ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5077/2019

Ședința publică din data de 25 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Galați reclamanta A. S.R.L. Brăila a solicita în contradictoriu cu pârâtul MADR - Comisia de Soluționare a Contestațiilor anularea deciziei nr. 2/5.07.2016 și a Procesului - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 15.12.2015 precum și rambursarea sumei de 2.0276.888,01 RON. 1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 368/F din 06 decembrie 2016 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anulare act administrativ.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 368/F din 06 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. - Filiala București SDPRL a declarat recurs, prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele considerente:

Nelegalitatea prevăzută de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. rezultă din modul de redactare al sentinței, simpla trimitere la textul din Manualul M 007-08 referitoare la succesiunea în timp a obținerii avizului achiziției de lucrări din partea CATAP și la depunerea cererii de rambursare nu echivalează cu motivarea hotărârii în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și, în aceeași măsură, considerentele referitoare la neregulile reținute de procesul-verbal nr. x din 15.12.2015, sunt inexistente (fila x alin. (5) din sentință).

Instanța este în eroare, întrucât avizul pentru achiziția de lucrări solicitate la plata nu poate fi decât posterior tuturor cheltuielilor efectuate pe stadii de lucrări aferente fiecărei cereri de rambursare în parte și nicio cheltuială făcută după obținerea avizului nu poate fi plătită de autoritate în baza cererii de rambursare formulată de beneficiar (în dosarul cererii de rambursare nr. x/28.11.2014 nu există niciun înscris din care să rezulte că s-au făcut cheltuieli după avizarea achiziției solicitate la plată).

Nu poate fi considerată motivare, confuzia instanței referitoare la declarațiile de conformitate a betonului întărit - 16 la număr - despre care afirmă că au fost întocmite la data de 30.01.2015 și nu există asemenea înscrisuri la dosarul aferent cererii de rambursare nr. x/28.11.2014, din moment ce plata s-a făcut la data de 18.12.2014, pentru achiziții de lucrări anterioare acestei date. De altfel, nici procesul-verbal nr. x din 15.12.2014 nu a sesizat așa-zisa neregulă cu care instanța își motivează soluția pronunțată.

Referitor la celălalt motiv de nelegalitate - prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut ca neeligibilă suma de 2.027.888,01 RON pe motiv ca nu fost avizată achiziția de lucrări anterior depunerii cererii de rambursare nr. x/28.11.2014 și că ar fi executat o parte din lucrări în afara contractului nr. x/12.1.1.2014.

Reținerea ca neeligibilă a sumei s-a făcut în baza Manualului de procedură pentru verificările de management și autorizare plăți, Cod manual M07-08 care stabilea că cererea de rambursare cuprinde numai cheltuielile pentru care achiziția de lucrări a primit, anterior, aviz favorabil din partea C.A.T.A.P.

La data de 28.11.2014 a fost depusă cererea de rambursare nr. x, iar la data de 03.12.2014 C.A.T.A.P. prin notificarea nr. x a avizat favorabil achiziția de lucrări, verificarea în teren s-a făcut la data de 09.12.2014 de către C.R.P.O.P. Galați, potrivit adresei nr. x/04.12.2014, raportul fiind avizat favorabil la data de 13.12.2014 de către Serviciul Verificări Management București, iar plata sumei aferente cererii de rambursare nr. x s-a făcut la data de 18.12.2014.

Manualul de Procedură pentru Verificările de Management și Autorizarea Plaților, cod M07-08 ediția a VIII-a a fost modificat prin instrucțiunile 136/10.12.2014, și a stabilit că avizarea dosarului de achiziție lucrări se face în interiorul cererii de rambursare, înainte de finalizarea verificărilor la nivelul C.V.M.

In aceste condiții art. C din anexa V a contractului de finanțare nr. x/2013 au fost modificate implicit, prin modificarea Manualului, norma de drept material din contractul nr. x/2013 fiind modificată implicit, în sensul că avizul pentru achizițiile solicitate la plată se face până la finalizarea verificărilor la nivelul C.V.M.

În aceste condiții, plata sumei de bani aferente cererii de rambursare nr. x s-a făcut la data de 18.12.2014, deoarece s-a avut în vedere modificarea Manualului. Finalizarea verificărilor de către Serviciul Verificări Management, devenit Departament după modificare, (la data de 13.12.2014, după intrarea in vigoare a modificărilor).

La data efectuării controlului 06.10.2015 - 09.10.2015 și la data încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, 14.12.2015, era în vigoare Manualul modificat, iar autoritatea contractantă prin organele de control a avut o conduită culpabilă, o culpă exclusivă, care reprezintă un veritabil abuz de putere, care a condus la nelegalitatea actului administrativ atacat.

