ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3790/2011

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 12 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași. În baza art. 149 1 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: 1. C.I.A.; 2. D.D.; 3. P.C.G. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor. În baza art. 150 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatelor de arestare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Referatul nr. 114/P/2010 din 11 octombrie 2011 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a solicitat arestarea preventivă a inculpaților: - C.I.A. - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițierea/constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 6, art. 13 2 și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 255 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de conflict de interese - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen.

raportat la art. 253 1 C. pen., luare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen.

raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248 1 C. pen., cu referire la art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248 1 C. pen. cu referire la art. 248 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - P.C.G. - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 6, art. 13 2 și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen.

raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248 1 C. pen. cu referire la art. 248 C. pen., complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248 1 C. pen., cu referire la art. 248 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen., dare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 255 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen.

și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și - D.D. - cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 6, art. 13 2 și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248 1 C. pen.

cu referire la art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248 1 C. pen., cu referire la art. 248 C.pen, luare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen.

și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals intelectual - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 289 alin. (l C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În motivarea referatului cu propunere de arestare s-au reținut următoarele: Numiții: C.I.A. - director al Centrului de Comunicații din cadrul U.M.F. "Gr.T.P." Iași, coordonator tehnic al proiectului și membru al comisiei de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de achiziție a platformei de e-learning, T.L.G. - reprezentant al SC "E.M.G." SRL București, consultant și auditor IT, în cadrul proiectului de e-learning și, respectiv P.C.G.

- administrator al SC "M.I." SRL București, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii unor infracțiuni de abuz în serviciu și corupție în scopul obținerii unor beneficii financiare din derularea proiectului finanțat din fonduri europene - grup la care ulterior au aderat și numiții D.D. - director general administrative al U.M.F. Iași, responsabil financiar al proiectului și membru al comisiei de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de achiziție a platformei de e-learning și A.V. - rector al U.M.F. Iași, manager de proiect și președinte al comisiei de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de achiziție a platformei de e-learning - ce au sprijinit, folosindu-se de influența și prerogativele funcțiilor deținute, astfel: - în baza unei înțelegeri prealabile și având concursul fraudulos al numiților T.L.G.

- reprezentant al SC "E.M.G." SRL București implicat în elaborarea în condiții netransparente a documentației de atribuire și devenit ulterior consultant și auditor IT în cadrul proiectului de e-learning - și P.C.G. - implicat în elaborarea în condiții netransparente a documentației de atribuire, administrator al SC "M.I." SRL București, firmă ce a devenit ulterior furnizor în cadrul proiectului de e-learning - numiții A.V., D.D.

și C.I.A., în calitate de rector/președinte al comisiei de evaluare a ofertelor, director general-administrativ/ membru al comisiei de evaluare a ofertelor și, respectiv, director al Centrului de al U.M.F./membru al comisiei de evaluare a ofertelor implicați în întocmirea/avizarea/aprobarea caietului de sarcini și, respectiv, atribuirea contractului de achiziție publică, cu rea-credință și cu încălcarea dispozițiilor normative din domeniul achizițiilor publice, au decis atribuirea ilegală a contractului de lucrări în favoarea firmei SC "M.I." SRL București - modalitate în care, pe de o parte, s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 6.126.481,98 RON, repercutat în patrimoniul U.M.F. Iași (2%) și, respectiv, cel al Ministerului Economiei și Finanțelor (98%), iar pe de altă parte, s-a cauzat un avantaj patrimonial în același cuantum, în favoarea SC "M.I." SRL București.

- numiții A.V. - în calitate de rector al U.M.F. Iași și manager al proiectului - n.n. și D.D. - în calitate de director general administrativ al U.M.F. Iași și responsabil financiar al aceluiași proiect, cu ajutorul nemijlocit al numitului T.L.G. - în calitate de administrator al SC "E.M.G." SRL București, au încheiat în mod nelegal contractul de prestări servicii din 20 noiembrie 2009 având ca obiect prestarea de către această firmă a unor servicii de audit IT în cadrul proiectului în condițiile în care: T.L.G. se afla în relații de prietenie apropiată cu numitul C.I.A. și s-a implicat personal și nemijlocit în întocmirea cererii de finanțare și a caietului de sarcini a aplicației (anterior încheieri contractului de consultanță) societatea prestase anterior - în baza contractului din 20 noiembrie 2009 și aferent aceluiași proiect - n.n.

servicii de consultanță în management și nu mai putea avea calitatea de auditor extern cerută Ghidul Solicitantului (pct. 13.2) și Contractul de finanțare din 17 septembrie 2009 (art. 7, alin. (1) 4 ) și, respectiv, contrar acelorași dispoziții ale Ghidului solicitantului și contractului de finanțare (amintite mai sus) raportul elaborat de SC "E.M.G." SRL București - în baza contractului (denumit "Raport de audit al securității IT"), vizează exclusiv securitatea IT fără a cuprinde vreo referire la modul de funcționare a tuturor componentelor platformei de e-learning și la atingerea parametrilor tehnici stabiliți prin cererea de finanțare - modalitate în care s-a cauzat, pe de o parte, un prejudiciu în valoare totală de 30.000 RON (fără T.V.A.) repercutat în patrimoniul U.M.F.

