ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2951/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2951/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursurilor penale de față, constată că, prin Sentința penală nr. 196

din 13 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5460/2005,

s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților: S.D., acționar la SC S. SRL

Bacău, căsătorit, având în întreținere 4 copii minori, pentru săvârșirea

infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.

323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, luare

de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale),

înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., și abuz în serviciu

contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2)

C. pen.; L.L.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art.

17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, complicitate la luare de mită, prev. de art.

26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale),

participație improprie la fals în declarații, prev. de art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale), fals intelectual,

prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale) și uz de fals, prev.

de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale); I.V.D., pentru

săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr.

78/2000 și complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. raportat la

art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale).

În

temeiul art. 21 C. pen., s-a luat act că partea vătămată B.V. a decedat.

În

temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., s-au respins

pretențiile civile ale părților civile S.C. și R.I.

În

temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., s-a luat act

că părțile vătămate M.O., F.M., C.C., C.M., S.I., R.G., I.D., P.M. și

succesorul legal al părții vătămate decedate Ț.M., numita Ț.M., și Consiliul

Local Bacău nu s-au constituit părți civile în cauză.

În

temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra bunurilor mobile și bunului imobil din Bacău, proprietatea

inculpatului S.D. prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005 și

adusă la îndeplinire în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a

sechestrului asigurător din data de 22 iunie 2005, precum și punerea la

dispoziția acestuia a bunului sechestrat.

În

temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului L.L.I.,

prin ordonanța procurorului din data de 21 iunie 2005 și adusă la îndeplinire

în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din

data de 21 iunie 2005, precum și punerea la dispoziția acestuia a bunului

sechestrat.

În

temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului I.V.D.,

prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005 și adusă la îndeplinire

în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din

data de 22 iunie 2005, precum și punerea la dispoziția acestuia a bunului

sechestrat.

În

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru

a hotărî astfel, Tribunalul a arătat, în esență, cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea

nr. 78/2000, că toate susținerile DNA-ului referitoare la latura obiectivă

constituie, de fapt, obligații impuse de legea administrației publice locale,

de legile fondului funciar și de normele de aplicare ale acestora și nicidecum

acțiuni de natură a se circumscrie elementului material al infracțiunii de

asociere pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

În

ce privește infracțiunea de luare de mită, în forma autoratului (inculpatul

S.D.), respectiv a complicității (inculpații I.V.D. și L.L.I.), s-a apreciat,

pe de o parte, de către instanță că procurorul a inclus în conținutul

constitutiv al acesteia acțiuni care se integrau în latura obiectivă a

infracțiunii de șantaj, pentru care s-a dat o soluție de netrimitere în

judecată, iar, pe de altă parte, că presupusa viciere a consimțământului

vânzătorilor nu a fost probată în cauză (toți declarând în cursul cercetării

judecătorești că nu doresc ca actele de vânzare-cumpărare să fie declarate nule

și că au acceptat prețul propus în tranzacție pentru a nu exista nicio altă

ofertă și pentru că aveau nevoie de bani) și oricum, o asemenea chestiune s-ar

situa pe tărâmul dreptului civil, iar nu în sfera infracționalului.

În

legătură cu infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C.

pen., reținută în sarcina inculpatului S.D., Tribunalul a menționat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective,

neexistând vreo acțiune de inducere în eroare și nefăcându-se dovada producerii

vreunui prejudiciu, dimpotrivă, operațiunile civile efectuate fiind păgubitoare

pentru inculpat.

Făcând,

totodată, trimitere la depozițiile martorilor audiați în cursul cercetării

judecătorești, care au infirmat orice influență a inculpatului S.D. cu privire

la aprobarea schimbului de terenuri și au declarat că s-au făcut presiuni

asupra lor de către DNA, motiv pentru care nu mai susțin cele afirmate la

urmărirea penală, Tribunalul a reținut că nu sunt întrunite nici elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen.

raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr.

78/2000, apreciindu-se că inculpatul nu a avut nici pe de parte rolul

determinant care s-a încercat a i se atribui în aceste schimburi de terenuri

care s-au efectuat între Consiliul Local și SC L. SA.

Cu

privire la infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, s-a arătat că nu se

poate reține vinovăția inculpatului L.L.I., atât timp cât toate persoanele pe

numele cărora au existat cereri de eliberare a unor certificate de urbanism au

obținut aceste documente și s-au folosit de ele în fața notarului public în

vederea înstrăinării terenurilor și nu au reclamat niciodată faptul că nu ar fi

solicitat eliberarea respectivelor certificate de urbanism.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și

inculpații I.V.D. și L.L.I. au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală

nr. 87 din 3 iunie, 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală în

Dosarul nr. 941/32/2007, fiind, astfel, menținută soluția de achitare a

inculpaților pentru infracțiunile ce au format obiectul acuzației penale.

Această

decizie a fost recurată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și de

inculpatul I.V.D., iar, prin Decizia penală nr. 3869 din 25 noiembrie 2008,

pronunțată în Dosarul nr. 941/32/2007 de Secția penală a Înaltei Curți de Casație

și Justiție s-au admis recursurile declarate, s-a casat decizia Curții de Apel

Bacău și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatându-se

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 3

C. proc. pen. întrucât judecătorii care au soluționat cauza în apel erau

incompatibili.

Procedând

la rejudecarea cauzei, instanța de apel a constatat că Tribunalul a încălcat

prevederile art. 76 și art. 291 C. proc. pen., în mod greșit dispunând citarea,

în calitate de parte civilă, a Consiliului local al Municipiului Bacău, în loc

de Municipiul Bacău, prin Primar, așa cum era corect. Ca urmare, prin Decizia

penală nr. 49 din 8 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 941.1/32/2007,

Curtea de Apel Bacău, secția penală a admis apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Bacău și de inculpații I.V.D. și L.L.I., a desființat

Sentința penală nr. 196/D din 13 iunie 2007 a Tribunalului Bacău (Dosarul nr.

