ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1701/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2015 sub numărul x/2015 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.08.2015 emis de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin sentința civilă nr. 101/15.04.2016, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată acțiunea privind anularea Procesului-verbal nr. x/19.08.2015 și suspendarea actului administrativ contestat formulată de reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 4266/03.12.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 101 din 15 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Galați la data de 22.04.2019 cu nr. x/2015*.

Prin sentința civilă nr. 102 pronunțată în data de 30 mai 2019, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată cererea de suspendare a actului administrativ - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.08.2015 emis de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a respins cererea de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.08.2015 emis de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, formulată de reclamanta A.., ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A.., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a invocat ca prim motiv de nelegalitate încălcarea dreptului său la apărare arătând că a formulat o cerere pentru acordarea unui singur termen pentru lipsă de apărare, termen care nu i-a fost acordat, iar instanța socotindu-se lămurită, a judecat în fond cauza.

Nu s-a a ținut cont de faptul că reclamanta a angajat un consilier juridic care a solicitat repunerea cauzei pe rol după ce instanța a rămas în pronunțare. De asemenea niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum și cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.. Or, atâta timp cât una dintre părți, legal citate, nici nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, trebuia reținută incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și suspendată judecata cauzei în baza acestei dispoziții legale.

Invocă art. 488 alin. (1) pct. 5 și art. 489 alin. (3) C. proc. civ., menționând și că atunci când s-a rejudecat cauza, reprezentantul A.F.I.R. a fost prezent și a susținut pledoaria de fond, fapt care i-a folosit unilateral, instanța aplecându-se cu atenție asupra argumentelor A.F.I.R. și înlăturând susținerile reclamantei. Astfel reclamanta a fost privată de dreptul de a propune probe și de a invoca excepții precum și de a formula apărări de fond.

Prin neacordarea dreptului la apărare legalitatea a fost înfrântă și se cere imperativ casarea sentinței pentru încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și retrimiterea cauzei la instanța de fond pentru motive de ordine publică.

În cel de-al doilea motiv de recurs a susținut dreptul său la o expertiză de specialitate arătând că a solicitat efectuarea unei expertize atât în contestația administrativă cât și la instanța de fond. Atât în primul cât și în cel de-al doilea ciclu procesual instanța de fond au ignorat această cerere.

Or, în absența unei expertize de specialitate toate cheltuielile făcute și probate ca fiind numai în legătura cu împrumutul acordat în euro apar nedovedite prin prisma analizei organului constatator.

Critică sentința instanței de fond și prin faptul că nu a luat în calcul achiziționarea a două autovehicule (camionul B. și dubița C.) precum și a unei rulote tip x, deoarece acestea nu au fost cuprinse în contract, în planul de afaceri. Cu toate acestea s-au prevăzut cheltuieli de transport avute în vedere și reținute de instanță care putea astfel constata că achiziția autovehiculelor a fost făcută pentru a se putea ocupa în mod eficient de apicultură. Aceste autovehicule sunt înscrise ca și pavilioane apicole la Primăria din localitatea Movilita conform Legii 383/2013, Legea apiculturii, ceea ce presupune un regim aparte pentru fiecare dintre acestea, avizare RAR și altele asemenea. Aceste autovehicule sunt astfel construite încât se pot așeza pe acestea numai stupi în rastel. De asemenea vehiculele sunt folosite numai pentru transportul stupilor în pastoral iar rulota este necesară pentru a putea supraveghea la fața locului stupii. Nu au fost cuprinse în planul de afaceri deoarece la momentul cănd a făcut proiectul nu i s-a admis să treacă mijloacele de transport, de către inspectorii SAPARD, cu toate că sunt absolut necesare în exploatarea stupilor. De altfel la SAPARD i s-a subliniat că trebuie să justifice numai pentru 40% din suma obținută pentru această investiție iar cu suma, reprezentând puțin peste 50% din suma totală a cumpărat autovehiculele care erau vitale pentru transportul stupilor.

Referitor la nedeținerea numărului de familii de albine declarate s-a arătat că în mod eronat s-a reținut de către inspectorii AFIR că în fiecare stup există câte o singură familie de albine deși, conform tehnologiei apicole, într-un stup pot exista și două familii de albine.