La momentul judecății norma de drept material în vigoare este cea din data de 10.121014 care stabilește că avizarea achiziției de lucrări,/bunuri/servicii se face până la finalizarea verificărilor de către C.V.M.

Mai mult, instanța a interpretat greșit chiar textul de lege aplicat, sancțiunea fiind aplicată pentru inexistenta avizului C.A.T.A.P. care face achiziția neeligibilă; or, recurenta deținea avizul C.A.TA.P, pentru că în lipsa acestuia până la finalizarea verificărilor de către C.V.M. nu primea suma aferentă cererii de rambursare nr. x/28.11.2014.

Situația este identică și cu privire la construcția celor 2 puțuri în valoare de 380.209,77 RON fără T.V.A., fiind relevante aceleași argumente ca și pentru ipoteza anterioară.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția nulității recursului întrucât motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.. Deși recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., nu aduce nicio critică ce s-ar circumscrie acestor motive de recurs.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de recurentă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În urma vizitei în teren s-a constatat că beneficiarul a depus cererea de rambursare înainte de avizarea achiziției; așa cum reiese din documentele celor două dosare, beneficiarul A. S.R.L. a primit avizarea achiziției de lucrări în baza contractului nr. x/12.11.2014 încheiat C. S.R.L. prin notificarea nr. 326.241/03.12.2014, iar cererea de rambursare privind cheltuielile aferente acestui contract a fost depusă la CRPOP Galați în data de 28.11.2014.

Beneficiarul nu a depus la Dosarul cererii de rambursare nr. x avizul CATAP privind achiziției de lucrări pentru contractul nr. x/12.11.2014, dar cu toate acestea, cererea de rambursare este declarată conformă, încălcându-se astfel prevederile procedurale expuse mai sus.

Nici Raportul Vizitei pe Teren nr. x/09.12.2014 nu conține vreo o mențiune despre acest aspect și, în baza acestuia cererea de rambursare a primit bun de plată, fiind avizată suma de 2.686.954,10 RON, din care 2.027.888,01 RON pentru lucrările efectuate în baza contractului nr. x/12.11.2014.

Alte aspecte constatate de echipa de control din cadrul DGCAI sunt legate de existența la dosarul cererii de rambursare verificată, în speță cererea nr. x, a unor documente care arată faptul că lucrările de construcție și de pregătire a amplasamentului au fost începute înainte de încheierea contractului de lucrări nr. x/12.11.2014 (raportul de execuție lucrări depus la cererea de rambursare nr. x, certifică faptul că lucrările privind terasamentele, construcțiile - rezistență și arhitectură - alimentare cu apă, puțuri forate și organizare de șantier s-au desfășurat în perioada 13.11.2014 -28.11.2014), fapt infirmat de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Rezultă concluzia că C. S.R.L. a început lucrările de construcție aferente contractului nr. x/12.11.2014 înainte de data încheierii acestuia.

Contractul nr. x/25.06.2014 a fost reziliat prin actul adițional nr. x/27.10.2014, motivul fiind neavizarea dosarului de achiziție, transmisă prin notificarea nr. x/24.10.2015; dar ulterior, beneficiarul S.C. A. S.R.L. a reluat procedura de achiziție lucrări, fiind declarat câștigător tot S.C. C. S.R.L. cu care a încheiat contractul nr. x/12.11.2014, confirmându-se neregula constatată de către DGP AM POP - Serviciul Verificări de Management, transmisă DGCAI prin adresa DGP AMPOP nr. x/03.07.2015.

S-a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată, în raport de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că subzistă criterii legale pentru reducerea motivată a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților (valoarea obiectului cauzei, activitatea desfășurată de avocat și complexitatea cauzei)

II. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 21 iunie 2019.

III. Soluția instanței de recurs

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 15.12.2015 întocmit de către MADR - Direcția Generală de Control Antifraudă și Inspecții urmare a activității de control desfășurată în perioada 6-9.10.2015 s-a constatat că cererea de rambursare nr. x conține cheltuieli care reprezintă lucrări efectuate de constructorul C. S.R.L. înainte de data încheierii contractului de lucrări nr. x/12.11.2014, contrar celor prezentate în Raportul de execuție lucrări anexat cererii, unde se prezintă faptul că lucrările au fost executate în perioada 13.11.2014 - 28.11.2014;

Cererea de rambursare nr. x a fost declarată conformă cu toate că achiziția de lucrări pentru contractul nr. x/12.11.2014 nu primise avizul C.A.T.A.P., încălcându-se prevederile Manualului de procedură pentru verificările de management și autorizare plăți Cod Manual M07-08:

"Cererea de rambursare va cuprinde numai acele cheltuieli pentru care s-a primit aviz favorabil din punct de vedere al achiziției. În acest sens, pentru verificarea conformității administrative a Cererii de Rambursare, beneficiarii vor atașa dosarului avizele favorabile emise de CATAP, aferente procedurilor de achiziție pentru care se solicită decontarea cheltuielilor în cadrul cererii de rambursare. Achiziția care nu are aviz favorabil devine cheltuială neeligibilă."