5460/2005) și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

în vederea citării, în calitate de parte civilă, a Municipiului Bacău, prin

Primar.

Această

hotărâre a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția penală

care, prin Decizia penală nr. 2166 din 9 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr.

941.1/32/2007, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

I.V.D. și S.D. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 8 aprilie 2009 a Curții de

Apel Bacău, secția penală.

În

rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.

5974/110/2009 și a fost soluționată prin Sentința penală nr. 169ID din 26 iunie

2012, dispunându-se, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., achitarea inculpaților S.D. pentru săvârșirea infracțiunilor

de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (2)

C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prev.

de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale), prin

înlăturarea agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen., înșelăciune, prev. de

art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., și abuz în serviciu contra intereselor

publice, prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu

aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.;

L.L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b)

din Legea nr. 78/2000 și complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 C.

pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale), prin

înlăturarea agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen.; I.V.D. pentru

săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr.

78/2000 și complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. raportat la

art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale), prin înlăturarea

agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și

art. 122 lit. d) C. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva

inculpatului L.L.I. pentru infracțiunile de participație improprie la fals în

declarații, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 292 C. pen. cu

aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

(patru acte materiale), fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(patru acte materiale) și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(patru acte materiale), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În

temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., s-a luat act

că S.C., I.C.D., S.N., M.O., F.M., C.C., decedat, prin C.M., S.I., R.G., I.D.,

P.M., reprezentant legal al părții vătămate decedate Ț.M., C.C.D., C.D.G., B.I.

și R.I.V. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-au

respins pretențiile civile formulate de partea civilă Municipiul Bacău prin

Primar.

În

temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra bunurilor mobile și bunului imobil din Bacău, proprietatea

inculpatului S.D., prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005, adusă

la îndeplinire în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului

asigurător din data de 22 iunie 2005, și punerea la dispoziția acestuia a

bunului sechestrat.

În

temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului L.L.I.,

prin ordonanța procurorului din data de 21 iunie 2005, adusă la îndeplinire în

conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data

de 21 iunie 2005, și punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.

În

temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului I.V.D.,

prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005, adusă la îndeplinire în

conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data

de 22 iunie 2005, și punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.

În

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina

statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

S-a

admis, în parte, cererea formulată de expert A.P. și s-a dispus reducerea cuantumului

amenzilor judiciare aplicate acestuia prin Încheierile din 6 decembrie 2011,10

ianuarie 2012, 7 februarie 2012,10 aprilie 2012 până la suma de 500 RON.

Totodată,

s-a dispus scutirea de plata amenzii judiciare aplicată av. D.R.C. prin

Încheierea din data de 23 februarie 2012.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță, după expunerea situației de fapt

descrisă în rechizitoriu și enunțarea acuzațiilor penale formulate împotriva

inculpaților S.D., L.L.I. și I.V.D., a arătat că faptele reținute de procuror

în sarcina acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2)

C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În

acest sens, s-a menționat că, potrivit rechizitoriului, inculpatul S.D., în

îndeplinirea funcției de autoritate publică cu responsabilități în buna

funcționare a administrației publice locale, ar fi inițiat constituirea unei

asocieri în scopul săvârșirii unor fapte de corupție, care au adus atingere

unor activități de interes public, patrimoniului municipalității, drepturilor

cetățenilor și punerii în aplicare a legilor, asociere la care ar fi participat

și inculpații L.L.I. și I.V.D. Or, făcând referire la jurisprudența Înaltei Curți

(Deciziile penale nr. 4025/2002 și nr. 5961/2004), precum și la cuprinsul art.

323 C. pen., în accepțiunea căruia asocierea se realizează prin acțiunea

fiecăreia dintre persoanele care înțeleg să-și alăture eforturile și presupune

un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între acestea de a se asocia, de a

se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, Tribunalul a

apreciat că toate susținerile parchetului referitoare la elementul material al

acestei infracțiuni constituie obligații impuse de legea administrației publice

locale, de legile fondului funciar și normele de aplicare ale acestora și

nicidecum acțiuni de natură a constitui latura obiectivă a infracțiunii de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Astfel,

s-a apreciat că activitatea desfășurată de cei trei inculpați a fost conformă

Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, sens în care s-a

precizat că delegarea și, respectiv, exercitarea atribuțiilor delegate s-au

efectuat în temeiul art. 61 alin. (2) din acest act normativ, potrivit cărora

viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul' său de drept, primarul

putându-i delega atribuțiile sale. Totodată, cu privire la acuzația reținută în

sarcina inculpatului S.D. constând în aceea că ar fi procedat la desemnarea lui

L.L.I., și I.V.D. ca membri în Comisia pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor a municipiului Bacău, s-a arătat că aceasta este

lipsită de fundament, în condițiile în care dispozițiile art. 12 din Legea nr.

18/1991 privind fondul funciar instituie exclusivitatea constituirii prin ordin

a comisiilor locale în favoarea prefectului, acesta fiind cel sub conducerea

căruia funcționează și comisiile județene ce au rolul de a îndruma și controla

activitatea comisiilor locale. Totodată, prin Hotărârea nr. 180 din 14 martie

2000 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind procedura de

constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire

a titlurilor, de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor,

aprobat prin H.G. nr. 131/1991, art. 2, alin. (1) a fost modificat și completat

cu următoarele: "Comisiile comunale, orășenești sau municipale se constituie

prin ordin al prefectului și vor fi formate din: primar - președintele

comisiei; viceprimarul desemnat de primar; secretarul unității

administrativ-teritoriale; un specialist în măsurători topografice, cadastru

agricol, organizarea-teritoriului, îmbunătățiri funciare sau un specialist în

cadastru general. Sub același aspect s-a arătat că desemnarea inculpaților

I.V.D. și L.L.I. ca membri în Comisia Locală Bacău de reconstituire a dreptului

de proprietate nu rezultă că ar fi fost făcută de S.D. în vederea săvârșirii

vreunei fapte penale, dimpotrivă acest lucru s-a realizat prin Ordinul

Prefectului Județului Bacău nr. 199 din 2 octombrie 2000, în care sunt

menționați -ca.președinte S.D. și L.L.I., iar, în calitate de membri, printre

alții figurează și inculpatul I.V.D.