Iași, iar pe de altă parte, un avantaj patrimonial în același cuantum, în favoarea SC "E.M.G." SRL București. - numiții A.V. - în calitate de rector al U.M.F. Iași și manager al proiectului - și D.D. - în calitate de director general administrativ al U.M.F. Iași și responsabil financiar al aceluiași proiect - cu ajutorul nemijlocit al numitului P.C.G. - în calitate de administrator al SC "M.I." SRL București - cu rea-credință și cu încălcarea atribuțiunilor de serviciu, au aprobat în cadrul proiectului indicat la punctual 2, plata în favoarea SC "M.I." SRL București - a sumei de 160.000 RON (fără TVA - realizată în baza ordinelor de plată din data de 26 noiembrie 2010) (aferente facturii fiscale din data de 1 noiembrie 2010) cu titlu de "cheltuieli instruire" în condițiile în care această activitate nu a fost realizată, înregistrând ulterior operațiunile (comercială și de plată) în evidențele contabile ale U.M.F.

Iași și respectiv ale societății în cauză. La această activitate infracțională a participat și numitul C.I.A.

care, în calitate de coordonator tehnic al proiectului, a confirmat în fals efectuarea serviciilor în cauză semnând din partea beneficiarului anexa la factura fiscală din data de 1 noiembrie 2010. - în baza unor înțelegeri prealabile și în scopul de a obține în favoarea firmei SC "M.I." SRL București: (a) adjudecarea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea proiectului; (b) semnarea din partea autorității contractante, fără obiecțiuni, a contractului de furnizare de servicii din 1 februarie 2010 cu firma în cauză, și respectiv; (c) introducerea la plată (decontarea) fără întârzieri și obiecțiuni a facturilor emise de această societate aferent serviciilor prestate în diferitele etape de implementare a proiectului, numitul P.C.G., la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a oferit/dat cu titlu de mită, la solicitarea lui C.I.A.

și D.D., sume de bani și bunuri după cum urmează: (1) D.D. - în calitate de director general administrativ al U.M.F. Iași, de membru al comisiei de licitație și, respectiv, de manager (responsabil) financiar al proiectului, a pretins și primit un laptop în valoare de 10.248 RON (2.476,47 EUR, fără TVA) - bun ce a fost achiziționat la data de 7 ianuarie 2010 de către SC "M.I." SRL București de la firma germană M.D.G. aferent facturi fiscale din 7 ianuarie 2010 și care i-a fost predat fără documente justificative prin intermediul lui C.I.A., componente ale acestuia (hard-diskurile) fiind găsite cu ocazia percheziției efectuate îndată de 7 februarie 2011 la sediul SC "E.N." SRL Iași; (2) D.D. - în calitate de director general administrativ al U.M.F.

Iași, de membru al comisiei de licitație și, respectiv, de manager (responsabil) financiar al proiectului și C.I.A. - în calitate de director al Centrului de calcul al U.M.F. Iași, de membru al comisiei de licitație și, respectiv, de manager (responsabil) tehnic al aceluiași proiect - au pretins în scopul arătat suma de 54.000 RON în folosul U.M.F. Iași în vederea finanțării evenimentului "Zilele U.M.F." Iași ce s-a desfășurat în luna decembrie a anului 2010. Din suma pretinsă inițial reprezentanții SC "M.I." SRL București - au oferit/dat suma 4.000 RON cu titlu de "sponsorizare" aferent contractului din data de 28 ianuarie 2010, iar diferența a fost achitată de firma în cauză unor terțe firme (neidentificate până la acest moment procesual) ce au prestat diverse servicii în favoarea Universității, aferent evenimentului indicat mai sus, pentru justificarea plăților fiind întocmite la instigarea numitei D.D.

