ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3789/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3789/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din 24 februarie

2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul njr.9265/118/2011, s-a

dispus în baza art. 254 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit.

a) și art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei G.C.E., la

pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare

de mită.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen.,

pentru infracțiunea de trafic de influență, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit.

a) alin. (2) raportat la art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen., a condamnat pe

inculpata G.C.E. la pedeapsa de un an și 4 patru luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C.

pen., privind pedeapsa complementară.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art.

34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpata G.C.E. urmând

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C.

pen., privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C.

pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor

prevăzute de

art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a

și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată perioada reținerii din data de 06 mai 2011 până la data de 07

mai 2011.

În baza art. 86

2

C. pen., a

dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata

unui termen de încercare de 4 ani și 2 luni, termen compus din cuantumul

pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani,

calculat conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare, inculpata se supune următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile

precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă; d)să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență.

A desemnat ca organ de supraveghere

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța căruia i s-a comunicat

datele de la lit. a) - d).

În baza art. 359 C. proc. pen., a

atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 864

C. proc. pen., privind revocarea

beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și

executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpată în folosul statului a sumei de 200

lei (bancnotă cu seria 092E1003793), cât și a unei sticle whisky marca „Jack

DanielsMe 700 ml.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,

a obligat inculpata la plata sumei de 1.380 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare în folosul statului (din care suma de 80 lei reprezentând onorariu

parțial avocat din oficiu în favoarea Baroului Constanța, a fost avansat din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 6 mai 2011, martora M.C.,

infirmieră în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța a sesizat

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța cu privire la faptul că la data de

05 mai 2011 inculpata G.C.E., consilier juridic în aceeași unitate sanitară, La

pretins suma de 200 lei și o sticlă de whisky pentru a nu propune conducerii

spitalului desfacerea contractului ei de muncă în cadrul unei anchete

disciplinare pe care inculpata o efectua față de ea.

Martora denunțătoare a mai susținut că

anterior i-a dat inculpatei G.C.E. sume de bani și cadouri pentru ca aceasta să

soluționeze, în mod favorabil, o altă anchetă disciplinară care o privea.

Au fost depuse la dosarul cauzei,

înscrisuri din care a rezultat că martora denunțătoare M.C. era subiectul unei

anchete disciplinare.

- Denunțătoarea M.C. era infirmieră la

secția Reanimare a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, iar SC P.A.

SRL („Casa Albastră”) a încheiat cu Morga Spitalului un contract de colaborare,

prin care își oferea serviciile conform profilului de activitate al societății,

respectiv servicii funerare.

Personalul Spitalului, implicit și M.C.,

trebuia să transporte decedații din secția A.T.I. la morga Spitalului.

În data de 08 aprilie 2011 în secția A.T.I.

a avut loc un deces, iar M.C. fiind de serviciu, împreună cu o colegă a

transportat decedata la morgă unde a fost preluată de către o angajată a firmei

„C.A.”.

La data de 13 aprilie 2011, SC P.A. SRL

(„C.A.”) i-a făcut un referat numitei M.C., înaintat conducerii spitalului,

întrucât ea ar dirija operațiunile ce se impuneau în cazul persoanelor decedate

de pe secție către alte firme concurente, încălcându-și atribuțiile de

serviciu. În data de 08 aprilie 2011 și-a părăsit locul de muncă deplasându-se

împreună cu aparținătorii unei persoane decedate la Secția Gastroenterologie

unde a intermediat obținerea unei scutiri de la plata serviciilor de autopsie.

Fiind contactată, de reprezentanții societății, M.C. ar fi susținut că firma

contactată îi oferea un „comision” de 300 lei pentru flecare dintre cazurile

sesizate.

Urmare acestui referat, înaintat de

reprezentanții SC P.A. SRL („C.A.”) conducerii Spitalului Clinic Județean de

Urgență Constanța,a fost declanșată o anchetă disciplinară efectuată de către

inculpata G.C.E., în calitate de consilier juridic.

- Prin Raportul de cercetare

disciplinară întocmit de către inculpata G.C.E. și înregistrat sub nr. 11 627 din

02 mai 201 l - Spital Clinic Județean de Urgență Constanța în baza probelor

administrate în cadrul anchetei disciplinare s-a solicitat să se dispună de

către conducere luarea unei măsuri legale. Raportul de cercetare disciplinară a

fost aprobat de către managerul dr. C.D., care a dispus desfacerea contractului

de muncă,pe motive disciplinare al angajatei M.C.