Referitor

la menținerea inculpatului I.V.D. în funcția de șef al Serviciului Cadastral și

Fond Funciar, instanța a considerat că aceasta nu poate constitui element

material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu

atât mai mult cu cât în probele administrate în cursul cercetării judecătorești

(depozițiile martorilor funcționari în cadrul Primăriei Bacău), rezultă că

inculpatul era un exemplu de profesionalism. Astfel, A.L., subaltern al

inculpatului I.V.D., a declarat: „I., ca și funcționar în cadrul acestui

serviciu, a fost un model de corectitudine, a respectat legea și și-a

îndeplinit sarcinile de serviciu. Rămânea după orele de program, studia legile

și eram informați cu privire la modificările legislative .".

A

mai arătat Tribunalul că presupusa coordonare a asocierii reținută de către DNA

în sarcina inculpatului S.D. și probată în viziunea procurorului, cu depoziția

martorului P.D., secretarul Primăriei Bacău, care, în cursul urmăririi penale

ar fi afirmat: „L.L.I. era omul de încredere al lui S.D., iar I.V.D. ..

executantul", nu poate fi acceptată în condițiile în care, în fața

instanței, același martor a declarat: .. „îmi mențin parțial declarațiile date

în cursul cercetărilor penale. O parte din declarație mi-a fost dictată, motiv

pentru care mi-o retractez. Niciodată cei trei inculpați nu mi-au creat

impresia că s-au constituit într-un grup organizat în vederea comiterii de

infracțiuni .. când m-am referit la faptul că I. era executantul, iar L. omul

de încredere, m-am .. referit la faptul .. că I. își îndeplinea în mod

conștiincios atribuțiile de serviciu .. nu am dat niciodată declarații de

constituire de parte civilă sub asemenea presiune. .. niciodată inculpatul S.

nu mi-a cerut să fac ceva împotriva legii ..: a existat o temere când am dat

declarație întrucât se anunțase deja pe post că aș avea calitatea de învinuit

în dosarul S.

În

mod similar, s-a apreciat că nu poate fi reținută cu privire la inculpatul

L.L.I. acuzația constând în identificarea unor persoane care au solicitat cu

mulți ani în urmă reconstituirea dreptului de proprietate, probată, în opinia

Parchetului cu declarațiile martorilor C., sens în care s-a făcut referire la

depoziția numitei C.M., din fața instanței, în care a arătat: „nu-mi mențin

declarațiile date în cursul cercetărilor penale, soțul meu s-a ocupat de

întocmirea dosarului pentru reconstituirea dreptului de proprietate și el a

făcut toate demersurile ..". De asemenea, faptul că: L.L.I., precum și

inculpatul I.V.D. au fost membri în Comisia de aplicare a legilor fondului

funciar nu poate constitui în opinia instanței de fond elementul material al

infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, în condițiile în

care, așa cum s-a arătat, numirea membrilor Comisiei locale reprezintă

atributul exclusiv al Prefectului, iar executarea ordinului dat de acesta nu

este facultativă, ci obligatorie.

În

ce privește identificarea de către I.V.D. a persoanelor care formulaseră cu

mulți ani în urmă cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, s-a

arătat că această împrejurare nu poate fi reținută ca reprezentând elementul

material al infracțiunii prevăzute de art. 323. C. pen. ci doar ca o respectare

a sarcinilor de serviciu avute în vedere, ci potrivit fișei postului, șeful

Serviciului Cadastru avea printre atribuții și obligația selecționării și

analizării cererilor, depuse de cetățeni potrivit prevederilor Legii nr.

18/1991 și nr. 44/1994, în vederea reconstituirii sau constituirii dreptului de

proprietate asupra terenurilor.

Sub

aspectul aceleiași infracțiuni, judecătorul fondului a mai sesizat că, în

cuprinsul rechizitoriului, s-au făcut o serie de afirmații generale, fără a se

menționa numele tuturor persoanelor implicate în procesul de eliberare a

titlurilor de proprietate, acrul de sesizare axându-se pe fapte extrase din

context, pentru a crea imaginea că inculpații au creat un grup, o asociere.

Referitor

la faptul că, în rechizitoriu, se menționează că documentația privind

amplasamentul terenurilor în vederea emiterii titlurilor de proprietate erau

discutate, înaintea întocmirii lor, între inculpații S.D., L.L.I. și I.V.D.,

Tribunalul a constatat că acest lucru este contrazis chiar de martorii audiați

din faza cercetărilor de urmărire penală, respectiv P.D. (care a arătat că

„Documentele, respectiv procesele-verbale în care se stabilea zona de

reconstituire a dreptului de proprietate se întocmeau la Serviciul Cadastral și

puse în discuția membrilor comisiei de aplicare a Legii fondului funciar din

Municipiul Bacău) și A.L. (care a menționat că „Procesele-verbale .. în care se

consemnau locurile unde se vor atribui terenurile reconstituite erau semnate de

membrii comisiei, iar terenurile libere erau furnizate de către serviciul

cadastral și fond funciar prin I., care era membru în comisie", lucru

întărit și în fața instanței: „Procesele-verbale erau semnate de membrii

comisiei, iar terenurile libere erau furnizate de serviciul cadastru. Nu a

existat niciodată vreo influență din partea primarului sau viceprimarului la întocmirea

documentației ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate. Semnarea

fișei tehnice nu era obligatorie de către proprietar. Propunerile de

amplasament erau făcute de mine, I. și A.").

