ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3790/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3790/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 12

din 18 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Iași.

În baza art. 149

1

și art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a

inculpaților:

1. C.I.A.;

2. D.D.;

perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor.

În baza art. 150

alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatelor de

arestare.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin Referatul nr. 114/P/2010 din

11 octombrie 2011 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a

solicitat arestarea preventivă a inculpaților:

- C.I.A. - cercetat

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițierea/constituirea unui grup

infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 6, art. 13

2

și

art.  18

1

din Legea nr. 78/2000, dare de mită - faptă prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 255

alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de conflict de interese - faptă

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 253

1

C. pen., luare de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6

din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) C. pen. și aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în

varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 cu trimitere la art.  290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută

și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere

la art.  290 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 cu trimitere la art. 248

1

C. pen., cu referire la art. 248

C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu

trimitere la art. 248

1

C. pen. cu referire la art. 248 C. pen.,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- P.C.G. - cercetat

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: inițiere/constituire a unui grup

infracțional organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 6, art. 13

2

și

art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, complicitate la infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 cu trimitere la art. 248

1

C. pen. cu referire la art. 248 C.

pen., complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

publice - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat

la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248

1

C. pen., cu referire la art. 248 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură

privată - în varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c)

din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen., dare de mită

- faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

trimitere la art. 255 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 290

alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri

sub semnătură privată - în varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. și

- D.D. - cercetată

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional

organizat - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 6, art. 13

2

și art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 cu trimitere la art. 248

1

C. pen. cu referire la art. 248 C.

pen., abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art.

248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu

trimitere la art. 248

1

C. pen., cu referire la art. 248 C.pen, luare

de mită - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată

- în varianta prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat

la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C.

pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals intelectual - faptă

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

trimitere la art. 289 alin. (l C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În motivarea

referatului cu propunere de arestare s-au reținut următoarele:

Numiții: C.I.A. -

director al Centrului de Comunicații din cadrul U.M.F. "Gr.T.P."

Iași, coordonator tehnic al proiectului și membru al comisiei de evaluare a

ofertelor în cadrul procedurii de achiziție a platformei de e-learning, T.L.G.

- reprezentant al SC "E.M.G." SRL București, consultant și auditor

IT, în cadrul proiectului de e-learning și, respectiv P.C.G. - administrator al

SC "M.I." SRL București, au inițiat și constituit un grup

infracțional organizat în vederea săvârșirii unor infracțiuni de abuz în

serviciu și corupție în scopul obținerii unor beneficii financiare din

derularea proiectului finanțat din fonduri europene - grup la care ulterior au

aderat și numiții D.D. - director general administrative al U.M.F. Iași,

responsabil financiar al proiectului și membru al comisiei de evaluare a

ofertelor în cadrul procedurii de achiziție a platformei de e-learning și A.V.

- rector al U.M.F. Iași, manager de proiect și președinte al comisiei de

evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de achiziție a platformei de

e-learning - ce au sprijinit, folosindu-se de influența și prerogativele

funcțiilor deținute, astfel:

- în baza unei

înțelegeri prealabile și având concursul fraudulos al numiților T.L.G. -

reprezentant al SC "E.M.G." SRL București implicat în elaborarea în

condiții netransparente a documentației de atribuire și devenit ulterior

consultant și auditor IT în cadrul proiectului de e-learning - și P.C.G. -

implicat în elaborarea în condiții netransparente a documentației de atribuire,

administrator al SC "M.I." SRL București, firmă ce a devenit ulterior

furnizor în cadrul proiectului de e-learning - numiții A.V., D.D. și C.I.A., în

calitate de rector/președinte al comisiei de evaluare a ofertelor, director

general-administrativ/ membru al comisiei de evaluare a ofertelor și, respectiv,

director al Centrului de al U.M.F./membru al comisiei de evaluare a ofertelor

implicați în întocmirea/avizarea/aprobarea caietului de sarcini și, respectiv,

atribuirea contractului de achiziție publică, cu rea-credință și cu încălcarea

dispozițiilor normative din domeniul achizițiilor publice, au decis atribuirea

ilegală a contractului de lucrări în favoarea firmei SC "M.I." SRL

București - modalitate în care, pe de o parte, s-a cauzat un prejudiciu în

valoare totală de 6.126.481,98 RON, repercutat în patrimoniul U.M.F. Iași (2%)

și, respectiv, cel al Ministerului Economiei și Finanțelor (98%), iar pe de

altă parte, s-a cauzat un avantaj patrimonial în același cuantum, în favoarea

SC "M.I." SRL București.