Instanța neavând cunoștințe de specialitate a acreditat cele afirmate de inspectorii AFIR deși a cerut o expertiză de specialitate. De altfel în contractul de finanțare nerambursabilă nu exista, ca o condiție a acordării creditului nerambursabil aceea ca să dețină un număr de familii de albine și nici nu s-a angajat ca să dețină un număr de familii de albine, iar faptul că la ultima tranșa a declarat ca deține deja un număr de 210 familii de albine, a fost datorită faptului că la acea dată chiar deținea acest număr de familii de albine, însă unele din acestea au murit, dar a avut grijă să refacă efectivele așa cum rezultă și din procesul-verbal de constatare nr. x/20.09.2015 a Comisiei Tehnice din D. - E..

Singurul act care arată mișcarea familiilor de albine este carnetul de stupină. Inspectorii AFIR înlătură însă constatările Comisiei Tehnice din D. - E..

Organul de control nu a vrut să noteze numărul de familii de albine ci se referă la faptul că au găsit un număr de stupi.

Relativ la crotalierea stupilor a arătat că Ordinul 119/2011 menționează că identificarea trebuie făcută cu ajutorul unor plăcuțe metalice pe care se poansonează datele. Inspectorii AFIR au găsit atât plăcuțe metalice cât și plăcuțe făcute din hârtie plastifiată. Faptul că au fost găsite plăcuțe făcute din hârtie nu înseamnă că a existat intenția de fraudă.

În acest sens susține că Ordinul MADR 119/2011 permitea ca pentru fiecare familie de albine să fie repartizat un stup și o plăcuță de identificare. Recurenta reclamantă arată că avea însă atât stupi cu câte două familii de albine cât și stupi cu câte o familie de albine. Deoarece unele familii de albine mor, stupii cu două familii de albine rămân cu câte o singură familie, iar apicultorul trebuie să mai pună o familie de albine în stup. Astfel se creează o confuzie și pentru remedierea acestei situații MADR a decis ca într-un stup să se pună o singură familie de albine. Nu a pus familiile de albine în stupi separați deoarece, potrivit tehnologiei în domeniu, a concluzionat că așa este mai bine pentru exploatația apicolă, ceea ce ar fi fost stabilit printr-o expertiză de specialitate.

Echipa de control a stabilit că în cazul deteriorării stupului apicultorul avea obligația să solicite un nou număr de identificare, ceea ce este eronat deoarece prin prisma Ordinului 119/2011, republicat, apicultorul trebuia să anunțe în termen de 5 zile forma asociativă doar pentru a modifica în registrul unde se înregistrează familiile de albine, numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia.

Din același motiv Ordinul 119/2011 menționează că în cazul deteriorării stupului, apicultorul transferă familia de albine în alt stup păstrând același număr de identificare iar operațiuni precum reaplicarea plăcuțelor pe stupi, după căderea lor datorită manipulării, sau utilizarea acestor plăcuțe pe alți stupi, sunt operațiuni permise de lege.

Susține și că deși inspectorii AFIR menționează că la momentul controlului au găsit 94 de stupi și 25 roiuri de albine, nu menționează cauzele care au condus la reducerea efectivului de familii de albine, respectiv fapta numitului F. care a omorât insecte și a speriat roiurile de albine în luna martie a anului 2015. Astfel, din 213 roiuri de albine, în aprilie 2015 s-au putut număra 112 roiuri (inventariate de medicul veterinar G.).

Nu a anunțat autoritatea competentă despre aceste împrejurări deoarece a căutat să refacă efectivul de familii de albine, ceea ce a și făcut ajungând la un efectiv de 188 roiuri de albine atunci când a fost inspectată de echipa AFIR iar până în luna septembrie a anului 2015 efectivul de familii de albine a fost refăcut așa cum rezultă din Procesul Verbal de Constatare nr. 136/20.09.2015 al Comisiei Tehnice din D. - E.

De asemenea inspectorii AFIR nu au luat în considerare decât relația un stup = o familie de albine cu toate că erau stupi care aveau câte două plăcute (având câte două familii de albine) și nici considerentele tehnice care au condus la această alegere, cât și faptul că, dacă nu avea plăcută de înmatriculare, acel stup nu era luat în considerare, cu toate că avea în el una sau două familii de albine.

Referitor la sumele cheltuite pentru întreținerea stupinei inspectorii AFIR concluzionează că s-au cheltuit pentru: achiziționarea de materii prime, materiale consumabile, plata utilităților, plata lucrărilor mecanice, plata lucrărilor manuale, pază, tratamente medicale și transport suma de 17.140,15 euro, adică 69,70% din suma împrumutată. Astfel în total s-a cheltuit suma de 24.907,67 RON, reprezentând un procent de 53,90% din valoarea finanțării primite pentru achiziția de bunuri și produse necesare pentru activitatea apicolă. Ca rezultat al activității sale menționează obținerea a 4,289 tone de miere în perioada 2012 - 2014 care a fost vândută cu 9,2 RON/kg.