- în acest context, inculpata G.C.E. a

început să o cheme frecvent pe M.C., în biroul său, căreia îi spunea că problema

ei este foarte gravă și că directorul unității sanitare intenționează să îi

desfacă contractul de muncă. Martora denunțătoare a arătat că pentru a evita

desfacerea contractului de muncă, inculpata G.C.E. i-a pretins inițial suma de

600 euro, iar în fața refuzului martorei, la data de 05 mai 2011, în cadrul

unei discuții telefonice, inculpata i-a pretins suma de 200 euro și o sticlă de

whisky. Inculpata a mai solicitat ca suma de banii și sticla de whisky să-i fie

remise în biroul ei,în dimineața zilei de 06 mai 2011, când martora

denunțătoare trebuia să vină cu respectivele foloase.

Martora M.C. a mai precizat că

discuțiile telefonice purtate cu inculpata, în zilele de 04 mai 2011 și

respectiv 05 mai 2011, le-a înregistrat, folosind propriul telefon mobil,

înregistrările fiind stocate pe un suport optic tip CD, fiind depuse la dosarul

cauzei.

În cadrul discuției din data de 04 mai

2011 inculpata G.C.E. a exercitat presiuni asupra martorei M.C. căreia i-a spus

că până a doua zi trebuie să întocmească decizia de desfacere a contractului de

muncă, iar atunci când martora a răspuns că ar dori să încerce să vorbească ea

cu managerul, inculpata a descurajat-o, oferindu-i exemplul unui alt angajat, forțat

potrivit susținerilor sale, să își dea demisia și care astfel a rămas fără loc

de muncă, în ciuda intervenției unei persoane influente.

Inculpata, pentru a accentua

gravitatea situației martorei, a lăsat să se înțeleagă că decizia de desfacere

a contractului de muncă fusese deja luată de către conducere. Totodată,

inculpata i-a mai spus martorei că managerul unității nu o să țină cu ea ci cu

societatea comercială care câștigase licitația.

În cadrul discuției, din data de 05

mai 2011, inculpata G.C.E. i-a solicitat martorei M.C. suma de 200 euro, și o

sticlă de whisky, afirmând totodată că martora „îi este datoare vândută”.

La întrebarea martorei, care solicita

lămuriri despre situația sa la locul de muncă, inculpata i-a răspuns că aceasta

o să primească o sancțiune disciplinară constând în diminuarea cu 10 % a

salariului pe o durată de două luni, lăsând să se înțeleagă că această

sancțiune mai ușoară urmează să fie aplicată la sugestia superiorului său

ierarhic „o să-ți dea o sancțiune .. o să-ți dea .. ca să nu zică că este prea

puțin .. a zis să îți dau acolo 10 % pe două luni sau ceva de genul acesta.

Adică să îți dau ceva să nu pară prea știi.”

La data de 06 mai 2011 s-a realizat

prinderea în flagrant a inculpatei G.C.E., chiar la scurt timp după ce primise

suma de 200 lei și o sticlă de whisky.

Au fost efectuate înregistrări de

imagini și în mediul ambiental care au confirmat primirea foloaselor pretinse

de către inculpată în scopul de a rezolva favorabil dosarul ce avea ca obiect

cercetarea disciplinară a martorei denunțătoare M.C., inclusiv prin intervenții

asupra directorului unității care potrivit susținerilor inculpatei, urma să

primească „un telefon” în acest sens.

A fost încheiat un proces-verbal de

prindere în flagrant a inculpatei, în data de 06 mai 2011,orele 14,10, semnat

fără obiecțiuni de către inculpata G.C.E., în prezența a două martore asistente

V.V.l. și B.G. Cu acest prilej, inculpata a susținut că bunurile aflate în

punga de culoare albă cu inscripția „D.” i-au fost oferite de numita M.C. pentru

a o scăpa de sancțiunea aplicată, deși nu le-a pretins.

În drept, faptele inculpatei G.C.E. au

fost încadrare în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen., respectiv art. 257 alin.

(7) C. pen.

Instanța de fond a reținut vinovăția

inculpatei, aplicându-i acesteia o pedeapsă cu închisoare, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Împotriva sentinței pronunțată de

prima instanță, a declarat apel inculpata G.C.E. solicitând desființarea

acesteia și în rejudecare achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 83/ P din 19

iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a dispus respingerea, ca

nefondat, a apelului declarat de inculpată, menținânduse hotărârea primei

instanțe ca fiind legală și temeinică.

În esență, instanța de apel a reținut

că faptele săvârșite de inculpată întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență.

Chiar dacă s-ar considera că decizia

de desfacere a contractului de muncă nu mai putea fi revocată sau modificată,

în sensul luării unei alte măsuri disciplinare, știind că sancțiunea

disciplinară fusese deja dispusă, se poate considera că inculpata a indus-o în

eroare pe martora-denunțătoare la data de 5 mai 2011, respectiv 6 mai 2011, cu

privire la acest element de care avea cunoștință, în scopul obținerii unui

folos injust.

Dată fiind calea de atac exercitată

numai de inculpată, nu se poate reține infracțiunea de înșelăciune în formă

continuată, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai mari decât cele pentru

infracțiunea de trafic de influență, neputându-se agrava situația în propria

cale de atac.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat

recurs inculpata G.C.E., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 și 14.

