ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3336/2012

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Galați a condamnat-o pe inculpata I.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei I.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei I.A. durata reținerii și arestării preventive de la 02 decembrie 2011 la 18 ianuarie 2012, dată la care inculpata a fost pusă în libertate provizorie sub control judiciar conform deciziei nr. 99 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București (Dosar nr. 76227/3/2011).

Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatei T.L.G. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei T.L.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei T.L.G., iar conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acesteia durata reținerii și arestării preventive de la 02 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 255 alin. (4) în ref. la art. 254 alin. (3) C. pen., art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpatele I.A. și T.L.G. sumele de 11.000 RON și 1.200 euro consemnate la C. Bank. A dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de 11.000 RON și 1.200 euro, măsură luată prin ordonanța nr. 256/P/2011 din 08 decembrie 2011 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, până la rămânerea definitivă a prezentei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 256/P/2011 din 15 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor I.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și T.L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt: La data de 24 noiembrie 2011, numitul L.D., subcomisar în cadrul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Galați, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, cu privire la faptul că în ziua de 23 noiembrie 2011 a fost contactat de numita I.A., care, în calitate de prietenă a numitei T.L.G., i-a promis că îi va da o sumă de bani al cărei cuantum nu I-a precizat, în schimbul soluționării favorabile a dosarului penal în care denunțătorul efectua cercetări penale față de mai multe cadre medicale din cadrul Spitalului Județean Galați, privind întocmirea în fals a unor dosare de pensionare pe caz de invaliditate.

La data de 25 noiembrie 2011, fiind audiat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, denunțătorul L.D. a declarat că în ziua de 23 noiembrie 2011 a fost contactat telefonic de către numitul D.V., angajat în cadrul Direcției de Sănătate Publică Galați, care I-a rugat să-i acorde o întâlnire în aceeași zi. Scms. L.D. a acceptat propunerea numitului D.V., întâlnindu-se cu persoana anterior menționată în municipiul Galați, în jurul orei 14.00. Cu prilejul acestei întâlniri D.V. i-a comunicat scms. L.D. că de fapt nu el, ci o cunoștință personală dorește să vorbească cu ofițerul de poliție, motiv pentru care acesta s-a retras și în locul său s-a prezentat o femeie - identificată ulterior în persoana inculpatei I.A.

- care s-a recomandat ca fiind prietenă a numitei T.L.G., cercetată penal într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și în care scms. L.D. fusese delegat să efectueze acte de urmărire penală. Inculpata I.A. i-a solicitat „să fie mai bun în anchetă”, „să scape ambele de probleme” și că ele „vor plăti oricât numai să fie bine”, totodată manifestându-și dorința ca cercetările penale să nu fie extinse asupra personalului medical din cadrul Secției Medicale 2 din Spitalul Județean Galați. În finalul întrevederii I.A. a solicitat numărul de telefon al ofițerului de poliție, urmând să revină telefonic pentru a stabili o nouă întâlnire.

Pe fondul desfășurării acestei activități infracționale, numita I.A., cu prilejul întâlnirii pe care a avut-o la 23 noiembrie 2011 cu denunțătorul L.D., i-a promis persoanei ultim menționate că îi va da o sumă de bani al cărei cuantum nu I-a precizat, în schimbul soluționării favorabile a dosarului penal în care denunțătorul efectua cercetări penale față de mai multe cadre medicale din cadrul Spitalului Județean Galați, privind întocmirea în fals a unor dosare de pensionare pe caz de invaliditate. Potrivit celor convenite cu ocazia întâlnirii din data anterior menționată, numita I.A. a luat legătura telefonic cu denunțătorul L.D., stabilind să se întâlnească la restaurantul T., situat în municipiul Galați, județul Galați, în vederea remiterii unei sume de bani.

Cu prilejul întâlnirii care a avut loc la data de 25 noiembrie 2011, ora 18.00, la restaurantul T., numita I.A. i-a remis, cu titlu de mită, denunțătorului L.D., suma de 5.000 RON și 1.200 euro (echivalentul sumei de 10.000 RON), conform promisiunii avansate anterior, în scopul soluționării favorabile a dosarului penal nr. 1046/P/2011, în care scms. L.D. a fost delegat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați să efectueze orice activități utile pentru documentarea activității infracționale a inculpatei T.L.G., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 254, art. 288 și art. 248 C. pen. În evoluția ulterioară a actelor materiale exercitate de către numita I.A., la data de 30 noiembrie 2011, ora 13.30, aceasta, împreună cu inculpata T.L.G., s-au întâlnit cu denunțătorul L.D.