- numiții A.V. - în

calitate de rector al U.M.F. Iași și manager al proiectului - n.n. și D.D. - în

calitate de director general administrativ al U.M.F. Iași și responsabil

financiar al aceluiași proiect, cu ajutorul nemijlocit al numitului T.L.G. - în

calitate de administrator al SC "E.M.G." SRL București, au încheiat

în mod nelegal contractul de prestări servicii din 20 noiembrie 2009 având ca

obiect prestarea de către această firmă a unor servicii de audit IT în cadrul

proiectului în condițiile în care: T.L.G. se afla în relații de prietenie

apropiată cu numitul C.I.A. și s-a implicat personal și nemijlocit în

întocmirea cererii de finanțare și a caietului de sarcini a aplicației

(anterior încheieri contractului de consultanță) societatea prestase anterior -

în baza contractului din 20 noiembrie 2009 și aferent aceluiași proiect - n.n.

servicii de consultanță în management și nu mai putea avea calitatea de auditor

extern cerută Ghidul Solicitantului (pct. 13.2) și Contractul de finanțare din

17 septembrie 2009 (art. 7, alin. (1)

4

) și, respectiv, contrar acelorași

dispoziții ale Ghidului solicitantului și contractului de finanțare (amintite

mai sus) raportul elaborat de SC "E.M.G." SRL București - în baza

contractului (denumit "Raport de audit al securității IT"), vizează

exclusiv securitatea IT fără a cuprinde vreo referire la modul de funcționare a

tuturor componentelor platformei de e-learning și la atingerea parametrilor

tehnici stabiliți prin cererea de finanțare - modalitate în care s-a cauzat, pe

de o parte, un prejudiciu în valoare totală de 30.000 RON (fără T.V.A.)

repercutat în patrimoniul U.M.F. Iași, iar pe de altă parte, un avantaj

patrimonial în același cuantum, în favoarea SC "E.M.G." SRL

București.

- numiții A.V. - în

calitate de rector al U.M.F. Iași și manager al proiectului - și D.D. - în calitate

de director general administrativ al U.M.F. Iași și responsabil financiar al

aceluiași proiect - cu ajutorul nemijlocit al numitului P.C.G. - în calitate de

administrator al SC "M.I." SRL București - cu rea-credință și cu

încălcarea atribuțiunilor de serviciu, au aprobat în cadrul proiectului indicat

la punctual 2, plata în favoarea SC "M.I." SRL București - a sumei de

160.000 RON (fără TVA - realizată în baza ordinelor de plată din data de 26

noiembrie 2010) (aferente facturii fiscale din data de 1 noiembrie 2010) cu

titlu de "cheltuieli instruire" în condițiile în care această

activitate nu a fost realizată, înregistrând ulterior operațiunile (comercială

și de plată) în evidențele contabile ale U.M.F. Iași și respectiv ale

societății în cauză. La această activitate infracțională a participat și

numitul C.I.A. care, în calitate de coordonator tehnic al proiectului, a

confirmat în fals efectuarea serviciilor în cauză semnând din partea

beneficiarului anexa la factura fiscală din data de 1 noiembrie 2010.

- în baza unor

înțelegeri prealabile și în scopul de a obține în favoarea firmei SC

"M.I." SRL București:

(a) adjudecarea

contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea proiectului;

(b) semnarea din

partea autorității contractante, fără obiecțiuni, a contractului de furnizare

de servicii din 1 februarie 2010 cu firma în cauză, și respectiv;

(c) introducerea la

plată (decontarea) fără întârzieri și obiecțiuni a facturilor emise de această

societate aferent serviciilor prestate în diferitele etape de implementare a

proiectului, numitul P.C.G., la diferite intervale de timp dar în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale, a oferit/dat cu titlu de mită, la

solicitarea lui C.I.A. și D.D., sume de bani și bunuri după cum urmează:

(1) D.D. - în calitate

de director general administrativ al U.M.F. Iași, de membru al comisiei de

licitație și, respectiv, de manager (responsabil) financiar al proiectului, a

pretins și primit un laptop în valoare de 10.248 RON (2.476,47 EUR, fără TVA) -

bun ce a fost achiziționat la data de 7 ianuarie 2010 de către SC

"M.I." SRL București de la firma germană M.D.G. aferent facturi

fiscale din 7 ianuarie 2010 și care i-a fost predat fără documente

justificative prin intermediul lui C.I.A., componente ale acestuia (hard-diskurile)

fiind găsite cu ocazia percheziției efectuate îndată de 7 februarie 2011 la

sediul SC "E.N." SRL Iași;

(2) D.D. - în

calitate de director general administrativ al U.M.F. Iași, de membru al

comisiei de licitație și, respectiv, de manager (responsabil) financiar al

proiectului și C.I.A. - în calitate de director al Centrului de calcul al

U.M.F. Iași, de membru al comisiei de licitație și, respectiv, de manager

(responsabil) tehnic al aceluiași proiect - au pretins în scopul arătat suma de

54.000 RON în folosul U.M.F. Iași în vederea finanțării evenimentului

"Zilele U.M.F." Iași ce s-a desfășurat în luna decembrie a anului

București - au oferit/dat suma 4.000 RON cu titlu de "sponsorizare" aferent

contractului din data de 28 ianuarie 2010, iar diferența a fost achitată de

firma în cauză unor terțe firme (neidentificate până la acest moment procesual)

ce au prestat diverse servicii în favoarea Universității, aferent evenimentului

indicat mai sus, pentru justificarea plăților fiind întocmite la instigarea

numitei D.D. documente comerciale și de plată/încasare (înregistrate în

evidențele contabile interne) între firmele în cauză în care au fost atestate

nereal prestarea respectivelor servicii în favoarea SC "M.I." SRL

București.