În

continuare, reluând întocmai expunerea situației de fapt din cuprinsul actului

de sesizare, cu trimitere în mod detaliat la fiecare act material reținut în

sarcina inculpaților S.D., L.L.I. și I.V.D., instanța de fond a apreciat că nu

sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în forma autoratului

(inculpatul S.D.), respectiv a complicității (inculpații S.D., L.L.I. și

I.V.D.), de care aceștia sunt acuzați de către Parchet.

Astfel,

după prezentarea unor considerații teoretice cu privire la conținutul

constitutiv al acestei infracțiuni, așa cum rezultă din cuprinsul art. 254 C.

pen., Tribunalul a arătat că, deși în actul de sesizare a instanței, Parchetul

definește corect infracțiunea de luare de mită, atunci când descrie, în

concret, activitatea infracțională, face referire, însă, la aspecte ce țin de

latura obiectivă a infracțiunii de șantaj, pentru care s-au efectuat cercetări

și s-a pronunțat deja o soluție în cauză, menționând că actele și faptele

comise de cei trei inculpați constau în constrângerea vânzătorilor să încheie

contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor la un preț nereal, subevaluat,

impus de inculpatul S.D., ceea ce echivalează cu o violență psihică exercitată

asupra acestora. Or, în opinia judecătorului fondului, o asemenea teorie

inedită, care conferă un alt conținut infracțiunii de luare de mită, vine în

contradicție cu toate normele legale care reglementează respectiva infracțiune,

precum și cu întreaga practică în materie, care delimitează clar, concis și

fără echivoc, situațiile în care există o astfel de faptă. Mai mult decât atât,

s-a arătat că susținerile procurorului în sensul că „.. chiar dacă există o

aparență de legalitate privind autentificarea contractelor de

vânzare-cumpărare, consimțământul vânzătorilor de a înstrăina terenurile nu a

fost liber exprimat" se situează clar pe tărâmul dreptului civil secțiunea

„contracte" și nicidecum în sfera infracționalului, iar motivarea

îngăduitoare referitoare la notarii publici care au autentificat contractele de

vânzare-cumpărare (cu privire se arată că „nu au avut viziunea presiunii

psihice exercitate asupra vânzătorilor, astfel că există o aparență de

legalitate a actelor de vânzare-cumpărare .. făcându-se astfel dovada viciului

de consimțământ, astfel este evident că acele contracte sunt nelegale")

confirmă tocmai acest aspect, respectiv faptul că, în speță, se regăsește

varianta clasică a unor acte juridice civile, în care vânzătorul cere un anumit

preț, cumpărătorul oferă un preț apreciat de el, între aceștia operează o

negociere, iar, în final, se ajunge la un preț unic de vânzare-cumpărare, la

care achiesează cele două părți.

Referindu-se,

în concret, la acuzațiile de luare de mită formulate în cuprinsul

rechizitoriului, Tribunalul a arătat că o primă modalitate de comitere reținută

de procuror a constat în acțiunea inculpatului S.D. care, ajutat de inculpații

L.L.I. și I.V.D., ar fi condiționat neplata impozitului restant în sumă de

8.627.739 ROL datorat de martorul S.C. la Direcția de Taxe și Impozite din

cadrul Primăriei municipiului Bacău, pe perioada 1 ianuarie 1999 - 30 decembrie

2001, de vânzarea de către acesta, în beneficiul primului, a terenului în

suprafață de 4.473 mp situat în municipiul Bacău, inculpații impunând prețul de

cumpărare a terenului la suma de 150.000.000 ROL, mult subevaluat față de

prețul real al terenurilor din zonă, prin aceasta obținându-se de către

inculpatul S.D. un folos material necuvenit. În legătură cu această faptă, s-a

mai reținut acțiunea inculpatului I.V.D., care i-a dictat martorului S.C.

cererea prin care solicita să fie scăzut de la plata impozitului întrucât până

la data de 31 martie 2000 terenul s-ar fi aflat în extravilanul municipiului

Bacău.

Mijloacele

de probă cu care Parchetul a înțeles să-și susțină acuzațiile au fost

declarațiile martorilor S.C. și S.A., martori constituiți ulterior părți civile

prin solicitarea sumei de 200.000.000 ROL și cu mențiunea expresă că nu doresc

desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu S.D., declarațiile

inculpaților date în faza de urmărire penală și declarațiile funcționarilor din

cadrul Direcției de Taxe și Impozite Locale fiind înlăturate.

