ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4208/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 aprilie 2017, pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 27840/14.10.2016, emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.08.2016;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.08.2016, încheiat de pârâtă ca urmare a unui control ex-post a proiectului finalizat și confinanțat conform Contractului x/19.08.2013.

Prin sentința civilă nr. 251 din 5 decembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței civile nr. 251 din 5 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta P.F.A. A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivare, recurenta reclamantă arată că, în esență, instanța a reținut în motivarea sentinței faptul că recurenta nu ar fi respectat condiția de eligibilitate a solicitantului, din Ghidul Solicitantului, cap. 2.2, respectiv Fișa de verificare a condițiilor minime de acordare a sprijinului, pct. 1.5 privind timpul de lucru anterior implementării proiectului, nu ar fi respectat condițiile de menținere a eligibilității proiectului după implementarea proiectului în sensul că nu ar fi desfășurat și coordonat efectiv activitatea în cadrul exploatației și nu ar îndeplinit Planul de Afaceri și nu a respectat Planul de Culturi

Fața de ceea ce a reținut instanța, recurenta arată că nu i s-a imputat prin actele de control că nu ar fi respectat criteriul de eligibilitate privind timpul de lucru, instanța adăugând în mod nepermis la motivele de fapt și de drept ale actelor administrative, iar în ce privește respectarea eligibilității în ex-post, că nu ar fi coordonat activitatea efectiv în cadrul fermei, instanța nu se raportează la prevederile comunitare și la fișa măsurii în aprecierea acestei situații ci reține că:

"s-a constatat că persoana care folosește în realitate tractorul este dl. B.". Din acesta afirmație impersonală nu putem afla "cine", "când" și "cum" a constatat ci doar că "s-a constatat".

Despre faptul că nu ar fi îndeplinit Planul de Afaceri, a arătat că viabilitatea economico-financiara nu e o condiție a "Programului", acest lucru fiind arătat chiar de către finanțatorul comunitar. Instanța a apreciat că nu viabilitatea economică a proiectului a fost pusă în discuție ci Planul de Afaceri.

Or, având în vedere lipsa de competențe a judecătorului fondului într-o materie ce cere o expertiză specială, instanța trebuia ori să pună în discuție legătura dintre viabilitatea economico-financiara și Planul de Afaceri, or să accepte argumentul subscrisei necontestat de pârâta-intimată AFIR.

În fapt, recurenta arată că a accesat fonduri europene pe Măsura 112 (PNDR 2007-2013) pentru a înființa o fermă în satul natal, fermă pe care să o conducă (coordoneze) în calitate de șef al exploatației, așa cum sunt condițiile Programului.

I-a fost verificată eligibilitatea la accesare și, mai apoi, după executarea proiectului, i-a fost verificată și eligibilitatea cheltuielilor efectuate. Prin doua acte administrative emise în regim de autoritate publică, AFIR a confirmat eligibilitatea proiectului și a aplicantului precum și eligibilitatea tuturor cheltuielilor.

Ferma a fost înființată și utilajele sunt utilizate conform scopului prevăzut de finanțatorul comunitar dar, cu toate acestea, trebuie să restituie banii la bugetul Uniunii Europene deși nimic din ce i se impută nu constituie o neregulă (atât în sensul dat de O.U.G. nr. 66/2011 cât și în sensul din Regulamentului (CE) 2988/95) întrucât nu poate fi de natură să afecteze interesele financiare ale UE.

Consideră că a fost încălcat principiul fundamental al securității raporturilor juridice, autoritățile putând emite acte administrative prin care confirmă corectitudinea implementării unui proiect, pentru ca mai apoi, să poată emite și acte administrative în sens contrar, cu aceeași forță juridică obligatorie.

Actele administrative contestate arată că AFIR se poate răzgândi după 3-5 ani de la data accesării unei finanțări de către un beneficiar și poate emite acte administrative contrare celor emise și care au produs deja consecințe.

La sesizarea DNA, intimata AFIR ar fi trebuit să verifice "respectarea condițiilor de eligibilitate de către beneficiarul. A. cu ocazia accesării programului instalarea Tânărului Fermier pentru prima dată ca șef la exploatația agricolă din localitatea Victoria, județul Brăila".

Recurenta arată că pentru dovedirea vocației de fermier, a depus o declarație pe propria răspundere prin care arăta că a lucrat, anterior depunerii cererii pentru prezentul proiect aproximativ 4 ore/zi în ferma părinților.

Intimata consideră în actele de control că această declarație ar fi falsă fiindcă,,4 ore/zi nu reprezintă PESTE 50% din timpul de lucru" și, prin urmare, nu ar fi trebuit să fie declarată eligibilă întrucât în Fișa de verificare a condițiilor se arată la pct. 1.5 - "Solicitantul este membru al unei familii de fermieri, care a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermieri) cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu" .

În soluționarea contestației, intimata susține că "4 ore/zi sau 20 de ore pe săptămână reprezintă 50% din timpul de lucru și nu peste 50% din timpul de lucru care, potrivit prevederilor legale în vigoare, este de 8 ore pe zi."

