ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2951/2014

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că, prin Sentința penală nr. 196 din 13 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5460/2005, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților: S.D., acționar la SC S. SRL Bacău, căsătorit, având în întreținere 4 copii minori, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale), înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen.

raportat la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.; L.L.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale), participație improprie la fals în declarații, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale), fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale) și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale); I.V.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale). În temeiul art. 21 C. pen., s-a luat act că partea vătămată B.V.

a decedat. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., s-au respins pretențiile civile ale părților civile S.C. și R.I. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., s-a luat act că părțile vătămate M.O., F.M., C.C., C.M., S.I., R.G., I.D., P.M. și succesorul legal al părții vătămate decedate Ț.M., numita Ț.M., și Consiliul Local Bacău nu s-au constituit părți civile în cauză. În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului S.D. prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005 și adusă la îndeplinire în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 22 iunie 2005, precum și punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului L.L.I., prin ordonanța procurorului din data de 21 iunie 2005 și adusă la îndeplinire în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 21 iunie 2005, precum și punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat. În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului I.V.D., prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005 și adusă la îndeplinire în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 22 iunie 2005, precum și punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a arătat, în esență, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, că toate susținerile DNA-ului referitoare la latura obiectivă constituie, de fapt, obligații impuse de legea administrației publice locale, de legile fondului funciar și de normele de aplicare ale acestora și nicidecum acțiuni de natură a se circumscrie elementului material al infracțiunii de asociere pentru care inculpații au fost trimiși în judecată. În ce privește infracțiunea de luare de mită, în forma autoratului (inculpatul S.D.), respectiv a complicității (inculpații I.V.D.

și L.L.I.), s-a apreciat, pe de o parte, de către instanță că procurorul a inclus în conținutul constitutiv al acesteia acțiuni care se integrau în latura obiectivă a infracțiunii de șantaj, pentru care s-a dat o soluție de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, că presupusa viciere a consimțământului vânzătorilor nu a fost probată în cauză (toți declarând în cursul cercetării judecătorești că nu doresc ca actele de vânzare-cumpărare să fie declarate nule și că au acceptat prețul propus în tranzacție pentru a nu exista nicio altă ofertă și pentru că aveau nevoie de bani) și oricum, o asemenea chestiune s-ar situa pe tărâmul dreptului civil, iar nu în sfera infracționalului.

În legătură cu infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., reținută în sarcina inculpatului S.D., Tribunalul a menționat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective, neexistând vreo acțiune de inducere în eroare și nefăcându-se dovada producerii vreunui prejudiciu, dimpotrivă, operațiunile civile efectuate fiind păgubitoare pentru inculpat. Făcând, totodată, trimitere la depozițiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, care au infirmat orice influență a inculpatului S.D. cu privire la aprobarea schimbului de terenuri și au declarat că s-au făcut presiuni asupra lor de către DNA, motiv pentru care nu mai susțin cele afirmate la urmărirea penală, Tribunalul a reținut că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen.

raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, apreciindu-se că inculpatul nu a avut nici pe de parte rolul determinant care s-a încercat a i se atribui în aceste schimburi de terenuri care s-au efectuat între Consiliul Local și SC L. SA. Cu privire la infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, s-a arătat că nu se poate reține vinovăția inculpatului L.L.I., atât timp cât toate persoanele pe numele cărora au existat cereri de eliberare a unor certificate de urbanism au obținut aceste documente și s-au folosit de ele în fața notarului public în vederea înstrăinării terenurilor și nu au reclamat niciodată faptul că nu ar fi solicitat eliberarea respectivelor certificate de urbanism.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații I.V.D. și L.L.I. au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 87 din 3 iunie, 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală în Dosarul nr. 941/32/2007, fiind, astfel, menținută soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunile ce au format obiectul acuzației penale.

Această decizie a fost recurată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și de inculpatul I.V.D., iar, prin Decizia penală nr. 3869 din 25 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 941/32/2007 de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate, s-a casat decizia Curții de Apel Bacău și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. întrucât judecătorii care au soluționat cauza în apel erau incompatibili. Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de apel a constatat că Tribunalul a încălcat prevederile art. 76 și art. 291 C. proc.

pen., în mod greșit dispunând citarea, în calitate de parte civilă, a Consiliului local al Municipiului Bacău, în loc de Municipiul Bacău, prin Primar, așa cum era corect. Ca urmare, prin Decizia penală nr. 49 din 8 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 941.1/32/2007, Curtea de Apel Bacău, secția penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și de inculpații I.V.D. și L.L.I., a desființat Sentința penală nr. 196/D din 13 iunie 2007 a Tribunalului Bacău (Dosarul nr. 5460/2005) și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea citării, în calitate de parte civilă, a Municipiului Bacău, prin Primar.