Analizând

aceste probe, Tribunalul a constatat, însă, că, după ce, în faza de urmărire

penală, S.C. a arătat că: „S.D. mi-a declarat pe un ton amenințător: dacă nu

plătești banii pe impozit, îți vând casa la licitație ca să ai din ce plăti

impozitul .. D.S. nu mi-a spus ce preț îmi oferă pe teren și nici eu nu l-am

întrebat, a mers la L.L.I. căruia i-a spus: te duci și negociezi cu omul ca

să-i luăm pământul .. L.L.I. m-a predat lui I.I. .. acesta mi-a spus că primesc

150.000.000 ROL pentru teren și eu i-am declarat că prețul este prea mic ..

m-am deplasat la biroul Notarului Public O.I., aceasta mi-a arătat contractul

de vânzare-cumpărare care era deja redactat, m-a întrebat dacă am primit banii

și la răspunsul afirmativ mi-a cerut să semnez actul, lucru pe care l-am făcut

.. în mod cert eu am fost obligat să-i vând lui S. terenul .. pentru că la

discuția de la audiența din februarie 2002 D.S. mi-a spus că dacă nu-i dau

terenul o să-mi vândă casa la licitație pentru achitarea impozitului restant și

o să rămân fără casă", iar S.A. a declarat: „soțul meu a mers în audiență

la primar să explice că nu datorează un impozit atât de mare .. la întoarcere a

spus că primarul a afirmat că dacă nu plătește impozitul ne ia casa. Precizez

că dacă ar fi fost un impozit mai mic de 8.600.000 ROL, eu și soțul meu am fi

plătit acel impozit și nu vindeam terenul", ulterior, în faza de judecată,

aceștia au revenit asupra depozițiilor inițiale, S.C. menționând: „am mers în

audiență la Primarul municipiului și am făcut cunoscut acest lucru (impozit în

cuantum mare). I-am explicat că nu am nici o posibilitate să achit impozitul,

iar acesta și-a manifestat dorința de a cumpăra terenul. Îmi era teamă că nu am

cu ce plăti impozitul și am fost de acord să vând terenul .. am primit

150.000.000 ROL .. la acea dată am fost mulțumit pentru că astfel aveam

posibilitatea să îmi plătesc impozitul. Solicit 200.000.000 ROL .. întrucât am

primit ofertă la acea dată de vânzare cu 15 DOLARI S.U.A. mp nu sunt de acord

să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare", iar S.A.

precizând că: „în timpul audienței i s-a făcut o ofertă de cumpărare pentru

teren .. nu cunosc dacă a fost determinat să vândă acest teren sau pur și

simplu a fost acordul soțului meu .. așa cum am arătat mai sus, soțul meu a

mers la primărie cu intenția de a renunța la teren și chiar i-a spus primarului

că vrea să scape de acest teren .. nu vreau să se anuleze contractul, dar aș

vrea să primesc o diferență de bani, respectiv 200.000.000 ROL. Am acceptat să

vând terenul inculpatului S. întrucât nu găseam cumpărători pentru că fiecare

voia loc de casă .. așa cum am arătat m-am bucurat că am scăpat de teren .. în

momentul în care soțul meu a primit 150.000.000 ROL, am discutat cu soțul meu

pe marginea prețului dar nu am stabilit prețul care ni s-ar fi cuvenit și m-am

bucurat că am scăpat de teren .. soțul meu a purtat discuții cu S.D. numai în

cadrul audiențelor (publice s.n.) de la sediul Primăriei .. Nu solicit ca

inculpații să fie condamnați pentru faptele pentru care au fost trimiși în

judecată, dar vreau să primesc despăgubiri".

S-a

mai făcut referire la declarația dată de martorul F.V. în fața instanței, în

cuprinsul căreia acesta a menționat cu privire la situația legată de stabilirea

impozitului pe teren, că S.C. a cerut scutirea de la plata impozitului și s-a

constatat o eroare de calcul a acestuia. În continuare, martorul a mai arătat

că: „nu am fost niciodată condiționat de primarul S. în stabilirea impozitelor

și taxelor datorate de persoanele fizice și juridice .. nu a existat nici o

ingerință din partea primarului sau a șefului cadastrului în stabilirea

impozitelor și taxelor datorate de S.C. Situații similare cazului S. au existat

și există și în prezent și în aceste condiții persoana depune cerere la care

anexează documente justificative, taxele și impozitele sunt stabilite de lege

și aplicate de funcționarii din cadrul Direcției de Taxe și impozite

Locale".

A

mai fost menționată, de asemenea, declarația martorului S.C. din data de 4

februarie 2010, în care a arătat că: „nu doresc să particip în cauză ca parte

vătămată sau parte civilă; am o suprafață de 4.473 mp și aveam de achitat o

sumă mare ca impozit pentru acest teren și nu aveam resurse financiare. M-am

prezentat în audiență la inculpatul S. care și-a manifestat dorința de a

cumpăra terenul, nu am discutat cu privire la preț. Ulterior m-am întâlnit cu

inculpatul I. care mi-a dat 150 milioane ROL reprezentând contravaloarea

terenului. Împreună cu inculpatul I. am mers la Notariatul Public O.I. unde am

semnat contractul de vânzare-cumpărare, urmând ca actul să-mi fie dat peste

câteva zile întrucât nu era complet. Sunt mulțumit de prețul pe care l-am

primit și nu am nici o pretenție față de inculpați. Declarația din faza de

urmărire am dat-o la sugestia procurorului Ir., iar cea din instanță am dat-o

liber. AceIași procuror mi-a spus „nu fi naiv că poți câștiga niște bani".

Terenul era situat în zona Aeroportului, teren intravilan. Impozitul a fost

achitat de inculpatul S., de asemenea și cheltuielile notariale. Revin și arăt

că bănuiesc că inculpatul S. a achitat impozitul".

Referindu-se,

în continuare, la cea de-a doua modalitate în care s-ar fi comis infracțiunea

de luare de mită (în forma autoratului, respectiv a complicității) reținută de

procuror în cuprinsul acrului de sesizare, Tribunalul a arătat că aceasta a

constat în condiționarea emiterii și eliberării titlurilor de proprietate către

persoane fizice îndreptățite de vânzarea terenurilor către S.D. și încheierea

contractelor de vânzare-cumpărare, ceea ce ar constitui, în opinia parchetului,

un folos necuvenit, în sensul art. 254 C. pen.

Astfel,

cu privire la B.V., s-a constatat că D.N.A. a stabilit o diferență de preț de

48.485.242 ROL, sumă „indicată de martora I.C.D.", iar activitatea

infracțională ar fi constat în aceea că inculpatul I.V.D. ar fi pretins

mandatarei I.C.D., prin intermediul martorului A.L., în schimbul modificării

amplasamentului terenului, vânzarea suprafeței obținută urmare a schimbării

amplasamentului către S.D. contra sumei de 20.000.000 ROL; prețul consemnat în

contractul de vânzare-cumpărare nu ar fi fost, conform depoziției aceleiași

martore, achitat în totalitate, ci doar parțial, restul de achitat fiind în

sumă de 48.485.242 ROL.