documente comerciale și de plată/încasare (înregistrate în evidențele contabile interne) între firmele în cauză în care au fost atestate nereal prestarea respectivelor servicii în favoarea SC "M.I." SRL București. (3) C.I.A. - în calitate de director al Centrului de calcul al U.M.F. Iași, de membru al comisiei de licitație și, respectiv, de manager (responsabil) tehnic al aceluiași proiect a pretins și primit de la reprezentanții societății echipamente IT în valoare de 93.518 RON (cu TVA inclus), bunuri ce au fost livrate firmei SC C.N. SRL Iași (unde acesta deține calitatea de unic asociat și administrator) în luna iulie 2010 în baza unor documente justificative ce atestă în fals vânzarea/cumpărarea echipamentelor în cauză - respectiv a contractului din 15 aprilie 2010 ce prevedea plata acestor echipamente în două tranșe, la datele de 31 martie 2011 și 15 aprilie 2011 și a facturii fiscale din 13 ianuarie 2011, întocmite la câteva luni de la livrarea efectivă.

După livrarea echipamentelor acestea au fost predate în baza contractului de comodat din 12 iulie 2010 firmei SC "E.N." SRL Iași la care C.I.A. deținea de asemenea calitatea de asociat și administrator împreună cu alte persoane. - inculpații C.I.A. și P.C.G., în scopul de a ascunde săvârșirea infracțiunilor de dare/luare de mită având ca obiect laptop-ul în valoare de 10.248 RON (2.476,47 EUR, fără TVA) oferit/dat inculpatei D.D., la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au întocmit în fals documente care atestă nereal: (a) predarea bunului în cauza la U.M.F. Iași la data de 14 ianuarie 2010 în vederea testării și, respectiv; b) restituirea acestuia firmei în cauză la data de 21 ianuarie 2010, respectiv: - procesul-verbal de predare/primire din 14 ianuarie 2010, document înregistrat la SC "M.I." SRL București în 14 ianuarie 2010; - procesul-verbal de restituire din data de 22 ianuarie 2010, document înregistrat la U.M.F.

Iași în 21 ianuarie 2010. - în scopul de a-i determina pe numiții V.D.A. și M.D. - consilieri în cadrul M.C.S.I. - O.I.P.S.I. desemnați pentru a verifica realitatea datelor cuprinse în cele 4 (patru) cereri de rambursare făcute de reprezentanții U.M.F. Iași pe parcursul implementării proiectului "P.e.l.", să menționeze în Raportul de control privind contractul de finanțare din 17 septembrie 2009, întocmit la data de 26 ianuarie 2011 date nereale cu privire la stadiul de implementare a proiectului și a obține în acest mod aprobarea cererii finale (numărul 4) de rambursare, la instigarea numitului T.L.G., numitul C.I.A. le-a oferit/dat celor doi consilieri M.C.S.I. - O.I.P.S.I.

suma de 2.000 RON folosită de aceștia pentru acoperirea cheltuielilor de cazare la pensiunea "A.C." din Iași în perioada 19 - 23 ianuarie 2011. Ulterior cei doi consilieri au solicitat (în baza unor documente justificative conținând date nereale detaliate mai jos) și obținut decontarea ilegală de către reprezentanții M.C.S.I (ce au acționat fără vinovăție) a cheltuielilor de cazare, deplasare și diurnă pentru perioada 19 - 23 ianuarie 2011 în condițiile în care s-au deplasat la Iași la data de 17 ianuarie 2011 și au plecat spre București la data de 20 ianuarie 2011 orele 14.45 (cu trenul), încasând pe nedrept (fiecare) contravaloarea a două zile de cazare (400 RON) și diurna pentru zilele de 21 și 22 ianuarie 2011 (26 RON fiecare) - prejudiciul total cauzat de cei doi în patrimoniul M.C.S.I fiind de 852 RON.

Documentele justificative depuse de cei doi consilieri pentru decontare sunt următoarele: - facturile fiscale x din 19 ianuarie 2011 și y din 19 ianuarie 2011 ce a fost întocmită fără vinovăție la instigarea acestora de către martora O.A. și care atestă în mod nereal faptul cazării acestora în pensiunea A.C. din Iași în perioada 19 - 23 ianuarie 2011; - ordinele de deplasare din 5 ianuarie 2011 ce au fost confirmate în baza aceleiași rezoluții infracționale de numita D.D. și în care aceasta a atestat nereal faptul că cei doi inspectori au părăsit municipiul Iași la data de 22 ianuarie 2011. Apărătorii inculpatului P.C.G. au invocat excepțiile privind necompetența materială, teritorială și a nulității absolute a referatului cu propunere de arestare preventivă formulat de DNA prin Serviciul Teritorial Iași, excepții care au fost însușite și de apărătorii inculpaților D.D.