În consecință, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația restituirii debitului în cuantum de 2.0276.888,01 RON, împotriva Procesului - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 15.12.2015, reclamanta A. S.R.L. Brăila formulând contestație prealabilă, respinsă prin Decizia nr. 2/5.07.2016 emisă de către MADR - Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Reclamantă nu neagă realitatea constărilor faptice ale echipei de control dar arată, în privința primei constatări, că neregula sancționabilă privind constatarea cheltuielilor neeligibile este lipsa avizului favorabil din partea autorității și nu cronologia datelor depunerii cererii de rambursare. Însă conform Manualului de procedură pentru certificările de management și autorizare plăți Cod Manual M007-08 rezultă fără putință de tăgadă că ordinea succesiunii operațiilor o reprezintă obținerea, mai întâi a avizului favorabil C.A.T.A.P. pentru o anumită cheltuială și, apoi depunerea cererii de rambursare.

O prevedere similară există chiar în anexa V a contractului de finanțare unde la punctul C se arată expres "Cererea de rambursare se depune după primirea avizului CATA|P pentru achizițiile solicitate la plată.", contract asumat de către reclamantă, astfel că aceasta nu se poate prevala de necunoașterea sau ambiguitatea procedurii.

În ceea ce privește constatarea unei neconcordanțe între data încheierii Contractului de lucrări între A. S.R.L. și C., 12.11.2014 și data declarațiilor de conformitate pentru betonul armat s-a apreciat că în mod just a fost dedusă suspiciunea autorizării eronate la plată a contravalorii lucrărilor aferente Centralizatorului situațiilor de plată din 28.11.2014 și sancționată corespunzător. Nu poate fi reținută eroarea comisă de către reclamantă prin atașarea la Cererea de rambursare nr. x a 16 declarații de conformitate a betonului întărit care a fost turnat pentru proiectul "Fermă piscicolă". Având în vedere că au fost depuse nu mai puțin de 16 astfel de declarații, rezultă fără dubiu că fiind obținerea finanțării prin decontarea unor cheltuieli care au fost efectuate într-o fază anterioară obținerii avizelor necesare.

Nu pot fi luate în considerare declarațiile de conformitate pentru betonul întărit depuse la dosar, acestea fiind întocmite la data de 30.01.2015, ulterior depunerii cererii de rambursare nr. x, respectiv 28.11.2014.

Cu privire la celelalte constatări s-a apreciat că acestea sunt corecte prin prisma faptului că vizează operațiuni și cheltuieli efectuate anterior obținerii avizului C.A.T.A.P., prin urmare neeligibile.

Analizând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de pârâta-intimată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Înalta Curte reține că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă s-a conformat exigențelor dispozițiilor art. 489 alin. (2), raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că este posibilă exercitarea controlului judiciar, prin prisma argumentelor aduse în susținerea motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate.

De altfel, recurenta a susținut aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor Manualului de procedură pentru verificările de management și autorizare plăți Cod Manual M 07-08, urmare a modificării prin Instrucțiunile nr. 136/10.12.2014.

Pe de altă parte, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, sentința atacată fiind redată într-o exprimarea neechivocă a soluției.

În ceea ce privește motivele de casare, invocate de recurentă, Înalta Curte, apreciază că acestea sunt nefondate, pentru cele ce urmează.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv ale Manualului de procedură pentru verificările de management și autorizare plăți Cod Manual M 07-08, ediția a VIII-a, modificate prin Instrucțiunile nr. 136/10.12.2014, raportat la plata cererii de rambursare nr. x din 28.11.2014.

Mai exact, s-a apreciat că susținerile instanței de fond (precum că achiziția este nelegală întrucât cererea de rambursare nr. x, depusă de reclamanta-recurentă nu ar fi avut avizul CATAP), sunt nefondate, pentru că deși Manualul de procedură pentru verificările de management și autorizare plăți Cod Manual M 07-08, a fost supus modificării, prin Instrucțiunile nr. 136/10.12.2014; cererea de rambursare nr. x a fost onorată la data de 18.12.2014, urmare avizării favorabile din partea CATAP a achiziției de lucrări la 3.12.2014 și a verificărilor efectuate de Serviciul Verificări Management la data de 13.12.2014.