Această hotărâre a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția penală care, prin Decizia penală nr. 2166 din 9 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 941.1/32/2007, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.V.D. și S.D. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 5974/110/2009 și a fost soluționată prin Sentința penală nr. 169ID din 26 iunie 2012, dispunându-se, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților S.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale), prin înlăturarea agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen., înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.; L.L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale), prin înlăturarea agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen.; I.V.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale), prin înlăturarea agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen. și art. 122 lit. d) C. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L.L.I. pentru infracțiunile de participație improprie la fals în declarații, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale), fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale) și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., s-a luat act că S.C., I.C.D., S.N., M.O., F.M., C.C., decedat, prin C.M., S.I., R.G., I.D., P.M., reprezentant legal al părții vătămate decedate Ț.M., C.C.D., C.D.G., B.I. și R.I.V. nu s-au constituit părți civile în cauză. S-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă Municipiul Bacău prin Primar. În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului S.D., prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005, adusă la îndeplinire în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 22 iunie 2005, și punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului L.L.I., prin ordonanța procurorului din data de 21 iunie 2005, adusă la îndeplinire în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 21 iunie 2005, și punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat. În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunului imobil din Bacău, proprietatea inculpatului I.V.D., prin ordonanța procurorului din data de 22 iunie 2005, adusă la îndeplinire în conformitate cu procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 22 iunie 2005, și punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta. S-a admis, în parte, cererea formulată de expert A.P. și s-a dispus reducerea cuantumului amenzilor judiciare aplicate acestuia prin Încheierile din 6 decembrie 2011,10 ianuarie 2012, 7 februarie 2012,10 aprilie 2012 până la suma de 500 RON. Totodată, s-a dispus scutirea de plata amenzii judiciare aplicată av. D.R.C. prin Încheierea din data de 23 februarie 2012. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, după expunerea situației de fapt descrisă în rechizitoriu și enunțarea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpaților S.D., L.L.I. și I.V.D., a arătat că faptele reținute de procuror în sarcina acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000. În acest sens, s-a menționat că, potrivit rechizitoriului, inculpatul S.D., în îndeplinirea funcției de autoritate publică cu responsabilități în buna funcționare a administrației publice locale, ar fi inițiat constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii unor fapte de corupție, care au adus atingere unor activități de interes public, patrimoniului municipalității, drepturilor cetățenilor și punerii în aplicare a legilor, asociere la care ar fi participat și inculpații L.L.I. și I.V.D.

Or, făcând referire la jurisprudența Înaltei Curți (Deciziile penale nr. 4025/2002 și nr. 5961/2004), precum și la cuprinsul art. 323 C. pen., în accepțiunea căruia asocierea se realizează prin acțiunea fiecăreia dintre persoanele care înțeleg să-și alăture eforturile și presupune un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între acestea de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, Tribunalul a apreciat că toate susținerile parchetului referitoare la elementul material al acestei infracțiuni constituie obligații impuse de legea administrației publice locale, de legile fondului funciar și normele de aplicare ale acestora și nicidecum acțiuni de natură a constitui latura obiectivă a infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Astfel, s-a apreciat că activitatea desfășurată de cei trei inculpați a fost conformă Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, sens în care s-a precizat că delegarea și, respectiv, exercitarea atribuțiilor delegate s-au efectuat în temeiul art. 61 alin. (2) din acest act normativ, potrivit cărora viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul' său de drept, primarul putându-i delega atribuțiile sale. Totodată, cu privire la acuzația reținută în sarcina inculpatului S.D. constând în aceea că ar fi procedat la desemnarea lui L.L.I., și I.V.D.

ca membri în Comisia pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a municipiului Bacău, s-a arătat că aceasta este lipsită de fundament, în condițiile în care dispozițiile art. 12 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar instituie exclusivitatea constituirii prin ordin a comisiilor locale în favoarea prefectului, acesta fiind cel sub conducerea căruia funcționează și comisiile județene ce au rolul de a îndruma și controla activitatea comisiilor locale. Totodată, prin Hotărârea nr. 180 din 14 martie 2000 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor, de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G.

nr. 131/1991, art. 2, alin. (1) a fost modificat și completat cu următoarele: "Comisiile comunale, orășenești sau municipale se constituie prin ordin al prefectului și vor fi formate din: primar - președintele comisiei; viceprimarul desemnat de primar; secretarul unității administrativ-teritoriale; un specialist în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea-teritoriului, îmbunătățiri funciare sau un specialist în cadastru general. Sub același aspect s-a arătat că desemnarea inculpaților I.V.D. și L.L.I. ca membri în Comisia Locală Bacău de reconstituire a dreptului de proprietate nu rezultă că ar fi fost făcută de S.D. în vederea săvârșirii vreunei fapte penale, dimpotrivă acest lucru s-a realizat prin Ordinul Prefectului Județului Bacău nr. 199 din 2 octombrie 2000, în care sunt menționați -ca.președinte S.D.

și L.L.I., iar, în calitate de membri, printre alții figurează și inculpatul I.V.D. Referitor la menținerea inculpatului I.V.D. în funcția de șef al Serviciului Cadastral și Fond Funciar, instanța a considerat că aceasta nu poate constitui element material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu atât mai mult cu cât în probele administrate în cursul cercetării judecătorești (depozițiile martorilor funcționari în cadrul Primăriei Bacău), rezultă că inculpatul era un exemplu de profesionalism. Astfel, A.L., subaltern al inculpatului I.V.D., a declarat: „I., ca și funcționar în cadrul acestui serviciu, a fost un model de corectitudine, a respectat legea și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu.