Făcând

trimitere la declarațiile date pe parcursul procesului penal de martora indicată

de parchet, Tribunalul a observat că, dacă în faza de urmărire penală, aceasta

relata: „am mers la Serviciul Cadastral unde l-am cunoscut pe A.L. .. mi-a spus

să fac o cerere la Primărie .. am făcut-o .. A.L. mi-a cerut să vând terenul

primarului S. .. i-am dat titlul în original .. la data de 21 iunie 2002 A.L.

mi-a dat suma de 20.000.000 ROL", în faza de judecată a menționat: „.. am

luat legătura cu numitul A.L. .. i-am spus că intenționez să vând și dacă

cineva intenționează să-mi cumpere terenul să mă anunțe. Am vândut două

suprafețe de teren (printre care se află și trenul în discuție), am fost

mulțumită de prețul primit și am semnat contractul de vânzare-cumpărare al

terenului. Cu banii pe care i-am primit am cumpărat o locuință, toate

formalitățile pentru obținerea titlului de proprietate și locația (noul

amplasament s.n.) au fost stabilite în mod legal și necondiționat și am fost

mulțumiți.. am fost interpelată de persoane de la DNA .. mi s-a spus că am

vândut terenul sub prețul pieței și apoi am fost întrebată dacă vreau bani.ca

să acopăr necesarul real, bani pe care urma să-i obțin de la inc. S. ..în afară

de acest A. nu a mai intervenit nimeni în demersul nostru".

Totodată,

în declarația din 13 mai 2010, martora I.C.D. a arătat că: „am primit procură

de la B.V., acesta deținea terenul peste pod la URA, unde au fost construite

blocuri, motiv pentru care a primit teren în Izvoare; m-am ocupat de

formalitățile pentru emiterea titlului de proprietate. Pe parcursul acestor

proceduri nu m-am simțit șantajată, nu am fost obligată să vând terenul".

În

ce privește cazul F.M. și M.O., în favoarea cărora s-a stabilit de D.N.A o

diferență de preț de 10.000 DOLARI S.U.A. rezultat ca urmare a scăderii sumei

de 5.000 DOLARI S.U.A. primiți de vânzătoare, - prin mandatarul S.N., din suma

de 15.000 DOLARI S.U.A. ce ar fi fost solicitați de mandatar la negocierea

prețului, Tribunalul a reținut că, potrivit rechizitoriului, activitatea

infracțională ar fi constat în condiționarea de către I.V.D. a reconstituirii

dreptului de proprietate de vânzarea terenului către S.D. și impunerea prețului

de 5.000 DOLARI S.U.A., deși S.N. solicitase suma 15.000 DOLARI S.U.A.

Condiționarea, în viziunea D.N.A, a emiterii titlului de proprietate de

vânzarea terenului către S.D. „este demonstrată și prin procura specială pe

care S.N. a întocmit-o la 12 iulie 2002 la Biroul Notarului Public L.D. în care

se consemnează că M.O. și F.M. l-au împuternicit pe martor să vândă cui va

crede de cuviință la prețul cel mai convenabil suprafețele de teren fără

precizarea numărului titlului, locul de amplasare a terenului și

vecinătățile". Totodată, procurorul a reținut ca aspecte ce demonstrează

săvârșirea infracțiunii nesemnarea fișei tehnice de persoanele în favoarea

cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate și neeliberarea acestuia, ca

mijloace de probă în susținerea acuzațiilor fiind reținute declarațiile S.N.,

F.M. și M.O.

Analizând

aceste probe, Tribunalul a arătat că, dacă în faza de urmărire penală, S.N.

declara: „i-am cerut lui I. să-mi găsească un cumpărător pentru teren, am

vândut terenul la 1 DOLARI S.U.A. mp fără să mă intereseze prețul terenurilor

în zonă .. ulterior vânzării am aflat că terenul valora în zonă și 10 DOLARI

S.U.A. mp, solicitând plata unei diferențe între prețul primit urmare a

încheierii contractului de vânzare-cumpărare și prețul terenului de la data la

care a dat declarația în fața DNA", în faza de judecată acesta a

menționat: „am vândut terenul .., am fost mulțumit de preț, am luat banii și am

plecat acasă .. atunci am avut convingerea că am făcut un bine .. nu pot

preciza dacă F. sau M. au pretenții civile, însă știu că mai vor să obțină un

loc de înhumare". Totodată, în declarația pe care martorul a dat-o pe 9

septembrie 2010 a arată că: „am semnat la notar contractul de

vânzare-cumpărare; celor două (F.M. și M.O.) le-am remis suma de 5.000

dolari".

În

ceea ce o privește pe F.M., aceasta a declarat în faza de judecată: „cunosc

faptul că terenul s-a vândut cu 1 DOLARI S.U.A. mp .. nu am mai avut interes să

cunosc altceva, adică cum s-a făcut punerea în posesie și eliberarea titlului

de proprietate", iar M.O., cea care, în faza de urmărire penală, sub

scriitura organelor de cercetare penală, declara că nu are cunoștință de felul

în care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, în fața instanței de

judecată a menționat: „am vândut prin intermediul procuratorului S.N. .. am

fost mulțumită de vânzare. Am vândut terenul și mi s-a oferit un preț și nu am

fost condiționată în această vânzare. Nu au existat presiuni la eliberarea

acestui titlu de proprietate și nu mi-a fost condiționată obținerea titlului de

proprietate de vânzarea terenului .. nu am vrut să mă constitui parte civilă cu

160.000.000 ROL. Am fost mulțumită atunci când am primit banii eu și sora mea

și nici astăzi nu am vreo pretenție civilă în cauză .. nu am avut pretenții de

la inculpat, știu unde este situat terenul, am mers și am văzut unde este

amplasat înainte de a-l vinde am văzut și titlul de proprietate care mi-a fost

adus la domiciliu de către ginerele meu S. Procuratorul a venit acasă după ce a

vândut terenul mulțumit de tranzacția pe care a făcut-o".