În principal, a solicitat achitarea sa

în temeiul dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., întrucât nu avea atribuții în sensul aplicării unor sancțiuni

disciplinare, ci doar de a întocmi acte și de a verifica legalitatea acestora,

în calitatea sa de consilier juridic.

În ceea ce privește infracțiunea de

trafic de influență se reține că a fost comisă la data de 5 mai 2001, în

condițiile în care contractul de muncă al denunțătoarei a fost desfăcut la 2

mai 2011.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea

pedepsei. Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât

și din oficiu cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată

că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din probele administrate în cauză

rezultă că inculpata G.C.E., consilier juridic la Spitalul Județean de Urgență

Constanța, în data de 5 mai 2011, a pretins de la martora denunțătoare M.C. suma

de 200 lei și o sticlă de băuturi alcoolice pentru a propune o sancțiune mai

blândă ce urma a fi aplicată în cadrul unei anchete disciplinare.

Aceeași inculpată, în data de 5 mai

2011 a pretins și în data de 6 mai 2011 a primit suma de 200 lei și o sticlă de

whisiky, lăsând să se creadă că are influență asupra superiorilor săi, din

cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, pentru a-i determina să

aplice martorei o sancțiune disciplinară mai ușoară.

Din analiza fișei postului, rezultă că

inculpata, avea, printre alte atribuții, și pe acelea ce priveau întocmirea

documentelor cu caracter periodic, acordarea de consultanță, avizarea pentru

legalitate a documentelor întocmite de Spitalul Clinic Județean de Urgență

Constanța.

Pretinderea sumei de bani s-a

realizat, pe de o parte, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, prin

încălcarea acestora, iar pe de altă parte, prin influențele pe care le-ar fi

putut exercita pentru aplicarea, față de denunțătoare a unei sancțiuni mai

blânde.

Din declarațiile martorei denunțătoare

M.C. rezultă că inculpata a întocmit raportul de cercetare disciplinară nr. l

1627 din 2 mai 2011, pe care l-a înaintat managerului spitalului care a dispus

desfacerea contractului de muncă pe motive disciplinare.

Pentru a evita desfacerea contractului

de muncă, inculpata i-a pretins inițial denunțătoarei suma de 600 euro, iar la

data de 5 mai 2011, în cadrul discuțiilor telefonice, i-a pretins suma de 200

euro și o sticlă de whisiky. Inculpata i-a solicitat ca bănii și produsele să-i

fie aduse la birou în dimineața zilei de 6 mai 2011.

Urmare acestei discuții, la data de 6

mai 2011 s-a procedat la organizarea flagrantului, unde în prezența martorilor

asistenți, inculpata a susținut că bunurile găsite în biroul său urmau a fi

date cu titlul de cadouri pascale unei persoane de la un hotel din Stațiunea

Mamaia, unde trebuia să intervină pentru angajarea denunțătoarei ca

îngrijitoare sau cameristă.

Declarațiile martorei denunțătoare se

coroborează cu procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal din 7

mai 2011 întocmit de procuror cu ocazia vizionării imaginilor înregistrate care

privesc întâlnirea din 6 mai 2011 dintre denunțătoare și inculpata G.C.E.,

declarațiile martorului C.D., respectiv declarațiile martorilor asistenți.

Ca atare, susținerile inculpatei, în

sensul că faptele reținute în sarcina sa nu există sunt nefondate.

Infracțiunea de luare de mită a fost

săvârșită în contextul încălcării atribuțiilor de serviciu, prin întocmirea

unui referat, în cadrul cercetării disciplinare a denunțătoarei, de natură a

permite aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

Infracțiunea de trafic de influență a

constat în aceea că inculpata i-a creat impresia denunțătoarei că poate

interveni la factorii decizionali pentru a nu i se desface contractul de muncă.

Prin urmare, nici asupra stării de fapt și nici asupra încadrării în drept,

hotărârile pronunțate în cauză nu comportă discuții.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată,

Înalta Curte constată că instanța de fond, prin prisma dispozițiilor art. 72 C.

pen., a aplicat o sancțiune care reflectă gradul de pericol social concret al

faptelor săvârșite.

Nu se justifică reducerea acesteia și

nici aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., inculpata încălcându-și propriile

sale obligațiile sale de serviciu în condițiile în care trebuie să vegheze

asupra respectării legii în întocmirea actelor emise de Spitalul Județean de

Urgență Constanța.

Având în vedere considerentele expuse,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpata G.C.E.

împotriva deciziei penale nr. 83/ P din 19 iunie 2012 a Curții de Apel

Constanța.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata G.C.E. împotriva deciziei penale nr. 83/P din 19 iunie

2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

noiembrie 2012.