Rămânea după orele de program, studia legile și eram informați cu privire la modificările legislative .". A mai arătat Tribunalul că presupusa coordonare a asocierii reținută de către DNA în sarcina inculpatului S.D. și probată în viziunea procurorului, cu depoziția martorului P.D., secretarul Primăriei Bacău, care, în cursul urmăririi penale ar fi afirmat: „L.L.I. era omul de încredere al lui S.D., iar I.V.D. .. executantul", nu poate fi acceptată în condițiile în care, în fața instanței, același martor a declarat: .. „îmi mențin parțial declarațiile date în cursul cercetărilor penale. O parte din declarație mi-a fost dictată, motiv pentru care mi-o retractez.

Niciodată cei trei inculpați nu mi-au creat impresia că s-au constituit într-un grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni .. când m-am referit la faptul că I. era executantul, iar L. omul de încredere, m-am .. referit la faptul .. că I. își îndeplinea în mod conștiincios atribuțiile de serviciu .. nu am dat niciodată declarații de constituire de parte civilă sub asemenea presiune. .. niciodată inculpatul S. nu mi-a cerut să fac ceva împotriva legii ..: a existat o temere când am dat declarație întrucât se anunțase deja pe post că aș avea calitatea de învinuit în dosarul S. În mod similar, s-a apreciat că nu poate fi reținută cu privire la inculpatul L.L.I.

acuzația constând în identificarea unor persoane care au solicitat cu mulți ani în urmă reconstituirea dreptului de proprietate, probată, în opinia Parchetului cu declarațiile martorilor C., sens în care s-a făcut referire la depoziția numitei C.M., din fața instanței, în care a arătat: „nu-mi mențin declarațiile date în cursul cercetărilor penale, soțul meu s-a ocupat de întocmirea dosarului pentru reconstituirea dreptului de proprietate și el a făcut toate demersurile ..". De asemenea, faptul că: L.L.I., precum și inculpatul I.V.D. au fost membri în Comisia de aplicare a legilor fondului funciar nu poate constitui în opinia instanței de fond elementul material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, numirea membrilor Comisiei locale reprezintă atributul exclusiv al Prefectului, iar executarea ordinului dat de acesta nu este facultativă, ci obligatorie.

În ce privește identificarea de către I.V.D. a persoanelor care formulaseră cu mulți ani în urmă cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, s-a arătat că această împrejurare nu poate fi reținută ca reprezentând elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 323. C. pen. ci doar ca o respectare a sarcinilor de serviciu avute în vedere, ci potrivit fișei postului, șeful Serviciului Cadastru avea printre atribuții și obligația selecționării și analizării cererilor, depuse de cetățeni potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și nr. 44/1994, în vederea reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Sub aspectul aceleiași infracțiuni, judecătorul fondului a mai sesizat că, în cuprinsul rechizitoriului, s-au făcut o serie de afirmații generale, fără a se menționa numele tuturor persoanelor implicate în procesul de eliberare a titlurilor de proprietate, acrul de sesizare axându-se pe fapte extrase din context, pentru a crea imaginea că inculpații au creat un grup, o asociere. Referitor la faptul că, în rechizitoriu, se menționează că documentația privind amplasamentul terenurilor în vederea emiterii titlurilor de proprietate erau discutate, înaintea întocmirii lor, între inculpații S.D., L.L.I. și I.V.D., Tribunalul a constatat că acest lucru este contrazis chiar de martorii audiați din faza cercetărilor de urmărire penală, respectiv P.D.

(care a arătat că „Documentele, respectiv procesele-verbale în care se stabilea zona de reconstituire a dreptului de proprietate se întocmeau la Serviciul Cadastral și puse în discuția membrilor comisiei de aplicare a Legii fondului funciar din Municipiul Bacău) și A.L. (care a menționat că „Procesele-verbale .. în care se consemnau locurile unde se vor atribui terenurile reconstituite erau semnate de membrii comisiei, iar terenurile libere erau furnizate de către serviciul cadastral și fond funciar prin I., care era membru în comisie", lucru întărit și în fața instanței: „Procesele-verbale erau semnate de membrii comisiei, iar terenurile libere erau furnizate de serviciul cadastru. Nu a existat niciodată vreo influență din partea primarului sau viceprimarului la întocmirea documentației ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate.

Semnarea fișei tehnice nu era obligatorie de către proprietar. Propunerile de amplasament erau făcute de mine, I. și A."). În continuare, reluând întocmai expunerea situației de fapt din cuprinsul actului de sesizare, cu trimitere în mod detaliat la fiecare act material reținut în sarcina inculpaților S.D., L.L.I. și I.V.D., instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în forma autoratului (inculpatul S.D.), respectiv a complicității (inculpații S.D., L.L.I. și I.V.D.), de care aceștia sunt acuzați de către Parchet.

Astfel, după prezentarea unor considerații teoretice cu privire la conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, așa cum rezultă din cuprinsul art. 254 C. pen., Tribunalul a arătat că, deși în actul de sesizare a instanței, Parchetul definește corect infracțiunea de luare de mită, atunci când descrie, în concret, activitatea infracțională, face referire, însă, la aspecte ce țin de latura obiectivă a infracțiunii de șantaj, pentru care s-au efectuat cercetări și s-a pronunțat deja o soluție în cauză, menționând că actele și faptele comise de cei trei inculpați constau în constrângerea vânzătorilor să încheie contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor la un preț nereal, subevaluat, impus de inculpatul S.D., ceea ce echivalează cu o violență psihică exercitată asupra acestora.