Astfel împrejurările că: nu exista o fișă a fiecărei familii de albine; carnetul stupinei nu avea informațiile actualizate; s-au refăcut plăcutele de identificare; plăcuțele de identificare nu sunt confecționate din materialul corespunzător; refolosirea plăcuțelor de identificare; nedemonstrarea deținerii numărului de familii de albine; identificarea unui număr de 94 stupi cu plăcuțe de identificare; neînștiințarea autorității contractante de decimarea stupinei; dovada folosirii integrale a sprijinului financiar pentru procesul de producție, modernizare și dezvoltare a stupinei; nerespectarea planului de afaceri în legătură cu sprijinul financiar, nu sunt nereguli în stare să constituie abaterilor grave care să conducă la aplicarea art. 17 alin. (3) din Anexa 1 la Contractul de Finanțare, în sensul stabilit de instanța de fond.

De fapt, conform planului de afaceri, ca anexă a contractului de finanțare I.I. A. trebuia să folosească sprijinul financiar astfel: 30,30% în investiții în exploatație - mijloace fixe - și 60,70% pentru realizarea propriu-zisă a exploatației (plata materiilor prime, medicamente, materiale consumabile, plata utilităților, plata lucrărilor, pază și transport). În perioada 2012 - 2014 s-a înregistrat un rulaj de 33.348,15 RON, aceasta reprezentând 30,85% din valoarea sprijinului financiar nerambursabil. A mai rămas 69,70% din sumă de 108.082 RON.

De altfel 53,90 % din valoarea totală a finanțării a fost utilizată pentru achiziția de bunuri sau produse necesare practicării stupăritului. Dacă se reține că mijloacele de transport nu sunt cuprinse în contract, valoarea cheltuielilor rămase astfel este de 47% din valoarea întregului împrumut nerambursabil. Aceasta coincide cu relatarea inspectorilor AFIR că 53,90% din valoarea totală a finanțării a fost cheltuite conform contractului de finanțare și planului de afaceri. Ca atare valoarea creanței afectate de nereguli nu este de 108.082 RON ci de sub 50% din aceasta suma, adică 47%.

Susține și că actul administrativ atacat este fundamentat pe dispoziții legale inexistente sau ieșite din vigoare la data controlului. Ordinul MADR 119/2011 republicat, menționează că apicultorul păstrează același număr de identificare în cazul deteriorării stupului, transferând familia de albine. Astfel, în art. 7 alin. (4) din Anexa nr. 1 la Ord. 119/2011 se menționează că în cazul pierderii sau deteriorării, apicultorul își confecționează singur o nouă plăcuță de identificare cu condiția ca să conțină aceleași date ca și plăcuța inițială. Aceasta plăcuță se poate muta la alt stup dacă se mută familia de albine în acel stup.

Deoarece pentru refacerea familiei de albine se folosește așa numitul "roi la pachet", art. 5 lit. h) din Legea 383/2013, rezultă că termenul de "reutilizare" se referă la poansonarea pe aceeași plăcuță de metal a altor date și nu la faptul de a nu fi pus pe alt stup.

Susține și că instanța de fond nu se referă la principiul proporționalității prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011. Deoarece instanța nu a dat posibilitatea efectuării unei expertize de specialitate nu a putut demonstra indicatorii realizați sau parțial realizați, obiective realizate sau parțial realizate însă organul de control trebuie să individualizeze acțiunea, în raport de gravitatea neregulilor constatate, iar corecțiile financiare trebuiau aplicate în raport de partea de finanțare afectată de nereguli.

În acest sens susține că instanța de fond consideră greșit că planul de afaceri a fost realizat în proporție de doar 38%, menționând însă în sentință și că planul de afaceri a fost realizat în proporție de 53,90%.

Nu a existat rea voința ci forță majoră iar recurenta reclamantă a făcut toate eforturile pentru a redresa situația și a reface efectivul de albine.

Inspectorii AFIR nu au dat un termen în care să constate remedierea situației, (care de fapt a fost remediată până în luna septembrie 2015) ci au constatat doar că situația de pe teren la momentul controlului nu corespunde situației din acte.

În drept a invocat dispozițiile art. 20 din Legea 544/2004 coroborat cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 art. 489 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 18 alin. (1) din Legea 544/2004

4.1 Intimata- pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond formulând următoarele apărări:

Cu privire la primul motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia recurentei reclamante nu i-a fost respectat dreptul la apărare susține că este nefondat deoarece la termenul de judecată din data de 16.05.2019 s-a prezentat pârâta AFIR, lipind reclamanta.