Prin urmare, nu conținutul declarației e contestat și denunțat ca fals, ci declarația e considerată a fi falsă întrucât experții agenției au apreciat în mod greșit că 4 ore pe zi lucrate în ferma părinților ar fi suficiente pentru a dovedi vocația dar peste câțiva ani, după ce și-au consolidat cunoștințele de aritmetică de ciclu primar au "depistat" că 4 împărțit la 8 e 50% și nu PESTE 50%.

O asemenea aberație nu a fost sancționată de către instanță, ci corectată și validată cu considerații proprii. Astfel, prima instanță a reținut că n-ar fi "respectat condiția de eligibilitate a solicitantului, din Ghidul Solicitantului, cap. 2.2, respectiv Fișa de verificare a condițiilor minime de acordare a sprijinului, pct. 1.5 privind timpul de lucru anterior implementării proiectului."

După ce a înlăturat apărarea sa legată de faptul că intimata, în recalificarea vocației de fermier, s-a raportat greșit la timpul de lucru maxim prevăzut de Codul Muncii și nu la timpul de lucru al aplicantei, instanța arată nici mai mult nici mai puțin că:

"În privința neobservării de către autoritatea de monitorizare a unei asemenea deficiențe în Fișa de verificare a criteriilor de eligibilitate, acest aspect nu influențează calificarea ca abatere a încălcării normelor expres prevăzute pentru acordarea sprijinului."

Așadar, dacă autoritatea a greșit nu e nicio problemă, însă recurenta a săvârșit o abatere privind accesarea (susține instanța) și, prin urmare, trebuie să fie sancționată pentru greșeala autorității.

Pentru a susține un astfel de raționament, instanța se raportează, mai întâi, în mod greșit la Decizia CJUE în cauza C-465/2010, întrucât, pentru ca această hotărâre să fie aplicabilă, ar fi trebuit ca să fie sancționată pentru achiziția tractorului fără licitație. Doar în faza de implementare ar fi putut avea calitatea do autoritate contractantă și aș fi dispus de fondurile UE.

Prin achiziția tractorului fără licitație, ar fi efectuat o cheltuială neeligibilă iar Autoritatea din România nu distinge între eligibilitatea cheltuielilor și eligibilitatea aplicantului, de aceea nu depistează fraudele din fonduri europene, fiind mereu ridiculizate de rapoarte OLAF în care se depistează fraude de zeci de milioane de euro.

În schimb, autoritățile naționale reverifică eligibilitatea aplicantului inventând condiții de respectat, condiții fără logică și care nu au legătură cu programele așa cum sunt adoptate de Comisia Europeană, mai mult, încălcând securitatea raporturilor juridice, acoperindu-se de norme contractuale vagi, cum sunt cele reținute de judecătorul din prima instanță:

Art. 3 alin. 1 - "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de Afaceri, parte integrantă în Cererea de finanțare".

O asemenea prevedere contractuală e greșită și prin formulare, și prin mobilul său, putând fi lejer calificată în cuvinte care ar afecta solemnitatea actului de justiție.

Astfel, criteriile de eligibilitate și de selecție nu se înscriu în Planul de Afaceri, ci sunt prevăzute în Fișa Măsurii ca să fie cunoscute de orice beneficiar.

Apoi, România nu-și poate formula propriile criterii de eligibilitate, acest lucru fiind deja sancționat de CJUE în Decizia în cauza C-304/13, România nu acordă subvenții fermierilor cu datorii la bugetul de stat iar CJUE a arătat că, întrucât această condiție nu a fost impusă de finanțatorul comunitar, România nu o poate impune (nici printr-un act normativ și cu atât mai puțin n-ar putea fi "dosită" prin vreun Plan de Afaceri).

Închizând paranteza legată de ineptul art. 3 alin. 1 ale cărui prevederi sunt prețuite de judecătorul din prima instanță mai mult decât ordinea juridică comunitară, confuzia între eligibilitatea cheltuielilor și cea a aplicantului pe care autoritatea o face în mod deliberat sau nu, e de natură să mute răspunderea de la autoritatea de management la beneficiarul privat.

Uniunea Europeană arată că-și pierd acreditarea agențiile care nu sunt capabile sa aprecieze corect eligibilitatea aplicantului la data depunerii Cererii de Finanțare. în acest sens a arătat instanței prevederile art. 6 din Regulamentul (CE) 1290/20052.

O astfel de prevedere nu e întâmplătoare, același lucru fiind prevăzut și de norma anterioară, Regulamentul (CE) 1258/1999, art. 4, pct. 2, lit. a).

Prin urmare, dacă reverifici eligibilitatea, e clar că nu ai reușit să o stabilești corespunzător la data analizării Cererii de finanțare.

Așadar, în mod greșit, prima instanță apreciază că intimata AFIR poate reverifica eligibilitatea recurentei.

Tot în aceeași idee, a respectării principiului securității raporturilor juridice, Uniunea Europeană normează cu strictețe obiectivele controalelor pentru fiecare fază a unui proiect, la art. 23-30 din Regulamentul (CE) 1975/2006.

De aceea a invocat prevederile art. 30 din Reg, (CE) 1975/2006 care arată că:

"se efectuează controale ex post pentru operațiunile de investiții pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alineatul (!) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005."