căruia i-au promis, cu titlu de mită, și suma de 40.000 RON, în vederea îndeplinirii în mod necorespunzător a atribuțiilor de serviciu în Dosarul nr. 1046/P/2011. Astfel, potrivit promisiunilor avansate anterior, în ziua de 01 decembrie 2011, ora 13.00, numitele I.A. și T.L.G. s-au întâlnit cu denunțătorul L.D., căruia i-au remis suma de 6.000 RON, reprezentând o a doua parte a folosului material pretins, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, potrivit procesului-verbal din aceeași dată. În luna iulie 2011 Casa Județeană de Pensii Galați s-a sesizat, urmare unei petiții anonime, cu privire la existența unor dosare de pensionare pe caz de invaliditate întocmite în fals, beneficiarii acestor pensii nefiind îndreptățiți conform prevederilor legale să primească pensie.

În continuare s-a procedat la desfășurarea unei anchete administrative ale cărei concluzii au fost în sensul că pensiile la care am făcute referire în cele care preced aveau la bază dosare medicale din care fie lipseau documentele medicale relevante, fie aceste documente medicale erau întocmite în fals, prin scanare, analizele și examenele medicale aparținând unor alte persoane decât titularii pensiilor pe caz de invaliditate.

La terminarea anchetei administrative Casa Județeană de Pensii Galați a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, în vederea efectuării de cercetări penale față de funcționarii acestei instituții, cu referire, în principal, la asistenta social-medicală T.L.G., angajată în cadrul Serviciului de Expertiză Medicală, Cabinetul nr. 4. Pe parcursul verificărilor administrative, numita A.A.D., director executiv al Casei Județene de Pensii Galați, a primit-o în audiență pe I.A., la solicitarea acesteia din urmă, în perioada 15-25 august 2011, ocazie cu care persoana ultim menționată s-a prezentat drept fostă colegă de liceu cu T.L.G., despre a afirmat că în acel moment plânge la parterul imobilului, totodată solicitându-i directorului instituției în cauză să lase lucrurile așa cum sunt, referindu-se la neregulile constatate în dosarele medicale de pensionare pe caz de invaliditate.

Inculpata I.A. a fost invitată să părăsească biroul directorului executiv, solicitarea sa fiind respinsă în mod categoric. În ziua de 23 noiembrie 2011, în jurul orei 10.00, numitul D.V., auditor intern în cadrul Direcției de Sănătate Publică Galați, în timp ce se afla în incinta Spitalului Județean Galați a fost abordat de către asistenta medicală I.A., pe care o cunoștea dintr-o perioadă anterioară, ocazie cu care asistenta i-a solicitat intermedierea unei întâlniri cu polițistul L.D., fără a preciza motivul acestei întâlniri, ci doar un pretext general în sensul existenței unei probleme personale în care ar putea fi ajutată de polițistul în cauză. D.V. a fost de acord să îi intermedieze numitei I.A.

întâlnirea dorită cu ofițerul de poliție L.D., astfel încât în aceeași zi, în jurul orei 12.00, l-a contactat telefonic pe denunțător și i-a solicitat o întâlnire, aceasta având loc în jurul orei 13.00. Cu prilejul întâlnirii la care s-a făcut referire în cele care preced, s-a prezentat numitul D.V., care nu a rămas la discuții, ci doar a lăsat-o la fața locului pe inculpata I.A., despre i-a comunicat polițistului că este o salariată a Spitalului Județean Galați și dorește să-l consulte într-o problemă personală. În timpul discuției care a avut loc între ofițerul de poliție L.D. și inculpata I.A., numitul D.V. a așteptat în apropiere, iar la finalul întâlnirii a plecat către Spitalul Județean Galați cu autoturismul condus de asistenta medicală a cărei întâlnire a intermediat-o.

În cadrul acestei prime întrevederi cu scms. L.D., inculpata I.A. s-a recomandat ca fiind prietenă a numitei T.L.G., cercetată penal într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și în care ofițerul de poliție anterior menționat fusese delegat să efectueze acte de urmărire penală. Cauza a avut prim termen pe rolul instanței de fond la data de 6 martie 2012. În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatele I.A. și T.L.G. au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., arătând că recunosc în totalitate faptele, în modalitatea reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc.

Instanța a procedat la audierea inculpatelor în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestora, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. Instanța a reținut că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declarațiile de recunoaștere a faptelor date în fața instanței rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpatele I.A. și T.L.G. au promis suma de 50.000 RON și au dat echivalentul sumei de 16.000 RON (11.000 RON și 1.200 euro), pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal nr. 1046/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, în care erau cercetate în legătură cu întocmirea în fals a 165 dosare de pensionare pe caz de invaliditate.