și C.I.A.. În motivarea acestor excepții au arătat, cu privire la excepția de necompetență materială, că au fost încălcate prevederile art. 4 și 37 și 38 din Regulamentul de Ordine interioară a DNA, care stabilesc în cadrul Structurii Centrale un birou special de combatere a infracțiunilor de corupție din administrația publică, cu reglementare specială în ceea ce privește fondurile europene și, prin urmare, DNA -Serviciul teritorial Iași nu avea competența de a efectua urmărirea penală și nici de a sesiza instanța de judecată cu propunerea de arestare preventivă; că la dosar nu există o delegare în acest sens a Serviciului Teritorial Iași pentru a efectua acte.

Cu privire la excepția de necompetență teritorială a organului de urmărire penală au invocat faptul că se pretinde că infracțiunea premisă a fost săvârșită la nivelul Ministerului Comunicațiilor - cu sediul în București, că fapta a fost consumată la București, dar și pentru că DNA consideră că prejudiciul este produs în dauna Ministerului Economiei și Finanțelor. Analizând aceste excepții, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate și le-a respins, cu următoarea argumentație: Art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 prevede că: Procurorii specializați din cadrul Parchetului Național Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. nr. 78/2000.

Art. 24 din aceeași Ordonanță stipulează: Dispozițiile din Codul de procedură penală și dispozițiile procedurale din Legea nr. 78/2000 se aplică în mod corespunzător și în cauzele atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competenta Parchetului Național Anticorupție. Parchetul Național Anticorupție este și funcționează ca un tot unitar, așa încât toți procurorii - atât de la nivel central cât și de la nivel teritorial - sunt competenți să ancheteze fapte care potrivit legii intră în sfera infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/200 și nu numai procurori de la nivel central, așa cum susține apărarea inculpaților. Art. 149 1 alin. (2) C. proc. pen.

prevede că: dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, se prezintă președintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul de deținere, locul unde s-a constatat săvârșirea faptei prevăzute de Legea nr. penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Prin urmare, ancheta făcută de procurorul DNA - Serviciul Teritorial Iași este făcută legal, conform atribuțiunilor prevăzute de lege, așa încât și referatul cu propunere de arestare este perfect legal.

Examinând pe fond propunerea de arestare, raportat la faptele pentru care sunt cercetați inculpații, instanța a reținut că prin rezoluția din 4 octombrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar prin ordonanța din 11 octombrie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor amintite mai sus, împotriva inculpaților P.C.G., D.D. și C.I.A.. Având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală până la data sesizării, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 149 1 C. proc. pen. Astfel, în primul rând, sunt întrunite exigențele art. 143 C. proc. pen., în cauză existând probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de Legea nr. penală.

Or, existența (și persistența) unor indicii grave de vinovăție constituie - conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, în raport de probele de la dosar existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiași jurisprudențe. În al doilea rând, există cazurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Dispunerea măsurii arestării preventive este un mijloc menit să faciliteze desfășurarea urmăririi penale și a procesului penal, în general.

Așa fiind, este evident că înțelesul atribuit art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nu este acela că inculpatului i se impută deja săvârșirea unei infracțiuni - fapt ce nu poate fi stabilit decât prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă - ci, că există probe sau indicii considerate temeinice, în raport cu stadiul în care se află procesul penal, despre săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, pentru ca, pe acest temei, să se poată lua măsura arestării preventive. Prevederile art. 143 C. proc. pen. transpun întocmai în dreptul intern prevederile art. 5 parag.

1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin stabilirea ca temei al arestării preventive a existenței unor "indicii temeinice că învinuitul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală". Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele E. și alții contra Regatului Unit - 1988, Kurt contra Turciei - 1998, Lukanov contra Bulgariei, 1997), temeiul arestării preventive constă în existența unor "date" care să obiectiveze "motivele" pentru care se bănuiește că persoana față de care s-a dispus arestarea preventivă a săvârșit o infracțiune, în acest sens, organele judiciare având obligația să dețină și să învedereze "o explicație credibilă și întemeiată" pentru dispunerea măsurii.

Aceste date trebuie să conducă la bănuiala sau presupunerea că învinuitul ori inculpatul a săvârșit o infracțiune. Probele sau indiciile considerate temeinice, care conduc la bănuiala sau presupunerea că cei trei inculpați - P.C.G. D.D. și C.I.A. - au săvârșit infracțiunile descrise mai sus sunt: raportul D.L.A.F., rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de specialiștii D.N.A., procesele-verbale de percheziție informatică, email-urile dintre cei inculpați și alte persoane implicate, declarațiile martorilor, actele de control ale Gărzii Financiare, interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice, documentele și bunurile găsite cu ocazia perchezițiilor imobiliare efectuate în cauză.