Având în vedere că la articolele anterioare se normează controalele privind eligibilitatea aplicantului și a cererilor de plată, e evident că în ex-post (cum este și recurenta) nu se controlează nimic altceva decât respectarea "principiului perenității" și că nu se reface controlul privind eligibilitatea aplicantului.

Înțelege faptul că prima instanță n-a găsit în textul de mai sus faptul că un control ex-post se referă exclusiv la verificarea "principiului perenității" dar, cât timp, intimata nu a contrazis în vreun fel, trebuia să se rețină ca valid argumentul său sau să pună chestiunea în discuție și s-ar fi lămurit.

Consideră că nu își poate găsi dreptatea daca instanța, în loc să stăruie pentru aflarea adevărului, caută orice motiv pentru a-i invalida argumentația.

Apoi, dacă instanța de fond reține Decizia CJUE nr. C - 94/05 prin care se arată că principiul așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unor dispoziții clare comunitare, de ce nu ține cont de normele comunitare pe care le-a invocat și le invalidează cu ineptul formulat al art. 3 alin. 1 din contract și propriile considerații privind posibilitatea de a eluda principiul securității raporturilor juridice

Nu există o dispoziție comunitară ce prevede că vocația de fermier se dovedește cu o declarație din care să reiasă că aplicantul a lucrat 4 ore și o secundă într-o fermă și nu doar 4 ore și nici vreo dispoziție comunitară ce arată că, dacă un expert al autorității nu stăpânește împărțirea unor cifre, atunci un beneficiar trebuie să răspundă cu returnarea finanțării.

Instanța de fond nu răspunde la niciuna din aceste întrebări și, nici măcar nu se limitează la a consemna faptul că declarația pe propria răspundere a recurentei nu a fost falsă, ci doar experții intimatei au comis o eroare de apreciere.

Mai mult, instanța cauționează și eroarea vădită a agenției intimate în ce privește banala operațiune aritmetică, care din punctul recurentei de vedere este fără vreo importanță în stabilirea vocației de fermier și, implicit a eligibilității, mai importante fiind aspectele legate de faptul că beneficiara a crescut în mediul rural, a absolvit o facultate teologică, manifestă un atașament profund față de mediul rural și tradiții, a preluat exploatația tatălui, devenind responsabilă economic și juridic pentru aceasta.

În locul dezbaterii unor chestiuni esențiale privind proiectul, incompetența unor experți care nu știu să socotească, nu știu ce e acela un fals și diferența inexplicabilă a instanței față de o agenție a cărei acreditare ar trebui urgent ridicată conform normelor comunitare, fac să se dezbată dacă reverificarea eligibilității e permisă sau nu e permisă sau, spus altfel, dacă principiul securității raporturilor juridice e vorbă în vânt.

Consideră că nu are nicio logică sancționarea unui beneficiar pentru o greșită apreciere a autorității a unei condiții inutile sau în niciun caz dirimante. Nu trebuie distrus destinul unui om care s-a angajat și și-a înființat o fermă pentru atâta lucru.

Însuși finanțatorul comunitar arată la art. 5{3) din Regulamentul (CE) 65/2011 că NU se recuperează sumele plătite din pricina erorilor comise de agenții.

Apreciază că actele administrative din cauză nu au temei legal și că nu respectă conținutul obligatoriu al unui act de control ex-post.

În ex-post, intimata AF1R nu avea niciun motiv pentru a-și reverifica propriile decizii în raport cu eligibilitatea aplicantului (sau, dacă o făcea, acest lucru trebuia să fie rodul unor proceduri interne ce nu au nimic de-a face cu beneficiarii privați).

De altfel, instanța i-a cerut intimatei să-și precizeze temeiul de drept al acestui control iar prin note depuse la dosar, aceasta a indicat 3 temeiuri de drept care vizau obligația unui beneficiar de a colabora cu autoritățile, altul privea eligibilitatea cheltuielilor pe care intimata nici măcar nu a verificat-o dar a arătat deja că experții cu lacune de aritmetică primară nu disting între noțiuni oarecum paronime cum sunt "eligibilitatea cheltuielilor" și "eligibilitatea aplicantului", altele vizau obligația ca agenția să ia măsuri după depistarea unei fraude, doar că în situația de față nu s-a confirmat nicio fraudă, fiind formulată doar o suspiciune și, în final, cele 2 decizii ale CJUE de la punctul anterior și pe care instanța le-a reținut ca temei de drept pentru reverificarea eligibilității aplicantului.

Dacă făcea un control, normat de art. 30 din Regulamentul (CE) 1975/2005 pentru verificarea păstrării eligibilității, agenția trebuia să se raporteze la prevederile art. 72 al Regulamentul (CE) 1698/20053 care arată că doar modificarea substanțială a unui proiect prin schimbarea naturii proprietății se sancționează cu retragerea sprijinului financiar.

Intimata AFIR s-a simțit obligată ca, sesizării DNA, să-i răspundă cu mai mult decât a fost investita. Astfel, deși trebuiau sa arate neregulile privind accesarea, experții intimatei au făcut constatări "acoperitoare".

Așa cum arată și prima instanță, "procesul-verbal cuprinde o prezentare ampla a tuturor aspectelor verificate", nefiind toate relevante.