În aceste condiții, Înalta Curtea apreciază, că pretinsa nelegalitate a hotărârii atacate vizează modul de soluționare al cererii de rambursare nr. x din 28.11.2014, prin raportare la regulile stabilite prin Manualul de procedură pentru verificările de management și autorizare plăți Cod Manual M 07-08, modificat prin Instrucțiunile nr. 136/10.12.2014.

În acest sens, trebuie remarcat că dispozițiile acestui manual sunt neechivoce, în sensul că cererea de rambursare va cuprinde numai acele cheltuieli pentru care s-a primit aviz favorabil din punct de vedere al achiziției (aparținând CATAP), aceleași prevederi fiind cuprinse și în Anexa V la contractual de finanțare nerambursabilă nr. 37/11.06.2013: "Cererea de rambursare se depune după primirea avizului CATAP, pentru achizițiile solicitate la plată…. Cererea de rambursare va cuprinde numai acele cheltuieli pentru care s-a primit aviz favorabil din punct de vedere al achiziției respective. Achiziția care nu are aviz favorabil devine cheltuială neeligibilă.".

Așa fiind, este cert că obținerea avizului CATAP era o operațiune tehnico-administrativă anterioară depunerii cererii de rambursare, sancțiunea lipsei avizului CATAP fiind declararea cheltuielii ca neeligibilă. În aceste condiții este nerelevantă împrejurarea, susținută de recurentă, precum că plata cererii de rambursare nr. x s-a făcut ulterior modificării manualului - la 10.12.2014 - doar la data de 18.12.2014, când exista atât avizul CATAP cât și verificarea efectuată de către CVM la data de 13.12.2014.

Chiar dacă recurenta invocă faptul că modificarea manualului prin Instrucțiunile nr. 136/10.12.2014 prevedea, nu că cererea de rambursare trebuie depusă după avizarea achiziției de lucrări de către CATAP, ci că avizarea favorabilă a achiziției se face până la aprobarea finală dată de CVM; este cert că, în oricare dintre cele două ipoteze, cererea de rambursare nu putea fi depusă anterior obținerii avizului CATAP și aprobării CVM. Aceasta întrucât, cererea de rambursare, la data solicitării plății, este firesc să fie justificată de avizul CATAP și de aprobarea CVM, pentru că în alte condiții ar fi o cheltuială neeligibilă.

Așadar sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că motivul de casare invocat de recurentă, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este neîntemeiat, astfel că sub acest aspect, hotărârea atacată este la adăpost de critici.

În ceea ce privește celălalt motiv de recurs invocat, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată ar cuprinde motive contradictorii, Înalta Curte reține următoarele:

Observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Pe de altă parte, tot atât de adevărat este că în jurisprudența sa privind încălcările aduse art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, în general instanțelor naționale nu le incumbă o obligație de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părțile implicate în litigii (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului Van de Hurk c. Olandei, și hot. Perez c. Franței).

Circumstanțiind aceste aspecte teoretice la speța dedusă judecății, se constată că judecătorul fondului a făcut o analiză amplă a susținerilor ambelor părți și a răspuns argumentelor acestora, ceea ce nu face ca hotărârea pronunțată să fie susceptibilă de casare, sub acest aspect.

Pe de altă parte, este cert că la dosarul cauzei în susținerea cererii introductive au fost depuse o serie de 12 declarații de conformitate a betonului întărit, însă acestea nu pot fi avute în vedere, prin prisma datei emiterii lor, 30.01.2015, ulterioară formulării cererii de rambursare . Reținerea de către instanța de fond a unui număr eronat, de 16 declarații în loc de 12, nu este de natură a conduce la o contrarietate de motive în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate.

Pe de altă parte, deși recurenta susține că procesul-verbal nr. x din 15.12.2014 nu a sesizat această pretinsă neregulă, este de remarcat, însă că în cuprinsul Sesizării privind suspiciunea de neregulă nr. 290.873/25.06.2015 și al Notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea controlului nr. 291.192/3.07.2015, neregula constă tocmai în împrejurarea că "în urma verificării în vederea pregătirii misiunii de audit, s-a constat că există o neconcordanță între data încheierii contractului de lucrări dintre S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., în speță 12.11.2014 și data declarațiilor de conformitate pentru betonul armat".

În aceste condiții, nu se poate susține, cu suficient temei, că instanța de fond s-ar fi aflat într-o confuzie și eroare totală, după cum susține recurenta, astfel că, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. - Filiala București SDPRL împotriva sentinței nr. 368/F din 06 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2019.