Or, în opinia judecătorului fondului, o asemenea teorie inedită, care conferă un alt conținut infracțiunii de luare de mită, vine în contradicție cu toate normele legale care reglementează respectiva infracțiune, precum și cu întreaga practică în materie, care delimitează clar, concis și fără echivoc, situațiile în care există o astfel de faptă.

Mai mult decât atât, s-a arătat că susținerile procurorului în sensul că „.. chiar dacă există o aparență de legalitate privind autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, consimțământul vânzătorilor de a înstrăina terenurile nu a fost liber exprimat" se situează clar pe tărâmul dreptului civil secțiunea „contracte" și nicidecum în sfera infracționalului, iar motivarea îngăduitoare referitoare la notarii publici care au autentificat contractele de vânzare-cumpărare (cu privire se arată că „nu au avut viziunea presiunii psihice exercitate asupra vânzătorilor, astfel că există o aparență de legalitate a actelor de vânzare-cumpărare .. făcându-se astfel dovada viciului de consimțământ, astfel este evident că acele contracte sunt nelegale") confirmă tocmai acest aspect, respectiv faptul că, în speță, se regăsește varianta clasică a unor acte juridice civile, în care vânzătorul cere un anumit preț, cumpărătorul oferă un preț apreciat de el, între aceștia operează o negociere, iar, în final, se ajunge la un preț unic de vânzare-cumpărare, la care achiesează cele două părți.

Referindu-se, în concret, la acuzațiile de luare de mită formulate în cuprinsul rechizitoriului, Tribunalul a arătat că o primă modalitate de comitere reținută de procuror a constat în acțiunea inculpatului S.D. care, ajutat de inculpații L.L.I. și I.V.D., ar fi condiționat neplata impozitului restant în sumă de 8.627.739 ROL datorat de martorul S.C. la Direcția de Taxe și Impozite din cadrul Primăriei municipiului Bacău, pe perioada 1 ianuarie 1999 - 30 decembrie 2001, de vânzarea de către acesta, în beneficiul primului, a terenului în suprafață de 4.473 mp situat în municipiul Bacău, inculpații impunând prețul de cumpărare a terenului la suma de 150.000.000 ROL, mult subevaluat față de prețul real al terenurilor din zonă, prin aceasta obținându-se de către inculpatul S.D.

un folos material necuvenit. În legătură cu această faptă, s-a mai reținut acțiunea inculpatului I.V.D., care i-a dictat martorului S.C. cererea prin care solicita să fie scăzut de la plata impozitului întrucât până la data de 31 martie 2000 terenul s-ar fi aflat în extravilanul municipiului Bacău. Mijloacele de probă cu care Parchetul a înțeles să-și susțină acuzațiile au fost declarațiile martorilor S.C. și S.A., martori constituiți ulterior părți civile prin solicitarea sumei de 200.000.000 ROL și cu mențiunea expresă că nu doresc desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu S.D., declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală și declarațiile funcționarilor din cadrul Direcției de Taxe și Impozite Locale fiind înlăturate.

Analizând aceste probe, Tribunalul a constatat, însă, că, după ce, în faza de urmărire penală, S.C. a arătat că: „S.D. mi-a declarat pe un ton amenințător: dacă nu plătești banii pe impozit, îți vând casa la licitație ca să ai din ce plăti impozitul .. D.S. nu mi-a spus ce preț îmi oferă pe teren și nici eu nu l-am întrebat, a mers la L.L.I. căruia i-a spus: te duci și negociezi cu omul ca să-i luăm pământul .. L.L.I. m-a predat lui I.I. .. acesta mi-a spus că primesc 150.000.000 ROL pentru teren și eu i-am declarat că prețul este prea mic .. m-am deplasat la biroul Notarului Public O.I., aceasta mi-a arătat contractul de vânzare-cumpărare care era deja redactat, m-a întrebat dacă am primit banii și la răspunsul afirmativ mi-a cerut să semnez actul, lucru pe care l-am făcut .. în mod cert eu am fost obligat să-i vând lui S. terenul .. pentru că la discuția de la audiența din februarie 2002 D.S.

mi-a spus că dacă nu-i dau terenul o să-mi vândă casa la licitație pentru achitarea impozitului restant și o să rămân fără casă", iar S.A. a declarat: „soțul meu a mers în audiență la primar să explice că nu datorează un impozit atât de mare .. la întoarcere a spus că primarul a afirmat că dacă nu plătește impozitul ne ia casa. Precizez că dacă ar fi fost un impozit mai mic de 8.600.000 ROL, eu și soțul meu am fi plătit acel impozit și nu vindeam terenul", ulterior, în faza de judecată, aceștia au revenit asupra depozițiilor inițiale, S.C. menționând: „am mers în audiență la Primarul municipiului și am făcut cunoscut acest lucru (impozit în cuantum mare). I-am explicat că nu am nici o posibilitate să achit impozitul, iar acesta și-a manifestat dorința de a cumpăra terenul.

Îmi era teamă că nu am cu ce plăti impozitul și am fost de acord să vând terenul .. am primit 150.000.000 ROL .. la acea dată am fost mulțumit pentru că astfel aveam posibilitatea să îmi plătesc impozitul. Solicit 200.000.000 ROL .. întrucât am primit ofertă la acea dată de vânzare cu 15 DOLARI S.U.A. mp nu sunt de acord să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare", iar S.A. precizând că: „în timpul audienței i s-a făcut o ofertă de cumpărare pentru teren .. nu cunosc dacă a fost determinat să vândă acest teren sau pur și simplu a fost acordul soțului meu .. așa cum am arătat mai sus, soțul meu a mers la primărie cu intenția de a renunța la teren și chiar i-a spus primarului că vrea să scape de acest teren .. nu vreau să se anuleze contractul, dar aș vrea să primesc o diferență de bani, respectiv 200.000.000 ROL.