Prima instanță, după ce înlătură acuzele că au falsificate contracte de arendă, că au fost falsificate declarațiile la APIA, reține totuși că beneficiara C. nu a coordonat efectiv activitatea în cadrul fermei și că nu a realizat indicatorii din Planul de afaceri.

Despre faptul că nu ar fi coordonat activitatea în cadrul fermei, instanța nu se raportează la prevederile comunitare și la fișa măsurii în aprecierea acestei situații ci reține că:

"s-a constatat că persoana care folosește în realitate tractorul este dl. B.". Din acesta afirmație impersonală nu se poate afla "cine", "când" și "cum" a constatat ci doar că "s-a constatat".

Prima instanță, reține că, întrucât beneficiara are și o normă didactică și întrucât tatăl său deține în nume propriu suprafața de 20 ha, adevăratul beneficiar ar fi dl. B..

Or, așa cum a arătat primei instanțe, faptul că beneficiara avea o normă didactică era cunoscut încă de la data depunerii Cererii de finanțare si nu era interzis prin ghid, iar însăși intimata a calificat-o ca eligibilă pe A. și nu i-a impus prin niciun act să renunțe la norma didactică.

Instanța se raportează greșit la faptul că un contract de muncă se înregistrează pentru S ore/zi și nu la norma didactică de doar 3,6 ore pe zi care-i permite unui cadru didactic să desfășoare și alte activități. A arătat pe larg că programul din învățământ îi permite beneficiarei să-și desfășoare activitatea în fermă 218 de zile pe an.

Dar, mai important este faptul că agenția a apreciat la data stabilirii eligibilității că norma didactică nu e un impediment. Dacă a apreciat greșit, așa cum a arătat la punctul anterior, art. 5 alin. 3 din Regulamentul (CE) 65/2011 arată că nu se recuperează suma plătită beneficiarei iar art. 6 din Regulamentul (CE) 1290/2005 arată că se retrage acreditarea agenției.

În fond, dacă agenția intimată refuza cererea sa, atunci nu cumpăra acel tractor și A. își vedea liniștită de viața sa. Intimata nu dorește tractorul înapoi (beneficiarul nu a "văzut" banii primiți ca finanțare ci aceștia au intrat direct în contul furnizorului) ci vrea banii care nu au ajuns niciodată la A., urmând, probabil, ca aceasta să plătească toată viața, din salariul de cadru didactic întrucât tractorul nu mai valorează cât valora când era nou.

Instanța de fond reține că ar fi fost încălcat art. 1 din Anexa I la contractul de finanțare care prevede că:

(1) Beneficiarul trebuie să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia.

(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor proiectului din cadrul Planului de afaceri.

(3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici.

Executarea/implementarea proiectului e exact achiziția terenului și a utilajelor. Aceasta înseamnă stabilirea unor proceduri de achiziții, efectuarea plăților dintr-un anumit cont și numai după primirea facturii, recepția și punerea în funcțiune a utilajelor.

Acestea sunt activitățile ce trebuie făcute cu maximum profesionalism, eficiență și vigilență cum pretinde agenția la pct. 3.

Ce nu trebuie confundat e implementarea proiectului cu desfășurarea activității ex-post. Fiindcă ex-post înseamnă post-implementare.

Adică, implementarea proiectului cu maximă eficiență, vigilență, în conformitate cu descrierea și ce mai pretinde articolul invocat, s-a făcut în urma cu câțiva ani, acesta fiind motivul pentru care ni s-au decontat cheltuielile.

Deci, agenția, controlând Cererea de plată (acesta e documentul prin care se verifică implementarea) a constatat că proiectul a fost corect implementat și a emis act de autoritate, mai apoi, controlând ceva ce ține de perioada de după implementare, fără temei legal, a descoperit probleme legate de implementare.

De aceea, susține că e important ca agenția să cunoască diferența între eligibilitatea cheltuielilor si eligibilitatea aplicantului.

Având în vedere toate acestea, prima instanță nu ar fi trebuit să achieseze ia susținerile intimatei ci să verifice, n așa cum s-a arătat, ce prevede finanțatorul comunitar.

Or, obiectivele Măsurii 112, ce face parte din măsurile finanțate prin Axa 1 a F.E.A.D.R., preluate ad-literam în Fișa Măsurii, sunt definite la art. 20, lit. a), paragraful (ii) din Regulamentul (CE)1698/2005.

Obiective generale sunt:

• îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța Io locul de muncă;

• îmbunătățirea managementului exploataților agricole prin reînnoirea generație șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură.

Obiective specifice

• Creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiective operaționale

* Creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții.

Prin urmare, doar prin simpla lectură a obiectivelor măsurii, se poate observa că norma didactică a beneficiarului nu afectează deloc atingerea obiectivelor măsurii.

Toate obiectivele propuse în schema de finanțare și menționate în Fișa Măsurii, sunt atinse de proiectul recurentei, prin urmare, ceea ce invocă agenția ca fiind nereguli e doar consecința unor pretenții fără acoperire în normele legale.