Pe fondul desfășurării activității infracționale, I.A. a remis în ziua de 25 noiembrie 2011 echivalentul sumei de 10.000 RON (5.000 RON și 1.200 euro) denunțătorului L.D., iar în ziua de 30 noiembrie 2011, de această dată fiind împreună cu T.L.G., cele două inculpate au suplimentat oferta inițială cu noi promisiuni, respectiv cu suma de 40.000 RON, aceasta urmând să fie remisă în cursul următoarei săptămâni. Astfel, în ziua de 01 decembrie 2011 a fost remisă o tranșă de 6.000 RON din suma de bani promisă la data de 30 noiembrie 2011, în cuantum de 40.000 RON, diferența în cuantum de 34.000 RON urmând a fi remisă în perioada imediat următoare.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (limite ce se reduc cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.), de gradul de pericol social al faptelor săvârșite apreciat în raport de circumstanțele concrete în care inculpatele au acționat (au încercat să influențeze soluționarea unui dosar penal în care erau cercetate inclusiv pentru infracțiuni de corupție), de insistența cu care au acționat inculpatele, manifestată prin promisiunile repetate ale acestora, de cuantumul sumelor pe care acestea le-au promis, respectiv remis, pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpatelor.

S-a reținut că inculpata I.A. nu este cunoscută cu antecedente penale; din fișa de cazier rezultă că în dosarul penal nr. 6932/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acesteia și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ - amendă în cuantum de 500 RON, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. Inculpata T.L.G. nu este cunoscută cu antecedente penale.

Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatelor, natura relațiilor sociale protejate de lege prin încriminarea faptelor reținute în sarcina acestora, circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, persoana inculpatelor care par a-și fi creat un sistem de valori propriu, în care orice problemă poate fi rezolvată fie prin primirea de bani sau foloase necuvenite, fie prin oferirea de astfel de foloase, instanța a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere a faptei. Ținând cont însă de elementele de individualizare mai sus indicate, instanța și-a format convingerea că aplicarea câte unei pedepse în cuantum de 1 an închisoare reflectă gradul de pericol social concret al infracțiunilor deduse judecății și corespunde persoanei inculpatelor.

Din perspectiva modalității de executare a pedepselor aplicate ținând cont de gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, relevat în special de perseverența inculpatelor în atingerea scopului urmărit, de circumstanțele comiterii faptelor, de conduita generală a inculpatelor, instanța și-a format convingerea că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen. se poate realiza doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un loc de detenție. Față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de datele ce caracterizează persoana inculpatelor, conform art. 71 C. pen., s-a aplicat fiecăreia dintre acestea pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. Împotriva sentinței penale nr. 45 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului Galați au declarat apel inculpatele I.A. și T.L.G., criticând-o ca netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepselor, pentru motivele prezentate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

În esență, prin motivele de apel cele două inculpate au solicitat: - să se rețină în favoarea lor, drept circumstanțe atenuante judiciare, conform prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, alte aspecte pozitive privind persoana inculpatelor, precum și conduita sinceră și cooperantă manifestată pe întreaga durată a procesului penal; - să se rețină în favoarea lor, drept circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen., faptul că denunțătorul (ofițerul de poliție L.D.) a „provocat” săvârșirea infracțiunii, având o conduită ce contravine deontologiei profesionale; - să se dispună suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Prin decizia penală nr. 94/A din 25 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpatele I.A. și T.L.G., a fost desființată în parte sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului Galați numai cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepselor și, în rejudecare: În baza art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale, de câte 1 an închisoare, și a pedepselor accesorii aplicate inculpatelor I.A. și T.L.G., pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit în baza art. 86 2 C. pen. A fost desemnat, ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

Conform prevederilor art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatele să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Conform disp.art. 88 C. pen., deduce din pedepsele aplicate inculpatelor durata reținerii și arestării preventive: - pentru inculpata I.A., începând cu 02 decembrie 2011 și până la 18 ianuarie 2012; - pentru inculpata T.L.G., începând cu 02 decembrie 2011 și până la 16 martie 2012; Conform art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția celor două inculpate asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că apelurile declarate de inculpatele I.A. și T.L.G. sunt fondate, dar numai cu privire la motivul care vizează greșita individualizare a modalității de executare a pedepselor. Examinând cauza în raport cu motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că prima instanță, judecând cauza conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatelor I.A. și T.L.G., iar încadrarea juridică a faptelor săvârșite de acestea a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale. Totodată, a constatat că prima instanță a efectuat o judicioasă individualizare a cuantumului pedepselor aplicate celor două inculpate, fiind pe deplin respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de cele două inculpate, modalitatea în care au acționat (manifestând o deosebită insistență în încercarea de a influența soluționarea unui dosar penal în care erau cercetate inclusiv pentru infracțiuni de corupție), cuantumul important al sumei de bani pe care au promis-o și pe care în parte au remis-o denunțătorului, natura și importanța relațiilor sociale lezate, care privesc bunul mers al justiției, încrederea și prestigiul de care aceasta trebuie să se bucure, instanța de apel a apreciat că nu se justifică reținerea în favoarea acestora, drept circumstanțe atenuante judiciare, a unor aspecte cum ar fi conduita bună avută anterior, lipsa antecedentelor penale sau conduita procesuală sinceră și cooperantă.