(3) C.I.A. - în

calitate de director al Centrului de calcul al U.M.F. Iași, de membru al

comisiei de licitație și, respectiv, de manager (responsabil) tehnic al

aceluiași proiect a pretins și primit de la reprezentanții societății

echipamente IT în valoare de 93.518 RON (cu TVA inclus), bunuri ce au fost

livrate firmei SC C.N. SRL Iași (unde acesta deține calitatea de unic asociat

și administrator) în luna iulie 2010 în baza unor documente justificative ce

atestă în fals vânzarea/cumpărarea echipamentelor în cauză - respectiv a

contractului din 15 aprilie 2010 ce prevedea plata acestor echipamente în două

tranșe, la datele de 31 martie 2011 și 15 aprilie 2011 și a facturii fiscale

din 13 ianuarie 2011, întocmite la câteva luni de la livrarea efectivă. După

livrarea echipamentelor acestea au fost predate în baza contractului de comodat

din 12 iulie 2010 firmei SC "E.N." SRL Iași la care C.I.A. deținea de

asemenea calitatea de asociat și administrator împreună cu alte persoane.

- inculpații C.I.A.

și P.C.G., în scopul de a ascunde săvârșirea infracțiunilor de dare/luare de

mită având ca obiect laptop-ul în valoare de 10.248 RON (2.476,47 EUR, fără

TVA) oferit/dat inculpatei D.D., la diferite intervale de timp dar în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au întocmit în fals documente

care atestă nereal:

(a) predarea bunului

în cauza la U.M.F. Iași la data de 14 ianuarie 2010 în vederea testării și,

respectiv;

b) restituirea

acestuia firmei în cauză la data de 21 ianuarie 2010, respectiv:

- procesul-verbal de

predare/primire din 14 ianuarie 2010, document înregistrat la SC

"M.I." SRL București în 14 ianuarie 2010;

- procesul-verbal de

restituire din data de 22 ianuarie 2010, document înregistrat la U.M.F. Iași în

21 ianuarie 2010.

- în scopul de a-i

determina pe numiții V.D.A. și M.D. - consilieri în cadrul M.C.S.I. -

O.I.P.S.I. desemnați pentru a verifica realitatea datelor cuprinse în cele 4

(patru) cereri de rambursare făcute de reprezentanții U.M.F. Iași pe parcursul

implementării proiectului "P.e.l.", să menționeze în Raportul de

control privind contractul de finanțare din 17 septembrie 2009, întocmit la

data de 26 ianuarie 2011 date nereale cu privire la stadiul de implementare a

proiectului și a obține în acest mod aprobarea cererii finale (numărul 4) de

rambursare, la instigarea numitului T.L.G., numitul C.I.A. le-a oferit/dat

celor doi consilieri M.C.S.I. - O.I.P.S.I. suma de 2.000 RON folosită de

aceștia pentru acoperirea cheltuielilor de cazare la pensiunea "A.C."

din Iași în perioada 19 - 23 ianuarie 2011. Ulterior cei doi consilieri au

solicitat (în baza unor documente justificative conținând date nereale

detaliate mai jos) și obținut decontarea ilegală de către reprezentanții

M.C.S.I (ce au acționat fără vinovăție) a cheltuielilor de cazare, deplasare și

diurnă pentru perioada 19 - 23 ianuarie 2011 în condițiile în care s-au

deplasat la Iași la data de 17 ianuarie 2011 și au plecat spre București la

data de 20 ianuarie 2011 orele 14.45 (cu trenul), încasând pe nedrept (fiecare)

contravaloarea a două zile de cazare (400 RON) și diurna pentru zilele de 21 și

22 ianuarie 2011 (26 RON fiecare) - prejudiciul total cauzat de cei doi în

patrimoniul M.C.S.I fiind de 852 RON.

Documentele

justificative depuse de cei doi consilieri pentru decontare sunt următoarele:

- facturile fiscale x

din 19 ianuarie 2011 și y din 19 ianuarie 2011 ce a fost întocmită fără

vinovăție la instigarea acestora de către martora O.A. și care atestă în mod

nereal faptul cazării acestora în pensiunea A.C. din Iași în perioada 19 - 23

ianuarie 2011;

- ordinele de

deplasare din 5 ianuarie 2011 ce au fost confirmate în baza aceleiași rezoluții

infracționale de numita D.D. și în care aceasta a atestat nereal faptul că cei

doi inspectori au părăsit municipiul Iași la data de 22 ianuarie 2011.

Apărătorii

inculpatului P.C.G. au invocat excepțiile privind necompetența materială,

teritorială și a nulității absolute a referatului cu propunere de arestare

preventivă formulat de DNA prin Serviciul Teritorial Iași, excepții care au

fost însușite și de apărătorii inculpaților D.D. și C.I.A..

În motivarea acestor

excepții au arătat, cu privire la excepția de necompetență materială, că au

fost încălcate prevederile art. 4 și 37 și 38 din Regulamentul de Ordine

interioară a DNA, care stabilesc în cadrul Structurii Centrale un birou special

de combatere a infracțiunilor de corupție din administrația publică, cu

reglementare specială în ceea ce privește fondurile europene și, prin urmare,

DNA -Serviciul teritorial Iași nu avea competența de a efectua urmărirea penală

și nici de a sesiza instanța de judecată cu propunerea de arestare preventivă;

că la dosar nu există o delegare în acest sens a Serviciului Teritorial Iași

pentru a efectua acte.