Coordonarea activității unei exploatații agricole nu exclude delegarea de autoritate și responsabilitate ba, din contră, o presupune, așa cum arată orice manual de management în care sunt explicate funcțiile managementului. Procura acordată tatălui său pentru a rezolva numite chestiuni birocratice nu trebuie sancționată, ci apreciată.

Cât timp, prin proiectul său, A. a devenit șef de exploatație, iar managementul exploatației a fost îmbunătățit (beneficiara absolvind cursurile MADR în acest sens), e de neînțeles de ce intimata și prima instanță consideră că proiectul nu a fost "implementat" și pentru acest lucru vor să restituie banii la bugetul comunitar.

Despre faptul că nu ar fi îndeplinit Planul de Afaceri, a arătat că viabilitatea economico-financiară nu e o condiție a "Programului", acest lucru fiind arătat chiar de către finanțatorul comunitar. Instanța a apreciat că nu viabilitatea economică a proiectului a fost pusă în discuție ci Planul de Afaceri. Or, având în vedere lipsa de competențe a judecătorului fondului într-o materie ce cere o expertiză specială, instanța trebuia ori să pună în discuție legătura dintre viabilitatea economico-financiară și Planul de Afaceri, or să accepte argumentul subscrisei necontestat de pârâta-intimată AFIR.

Planul de afaceri, care conține si Planul de culturi, sunt cerute de către agenția din România pentru ca un beneficiar să dovedească viabilitatea proiectului.

În reglementarea comunitară valabilă pentru exercițiul financiar 2000-2007, Regulamentul (CE) 1257/1999, se arăta la art. 5 că:

"(1) Ajutorul pentru investiții se acordă exploatațiilor agricole: - o căror viabilitate economică poate fi demonstrată"

În Regulamentul (CE) 1698/2005, valabil pentru exercițiul financiar 2007-2013, se arată în descrierea mai multor măsuri că, se finanțează proiectele care-și dovedesc viabilitatea cu un Plan de Dezvoltare.

Experții intimatei nu cunosc diferența între Plan de dezvoltare și Plan de afaceri (explicabil, având în vedere că nici matematică simplă nu cunosc) și pretind ca beneficiarii români să arate printr-un plan de afaceri ce venituri vor obține 5 ani după implementare și care va fi structura cheltuielilor.

Așadar, deși Uniunea Europeană cere ca un beneficiar să arate un plan de dezvoltare, adică ce obiective de investiții dorește să realizeze cu finanțare comunitară, România le cere fermierilor să arate ce vor obține din utilizarea acelor obiective de investiții.

În țara în care experții nu reușesc operații artimetice simple, e o bagatelă să pretinzi ca țăranii să facă prognoze economico-financiare mai precise decât cele mai prestigioase instituții de prognoză din lume fiindcă, iată, țăranul român nu s-a născut doar poet ci și geniu al planificării.

Dacă planificarea dă greș, agenția și instanța de fond consideră că beneficiarul a săvârșit o neregulă și că trebuie să ramburseze banii primiți ca finanțare.

Recurenta susține că a arătat că, la pct. 50 din Raportul Special al CCE nr. 6/2013, Comisia Europeană (gestionarul programelor de asistență) prevede că cerința viabilității trebuie înțeleasă ca o obligație a autorităților de management de a identifica nevoile din programul de dezvoltare și de a utiliza eficient resursele.

Prin urmare, recurenta consideră că România nu trebuie decât să renunțe la a mai pretinde planuri de afaceri, mai mult, nici măcar planuri de dezvoltare nu ar trebui să pretindă beneficiarilor, fiind suficientă descrierea obiectivelor de investiții din cererea de finanțare. România nu are nevoie să impună beneficiarilor săi condiții suplimentare față de ce cer celelalte state propriilor beneficiari întrucât gradul de absorbție e oricum mai mic în România decât în celelalte state.

Peste toate acestea, consideră că a dovedit cu acte si instanța a avut cunoștință de faptul că au fost depășiți indicatorii de venituri din culturi agricole, realizând 34 UDE fața de doar 33 UDE prognozate.

Faptul că planul de culturi a fost diferit față de cel prognozat (variind infim, 40,69 ha de grâu în loc de 50 ha) nu poate fi sancționat cu retragerea sprijinului financiar decât dacă confundăm agricultura cu o știință exactă (eventual aritmetica).

Recurenta susține că cine are minime cunoștințe despre agricultură, iar experții AFIR ar trebui să știe câte ceva fiindcă finanțează investițiile în agricultură, înțelege fără alte explicații că un plan de culturi e una dintre cele mai dificile prognoze întrucât poți avea secetă sau băltire la semănare, răsărire slabă, îngheț peste iarnă, boli, dăunători și că, din aceste motive se "întorc" anumite culturi înlocuindu-se cu altele pentru a nu lăsa pământul nelucrat.

Apoi, dacă un fermier înlocuiește păioasele cu leguminoase anuale și, leguminoasele anuale cu floarea soarelui cu ciclu scurt, anul următor planul de culturi trebuie să țină cont de noile asolamente, deci se revizuiește și acest plan de culturi.

E o aberație de proporții să susții, așa cum face intimata, că un plan de culturi, pe câțiva ani de zile, ar putea fi obligatoriu. Nu ajută la nimic să-ți propui așa ceva, nu face nimeni în toată lumea așa ceva și, prin urmare, nu poți impune prin lege/contract așa ceva.