Cu titlu de exemplu, din raportul DLAF "... reprezentanții UMF D.D., C.A. .. membri în Comisia de evaluare, au exercitat defectuos atribuțiunile de serviciu, cu privire la organizarea și desfășurarea procedurii de achiziție publică - licitație deschisă - în vederea achiziției platformei de e-learning, și a serviciilor de formare profesională care au avut ca rezultat atribuirea contractului SC M.I. SRL, cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniul achizițiilor publice ...". În același sens sunt relevante și discuțiile telefonice dintre inculpați, interceptate autorizat, din care amintim, tot cu titlu de exemplu: - "... CIA - Vroiam să-ți dau ... să-ți transmit o veste bună. Contestația boilor ăia de la PROSIT (?) a avut soarta anticipată.

B - Adică soarta porcului de Crăciun ...". - "... PCG - Aveam două subiecte ca să spun așa, primul era legat de partea cu sponsorizarea pe care am înțeles-o și eu ... Rugămintea ar fi ca să ajungem la ceea ce doreați dvs. dacă putem să facem un circuit altfel, anume nu neapărat cu sponsorizare ci cu decontare făcută de noi că ne-am depășit de mult cota de sponsorizare. DD - Deci, eu pot dar nu ... în primul rând să o luăm cu începutul, pe ce sumă te-ai hotărât? DD - Bun, știi care e ghinionul tău: e că țin minte ceea ce am de primit ... DD - îmi este greu să acopăr toată suma prin prestări servicii ...". - CIA - "Ați stabilit că nu punem pe factură convorbirea asta telefonică, nu? Și nu o scade din sponsorizare?

DD - Bineînțeles, pentru că mă aștept să fie un partener absolut corect, să aprecieze la valoarea justă colaborarea cu universitatea noastră și să dea sponsorizare exact cât merită pentru el această instituție. CIA - Am să-i spun. Deci este vorba de sponsorizare cât merită instituția? DD - În ochii lui, cât și ca partener. Bineînțeles, cer un bonus pentru frumusețea textului. CIA - Care text acesta cu ... pe care mi l-ați recitat mai înainte?

DD - Sponsorizarea, să facă diferența dintre a cere țăranul vreau și eu și calitatea textului prin care am solicitat acest lucru ..." În aceeași ordine de idei, instanța a arătat că din corespondența electronică purtată între inculpații C. și P., rezultă la un moment dat, că inculpatei D.D., care are o poziție importantă în UMF, "i-a intrat în cap chestia cu laptop-ul și trebuie cumva rezolvată". Chiar dacă instanța a evocat aceste probe sau indicii, aceasta nu înseamnă că nu li se recunoaște celor trei inculpați prezumția de nevinovăție. Recunoașterea prezumției de nevinovăție nu exclude luarea măsurii preventive, ci garantează că aceasta nu va fi luată decât în cadrul și în condițiile riguros prevăzute de normele constituționale și de dispozițiile procedurii penale.

Concilierea dintre existența și aplicarea măsurilor preventive privative de libertate și recunoașterea și prezența perpetuă a prezumției de nevinovăție pe tot parcursul procesului penal se realizează prin observarea dinamicii acesteia din urmă, a modului în care, dintr-o noțiune abstractă cu valoare de garanție a drepturilor fundamentale ale individului, aceasta capătă substanță pe măsura derulării procesului penal. În cursul procesului penal, forța prezumției de nevinovăție scade sau crește, în funcție de probatoriul efectuat, ajungând, în final, la stadiul de certitudine a nevinovăției sau, dimpotrivă, la negarea sa completă, iar art. 5 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni.

Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv că e posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul judecății. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare. În cauză, presupunerea rezonabilă că persoanele față de care a fost solicitată arestarea preventivă, ar fi comis faptele de care sunt acuzate, rezultă din probele sau indiciile amintite. Faptele care se presupune ca s-au comis constau în aceea că, inculpații C.I.A. și D.D. cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la achizițiile publice, au dispus atribuirea ilegala a contractului de achiziție publică către SC "M.I." SRL București.