Cu privire la

excepția de necompetență teritorială a organului de urmărire penală au invocat

faptul că se pretinde că infracțiunea premisă a fost săvârșită la nivelul

Ministerului Comunicațiilor - cu sediul în București, că fapta a fost consumată

la București, dar și pentru că DNA consideră că prejudiciul este produs în

dauna Ministerului Economiei și Finanțelor.

Analizând aceste

excepții, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate și le-a respins, cu

următoarea argumentație:

Art. 13 alin. (1) din

O.U.G. nr. 43/2002 prevede că: Procurorii specializați din cadrul Parchetului

Național Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală în cazul

infracțiunilor prevăzute în Legea nr. nr. 78/2000.

Art. 24 din aceeași

Ordonanță stipulează: Dispozițiile din Codul de procedură penală și dispozițiile

procedurale din Legea nr. 78/2000 se aplică în mod corespunzător și în cauzele

atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competenta Parchetului Național

Anticorupție.

Parchetul Național

Anticorupție este și funcționează ca un tot unitar, așa încât toți procurorii -

atât de la nivel central cât și de la nivel teritorial - sunt competenți să

ancheteze fapte care potrivit legii intră în sfera infracțiunilor prevăzute de

Legea nr. 78/200 și nu numai procurori de la nivel central, așa cum susține apărarea

inculpaților.

Art. 149

1

alin. (2) C. proc. pen. prevede că: dosarul, împreună cu propunerea de luare a

măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau

efectuează urmărirea penală, se prezintă președintelui ori judecătorului

delegat de acesta de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza

în fond sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei

circumscripție se află locul de deținere, locul unde s-a constatat săvârșirea

faptei prevăzute de Legea nr. penală ori sediul parchetului din care face parte

procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Prin urmare, ancheta

făcută de procurorul DNA - Serviciul Teritorial Iași este făcută legal, conform

atribuțiunilor prevăzute de lege, așa încât și referatul cu propunere de

arestare este perfect legal.

Examinând pe fond

propunerea de arestare, raportat la faptele pentru care sunt cercetați

inculpații, instanța a reținut că prin rezoluția din 4 octombrie 2011 s-a

dispus începerea urmăririi penale, iar prin ordonanța din 11 octombrie 2011 s-a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor

amintite mai sus, împotriva inculpaților P.C.G., D.D. și C.I.A..

Având în vedere

probele administrate în faza de urmărire penală până la data sesizării,

instanța a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute

de art. 149

1

C. proc. pen.

Astfel, în primul

rând, sunt întrunite exigențele art. 143 C. proc. pen., în cauză existând probe

și indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de Legea nr.

penală. Or, existența (și persistența) unor indicii grave de vinovăție

constituie - conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului -

factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării

preventive a inculpaților fiind conformă cu scopul instituit de art. 5 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, în raport de probele de

la dosar existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o

infracțiune", măsura arestării preventive este justificată prin prisma

aceleiași jurisprudențe.

În al doilea rând,

există cazurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Dispunerea măsurii

arestării preventive este un mijloc menit să faciliteze desfășurarea urmăririi

penale și a procesului penal, în general. Așa fiind, este evident că înțelesul

atribuit art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nu este acela că inculpatului

i se impută deja săvârșirea unei infracțiuni - fapt ce nu poate fi stabilit

decât prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă - ci, că există probe sau

indicii considerate temeinice, în raport cu stadiul în care se află procesul

penal, despre săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, pentru ca, pe

acest temei, să se poată lua măsura arestării preventive.

Prevederile art. 143

C. proc. pen. transpun întocmai în dreptul intern prevederile art. 5 parag. 1

lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, prin stabilirea ca temei al arestării preventive a existenței

unor "indicii temeinice că învinuitul a săvârșit o faptă prevăzută de

legea penală". Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului (cauzele E. și alții contra Regatului Unit - 1988, Kurt contra Turciei -

1998, Lukanov contra Bulgariei, 1997), temeiul arestării preventive constă în

existența unor "date" care să obiectiveze "motivele" pentru

care se bănuiește că persoana față de care s-a dispus arestarea preventivă a

săvârșit o infracțiune, în acest sens, organele judiciare având obligația să

dețină și să învedereze "o explicație credibilă și întemeiată" pentru

dispunerea măsurii. Aceste date trebuie să conducă la bănuiala sau presupunerea

că învinuitul ori inculpatul a săvârșit o infracțiune.

Probele sau indiciile

considerate temeinice, care conduc la bănuiala sau presupunerea că cei trei

inculpați - P.C.G. D.D. și C.I.A. - au săvârșit infracțiunile descrise mai sus

sunt: raportul D.L.A.F., rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite

de specialiștii D.N.A., procesele-verbale de percheziție informatică,

email-urile dintre cei inculpați și alte persoane implicate, declarațiile

martorilor, actele de control ale Gărzii Financiare, interceptările și

înregistrările convorbirilor telefonice, documentele și bunurile găsite cu

ocazia perchezițiilor imobiliare efectuate în cauză.

Cu titlu de exemplu,

din raportul DLAF "... reprezentanții UMF D.D., C.A. .. membri în Comisia

de evaluare, au exercitat defectuos atribuțiunile de serviciu, cu privire la

organizarea și desfășurarea procedurii de achiziție publică - licitație

deschisă - în vederea achiziției platformei de e-learning, și a serviciilor de

formare profesională care au avut ca rezultat atribuirea contractului SC M.I.