Dacă planificarea dă greș, agenția și instanța de fond consideră că beneficiarul a săvârșit o neregulă și că trebuie să ramburseze banii primiți ca finanțare.

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat având în vedere că:

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 februarie 2018, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a reținut că reclamanta nu își desfășoară și nu coordonează activitatea în cadrul exploatației agricole pentru care a primit sprijin financiar, intimata pârâtă arată că, scopul măsurii este acela de a acorda un sprijin financiar nerambursabil unui tânăr care se instalează în acest domeniu, care va coordona activitatea și care se va specializa în domeniu, și nu unuia care deleagă toate aceste atribuțiile și desfășoară alte activități principale (prin contracte de muncă încheiate cu alți operatori economici).

Finanțarea nerambursabilă acordată beneficiarilor în cadrul Măsurii 112 -Instalarea tinerilor fermieri, astfel cum prevede însuși titlul Măsurii, este condiționată de obligația corelativă a acestora de a avea domiciliul permanent în mediul rural (la sediul explotației agricole), precum și de a desfășura și coordona în mod real, efectiv și cuantificabil activitatea în cadrul exploatației agricole. Or, în situația în cauză, beneficiarul finanțării nu a fost în măsură să demonstreze îndeplinirea cumulativă a cerințelor anterior menționate.

La solicitarea AFIR, Inspecția Muncii a comunicat faptul că A. a fost angajată ca profesor în învățământul liceal în perioada 09.01.2011 - până în prezent, la Scoală Gimnazială "George Bacovia", apoi la Liceul Teoretic "Ion Barbu" și Colegiul Național "Mihai Eminescu", fiind angajată cu contracte de muncă pe perioade determinate cu normă întreagă 8/40 ore.

Astfel, în perioada 03.01-24.02.2012, A. a desfășurat 3 activități în 3 locații diferite aflate la distanțe de sute de kilometri (Șutești, Bacău, București), fapt ce conduce la suspiciuni asupra realității celor consemnate în declarația pe proprie răspundere cu privire la timpul lucrat înainte de instalare ca tânăr fermier și certificatul de pregătire profesională, depuse în cadrul cererii de finanțare.

Din verificările efectuate, echipa de control consideră că A. nu-și desfășoară și nu coordonează activitatea în cadrul exploatației agricole pentru care a primit sprijinul financiar, contrar angajamentelor asumate prin contractul de finanțare.

Faptul că A. l-a mandatat pe tatăl său, prin procura notarială nr. 4097/22.06.2012, atrage suspiciunea rezonabilă că aceasta a avut intenția încă de la depunerea cererii de finanțare să delege funcția de administrare și coordonare a activităților în cadrul proiectului către o altă persoană.

Toate elementele de fapt reținute de echipa de control în cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare conduc la concluzia că beneficiarul A. nu desfășoară și nu coordonează activitatea în cadrul explotației agricole pentru care a obținut sprijinul financiar de la AFIR.

Potrivit Ghidului Solicitantului "Conducătorul exploatației este "acea persoană care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi: persoană fizică sau acționar și administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea planului de afaceri propus prin proiect.

În baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți, iar neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

În ceea ce privește nerespectarea de către beneficiar a obligației de a coordona activitatea în cadrul exploatației agricole pentru care a obținut sprijin financiar, arată că aceste aspecte indică în mod clar că reclamanta a avut intenția încă de la depunerea cererii de finanțare să delege funcția de administrare și coordonare a activităților în cadrul proiectului către o altă persoană.

Se omite a se preciza aspectul esențial și obligatoriu ce trebuie respectat în vederea acordarea finanțării, ce constă în faptul că beneficiarul finanțării este obligat să demonstreze faptul că acesta coordonează efectiv activitatea în cadrul exploatației agricole. Or, tocmai această obligație esențială beneficiarul nu a fost în măsură să o demonstreze și nici să prezinte argumente pertinente echipei de control în sensul demonstrării respectării acestei condiții.

Toate susținerile reclamantei dezvoltate la acest punct nu sunt altceva decât o recunoaștere a faptului că acesta nu a putut presta cu prioritate activitatea în cadrul fermei sale, aspect ce contravine obiectivelor Măsurii 112 anterior enunțate și, în consecință, realizării obiectivelor proiectului pentru care i s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.

În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia "e o aberație de proporții să susții [...] că un plan de culturi pe câțiva ani de zile ar putea fi obligatoriu", și că neîndeplinirea obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri nu reprezintă o neregulă, arată că, obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari.

În vederea depunerii cererii de finanțare, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/10.04.2012, încheiat cu D. și E., în calitate de vânzători, a cumpărat suprafața de 5,65 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Victoria, județul Brăila, din care suprafața de 4,00 ha a fost cultivată cu pepeni și 1,65 ha cultivată cu porumb boabe.

Suprafața de teren de 4,0 ha, declarată cultivată cu legume proaspete, pepeni, căpșuni în câmp deschis, a permis beneficiarului realizarea unei dimensiuni economice a exploatației agricole în cuantum de 15,76 UDE (97,54 %) numai pentru această cultură dintr-un total de 16,158 UDE, având ca rezultat acordarea plafonului maxim al sprijinului financiar acordat prin măsura 112, respectiv 40.000 euro.