Într-adevăr, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere prin care reclamanta a solicitat instanței acordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare, însă cererea nu a fost motivată în temeiul art. 222 C. proc. civ., nefiind invocată sau demonstrată natura excepțională a cererii de amânare care să conducă la acordarea unui nou termen de judecată, astfel că instanța în mod temenic și legal a respins-o.

În condițiile în care nu au mai fost alte cereri, iar motivul cererii de amânare nu a fost unul de natura excepționată, în mod întemeiat instanța de fond a acordat cuvântul asupra fondului cauzei. Mai mult, prin încheierea din data de 16.05.2019 și din data de 27.05.2019, instanța a dispus amânarea pronunțării asupra acțiunii, fiind acordată posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar.

Așadar, reclamantei i-a fost respectat dreptul la apărare.

Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia recurentei reclamante i-a fost încălcat "dreptul la o expertiză" susține că este nefondat întrucât, din analiza cererii de chemare în judecată se poate observa că singura probă solicitată de reclamantă a fost proba cu înscrisuri, fiind depuse depuse documente în susținerea acțiunii.

Reclamanta nu a solicitat proba cu expertiză de specialitate deși avea această posibilitate, fiindu-i admisă singura proba solicitată, respectiv proba cu înscrisuri. De asemenea recurenta nu indică în mod concret tipul expertizei de specialitate (contabilă, tehnică, etc.) ce se impunea a fi admisă în cauză, făcându-se referire la achizițiile utilajelor din cadrul proiectului, deși neregula a vizat nerespectarea planului de afaceri, nerespectarea Ordinului MADR nr. 119/2011, nefolosirea integrală a sprijinului primit, nefiind astfel relevată efectuarea unei expertize care să vizeze achizițiile realizate.

Vehiculul B. achiziționat prin Contractul de vânzare-cumpărare din 5.05.2012, în valoare de 7.200 euro, și dubița marca x și rulota x, achiziționate cu contracte de vânzare-cumpărare din 5.01.2014 si 9.12.2014, pentru sumele de 5.000 euro și respectiv 1.300 euro, au fost folosite pentru activități apicole, însă nu au fost prevăzute la achizițiile propuse prin cererea de finanțare.

În plus, din analiza documentelor depuse la dosarul cauzei de ambele părți instanța de fond a fost lămurită asupra chestiunii dedusă judecății, neimpunându-se dispunerea din oficiu a unei expertize.

Cu privire la celelalte susțineri ale recurentei-reclamantei, care vizează "nedeținerea numărului de familii de albine declarate, crotalierea stupilor, reaua intenție, sumele cheltuite pentru întreținerea stupinei" le apreciază ca fiind nefondate întrucât nu se aduce niciun argument de nelegalitate a sentinței recurate, recurenta reclamantă înțelegând doar să reitereze fondul acțiunii și să aducă argumente de nelegalitate ale actului contestat, astfel că susținerile dezvoltate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ., motive de netemeinicie ce au fost deja analizate de instanța de fond.

Reiterează că, în urma analizării decurentelor puse la dispoziție de beneficiară dar și a prevederilor legale și contractuale asumate s-au constatat:

• Nerespectarea de reclamantă a Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor, întrucât plăcuțele de identificare a stupilor nu sunt confecționate dintr-un material corespunzător.

S-a constatat refolosirea plăcuțelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite.

La momentul realizării controlului s-a constatat că plăcuțele de identificare a stupilor sunt confecționate din hârtie laminată, ce poate fi ușor distrusă sau refăcută și reutilizată fiind încălcate astfel prevederile legale, respectiv art. 2 din Anexa 1 "Sistemul unitar de identificare a stupinelor și stupilor" din Ordinul nr. 119/2011:

"Cerințele tehnice care trebuie îndeplinite de mijloacele oficiale de identificare a stupilor - plăcuța de identificare a stupilor:

a) să fie confecționată din material rezistent inoxidabil;

(…)

c) să nu fie reutilizabilă;"

Așa cum a reținut și instanța de fond, beneficiarul a recurs la refolosirea plăcutelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite.

Refolosirea plăcuțelor este interzisă întrucât, potrivit art. 2 lit. c) din Anexa 1 a Ordinului nr. 119/2011 plăcuțele de identificare a stupilor nu sunt reutilizabile.

• Beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit pentru procesul de producție asumat (69,70%) în modernizarea si dezvoltarea fermei sale apicole.