SRL, cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniul achizițiilor publice

...".

În același sens sunt

relevante și discuțiile telefonice dintre inculpați, interceptate autorizat,

din care amintim, tot cu titlu de exemplu:

- "... CIA -

Vroiam să-ți dau ... să-ți transmit o veste bună.

Contestația boilor

ăia de la PROSIT (?) a avut soarta anticipată.

B - Adică soarta

porcului de Crăciun ...".

- "... PCG -

Aveam două subiecte ca să spun așa, primul era legat de partea cu sponsorizarea

pe care am înțeles-o și eu ...

Rugămintea ar fi ca

să ajungem la ceea ce doreați dvs. dacă putem să facem un circuit altfel, anume

nu neapărat cu sponsorizare ci cu decontare făcută de noi că ne-am depășit de

mult cota de sponsorizare.

DD - Deci, eu pot dar

nu ... în primul rând să o luăm cu începutul, pe ce sumă te-ai hotărât?

DD - Bun, știi care e

ghinionul tău: e că țin minte ceea ce am de primit ...

DD - îmi este greu să

acopăr toată suma prin prestări servicii ...".

- CIA - "Ați

stabilit că nu punem pe factură convorbirea asta telefonică, nu? Și nu o scade

din sponsorizare?

DD - Bineînțeles, pentru

că mă aștept să fie un partener absolut corect, să aprecieze la valoarea justă

colaborarea cu universitatea noastră și să dea sponsorizare exact cât merită

pentru el această instituție.

CIA - Am să-i spun.

Deci este vorba de sponsorizare cât merită instituția?

DD - În ochii lui,

cât și ca partener. Bineînțeles, cer un bonus pentru frumusețea textului.

CIA - Care text

acesta cu ... pe care mi l-ați recitat mai înainte?

DD - Sponsorizarea,

să facă diferența dintre a cere țăranul vreau și eu și calitatea textului prin

care am solicitat acest lucru ..."

În aceeași ordine de

idei, instanța a arătat că din corespondența electronică purtată între

inculpații C. și P., rezultă la un moment dat, că inculpatei D.D., care are o

poziție importantă în UMF, "i-a intrat în cap chestia cu laptop-ul și

trebuie cumva rezolvată".

Chiar dacă instanța a

evocat aceste probe sau indicii, aceasta nu înseamnă că nu li se recunoaște

celor trei inculpați prezumția de nevinovăție.

Recunoașterea

prezumției de nevinovăție nu exclude luarea măsurii preventive, ci garantează

că aceasta nu va fi luată decât în cadrul și în condițiile riguros prevăzute de

normele constituționale și de dispozițiile procedurii penale. Concilierea

dintre existența și aplicarea măsurilor preventive privative de libertate și

recunoașterea și prezența perpetuă a prezumției de nevinovăție pe tot parcursul

procesului penal se realizează prin observarea dinamicii acesteia din urmă, a

modului în care, dintr-o noțiune abstractă cu valoare de garanție a drepturilor

fundamentale ale individului, aceasta capătă substanță pe măsura derulării

procesului penal.

În cursul procesului

penal, forța prezumției de nevinovăție scade sau crește, în funcție de

probatoriul efectuat, ajungând, în final, la stadiul de certitudine a nevinovăției

sau, dimpotrivă, la negarea sa completă, iar art. 5 lit. c) din Convenția

europeană a drepturilor omului condiționează legalitatea privării de libertate

de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va

săvârși o infracțiune sau autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni.

Noțiunea de motive

verosimile a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existenței unor

date, informații, care să convingă un observator obiectiv că e posibil ca

persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul judecății.

Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a

justifica o condamnare.

În cauză,

presupunerea rezonabilă că persoanele față de care a fost solicitată arestarea

preventivă, ar fi comis faptele de care sunt acuzate, rezultă din probele sau

indiciile amintite.

Faptele care se

presupune ca s-au comis constau în aceea că, inculpații C.I.A. și D.D. cu

încălcarea dispozițiilor legale referitoare la achizițiile publice, au dispus

atribuirea ilegala a contractului de achiziție publică către SC

"M.I." SRL București. În această activitate presupus ilegală, cei doi

au fost ajutați de inculpatul P.C.G., administratorul firmei, care a elaborat

în condiții netransparente, documentația de atribuire a contractului. Urmare a

acestor activități, U.M.F. Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor au fost

prejudiciate cu suma totală prezumată și cu largă aproximare de 6.126.481,98

RON.

În derularea

proiectului, inculpata D.D., cu încălcarea prevederilor legale, a încheiat un

contract de prestări servicii cu o societate comercială. Astfel, U.M.F. Iași a

fost prejudiciată cu suma de 30.000 RON, sumă ce a fost recuperată.

Tot în cadrul

derulării proiectului, D.D. a avizat plata, către firma inculpatului P.C.G., a

sumei de 160.000 RON cu titlu de "cheltuieli de instruire", deși

această activitate nu a fost realizată. Această avizare a fost posibilă și s-a

făcut și pentru că inculpatul C.I.A. a confirmat în fals efectuarea acestei

activități.