În această activitate presupus ilegală, cei doi au fost ajutați de inculpatul P.C.G., administratorul firmei, care a elaborat în condiții netransparente, documentația de atribuire a contractului. Urmare a acestor activități, U.M.F. Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor au fost prejudiciate cu suma totală prezumată și cu largă aproximare de 6.126.481,98 RON. În derularea proiectului, inculpata D.D., cu încălcarea prevederilor legale, a încheiat un contract de prestări servicii cu o societate comercială. Astfel, U.M.F. Iași a fost prejudiciată cu suma de 30.000 RON, sumă ce a fost recuperată. Tot în cadrul derulării proiectului, D.D. a avizat plata, către firma inculpatului P.C.G., a sumei de 160.000 RON cu titlu de "cheltuieli de instruire", deși această activitate nu a fost realizată.

Această avizare a fost posibilă și s-a făcut și pentru că inculpatul C.I.A. a confirmat în fals efectuarea acestei activități. Urmărind să obțină în mod preferențial contractul de prestări servicii în cadrul proiectului și pentru a încasa plata serviciilor prestate la diferite etape de implementare, inculpatul P.C.G. a oferit și dat inculpaților C.I.A. și D.D., la solicitarea acestora, cu titlu de mită, mai multe bunuri, după cum urmează: - D.D. a pretins și primit un laptop în valoare de 10.248 RON (echivalentul a 2.476,47 euro). Pentru a crea aparența de legalitate, inculpații C.I.A. și P.C.G., în cursul lunii ianuarie 2010, au întocmit în fals mai multe documente ce atestă în mod nereal ca respectivul laptop a fost dat cu titlu provizoriu U.M.F.

Iași sub pretextul testării și apoi a fost restituit firmei inculpatului P.C.G.. - C.I.A. a pretins și primit, în cursul lunii iulie 2010, echipamente IT în valoare de 93.518 RON, bunuri ce au fost înregistrate, pe baza unor documente contabile false, în evidențele firmei lui C.I.A.. - D.D. și C.I.A. au pretins suma de 54.000 RON în folosul U.M.F. Iași în vederea finanțării unui eveniment al instituției de învățământ desfășurat în cursul lunii decembrie 2010. Din banii pretinși, P.C.G. a achitat universității, prin firma sa, suma de 4.000 RON cu titlu de "sponsorizare" a evenimentului, iar diferența a fost plătită în contul unor alte firme sub pretextul prestării de servicii pentru eveniment și pe baza unor documente justificativ false, întocmite la instigarea inculpatei D.D..

- C.I.A. a dat la doi consilieri din cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, suma de 2.000 RON pentru a-i determina să consemneze date nereale în raportul de control din data de 26 ianuarie 2011. Cei doi consilieri aveau obligația de a verifica realitatea datelor cuprinse în cele patru cereri de rambursare făcute de reprezentanții U.M.F. Iași în cadrul proiectului și să întocmească un raport. Suma de 2.000 RON a fost dată celor doi pentru a-și achita cheltuielile de cazare ocazionate de exercitarea activităților de verificare. Toate aceste fapte reținute de instanță sunt prevăzute de Legea penală, așa cum cer dispozițiile art. 143 C. proc.

pen. În ceea ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă cei trei inculpați - C.I.A., P.C.G. și D.D. - dacă ar fi lăsați liberi, și aceasta este îndeplinită, și rezultă din analiza probelor existente la dosar, sens în care exemplificăm: asocierea pentru trucarea licitației de atribuire a unui important contract de achiziție publică finanțat cu fonduri europene, deturnarea în forma mitei pretinse sau primite a unui procent consistent din aceste fonduri, coruperea celor doi responsabili din cadrul M.C.S.I. - O.I.P.S.I. Modul insidios în care se presupune că au acționat inculpații, așa cum a fost reținut de organele de anchetă, a afectat prestigiul și credibilitatea unei instituții fundamentale pentru mediul universitar ieșean: Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr.T.P." Iași U.M.F.

Iași, și afectează puternic percepția investitorilor interni și externi în sens negativ. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul acestor inculpați presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care acuzațiile de corupție sunt tot mai frecvente, în legătură cu care se așteaptă o reacție cât mai promptă și eficientă a organelor judiciare. Astfel, în speță, bănuiala care planează asupra inculpaților că au săvârșit infracțiunile reținute mai sus, face ca lăsarea lor în libertate să constituie un pericol pentru ordinea publică. C.E.D.O.

a acceptat, în cauza Letellier c. Franței, că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp. În situația de față se impune o astfel de reacție a autorităților, pentru a nu se accentua și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială. Așadar, față de modalitatea în care se presupune că s-au comis faptele, natura relațiilor socio-profesionale analizate mai sus impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților generează o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, probele de la dosar constituind probe certe în acest sens.