În

declarația martorei M.O. din 4 februarie 2010, aceasta a arătat că: „nu am

suferit nici o pagubă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici

nu doresc să particip în cauză ca parte vătămată". În mod similar, F.M.,

în depoziția de la fila X a menționat: „nu am suferit nici o pagubă prin

încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu doresc să particip în

cauză ca parte civilă sau parte vătămată, de încheierea respectivului contract

s-a ocupat nepotul S.N. La acel moment nu știam cui i-a fost vândut terenul și

nici împrejurările în care a fost încheiat acest contract. Mi-am dorit să

înstrăinez acel teren, la acea dată nu știam prețul pieței.

S.N.

nu mi-a comunicat că ar fi fost forțat să înstrăinez acel teren. Nu am

cunoștință dacă S.N. ar fi primit și el vreo sumă de bani. M-am hotărât să

înstrăinez terenul după ce am obținut titlul de proprietate".

Referitor

la C.C. și C.M., în favoarea cărora DNA a stabilit o diferență de preț de

54.000 DOLARI S.U.A., Tribunalul a constatat că cea din urmă, în faza de

judecată, a declarat: „nu-mi mențin declarația dată în faza de urmărire penală,

declarație pe care am dat-o la domiciliul meu .. nu mă constitui parte civilă

pentru că nu am suferit nici un prejudiciu. Am fost mulțumită de prețul pe care

l-am primit de 10.000 DOLARI S.U.A. .. nu înțeleg de ce s-a consemnat în

declarația mea că aș dori alături de soțul meu suma de 90.000 DOLARI S.U.A.

întrucât acest lucru este nereal .. am fost vecină cu inculpatul L., știa că

avem o situație precară și mi-a spus că dacă vreau să vând terenul mă va

ajuta", iar C.C. a menționat în scris faptul că nu se constituie parte

civilă și nu dorește despăgubiri. Totodată, în rejudecare, C.M. a arătat: „nu

am suferit nici o pagubă ca urmare a vinderii suprafeței de 10.000 mp, îmi

mențin declarația dată; de vinderea terenului s-a ocupat soțul meu și nu-mi

aduc aminte de cererea de eliberare a unui certificat de urbanism".

În

continuare, Tribunalul a arătat că, în cazul S.I., mandatat de P.Gh., D.N.A. a

reținut faptul că S.D. ar fi pretins cu ajutorul inculpaților L.L.I. și I.V.D.

încheierea contractului de vânzare-cumpărare contra sumei de 16.200.000 ROL, în

condițiile în care, în faza de urmărire penală, S.I. nu invoca faptul că vreo

persoană i-ar fi promis reconstituirea dreptului de proprietate sub condiția

înstrăinării acestuia, însă a solicitat să i se plătească diferența între

prețul primit pe terenul de 5.400 m.p. și valoarea actuală a terenului. În

formarea opiniei D.N.A. cu privire la înstrăinarea terenului aparținând

martorului S.I., pertinentă a fost găsită declarația acestuia, declarațiile

inculpaților cu privire la modul real de tranzacționare fiind înlăturate. Însă,

în rejudecare, martorul S.I. a arătat că: „nu am simțit nici o condiționare,

presiune pentru încheierea acelui contract. Nu mi-a fost condiționat emiterea

titlului de proprietate de înstrăinare a terenului".

În

cazul I.E., în favoarea căreia s-a stabilit o diferență de preț și, implicit,

un folos necuvenit în favoarea lui S.D. de 5.424 euro, suma fiind rezultată

urmare a scăderii din prețul oferit de 4 euro/mp a prețului care ar fi fost

cerut în cadrul negocierilor, respectiv 6 euro/mp, s-a reținut tot

condiționarea emiterii titlului de proprietate de vânzarea terenului, deși

aceasta, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată a declarat

că i s-a făcut o oferă de cumpărare, prețul fiind stabilit prin negociere.

Astfel,

martora I.E., în declarație a arătat că: „I.D., împreună cu nepoții săi de

soră, aveau o moștenire cu privire la o suprafață de 5.000 mp. Am făcut

demersuri pentru emiterea titlului de proprietate din anul 2001. Am primit

răspuns afirmativ de la Biroul cadastral.

Inculpatul

I. mi-a propus în cazul în care primim această suprafață de teren s-o

înstrăinăm dacă vrem. Am discutat cu mama și cu verii mei dacă sunt de acord cu

înstrăinarea terenului în cazul în care se va emite titlul de proprietate.

Aceștia au,fost de acord și mi-au dat o procură și m-am ocupat de formalități.

Nu am fost condiționați de înstrăinarea acelui teren în cazul în care mi se va

emite titlul de proprietate. Am primit titlul de proprietate de la inculpatul

I. după care împreună cu el am mers la Notariat O.I. Am semnat contractul de

vânzare-cumpărare în sumă de 10.850 euro. La acea dată cei trei au fost

mulțumiți de banii primiți. Cei trei știau ce preț urmau să primească pentru că

altfel nu semnau procura. Declarațiile date la parchet nu au fost date la

sugestia d-lui procuror sau polițist. Nu-mi mențin declarația dată în faza de

urmărire penală cu privire la condiționarea înstrăinării titlului de

proprietate. Am negociat cu inculpatul I. de la 6 euro/mp la 4 euro/mp (euro

sau dolari nu mai știu). Din 2001 am încercat tot felul de soluții, adică

terenuri libere. Nu am încercat să caut alți cumpărători".

La

rândul ei, martora I.D., în rejudecare, a arătat că: „nu am suferit nici o

pagubă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu doresc să

particip în cauză ca parte civilă sau parte vătămată. Îmi mențin declarațiile

date în fața procurorului DNA, de încheierea acestui contract s-a ocupat fata

mea I.E. și alte detalii nu-mi mai aduc aminte. Am semnat contractul de

vânzare-cumpărare la Notariat, nu am fost forțată de vreo persoană să semnez

acel contract și am fost mulțumită de preț. În momentul încheierii contractului

de față mai era fata mea I.E. Nu mi-a fost condiționată emiterea titlului de

proprietate de vânzarea terenului. De față la încheierea contractului nu era

inculpatul S. sau alte persoane din Primărie".