Am acceptat să vând terenul inculpatului S. întrucât nu găseam cumpărători pentru că fiecare voia loc de casă .. așa cum am arătat m-am bucurat că am scăpat de teren .. în momentul în care soțul meu a primit 150.000.000 ROL, am discutat cu soțul meu pe marginea prețului dar nu am stabilit prețul care ni s-ar fi cuvenit și m-am bucurat că am scăpat de teren .. soțul meu a purtat discuții cu S.D. numai în cadrul audiențelor (publice s.n.) de la sediul Primăriei .. Nu solicit ca inculpații să fie condamnați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar vreau să primesc despăgubiri". S-a mai făcut referire la declarația dată de martorul F.V. în fața instanței, în cuprinsul căreia acesta a menționat cu privire la situația legată de stabilirea impozitului pe teren, că S.C.

a cerut scutirea de la plata impozitului și s-a constatat o eroare de calcul a acestuia. În continuare, martorul a mai arătat că: „nu am fost niciodată condiționat de primarul S. în stabilirea impozitelor și taxelor datorate de persoanele fizice și juridice .. nu a existat nici o ingerință din partea primarului sau a șefului cadastrului în stabilirea impozitelor și taxelor datorate de S.C. Situații similare cazului S. au existat și există și în prezent și în aceste condiții persoana depune cerere la care anexează documente justificative, taxele și impozitele sunt stabilite de lege și aplicate de funcționarii din cadrul Direcției de Taxe și impozite Locale". A mai fost menționată, de asemenea, declarația martorului S.C.

din data de 4 februarie 2010, în care a arătat că: „nu doresc să particip în cauză ca parte vătămată sau parte civilă; am o suprafață de 4.473 mp și aveam de achitat o sumă mare ca impozit pentru acest teren și nu aveam resurse financiare. M-am prezentat în audiență la inculpatul S. care și-a manifestat dorința de a cumpăra terenul, nu am discutat cu privire la preț. Ulterior m-am întâlnit cu inculpatul I. care mi-a dat 150 milioane ROL reprezentând contravaloarea terenului. Împreună cu inculpatul I. am mers la Notariatul Public O.I. unde am semnat contractul de vânzare-cumpărare, urmând ca actul să-mi fie dat peste câteva zile întrucât nu era complet. Sunt mulțumit de prețul pe care l-am primit și nu am nici o pretenție față de inculpați.

Declarația din faza de urmărire am dat-o la sugestia procurorului Ir., iar cea din instanță am dat-o liber. AceIași procuror mi-a spus „nu fi naiv că poți câștiga niște bani". Terenul era situat în zona Aeroportului, teren intravilan. Impozitul a fost achitat de inculpatul S., de asemenea și cheltuielile notariale. Revin și arăt că bănuiesc că inculpatul S. a achitat impozitul". Referindu-se, în continuare, la cea de-a doua modalitate în care s-ar fi comis infracțiunea de luare de mită (în forma autoratului, respectiv a complicității) reținută de procuror în cuprinsul acrului de sesizare, Tribunalul a arătat că aceasta a constat în condiționarea emiterii și eliberării titlurilor de proprietate către persoane fizice îndreptățite de vânzarea terenurilor către S.D.

și încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, ceea ce ar constitui, în opinia parchetului, un folos necuvenit, în sensul art. 254 C. pen. Astfel, cu privire la B.V., s-a constatat că D.N.A. a stabilit o diferență de preț de 48.485.242 ROL, sumă „indicată de martora I.C.D.", iar activitatea infracțională ar fi constat în aceea că inculpatul I.V.D. ar fi pretins mandatarei I.C.D., prin intermediul martorului A.L., în schimbul modificării amplasamentului terenului, vânzarea suprafeței obținută urmare a schimbării amplasamentului către S.D. contra sumei de 20.000.000 ROL; prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare nu ar fi fost, conform depoziției aceleiași martore, achitat în totalitate, ci doar parțial, restul de achitat fiind în sumă de 48.485.242 ROL.

Făcând trimitere la declarațiile date pe parcursul procesului penal de martora indicată de parchet, Tribunalul a observat că, dacă în faza de urmărire penală, aceasta relata: „am mers la Serviciul Cadastral unde l-am cunoscut pe A.L. .. mi-a spus să fac o cerere la Primărie .. am făcut-o .. A.L. mi-a cerut să vând terenul primarului S. .. i-am dat titlul în original .. la data de 21 iunie 2002 A.L. mi-a dat suma de 20.000.000 ROL", în faza de judecată a menționat: „.. am luat legătura cu numitul A.L. .. i-am spus că intenționez să vând și dacă cineva intenționează să-mi cumpere terenul să mă anunțe. Am vândut două suprafețe de teren (printre care se află și trenul în discuție), am fost mulțumită de prețul primit și am semnat contractul de vânzare-cumpărare al terenului.