Măsura preventivă dispusă este pe deplin conformă condițiilor legale, neimpunându-se luarea altei măsuri preventive, precum cea a măsurii interdicției de a părăsi țara sau localitatea de care au amintit și apărătorii inculpaților în cursul dezbaterilor pe fond. Măsurile luate împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există indicii rezonabile că au comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal măsura/sancțiunea, dar trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. Toate acestea demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., dar și pe cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană, măsura arestării preventive fiind justificată.

Circumstanțele personale ale celor trei inculpați, în mod evident favorabile (lipsa antecedentelor penale, studiile, caracterizările bune de la locul de muncă, proveniența din familii organizate), nu pot fi evaluate sub aspectul măsurilor preventive decât în contextul gravității concrete a faptelor și scopului urmărit prin luarea unei astfel de măsuri, după cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. Instanța, reținând indiciile temeinice extrase din probele amintite, și, realizând o analiză a pericolului concret pentru ordinea publică în raport cu fiecare din cei trei inculpați - art. 148 lit. f) C. proc. pen. -, având în vedere prezența temeiurilor prevăzute de art. 143 C. proc.

pen., a apreciat că cea mai adecvată măsură preventivă în raport de scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. - privind buna desfășurare a procesului penal - este cea a privării de libertate inculpaților. Împotriva acestei încheieri inculpații C.I.A., D.D. și P.C.G. au declarat recurs. Amplele concluzii ale apărătorilor aleși ai recurenților inculpați, ale reprezentantului parchetului, precum și ultimul cuvânt al recurenților inculpați au fost consemnate pe larg în partea introductivă a acestei decizii. În esență, s-a susținut că: încheierea atacată este nelegală și netemeinică deoarece sesizarea a fost făcută de un organ necompetent.

Potrivit legislației în vigoare în ceea ce privește infracțiunile de corupție împotriva intereselor financiare ale comunităților europene, competența de efectuare a urmăririi penale aparține DNA - structura centrală, în cauză nu există o delegare a Serviciului Teritorial Iași, încheierea nu a fost motivată și prezintă un amalgam de descrieri ale unor infracțiuni fără a fi particularizată pentru fiecare inculpat în parte și pentru fiecare infracțiune, instanța își întemeiază soluția pe dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar argumentele concrete pe care le expune se încadrează în temeiul prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen. Cu ocazia judecării recursului s-a cerut și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara de către inculpatul P.C.G..

Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 386 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind fondate recursurile declarate de inculpați. Analizând motivul de casare care se referă la nulitatea actului de sesizare a instanței, urmărirea penală fiind efectuată de un organ necompetent Înalta Curte constată că prima instanță a analizat excepțiile de necompetență materială și teritorială și le-a respins motivat. Prima instanță a motivat că din actele și lucrările aflate la dosar rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel că sunt întrunite cerințele art. 143 alin. (1) C. proc.

pen. Tot astfel a motivat că există și cazurile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de textele citate de prima instanță și având în vedere actele aflate la dosar Înalta Curte apreciază că nu se impune măsura arestării preventive în cauză și că fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 143 alin. (1) C. proc. pen., față de inculpați, este suficient a fi luată măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 C. proc. pen. Potrivit art. 149 1 C. proc. pen. "procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Din examinarea normelor interne - procesual penale și constituționale interpretate prin coroborare și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunța, iar garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestui drept într-o societate democratică. Față de principiile expuse, rezultă cu necesitate că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate deroga de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv.

Aceasta, deoarece regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod și de orice intensitate a substanței dreptului imprimă acestui drept fundamental un caracter relativ. Așa fiind, cazurile în care legea națională și normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative și exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative și exhaustive.

Astfel, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9 § 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, § 14), să comită noi infracțiuni (Matzentter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10 § 9) sau să tulbure ordinea publică {Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, § 52, și Hendriks împotriva Olandei (dec) nr. 43.701/04, 5 iulie 2007}.

Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, potrivit art. 5 § 3, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces. Plecând de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței "pericolului pentru ordinea publică", printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia. Totodată, instanțele naționale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică declanșată de faptele comise.

Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de "pericol social al faptelor" comise. Potrivit art. 136 C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive : reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea preventivă.

Cu privire la această din urmă măsură preventivă, se reține că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (2) C. proc. pen. În cauza dedusă judecății, prin încheierea recurată a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și în temeiul art. 149 1 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpaților C.I.A., D.D.