Urmărind să obțină în

mod preferențial contractul de prestări servicii în cadrul proiectului și

pentru a încasa plata serviciilor prestate la diferite etape de implementare,

inculpatul P.C.G. a oferit și dat inculpaților C.I.A. și D.D., la solicitarea

acestora, cu titlu de mită, mai multe bunuri, după cum urmează:

- D.D. a pretins și

primit un laptop în valoare de 10.248 RON (echivalentul a 2.476,47 euro).

Pentru a crea aparența de legalitate, inculpații C.I.A. și P.C.G., în cursul

lunii ianuarie 2010, au întocmit în fals mai multe documente ce atestă în mod

nereal ca respectivul laptop a fost dat cu titlu provizoriu U.M.F. Iași sub

pretextul testării și apoi a fost restituit firmei inculpatului P.C.G..

- C.I.A. a pretins și

primit, în cursul lunii iulie 2010, echipamente IT în valoare de 93.518 RON,

bunuri ce au fost înregistrate, pe baza unor documente contabile false, în

evidențele firmei lui C.I.A..

- D.D. și C.I.A. au

pretins suma de 54.000 RON în folosul U.M.F. Iași în vederea finanțării unui

eveniment al instituției de învățământ desfășurat în cursul lunii decembrie

de 4.000 RON cu titlu de "sponsorizare" a evenimentului, iar

diferența a fost plătită în contul unor alte firme sub pretextul prestării de

servicii pentru eveniment și pe baza unor documente justificativ false,

întocmite la instigarea inculpatei D.D..

- C.I.A. a dat la doi

consilieri din cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale

- Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, suma de

2.000 RON pentru a-i determina să consemneze date nereale în raportul de

control din data de 26 ianuarie 2011. Cei doi consilieri aveau obligația de a

verifica realitatea datelor cuprinse în cele patru cereri de rambursare făcute

de reprezentanții U.M.F. Iași în cadrul proiectului și să întocmească un

raport. Suma de 2.000 RON a fost dată celor doi pentru a-și achita cheltuielile

de cazare ocazionate de exercitarea activităților de verificare.

Toate aceste fapte

reținute de instanță sunt prevăzute de Legea penală, așa cum cer dispozițiile

art. 143 C. proc. pen.

În ceea ce privește

condiția pericolului concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă cei

trei inculpați - C.I.A., P.C.G. și D.D. - dacă ar fi lăsați liberi, și aceasta

este îndeplinită, și rezultă din analiza probelor existente la dosar, sens în

care exemplificăm: asocierea pentru trucarea licitației de atribuire a unui

important contract de achiziție publică finanțat cu fonduri europene,

deturnarea în forma mitei pretinse sau primite a unui procent consistent din

aceste fonduri, coruperea celor doi responsabili din cadrul M.C.S.I. -

O.I.P.S.I.

Modul insidios în

care se presupune că au acționat inculpații, așa cum a fost reținut de organele

de anchetă, a afectat prestigiul și credibilitatea unei instituții fundamentale

pentru mediul universitar ieșean: Universitatea de Medicină și Farmacie

"Gr.T.P." Iași U.M.F. Iași, și afectează puternic percepția

investitorilor interni și externi în sens negativ.

Starea de pericol

pentru ordinea publică în cazul acestor inculpați presupune o rezonanță socială

a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a

exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale,

într-un context în care acuzațiile de corupție sunt tot mai frecvente, în

legătură cu care se așteaptă o reacție cât mai promptă și eficientă a organelor

judiciare.

Astfel, în speță,

bănuiala care planează asupra inculpaților că au săvârșit infracțiunile

reținute mai sus, face ca lăsarea lor în libertate să constituie un pericol

pentru ordinea publică. C.E.D.O. a acceptat, în cauza Letellier c. Franței, că,

în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția

publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare

socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un

timp. În situația de față se impune o astfel de reacție a autorităților, pentru

a nu se accentua și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua

măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru

crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Așadar, față de

modalitatea în care se presupune că s-au comis faptele, natura relațiilor

socio-profesionale analizate mai sus impun concluzia că lăsarea în libertate a

inculpaților generează o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol

concret pentru ordinea publică, probele de la dosar constituind probe certe în

acest sens. Măsura preventivă dispusă este pe deplin conformă condițiilor

legale, neimpunându-se luarea altei măsuri preventive, precum cea a măsurii

interdicției de a părăsi țara sau localitatea de care au amintit și apărătorii

inculpaților în cursul dezbaterilor pe fond. Măsurile luate împotriva

persoanelor care sunt acuzate și față de care există indicii rezonabile că au

comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere

penal măsura/sancțiunea, dar trebuie să reflecte și mesajul social transmis

prin intermediul sistemului judiciar. Toate acestea demonstrează îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., dar și pe cele prevăzute de

art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană, măsura arestării preventive

fiind justificată. Circumstanțele personale ale celor trei inculpați, în mod

evident favorabile (lipsa antecedentelor penale, studiile, caracterizările bune

de la locul de muncă, proveniența din familii organizate), nu pot fi evaluate

sub aspectul măsurilor preventive decât în contextul gravității concrete a

faptelor și scopului urmărit prin luarea unei astfel de măsuri, după cum prevăd

dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

Instanța, reținând

indiciile temeinice extrase din probele amintite, și, realizând o analiză a

pericolului concret pentru ordinea publică în raport cu fiecare din cei trei

inculpați - art. 148 lit. f) C. proc. pen. -, având în vedere prezența

temeiurilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., a apreciat că cea mai adecvată

măsură preventivă în raport de scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. -

privind buna desfășurare a procesului penal - este cea a privării de libertate

inculpaților.