Cu banii pe care i-am primit am cumpărat o locuință, toate formalitățile pentru obținerea titlului de proprietate și locația (noul amplasament s.n.) au fost stabilite în mod legal și necondiționat și am fost mulțumiți.. am fost interpelată de persoane de la DNA .. mi s-a spus că am vândut terenul sub prețul pieței și apoi am fost întrebată dacă vreau bani.ca să acopăr necesarul real, bani pe care urma să-i obțin de la inc. S. ..în afară de acest A. nu a mai intervenit nimeni în demersul nostru". Totodată, în declarația din 13 mai 2010, martora I.C.D. a arătat că: „am primit procură de la B.V., acesta deținea terenul peste pod la URA, unde au fost construite blocuri, motiv pentru care a primit teren în Izvoare; m-am ocupat de formalitățile pentru emiterea titlului de proprietate.

Pe parcursul acestor proceduri nu m-am simțit șantajată, nu am fost obligată să vând terenul". În ce privește cazul F.M. și M.O., în favoarea cărora s-a stabilit de D.N.A o diferență de preț de 10.000 DOLARI S.U.A. rezultat ca urmare a scăderii sumei de 5.000 DOLARI S.U.A. primiți de vânzătoare, - prin mandatarul S.N., din suma de 15.000 DOLARI S.U.A. ce ar fi fost solicitați de mandatar la negocierea prețului, Tribunalul a reținut că, potrivit rechizitoriului, activitatea infracțională ar fi constat în condiționarea de către I.V.D. a reconstituirii dreptului de proprietate de vânzarea terenului către S.D. și impunerea prețului de 5.000 DOLARI S.U.A., deși S.N. solicitase suma 15.000 DOLARI S.U.A.

Condiționarea, în viziunea D.N.A, a emiterii titlului de proprietate de vânzarea terenului către S.D. „este demonstrată și prin procura specială pe care S.N. a întocmit-o la 12 iulie 2002 la Biroul Notarului Public L.D. în care se consemnează că M.O. și F.M. l-au împuternicit pe martor să vândă cui va crede de cuviință la prețul cel mai convenabil suprafețele de teren fără precizarea numărului titlului, locul de amplasare a terenului și vecinătățile". Totodată, procurorul a reținut ca aspecte ce demonstrează săvârșirea infracțiunii nesemnarea fișei tehnice de persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate și neeliberarea acestuia, ca mijloace de probă în susținerea acuzațiilor fiind reținute declarațiile S.N., F.M.

și M.O. Analizând aceste probe, Tribunalul a arătat că, dacă în faza de urmărire penală, S.N. declara: „i-am cerut lui I. să-mi găsească un cumpărător pentru teren, am vândut terenul la 1 DOLARI S.U.A. mp fără să mă intereseze prețul terenurilor în zonă .. ulterior vânzării am aflat că terenul valora în zonă și 10 DOLARI S.U.A. mp, solicitând plata unei diferențe între prețul primit urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare și prețul terenului de la data la care a dat declarația în fața DNA", în faza de judecată acesta a menționat: „am vândut terenul .., am fost mulțumit de preț, am luat banii și am plecat acasă .. atunci am avut convingerea că am făcut un bine .. nu pot preciza dacă F. sau M. au pretenții civile, însă știu că mai vor să obțină un loc de înhumare". Totodată, în declarația pe care martorul a dat-o pe 9 septembrie 2010 a arată că: „am semnat la notar contractul de vânzare-cumpărare; celor două (F.M.

și M.O.) le-am remis suma de 5.000 dolari". În ceea ce o privește pe F.M., aceasta a declarat în faza de judecată: „cunosc faptul că terenul s-a vândut cu 1 DOLARI S.U.A. mp .. nu am mai avut interes să cunosc altceva, adică cum s-a făcut punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate", iar M.O., cea care, în faza de urmărire penală, sub scriitura organelor de cercetare penală, declara că nu are cunoștință de felul în care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, în fața instanței de judecată a menționat: „am vândut prin intermediul procuratorului S.N. .. am fost mulțumită de vânzare. Am vândut terenul și mi s-a oferit un preț și nu am fost condiționată în această vânzare.

Nu au existat presiuni la eliberarea acestui titlu de proprietate și nu mi-a fost condiționată obținerea titlului de proprietate de vânzarea terenului .. nu am vrut să mă constitui parte civilă cu 160.000.000 ROL. Am fost mulțumită atunci când am primit banii eu și sora mea și nici astăzi nu am vreo pretenție civilă în cauză .. nu am avut pretenții de la inculpat, știu unde este situat terenul, am mers și am văzut unde este amplasat înainte de a-l vinde am văzut și titlul de proprietate care mi-a fost adus la domiciliu de către ginerele meu S. Procuratorul a venit acasă după ce a vândut terenul mulțumit de tranzacția pe care a făcut-o". În declarația martorei M.O.

din 4 februarie 2010, aceasta a arătat că: „nu am suferit nici o pagubă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu doresc să particip în cauză ca parte vătămată". În mod similar, F.M., în depoziția de la fila X a menționat: „nu am suferit nici o pagubă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu doresc să particip în cauză ca parte civilă sau parte vătămată, de încheierea respectivului contract s-a ocupat nepotul S.N. La acel moment nu știam cui i-a fost vândut terenul și nici împrejurările în care a fost încheiat acest contract. Mi-am dorit să înstrăinez acel teren, la acea dată nu știam prețul pieței. S.N. nu mi-a comunicat că ar fi fost forțat să înstrăinez acel teren.