și P.C.G. pentru 29 de zile. Examinând îndeplinirea, în concret, a condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. pentru luarea măsurii arestării în mod întemeiat și argumentat prima instanță a concluzionat în sens afirmativ. După cum reiese din examinarea actelor dosarului în cauză, există probe și indicii temeinice ce nasc bănuiala plauzibilă și rezonabilă, aptă a convinge un observator obiectiv că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și pentru care s-a prelungit măsura prelungirii arestării preventive. Din expunerea anterioară a faptelor comise, rezultă existența de indicii și probe apte a determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpați a faptelor pentru care s-a solicitat arestarea, fiind, totodată îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 lit. f) teza I C. proc.

pen., relativă la cuantumul pedepsei prevăzută de lege. Analizând îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care trebuie realizată cumulativ cu cea privind cuantumul sancțiunii privative de libertate, se constată că în cauza dedusă judecății nu există probe că lăsarea în libertate - a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Comiterea de infracțiuni chiar de o gravitate deosebită - reflectată de exemplu prin natura și cuantumul sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului în forma detenției preventive. De asemenea, tendința de nerespectare a ordinii de drept caracterizează orice persoană care comite o faptă din sfera ilicitului penal în calitate de autor, instigator sau complice.

Existența pericolului concret pentru ordinea publică se impune a se stabili nu doar în funcție de criteriile reținute de prima instanță, dar și de elemente ce țin de persoana inculpatului, astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen. În cauză nu există probe certe în sensul că inculpații - persoane lipsite de antecedente penale, ce ocupă o anumită poziție în societate și în familie - reprezintă - în stare de libertate un pericol concret pentru ordinea publică. Buna desfășurare a procesului penal nu impune privarea lor de libertate, cu atât mai mult cu cât nu există probe în sensul că s-au sustras de la urmărirea penală sau au încercat să zădărnicească aflarea adevărului.

Instanța de fond nu a justificat în mod concret împiedicarea adusă de inculpați la buna desfășurare a urmăririi penale și nici nu a invocat riscul ca ei să nu se prezinte în instanță, neanalizând nici posibilitatea de a adopta una dintre măsurile alternative prevăzute de art. 136 C. proc. pen., în raport cu garanțiile reale oferite de inculpați în legătură cu prezența lor la proces. Inexistența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă și din statutul socio-profesional al inculpaților.

Referitor la motivarea primei instanțe, în sensul că faptele despre care se presupune că inculpații le-au săvârșit, coroborate cu lăsarea acestora în libertate ar potența starea de neîncredere a opiniei publice cu privire la modul în care organele statului aplică legea și protejează ordinea socială se va constata că sentimentele de securitate și încredere a societății în organele statului presupun aplicarea de către acestea cu promptitudine și fermitate a dispozițiilor legale. Aceasta implică inclusiv individualizarea măsurilor preventive ce se impun a fi dispuse cu privire la persoanele despre care există presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni, astfel încât acestea să asigure atât un climat de calm, de securitate și echilibru în societate cât și încrederea acesteia în reacția autorităților, dar fără a se încălca dreptul la libertate al individului.

Practica instanței europene a reținut în acest sens că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenția (cauza Witold Litwa vs Polonia). În raport de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., se constată că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților, respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 1 raportat la art. 145 C. proc. pen. și art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați.

Se apreciază, totodată, că obligațiile pe care, potrivit art. 145 alin. (I 1 ) lit. a) - d) și alin. (I 2 ) lit. c) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați să le respecte sunt apte a asigura normala desfășurare a procesului penal, nerespectarea acestora cu rea-credință dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte în baza art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații C.I.A., D.D. și P.C.G. împotriva Încheierii din Camera de consiliu din 18 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 884/45/2011. Va casa încheierea și rejudecând: Va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaților formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, față de inculpații C.I.A., D.D.

și P.C.G.. Va revoca măsura arestării preventive a inculpaților și va dispune punerea în libertate de îndată dacă nu sunt arestați în altă cauză. În baza art. 149 1 alin. (1) 2 raportat la art. 146 alin. (II 1 C. proc. pen. va dispune luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile de la data punerii efective în libertate. Se va instituit în sarcina fiecăruia dintre inculpați, pe durata măsurii, obligațiile prevăzute de art. 145 1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (I 1 ) lit. a) - d) C. proc. pen. și art. 145 alin. (I 2 ) lit. c) C. proc. pen. Se va atrage atenția inculpaților că în caz de nerespectare a obligațiilor și de încălcare cu rea-credință a măsurii, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații C.I.A., D.D. și P.C.G. împotriva Încheierii nr. 12 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 884/45/2011. Casează încheierea atacată și rejudecând: Respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaților formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași. Revocă măsura arestării preventive dispusă față de inculpații C.I.A., D.D. și P.C.G. ș