Conform mențiunilor din planul de afaceri inițial, A. și-a propus "să diversifice structura de culturi, axându-se în special pe culturi legumicole care au o pondere însemnată în asigurarea profitabilității și viabilității exploatației".

Ulterior, modifică planul de afaceri, în sensul că mărește suprafața exploatației în anul 2 cu 60,00 ha preluate de la B., tatăl acesteia, ajungând la o suprafață totală de 69,65 ha și dintr-o fermă legumicolă devine o fermă în care culturile principale sunt cerealele și plantele tehnice.

Conform prognozei pentru anii 2, 3, 4 și 5 din planul de afaceri modificat, X PFA a menținut doar cultura de pepeni din culturile de legume prognozate inițial pe o suprafață de 5,1 ha din cele 69,65 ha deținute în proprietate/folosință.

Mai mult, la vizita pe teren efectuată de echipa de control, nici reprezentantul legal și nici ceilalți membrii ai familiei care au însoțit echipa de control nu au putut preciza amplasamentul culturii de pepeni. Cu toate că beneficiarul a arătat echipei de control o solă de circa 20 ha aflată într-un stadiu corespunzător de vegetație, nu a putut prezenta niciun document din care să rezulte cheltuielile realizate pentru înființarea și întreținerea culturii pe acesta suprafața de teren.

Acordul de schimb temporar, încheiat și înregistrat ulterior controlului, prezintă un caracter formal, prin acest document beneficiarul încercând să acopere faptul că în realitate terenul pe care îl deține în proprietate a fost cultivat cu porumb și nu cu pepeni.

De asemenea, referitor la producția de pepeni, consideră că data când au fost emise unele facturi și cumpărarea unei asemenea cantități de pepeni de o singură persoană fizică (chiar tatăl beneficiarului) ridică semne de întrebare cu privire la derularea în realitate a unui asemenea act comercial.

Prin Contractul de finanțare. însușit de beneficiar și semnat fără nici o obiecțiune de acesta, reclamanta se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu Anexele la contract și este sigurul răspunzător în fata Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare.

În plus, obligația de a respecta Planul de afaceri propus de însăși beneficiar, reiese din prevederile art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din contractul de finanțare dar și din dispozițiile Ghidului solicitantului Măsurii 112.

Face precizarea că respectarea tuturor condițiilor cerute pentru acordarea criteriilor de selecție este impusă de reglementări comunitare șj naționale, acestea urmând a se verifica pe întreaga perioadă de implementare a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanțare si pe o perioada de încă cinci ani.

Trebuie avut în vedere faptul că în baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți.

Prin Contractul de finanțare, beneficiarul s-a angajat să implementeze proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat.

Încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă, care dacă se dovedește că a fost săvârșită cu intenție, poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, frauda fiind în mod evident o neregulă săvârșită cu intenție.

Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării FEADR prin PNDR 2007 - 2013 și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control și proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate și conformitate de către direcțiile/organismele abilitate să desfășoare acțiuni de control neputând fi considerată nejustificată doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior de Agenție.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta P.F.A. A. este nefondat.

II.1 Aspecte de fapt și de drept relevante

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, Obiectivele Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", recunoscute, de altfel de recurentă, constau în:

- îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă;

- îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură.

Astfel, prin Măsura 112 din PNDR se finanțează și se încurajează instalarea tinerilor fermieri în calitate de conducători de exploatații, tineri fermieri care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă și nu presupune doar schimbarea în actul de identitate a domiciliului în mediul rural sau delegarea de autoritate și responsabilitate către o terță persoană, manualul de management neavând vreo aplicabilitate în condițiile în care această măsură se adresează unor anumite categorii de persoane.

Înalta Curte constată că, toate susținerile recurentei reclamante cu referire la acest aspect, nu sunt altceva decât o recunoaștere a faptului că aceasta nu a prestat nemijlocit activitatea în cadrul fermei sale, ci prin intermediar, aspect care, așa cum s-a arătat mai sus, contravine obiectivelor Măsurii 112 și, realizării obiectivelor proiectului pentru care i s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.

De remarcat faptul că, așa cum susține și intimata pârâtă, în baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți. Astfel, părțile au încheiat Contractul de finanțare nr. x/19.08.2013. având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Instalarea tinerei A. pentru prima data ca șef de exploatație agricolă, din localitatea Victoria, județul Brăila".