Împotriva acestei

încheieri inculpații C.I.A., D.D. și P.C.G. au declarat recurs.

Amplele concluzii ale

apărătorilor aleși ai recurenților inculpați, ale reprezentantului parchetului,

precum și ultimul cuvânt al recurenților inculpați au fost consemnate pe larg

în partea introductivă a acestei decizii.

În esență, s-a

susținut că: încheierea atacată este nelegală și netemeinică deoarece sesizarea

a fost făcută de un organ necompetent. Potrivit legislației în vigoare în ceea

ce privește infracțiunile de corupție împotriva intereselor financiare ale

comunităților europene, competența de efectuare a urmăririi penale aparține DNA

- structura centrală, în cauză nu există o delegare a Serviciului Teritorial

Iași, încheierea nu a fost motivată și prezintă un amalgam de descrieri ale

unor infracțiuni fără a fi particularizată pentru fiecare inculpat în parte și

pentru fiecare infracțiune, instanța își întemeiază soluția pe dispozițiile

art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar argumentele concrete pe care le expune se

încadrează în temeiul prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen.

Cu ocazia judecării

recursului s-a cerut și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara de către inculpatul P.C.G..

Examinând încheierea

recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele, conform art. 386

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază ca fiind fondate recursurile declarate de inculpați.

Analizând motivul de

casare care se referă la nulitatea actului de sesizare a instanței, urmărirea

penală fiind efectuată de un organ necompetent Înalta Curte constată că prima

instanță a analizat excepțiile de necompetență materială și teritorială și le-a

respins motivat.

Prima instanță a

motivat că din actele și lucrările aflate la dosar rezultă indicii temeinice că

inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel că sunt întrunite

cerințele art. 143 alin. (1) C. proc. pen. Tot astfel a motivat că există și

cazurile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Analizând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de textele citate de prima instanță și având

în vedere actele aflate la dosar Înalta Curte apreciază că nu se impune măsura

arestării preventive în cauză și că fiind întrunite condițiile prevăzute în

art. 143 alin. (1) C. proc. pen., față de inculpați, este suficient a fi luată

măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

Potrivit art. 149

1

C. proc. pen. "procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de

cercetare penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și

există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148, când consideră că în

interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după

ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de

luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Din examinarea

normelor interne - procesual penale și constituționale interpretate prin

coroborare și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană privind

Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la

libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunța, iar

garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul

primordial al acestui drept într-o societate democratică.

Față de principiile

expuse, rezultă cu necesitate că normele legale ce prevăd cazurile în care se

poate deroga de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de

libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează

nu pot fi interpretate decât restrictiv.

Aceasta, deoarece

regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau

atingere, în orice mod și de orice intensitate a substanței dreptului imprimă

acestui drept fundamental un caracter relativ.

Așa fiind, cazurile

în care legea națională și normele europene acceptă ca fiind licită privarea de

libertate sunt reglementate prin norme imperative și exprese, enumerările

folosite de legiuitor fiind limitative și exhaustive.

Astfel, în

jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive

fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că

ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva

Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9 § 15); riscul ca

acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției

(Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, §

14), să comită noi infracțiuni (Matzentter împotriva Austriei, Hotărârea din 10

noiembrie 1969, seria A nr. 10 § 9) sau să tulbure ordinea publică {Letellier

împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, § 52, și

Hendriks împotriva Olandei (dec) nr. 43.701/04, 5 iulie 2007}.

Pe de altă parte,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, potrivit art. 5 § 3,

autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării

preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește

prezentarea sa la proces.

Plecând de la

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne au

definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere

în analiza existenței "pericolului pentru ordinea publică", printre

care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de

nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a

acuzatului, precum și profilul personal al acestuia. Totodată, instanțele

naționale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face

referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de

riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică

declanșată de faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de

nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana

acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru

ordinea publică, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de "pericol

social al faptelor" comise.

Potrivit art. 136 C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe

viață sau închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal

ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la

urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua

față de acesta una din următoarele măsuri preventive : reținerea, obligarea de

a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea

preventivă.

Cu privire la această

din urmă măsură preventivă, se reține că luarea măsurii arestării inculpatului

presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. -

respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută

de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile

prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen. raportat la art. 148

alin. (2) C. proc. pen.

În cauza dedusă

judecății, prin încheierea recurată a fost admisă propunerea formulată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și în temeiul art. 149

1

C.

proc. pen. s-a dispus arestarea inculpaților C.I.A., D.D. și P.C.G. pentru 29

de zile.

Examinând

îndeplinirea, în concret, a condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen.

pentru luarea măsurii arestării în mod întemeiat și argumentat prima instanță a

concluzionat în sens afirmativ.

După cum reiese din

examinarea actelor dosarului în cauză, există probe și indicii temeinice ce

nasc bănuiala plauzibilă și rezonabilă, aptă a convinge un observator obiectiv

că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și pentru care

s-a prelungit măsura prelungirii arestării preventive.