Nu am cunoștință dacă S.N. ar fi primit și el vreo sumă de bani. M-am hotărât să înstrăinez terenul după ce am obținut titlul de proprietate". Referitor la C.C. și C.M., în favoarea cărora DNA a stabilit o diferență de preț de 54.000 DOLARI S.U.A., Tribunalul a constatat că cea din urmă, în faza de judecată, a declarat: „nu-mi mențin declarația dată în faza de urmărire penală, declarație pe care am dat-o la domiciliul meu .. nu mă constitui parte civilă pentru că nu am suferit nici un prejudiciu. Am fost mulțumită de prețul pe care l-am primit de 10.000 DOLARI S.U.A. .. nu înțeleg de ce s-a consemnat în declarația mea că aș dori alături de soțul meu suma de 90.000 DOLARI S.U.A. întrucât acest lucru este nereal .. am fost vecină cu inculpatul L., știa că avem o situație precară și mi-a spus că dacă vreau să vând terenul mă va ajuta", iar C.C.

a menționat în scris faptul că nu se constituie parte civilă și nu dorește despăgubiri. Totodată, în rejudecare, C.M. a arătat: „nu am suferit nici o pagubă ca urmare a vinderii suprafeței de 10.000 mp, îmi mențin declarația dată; de vinderea terenului s-a ocupat soțul meu și nu-mi aduc aminte de cererea de eliberare a unui certificat de urbanism". În continuare, Tribunalul a arătat că, în cazul S.I., mandatat de P.Gh., D.N.A. a reținut faptul că S.D. ar fi pretins cu ajutorul inculpaților L.L.I. și I.V.D. încheierea contractului de vânzare-cumpărare contra sumei de 16.200.000 ROL, în condițiile în care, în faza de urmărire penală, S.I. nu invoca faptul că vreo persoană i-ar fi promis reconstituirea dreptului de proprietate sub condiția înstrăinării acestuia, însă a solicitat să i se plătească diferența între prețul primit pe terenul de 5.400 m.p.

și valoarea actuală a terenului. În formarea opiniei D.N.A. cu privire la înstrăinarea terenului aparținând martorului S.I., pertinentă a fost găsită declarația acestuia, declarațiile inculpaților cu privire la modul real de tranzacționare fiind înlăturate. Însă, în rejudecare, martorul S.I. a arătat că: „nu am simțit nici o condiționare, presiune pentru încheierea acelui contract. Nu mi-a fost condiționat emiterea titlului de proprietate de înstrăinare a terenului". În cazul I.E., în favoarea căreia s-a stabilit o diferență de preț și, implicit, un folos necuvenit în favoarea lui S.D.

de 5.424 euro, suma fiind rezultată urmare a scăderii din prețul oferit de 4 euro/mp a prețului care ar fi fost cerut în cadrul negocierilor, respectiv 6 euro/mp, s-a reținut tot condiționarea emiterii titlului de proprietate de vânzarea terenului, deși aceasta, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată a declarat că i s-a făcut o oferă de cumpărare, prețul fiind stabilit prin negociere. Astfel, martora I.E., în declarație a arătat că: „I.D., împreună cu nepoții săi de soră, aveau o moștenire cu privire la o suprafață de 5.000 mp. Am făcut demersuri pentru emiterea titlului de proprietate din anul 2001. Am primit răspuns afirmativ de la Biroul cadastral. Inculpatul I. mi-a propus în cazul în care primim această suprafață de teren s-o înstrăinăm dacă vrem.

Am discutat cu mama și cu verii mei dacă sunt de acord cu înstrăinarea terenului în cazul în care se va emite titlul de proprietate. Aceștia au,fost de acord și mi-au dat o procură și m-am ocupat de formalități. Nu am fost condiționați de înstrăinarea acelui teren în cazul în care mi se va emite titlul de proprietate. Am primit titlul de proprietate de la inculpatul I. după care împreună cu el am mers la Notariat O.I. Am semnat contractul de vânzare-cumpărare în sumă de 10.850 euro. La acea dată cei trei au fost mulțumiți de banii primiți. Cei trei știau ce preț urmau să primească pentru că altfel nu semnau procura. Declarațiile date la parchet nu au fost date la sugestia d-lui procuror sau polițist.

Nu-mi mențin declarația dată în faza de urmărire penală cu privire la condiționarea înstrăinării titlului de proprietate. Am negociat cu inculpatul I. de la 6 euro/mp la 4 euro/mp (euro sau dolari nu mai știu). Din 2001 am încercat tot felul de soluții, adică terenuri libere. Nu am încercat să caut alți cumpărători". La rândul ei, martora I.D., în rejudecare, a arătat că: „nu am suferit nici o pagubă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu doresc să particip în cauză ca parte civilă sau parte vătămată. Îmi mențin declarațiile date în fața procurorului DNA, de încheierea acestui contract s-a ocupat fata mea I.E. și alte detalii nu-mi mai aduc aminte. Am semnat contractul de vânzare-cumpărare la Notariat, nu am fost forțată de vreo persoană să semnez acel contract și am fost mulțumită de preț.