Tribunalul

a mai făcut referire și la depoziția martorului R.I., dată în rejudecare, în

care a arătat că: „împreună cu I.D. și R.G. am făcut o procură lui I.E. să se

ocupe de formalitățile pentru emiterea titlului de proprietate, de la aceasta

am aflat că Primăria nu are rezervă pentru această suprafață existând două

variante: să se vândă cu un dolar mp inculpatului S.D. ori să pierdem acel

teren. De asemenea, I.E. mi-a comunicat că pentru întreaga suprafață a primit

suma de 10.000 RON din care eu am primit suma de 3.000 RON. La acea dată se

înstrăinau cu 10 dolari mp. Partea care îmi revenea era de 600 mp astfel încât

cum am precizat, m-am constituit parte civilă cu suma de 180 milioane

echivalentul a 9 dolari pentru fiecare mp. Nu am fost de față nici la Notariat

și nici la negocieri. Nu știu cine i-a spus lui I.E. de cele două variante,

posibil ca acestea să vină de la ea. E posibil ca I.E. să mă fi păcălit. La

acest moment nu am fost mulțumit de preț. Nu m-am gândit să cer anularea acelui

contract întrucât nu am cunoștință. Sunt nemulțumit de banii pe care i-am

primit, poate I.E. i-a primit, poate nu. Nu am citit procura pe care i-am dat-o

lui I.E. Nu aveam cunoștință unde era amplasat terenul. M-am deplasat la

Notariatul S.N. împreună cu R.G. și I.D., am semnat procura dată de I.E. cu

privire la înstrăinarea unei suprafețe de teren despre care nu aveam cunoștință

unde era amplasată. Pe parcurs, am aflat că terenul era situat la pista de

karting, consideră că acel teren valora 10 dolari mp întrucât moștenirea privea

un teren situat în Cartierul Șerbănești și în acea zonă prețul unui mp era de

10 dolari".

Față

de aspectele arătate și în raport cu declarațiile martorilor R.G. și I.E.,

Tribunalul a constatat că de tranzacție s-a ocupat cea din urmă, pe baza

procurii primite de la R.I., cât și de la titulara dreptului de proprietate,

I.D. Nemulțumirea martorului R.I. s-a referit la faptul că I.E. nu i-a plătit

suma de bani ce i se cuvenea din vânzarea terenului. S-a constatat, totodată,

că martorul R.G. nu s-a constituit parte civilă în raport cu inculpatul S.D.,

pretențiile acestuia izvorând din procura încheiata cu I.E. De altfel, martorul

nu a fost citat în calitate de parte civilă pentru că nici în rechizitoriul DNA

nu a figurat sub această forma. Instanța a dispus audierea acestuia ca martor,

nu ca parte civilă, iar în declarația sa nu s-a arătat expres că se constituie

parte civilă față de unul din cei trei inculpați, astfel că s-a considerat că

menționarea acestuia ca și parte civilă pe concept este greșită, avându-se în

vedere în acest și împrejurarea că infracțiunea de luare de mită este o

infracțiune de pericol și nu de prejudiciu.

Tribunalul

a arătat că titulara dreptului de proprietate era I.D. care, în declarația de

la fila 162, a arătat că nu a suferit nicio pagubă prin încheierea contractului

de vânzare-cumpărare și nici nu dorește să participe în cauză ca parte civilă

sau parte vătămată.

În

mod similar, martorul R.G., în declarația din data de 4 februarie 2010 a arătat

că: „Nu am suferit nici o pagubă prin încheierea contractului de

vânzare-cumpărare și nici nu doresc să particip în cauză ca parte civilă sau

parte vătămată. De întocmirea contractului de vânzare-cumpărare s-a ocupat I.E.

Terenul a fost înstrăinat inculpatului S.D., nu am fost obligat de vreo

persoană să închei acel contract și de toate formalitățile s-a ocupat

I.E.".

În

ce-l privește pe martorul R.I., Tribunalul a apreciat că, urmare a contractului

încheiat de procuratoarea I.E., acesta are posibilitatea unei acțiuni împotriva

celei din urmă pentru suma corespunzătoare, neachitată din prețul vânzării.

Audiat

fiind, însă, în fața instanței de judecată, acesta a declarat: „am lăsat un

afiș la ușa Primăriei, am primit o ofertă, am negociat prețul, Ț.M. (mandantul)

a fost mulțumită de preț .. am dat declarație în prezenta cauză în urma

solicitării procurorilor DNA care au venit la domiciliul meu .. am ridicat

banii în prezența notarului și i-am predat Iui Ț.M. Nu am ridicat contractul de

vânzare-cumpărare pentru că nu m-au interesat la acel moment decât banii .. Mi

s-a sugerat de lucrătorii de cercetare că terenul a fost subevaluat dar nu m-a

interesat acest lucru și nici valoarea lui economică prezentă".

În

mod similar, în rejudecare, Ț.M. a declarat că nu dorește să participe în cauză

ca parte civilă sau parte vătămată și nu-și mai aduce aminte de contractul

vânzare-cumpărare încheiat în 2003 cu inculpatul S.D.

În

cazul P.M. care, prin mandatara C.R.G., a încheiat un contract de

vânzare-cumpărare, Tribunalul a menționat că se reține existența unei procuri

cu un conținut asemănător celor arătate anterior, în sensul că obiectul

mandatului permitea vânzarea către oricine va crede mandatarul de cuviință, la

un preț pe care îl va aprecia avantajos, indicându-se, astfel, rezultatul, iar

nu elementul material al presupusei infracțiuni. În declarația dată în fața

instanței, C.R.G. a învederat următoarele: „am fost mulțumită de preț, iar

banii obținu