Din expunerea

anterioară a faptelor comise, rezultă existența de indicii și probe apte a

determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpați a faptelor

pentru care s-a solicitat arestarea, fiind, totodată îndeplinită și condiția

prevăzută de art. 148 lit. f) teza I C. proc. pen., relativă la cuantumul

pedepsei prevăzută de lege.

Analizând

îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. - care trebuie realizată cumulativ cu cea privind cuantumul sancțiunii

privative de libertate, se constată că în cauza dedusă judecății nu există

probe că lăsarea în libertate - a inculpaților ar prezenta un pericol concret

pentru ordinea publică.

Comiterea de infracțiuni

chiar de o gravitate deosebită - reflectată de exemplu prin natura și cuantumul

sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a

învinuitului sau inculpatului în forma detenției preventive.

De asemenea, tendința

de nerespectare a ordinii de drept caracterizează orice persoană care comite o

faptă din sfera ilicitului penal în calitate de autor, instigator sau complice.

Existența pericolului

concret pentru ordinea publică se impune a se stabili nu doar în funcție de criteriile

reținute de prima instanță, dar și de elemente ce țin de persoana inculpatului,

astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

În cauză nu există

probe certe în sensul că inculpații - persoane lipsite de antecedente penale,

ce ocupă o anumită poziție în societate și în familie - reprezintă - în stare

de libertate un pericol concret pentru ordinea publică.

Buna desfășurare a

procesului penal nu impune privarea lor de libertate, cu atât mai mult cu cât

nu există probe în sensul că s-au sustras de la urmărirea penală sau au

încercat să zădărnicească aflarea adevărului.

Instanța de fond nu a

justificat în mod concret împiedicarea adusă de inculpați la buna desfășurare a

urmăririi penale și nici nu a invocat riscul ca ei să nu se prezinte în

instanță, neanalizând nici posibilitatea de a adopta una dintre măsurile

alternative prevăzute de art. 136 C. proc. pen., în raport cu garanțiile reale

oferite de inculpați în legătură cu prezența lor la proces.

Inexistența

pericolului concret pentru ordinea publică rezultă și din statutul

socio-profesional al inculpaților.

Referitor la

motivarea primei instanțe, în sensul că faptele despre care se presupune că

inculpații le-au săvârșit, coroborate cu lăsarea acestora în libertate ar

potența starea de neîncredere a opiniei publice cu privire la modul în care

organele statului aplică legea și protejează ordinea socială se va constata că

sentimentele de securitate și încredere a societății în organele statului

presupun aplicarea de către acestea cu promptitudine și fermitate a

dispozițiilor legale. Aceasta implică inclusiv individualizarea măsurilor

preventive ce se impun a fi dispuse cu privire la persoanele despre care există

presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni, astfel încât acestea să

asigure atât un climat de calm, de securitate și echilibru în societate cât și

încrederea acesteia în reacția autorităților, dar fără a se încălca dreptul la

libertate al individului.

Practica instanței

europene a reținut în acest sens că privarea de libertate a unei persoane este

o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri,

mai puțin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui

interes personal sau public ce ar impune detenția (cauza Witold Litwa vs

Polonia).

În raport de

dispozițiile art. 136 C. proc. pen., se constată că în cauză scopul măsurilor

preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților,

respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145

1

raportat la art. 145

C. proc. pen. și art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe și indicii

temeinice privind comiterea de către inculpați a infracțiunilor pentru care

sunt cercetați.

Se

apreciază, totodată, că obligațiile pe care, potrivit art. 145 alin. (I

1

)

lit. a) - d) și alin. (I

2

) lit. c) C. proc. pen., inculpații vor fi

obligați să le respecte sunt apte a asigura normala desfășurare a procesului

penal, nerespectarea acestora cu rea-credință dând posibilitatea luării măsurii

arestării preventive.

Față de

considerentele ce preced, Înalta Curte în baza art. 385

15

alin. (2)

lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații C.I.A.,

D.D. și P.C.G. împotriva Încheierii din Camera de consiliu din 18 octombrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, în Dosarul nr. 884/45/2011.

Va casa încheierea și

rejudecând:

Va respinge

propunerea de arestare preventivă a inculpaților formulată de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Iași, față de inculpații C.I.A., D.D. și P.C.G..

Va revoca măsura

arestării preventive a inculpaților și va dispune punerea în libertate de

îndată dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În baza art. 149

1

alin. (1)

2

raportat la art. 146 alin. (II

1

C. proc. pen.

va dispune luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara pe

o durată de 30 de zile de la data punerii efective în libertate.

Se va instituit în

sarcina fiecăruia dintre inculpați, pe durata măsurii, obligațiile prevăzute de

art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (I

1

) lit.

a) - d) C. proc. pen. și art. 145 alin. (I

2

) lit. c) C. proc. pen.

Se va atrage atenția

inculpaților că în caz de nerespectare a obligațiilor și de încălcare cu

rea-credință a măsurii, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații C.I.A., D.D. și P.C.G. împotriva Încheierii nr. 12 din

18 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, în Dosarul nr. 884/45/2011.

Casează încheierea

atacată și rejudecând:

Respinge propunerea

de arestare preventivă a inculpaților formulată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Iași.

Revocă măsura

arestării preventive dispusă față de inculpații C.I.A., D.D. și P.C.G. ș