În momentul încheierii contractului de față mai era fata mea I.E. Nu mi-a fost condiționată emiterea titlului de proprietate de vânzarea terenului. De față la încheierea contractului nu era inculpatul S. sau alte persoane din Primărie". Tribunalul a mai făcut referire și la depoziția martorului R.I., dată în rejudecare, în care a arătat că: „împreună cu I.D. și R.G. am făcut o procură lui I.E. să se ocupe de formalitățile pentru emiterea titlului de proprietate, de la aceasta am aflat că Primăria nu are rezervă pentru această suprafață existând două variante: să se vândă cu un dolar mp inculpatului S.D. ori să pierdem acel teren. De asemenea, I.E. mi-a comunicat că pentru întreaga suprafață a primit suma de 10.000 RON din care eu am primit suma de 3.000 RON.

La acea dată se înstrăinau cu 10 dolari mp. Partea care îmi revenea era de 600 mp astfel încât cum am precizat, m-am constituit parte civilă cu suma de 180 milioane echivalentul a 9 dolari pentru fiecare mp. Nu am fost de față nici la Notariat și nici la negocieri. Nu știu cine i-a spus lui I.E. de cele două variante, posibil ca acestea să vină de la ea. E posibil ca I.E. să mă fi păcălit. La acest moment nu am fost mulțumit de preț. Nu m-am gândit să cer anularea acelui contract întrucât nu am cunoștință. Sunt nemulțumit de banii pe care i-am primit, poate I.E. i-a primit, poate nu. Nu am citit procura pe care i-am dat-o lui I.E. Nu aveam cunoștință unde era amplasat terenul. M-am deplasat la Notariatul S.N.

împreună cu R.G. și I.D., am semnat procura dată de I.E. cu privire la înstrăinarea unei suprafețe de teren despre care nu aveam cunoștință unde era amplasată. Pe parcurs, am aflat că terenul era situat la pista de karting, consideră că acel teren valora 10 dolari mp întrucât moștenirea privea un teren situat în Cartierul Șerbănești și în acea zonă prețul unui mp era de 10 dolari". Față de aspectele arătate și în raport cu declarațiile martorilor R.G. și I.E., Tribunalul a constatat că de tranzacție s-a ocupat cea din urmă, pe baza procurii primite de la R.I., cât și de la titulara dreptului de proprietate, I.D. Nemulțumirea martorului R.I. s-a referit la faptul că I.E. nu i-a plătit suma de bani ce i se cuvenea din vânzarea terenului.

S-a constatat, totodată, că martorul R.G. nu s-a constituit parte civilă în raport cu inculpatul S.D., pretențiile acestuia izvorând din procura încheiata cu I.E. De altfel, martorul nu a fost citat în calitate de parte civilă pentru că nici în rechizitoriul DNA nu a figurat sub această forma. Instanța a dispus audierea acestuia ca martor, nu ca parte civilă, iar în declarația sa nu s-a arătat expres că se constituie parte civilă față de unul din cei trei inculpați, astfel că s-a considerat că menționarea acestuia ca și parte civilă pe concept este greșită, avându-se în vedere în acest și împrejurarea că infracțiunea de luare de mită este o infracțiune de pericol și nu de prejudiciu. Tribunalul a arătat că titulara dreptului de proprietate era I.D.

care, în declarația de la fila 162, a arătat că nu a suferit nicio pagubă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu dorește să participe în cauză ca parte civilă sau parte vătămată. În mod similar, martorul R.G., în declarația din data de 4 februarie 2010 a arătat că: „Nu am suferit nici o pagubă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu doresc să particip în cauză ca parte civilă sau parte vătămată. De întocmirea contractului de vânzare-cumpărare s-a ocupat I.E. Terenul a fost înstrăinat inculpatului S.D., nu am fost obligat de vreo persoană să închei acel contract și de toate formalitățile s-a ocupat I.E.". În ce-l privește pe martorul R.I., Tribunalul a apreciat că, urmare a contractului încheiat de procuratoarea I.E., acesta are posibilitatea unei acțiuni împotriva celei din urmă pentru suma corespunzătoare, neachitată din prețul vânzării.

Audiat fiind, însă, în fața instanței de judecată, acesta a declarat: „am lăsat un afiș la ușa Primăriei, am primit o ofertă, am negociat prețul, Ț.M. (mandantul) a fost mulțumită de preț .. am dat declarație în prezenta cauză în urma solicitării procurorilor DNA care au venit la domiciliul meu .. am ridicat banii în prezența notarului și i-am predat Iui Ț.M. Nu am ridicat contractul de vânzare-cumpărare pentru că nu m-au interesat la acel moment decât banii .. Mi s-a sugerat de lucrătorii de cercetare că terenul a fost subevaluat dar nu m-a interesat acest lucru și nici valoarea lui economică prezentă". În mod similar, în rejudecare, Ț.M. a declarat că nu dorește să participe în cauză ca parte civilă sau parte vătămată și nu-și mai aduce aminte de contractul vânzare-cumpărare încheiat în 2003 cu inculpatul S.D.

În cazul P.M. care, prin mandatara C.R.G., a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, Tribunalul a menționat că se reține existența unei procuri cu un conținut asemănător celor arătate anterior, în sensul că obiectul mandatului permitea vânzarea către oricine va crede mandatarul de cuviință, la un preț pe care îl va aprecia avantajos, indicându-se, astfel, rezultatul, iar nu elementul material al presupusei infracțiuni. În declarația dată în fața instanței, C.R.G. a învederat următoarele: „am fost mulțumită de preț, iar banii obținu