Potrivit Ghidului Solicitantului, conducătorul exploatației este "acea persoană care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi: persoană fizică sau acționar și administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea în mod efectiv și personal de implementarea planului de afaceri propus prin proiect. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate:

pentru organizarea și exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terțe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii, și poate colabora cu alte PFA, cu alți întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanți ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activități economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secțiuni. Față de situația de fapt prezentată mai sus și de dispozițiile legale citate, Înalta Curte constată că nu este îngrădit dreptul tânărului fermier de a angaja persoane care îl pot susține în îndeplinirea activităților necesare fermei, atâta timp cât raporturile de muncă sunt încheiate și se desfășoară conform prevederilor legale. Singurul document care îi conferă tatălui recurentei anumite drepturi, este Procura notarială nr. 4097/22.06.2012 prin care acesta a fost împuternicit să o reprezinte cu depline puteri în depunerea dosarului cererii de finanțare și în orice alte acțiuni în relația cu APDRP- OJRDRP. Or, prevederile legale fac referire la angajarea unor terțe persoane care să-l poată susține pe tânărul fermier în organizarea și exploatarea întreprinderii sale, iar nu la o persoană care să-i preia tânărului fermier toate activitățile. Or, scopul întreprinderii individuale, ca și al Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", este tocmai îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol dar și creșterea numărului de tineri agricultori, mai ales că pentru aceste obiective asumate beneficiarul a primit o finanțare nerambursabila de 177.780,00 RON.

În aceste condiții, față de cele reținute în procesul-verbal de control, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că recurenta reclamantă nu a desfășurat și coordonat efectiv și real activitatea în cadrul exploatației agricole pentru care a primit sprijin financiar, aceasta recunoscând de altfel în cuprinsul cererii de recurs delegarea atribuțiilor manageriale ("atribuții de autoritate și responsabilitate") către tatăl său .

O altă critică vizează eligibilitatea la accesare, care, în opinia recurentei reclamante, nu poate fi reverificată în faza de ex pos.

Potrivit pct. 3 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, statele membre trebuie să instituie un sistem de control care să garanteze efectuarea tuturor controalelor necesare pentru verificarea eficace a respectării condițiilor de acordare a ajutorului. Este necesar ca toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislația Uniunii sau de legislațiile naționale ori stabilite prin programele de dezvoltare rurală să poată fi controlate pe baza unui set de indicatori verificabili.

Conform art. 33 alin. (1) și (3) lit. a) din Regulamentul (Ce) Nr. 1290/2005 al Consiliului prevede că, statele membre fac corecții financiare atunci când sunt depistate, în derularea operațiunilor sau programelor de dezvoltare rurală, nereguli sau neglijențe ce privesc anularea totală sau parțială a finanțării comunitare. Statele membre iau lua în considerare natura și gravitatea neregulilor detectate, precum și amploarea pierderii financiare pentru FEADR…. Corecțiile financiare și refolosirea fondurilor vor fi efectuate de către statele membre în următoarele condiții:

(a)

atunci când neregulile sunt detectate, statele membre trebuie să extindă cererile lor astfel încât să acopere toate operațiunile ce pot fi afectate de asemenea nereguli…

Așadar, Înalta Curte nu poate reține criticile recurentei reclamante referitoare la faptul că intimata pârâtă trebuia să se rezume cu ocazia controlului doar la verificarea aspectelor sesizate prin adresa DNA sau că ar fi aplicabil art. 30 din Regulamentul (CE) 1975/2006, un control ex-post referindu-se exclusiv la verificarea "principiului perenității".

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din FEADR prin PNDR 2007 - 2013, proiectul eligibil este definit drept acel proiect care îndeplinește condițiile minime prevăzute în fișa tehnică a măsurii și care poate fi selectat, conform criteriilor stabilite prin PNDR, pentru a primi asistență financiară nerambursabilă din FEADR.

Pornind de la această definiție, Ghidul Solicitantului aferent fiecărei măsuri, constituie un suport informativ pentru întocmirea proiectelor, cuprinzând reguli de pregătire, depunere, selecție și implementare a proiectelor. Totodată, se constată că numai o parte dintre elementele identificate subzistau la data depunerii cererii de finanțare (declarația pe proprie răspundere), restul de elemente au rezultat în urma verificărilor modului de menținere a criteriilor de eligibilitate, rezultând din analiza felului in care beneficiarul a înțeles să implementeze proiectul (adresa de la Inspecția Muncii).

Astfel, referitor la verificarea condiției de eligibilitate privind activitatea desfășurată în cadrul unei ferme anterior instalării reclamantei pe cont propriu, se reține că, din Ghidul solicitantului " Instalarea tinerilor fermieri" Măsura 112, cap. 2.2, privind timpul de lucru anterior implementării proiectului, rezultă că pentru îndeplinirea acestui criteriu de eligibilitate, se impune prezentarea fie a "documentului (carte de muncă sau adeverința de la locul de muncă) care atestă faptul ca solicitantul a desfășurat activități în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul de lucru cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu", fie a "Declarației pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier și că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu (...)".

În declarația dată de recurenta reclamantă aceasta afirmă că a lucrat în cadrul unei ferme 4 ore/zi anterior instalării pe cont propriu, aspect care duce la concluzia că nu este respectat acest criteriu de eligibilitate, în sensul că 4 ore pe zi nu reprezintă peste 50% din timpul său de lucru.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei reclamante potrivit cărora nu ar fi trebuit să fie luat în considerare timpul de lucru de 8 ore/zi, 40 de ore/săptămână, prevăzut în Codul Muncii, având în vedere că lucrează în învățământ, unde norma de lucru este de 18 ore/săptămână, adică doar 3,6 ore/zi sau că a lucrat în cadrul fermei în weekend-uri și în vacanțe.

Cu ocazia efectuării controlului, în urma relațiilor solicitate Inspecției M