care au solicitat schimbarea temeiului achitării. Curtea de apel Bacău, prin decizia penală nr. 87 din 3 iunie 2008, a respins apelurile declarate în cauză. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A – S.T. Bacău și inculpatul I.V.D. Prin decizia penală nr. 3869 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate, s-a casat decizia Curții de Apel Bacău și s-a trimis cauza spre rejudecare, pe considerentul că judecătorii care au soluționat cauza în apel erau incompatibili. Prin decizia penală nr. 49 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă I.C.C.J - D.N.A – S.T.

Bacău și apelanții inculpați I.V.D. și L.L.I. S-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Rejudecând cauza în apel, instanța de control judiciar a constatat că în cauză au fost încălcate prevederile art. 76 și 291 C. proc. pen., privind citarea părților, respectiv persoana (juridică) vătămată. Astfel, în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.D. și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) si (5) C. pen. și abuz in serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 si art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru aceste infracțiuni s-a reținut ca fiind parte civilă și s- a dispus citarea C.L.M.

Bacău. Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen., este o infracțiune contra patrimoniului. În ceea ce privește infracțiune a de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 cu referire la art. 248 1 C. pen., în raport de pretinsele consecințe reținute prin rechizitoriu, obiectul juridic secundar sunt relațiile sociale cu caracter patrimonial, iar subiectul pasiv pentru ambele infracțiuni, este instituția la care s-a creat paguba. Avându-se în vedere aceste aspecte, în cauză a fost citată în calitate de parte civilă pentru aceste infracțiuni C.L.M. Bacău, deși în faza de urmărire penală prin adresa nr. 24937 din 14 iulie 2005 M.B. s-a constituit parte civilă.

Pe de altă parte, prin adresa nr. 37547 din 23 noiembrie 2006 se face precizarea că „ .. nu s-a constatat vreun prejudiciu cauzat Municipiului Bacău.” Cu privire la calitatea procesuală a C.L.M. Bacău, cu ocazia primei judecăți a cauzei în apel, la termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2008 părțile și-au expus punctul de vedere, iar la acea dată instanța stabilit că, în mod corect a fost citată ca parte civilă C.L.M. Bacău. Ca efect al casării deciziei de căt