Nici solicitarea inculpatelor de a se reține în favoarea lor, drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art. 74 alin. (2) C. pen., conduita „provocatoare” și „contrară deontologiei profesionale” a ofițerului de poliție L.D., nu poate fi primită favorabil, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că, în realitate, inculpatele sunt cele care au făcut demersuri, (prin intermediul numitului D.V.) pentru a-l întâlni pe ofițerul de poliție L.D. și că, încă de la prima întâlnire cu acesta, din data de 23 noiembrie 2011, inculpata I.A. i-a promis că „va plăti oricât, numai să fie bine”, promisiune care a fost repetată în mod insistent în zilele următoare, când inculpatele au și oferit denunțătorului o parte din suma de bani promisă.

Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că sunt nefondate criticile formulate de către cele două inculpate cu privire la individualizarea cuantumului pedepselor ce le-au fost aplicate, reținând că pedepsele de câte 1 an închisoare sunt just dimensionate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apte să îndeplinească scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen. Instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este însă netemeinică în ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepselor aplicate celor două inculpate.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita bună avută anterior de cele două inculpate (care rezultă din numeroasele înscrisuri „în circumstanțiere” pe care le-au depus la dosarul cauzei), atitudinea procesuală sinceră și cooperantă, precum și faptul că ambele inculpate au probleme de sănătate și au alte persoane în întreținere, Curtea de Apel a apreciat că perioada arestului preventiv și pronunțarea condamnării constituie pentru cele două inculpate un avertisment sever și că, chiar fără executarea pedepsei, acestea nu vor mai săvârși alte infracțiuni. Prin urmare, s-a reținut că sunt îndeplinite în totalitate condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpatele I.A. și T.L.G. Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței penale a primei instanțe, ca legală și temeinică referitor la cuantumul pedepselor și modalitatea de executare stabilită. Ca motiv de casare a fost invocat temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatelor, motivându-se că instanța de apel nu a dat eficiență criteriilor art. 72 C. pen., aplicând pedepse care fac ca scopul acestora să nu fie realizat.

A solicitat să fie avute în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, atitudinea ulterioară a inculpatelor și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestora. Prin recursurile inculpatelor a fost invocat același caz de casare, solicitându-se reducerea pedepselor, cu menținerea modalității de executare, respectiv a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a individualizat în mod just pedepsele aplicate inculpatelor I.A. și T.L.G., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare a acestora, fără privare de libertate.

Critica Parchetului, referitoare la greșita individualizare a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpatelor nu este întemeiată, iar solicitarea inculpatelor cu privire la reducerea cuantumului pedepselor nu poate fi primită, pentru următoarele considerente: În mod corect, instanța de apel a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cărora Ie-a acordat eficiența cuvenită, printre care și datelor care caracterizează persoana acestora, apreciind just că, în raport de acestea, scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea efectivă a pedepsei. În cadrul operațiunii de individualizare a pedepselor aplicate, instanțele au redus cuantumul pedepselor în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare a recunoașterii de vinovăție pentru infracțiunea de dare de mită, având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatelor.

Din actele dosarului și înscrisurile depuse în circumstanțiere în fața instanței de recurs, rezultă, într-adevăr, că ambele inculpate nu au antecedente penale, au avut un loc stabil de muncă și o conduită bună anterior săvârșirii faptei, au situații familiale deosebite, având în întreținere mai multe persoane, au avut o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, iar în prezent depun eforturi pentru a se reintegra social. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, deși datelor ce caracterizează pozitiv persoana inculpatelor nu li s-a atribuit valoarea de circumstanțe atenuante judiciare, acestea au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor pentru infracțiunea de corupție reținută în sarcina lor, apreciindu-se în mod just că, raportat la durata detenției preventive a acestora, de 3 luni și jumătate, ce reprezintă o treime din pedeapsa aplicată, pedepsele aplicate constituie pentru cele două inculpate un avertisment sever.

Drept urmare, Înalta Curte constată că pedepsele au fost corect individualizate, apreciindu-se, în mod corect, că exigențele art. 52 C. pen. pot fi realizate fără o executare efectivă a pedepselor. Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există niciunul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpatele I.A. și T.L.G. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 25 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpatele I.A. și T.L.G. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 25 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 18 octombrie 2012.