ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2658/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016 din data de 24 mai 2016, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de către aceasta la data de 14 ianuarie 2016 și obligarea pârâtei la plata sumei de 678.853,90 RON reprezentând tranșa 2 din Contractul de finanțare nr. x din 28 februarie 2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 210 pronunțată în data de 27 septembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca fiind nefondată, acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de către reclamanta SC "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva Sentinței civile nr. 210 pronunțată la data de 27 septembrie 2016 de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Societatea A. SRL, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Împotriva recursului intimata-pârâtă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, ca fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material, sentința fiind motivată și în acord cu normele de drept material incidente și cu clauzele contractuale.

Recurenta-reclamantă Societatea A. SRL a formulat Răspuns la întâmpinare în cuprinsul căruia a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă, sentința de fond fiind nelegală întrucât prima instanță nu a tranșat aspectele esențiale invocate de societate, aspecte ce ar fi condus la o justă dezlegare a pricinii.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. și art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se ca motiv de casare motivarea insuficientă a hotărârii de fond prin care s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta și interpretarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește aprecierea pe fond a legalității actelor contestate.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. SRL nu cuprinde o motivare care să corespundă exigențelor dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. prima instanță omițând să se pronunțe asupra unor aspecte esențiale și contestate de reclamantă, aspecte care priveau pe fond legalitatea actelor contestate în sensul încadrării ca fiind "nereguli" a unor acțiuni sau împrejurări de fapt de natură a se concluziona că aceste nereguli sunt de natură să creeze condiții artificiale care să determine retragerea în integralitate a finanțării nerambursabile.

Se arată că motivarea primei instanțe reprezintă o preluare parțială a argumentelor din întâmpinarea depusă de autoritatea pârâtă și în consecință nu se poate reține că instanța a judecat fondul cauzei.

Se solicită în consecință în raport de acest motiv de recurs casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (25) și art. 58 alin. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 și a dispozițiilor Regulamentului UE nr. 883/2013. Se invocă și jurisprudența ÎCCJ în sensul susținerii a două argumente de nelegalitate.

Primul vizează că în cauză pârâta-intimată nu avea legal competența de a reverifica condițiile accesării fondurilor nerambursabile cu ocazia solicitării plății tranșei a II-a din sprijinul financiar aprobat. În opinia recurentei-reclamantei condițiile privind posibilitatea accesării fondurilor nerambursabile, ulterior cu ocazia solicitării plății tranșei a II-a din sprijinul financiar aprobat. În opinia recurentei-reclamante condițiile privind posibilitatea accesării fondurilor

Al doilea aspect de nelegalitate privește faptul că o verificare ulterioară acordării primei tranșe privind condițiile de acordare nu poate fi afectate decât în cazul în care există și fraudă sau o suspiciune serioasă de fraudă indicată într-un raport final întocmit de OLAF cu privire la pretinsele nereguli în finanțarea acordată recurentei-reclamante prin Contractul cadrul din 28 februarie 2014. iar lipsa acestui raport și în lipsa unei sesizări finale recurenta-reclamantă prin care aceasta au fost menținute fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În raport de acest motiv de casare se solicită casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii și anulării ca nelegale a actelor contestate.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerentele ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține de Curte, ca instanța de recurs existența unei nemotivări a soluției de respingere a acțiunii de natură a se analiza că instanța de fond nu a judecat fondul cauzei în sensul dispozițiilor art. 488 alin. 2 C. proc. civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, neexistând motive de casare cu trimitere spre rejudecare.

În opinia Curții hotărârea instanței de fond respectă exigențele art. 425 lit. b) C. proc. civ. existând argumente în fapt și în drept care să justifice soluția de menținere a actelor contestate.

Faptul că prima instanță nu a răspuns în concret la fiecare argument invocat, pe situația de fapt și a exemplificat numai neregulile contestate după acordarea primei tranșe a finanțării nerambursabile nu poate fi considerată hotărârea ca fiind nemotivată în sensul art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., în cauză motivarea hotărârii fiind posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este fondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, respectiv a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu dispozițiile contractului de finanțare.

Conform contractului de finanțare dintre părți recurenta-reclamantă în calitate de beneficiar este în mod direct responsabilă de cunoaștere a condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării conform acestor condiții și ulterior având obligația ca pe tot parcursul derulării proiectului cât și ulterior în perioada de monitorizare să mențină criteriile de eligibilitate.

Conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel.",

Art. 21, alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011 "Pe parcursul activităților de constatare, structura verificată are dreptul să își exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare." și conform art. 21, alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011 "Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare."

Aspectele constatate de către echipa de control referitoare la neregulă au fost detaliate la capitolul 6 din cadrul procesului-verbal de constatare, iar la capitolul 8 din cadrul aceluiași proces-verbal s-a concluzionat faptul că beneficiarul a creat în mod artificial condițiile pentru obținerea sprijinului financiar nerambursabil.

În consecință au fost încălcate condițiile minime esențiale pentru ca proiectul să își mențină eligibilitatea din perspectiva Ghidului Solicitantului, Fișei Măsurii 121, H.G. nr. 224/2008 și Regulamentului European nr. 65/2011.

Primul aspect de nelegalitate invocat de reclamantă în cadrul acestuia nu este fondat în cauză intimată pârâtă având competența, în cadrul controlului desfășurat în perioada derulării proiectului sau în cazul verificării plății tranșei a II-a din sprijin de a supraveghea procesul de implementare a unui proiect cu toate efectele pe care le presupune.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, AFIR trebuie să se asigure că: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Din prevederile mai sus menționate rezultă că declarațiile eronate sau inexacte, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravine obiectivelor FEADR și antrenează neeligibilitatea proiectului cu consecința retragerii sprijinului nerambursabil cât și încetării contractului de finanțare.

Specificitatea prezentei cauze constă în faptul că autoritatea competentă a identificat elemente obiective și subiective care conduc la confirmarea suspiciunii de creare de condiții artificiale de accesare a finanțării în cadrul Măsurii 121, ulterior încheierii contractului și acordării primei tranșe din împrumut, cu ocazia verificării condițiilor pentru realizarea tranșei nr. 2 din plată, care a fost refuzată pe motivul constatării ulterioare a unor nereguli privind implementarea proiectului, nereguli care indică premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți Măsura 121.

Recurenta-reclamantă contestă aspectele reținute în actul de control ca fiind nereguli susținând că sunt simple coincidențe care existau la data verificării eligibilității cererii, la data încheierii contractului de finanțare și la data primei tranșe de plată a împrumutului nemaiputând forma obiectul verificării plății celei de-a treia tranșe, care a fost refuzată nelegal în opinia recurentei.

Curtea nu va reține acest aspect de nelegalitate în raport de dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 6011, și de dispozițiile contractelor de finanțare intimata-pârâtă având obligația legală de a verifica îndeplinirea de către beneficiar ca pe toată perioada de derulare și de monitorizare a contractului de finanțare să mențină toate criteriile de eligibilitate.

Iar în cazul recurentei cu ocazia verificării cererii de plată privind tranșa a 2-a din împrumut s-a constatat existența unor nereguli care nu sunt simple coincidențe, nereguli care au determinat concluzia că beneficiarul nu a menținut condițiile de eligibilitate avute în vedere inițial la evaluarea și selectarea cererii de finanțare a acestui proiect. Iar în conformitate cu art. 11 alin. 3 din contractul de finanțare s-a impus retragerea sprijinului nerambursabil acordat și respingerea plății tranșei a 2-a din împrumut. Iar autoritatea pârâtă avea obligația legală de a efectuat controale ex-post cu ocazia plății fiecărei tranșe din împrumut neputându-se reține teza reclamantei-recurente în sensul că eventualele nereguli puteau fi constatate numai anterior și la data încheierii contractului de finanțare, în condițiile în care nu au intervenit ulterior.

Această apărare este contrară jurisprudenței CJUE care în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar și nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat nu este fondat, lipsa unei sesizării a OLAF sau lipsa sesizării organelor de urmărire penală nefiind elemente de natură a determina nelegalitatea actelor contestate. Iar procesul-verbal de constatare a fost emis legal pârâtă în baza competențelor sale în domeniul administrării fondurilor europene, iar motivul constă în conduita defectuoasă a reclamantei-recurente în derularea contractului de finanțare care nu și-a respectat, pe toată durata implementării obligațiilor asumate prin acest contract.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497(1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 210 din 27 septembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.

GGC - CP