În urma controlului realizat s-a constatat că din procentul de realizare a investiției (achiziționarea de materii prime, materiale consumabile specifice activității - plata utilităților de la sediul exploatației, plata lucrărilor mecanice șî manuale prestate de către terți, pază și tratamente medicale, transport) asumat de 69,70% (17.140,15 euro), beneficiarul a realizat în realitate cheltuieli totale în suma de 24.907,67 RON, reprezentând cheltuieli totale în procent de doar 23,05%, procentul asumat pentru dezvoltarea activității apicole a exploatației în sumă de 7.575,75 euro reprezentând 30,30% fiind îndeplinit.

Așadar, s-a identificat un procent de 53,90% din valoarea totală a finanțării primite pentru achiziția de bunuri sau produse necesare în activitatea finanțată de AFIR și pentru implementarea planului de afaceri.

În ceea ce privește planul de afaceri, valoarea sprijinului preconizat era de 25.000 euro din care pentru justificarea cheltuirii a 30,30%, respectiv 7.575,75 euro din sprijin, beneficiarul a efectuat diferite achiziții. Diferența de 69,70%, respectiv 17.140,15 euro trebuia folosită pentru modernizarea și dezvoltarea fermei în sensul achiziției de medicamente de întreținere a familiilor de albine, biostimulatori, tratamente medicale, materiale consumabile specifice activității, utilitățiile de la sediul exploatației, plata lucrărilor mecanice și manuale prestate de terți, pază și transport.

Rezultă că beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până la data controlului pentru procesul de producție, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole.

În acest sens s-a constatat nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri și implicit declarația pe proprie răspundere prin care s-a angajat ca "toate activitățile prevăzute în Planul de afaceri să fie realizate cu respectarea legislației în vigoare".

• Beneficiarul nu demonstrează că deține toate familiile de albine declarate, conform planului de afaceri anexat cererii de finanțare.

Astfel, la data efectuării controlului pe teren, echipa de control a identificat un număr de 94 de stupi de albine productive, cu plăcuțe de identificare.

Așa cum a reținut și instanța de fond, recurenta înțelege să se folosească de documentul nr. 136/20.09.2015, act emis ulterior realizării controlului și neprezentat echipei de control pe teren.

• În vederea obținerii celei de a doua tranșe Beneficiarul a prezentat următoarele documente:

- Adeverința nr. x din 25.08.2014, prin care se adeverește că A.. este deținătoarea unei exploatații agricole cu un nr. de 210 familii albine, este membră a asociației, având atribuite numerele de la x,

- Carnetul de stupină nr. 101 din 20.08.2012, împreună cu fișa familiei de albine de la 1 la 210, în care sunt menționate modificările survenite pe durata sezonului melifer cuprins între ianuarie 2014 - august 2014.

Totuși, la momentul controlului beneficiarul nu s-a regăsit numărul de 213 de familii de albine productive, nefiind prezentat niciun document care să justifice existența sau dispariția familiilor de albine.

S-a reținut astfel în mod întemeiat de instanța de fond că la momentul la care s-a constatat pierderea familiilor de albine, din oricare cauză, reclamanta avea obligația să anunțe pe reprezentantul formei asociative a cărei calitate de membru o deținea, respectiv H., în termen de maximum 5 zile lucrătoare, în scopul modificării în Registrul de înregistrare a numărului de ordine al stupului care a suferit pierderea.

Prin neanunțarea formei asociative, reclamanta a încălcat prevederile art. 7 alin. (1) din Anexa 1

1

a Ordinului nr. 119/2011 care dispune că:

"În cazul vânzării sau dispariției familiei de albine, apicultorul anunță în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia."

Beneficiarul nu numai că nu a anunțat în termenul legal reprezentantul formei asociative dar, la data controlului, la solicitarea de a prezenta justificarea dispariției familiilor de albine nu a prezentat niciun document justificativ.

Prin urmare, nu s-au respectat prevederile Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor, așa cum a reținut și instanța de fond.

• Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia "instanța a interpretat greșit contractul de finanțare dintre părți" învederează că este nefondat întrucât, obligația de a respecta Planul de afaceri propus de însăși beneficiară, reiese din art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) precum și din art. 8 alin. (6) și (7) din Anexa I - "Prevederi generale" la Contractul de finanțare.

Potrivit dispozițiilor Ghidului solicitantului Măsurii 112 "dacă la verificare se constată neindeplinirea activităților prevăzute în planul de afaceri, se va proceda la recuperarea sprijinului acordat".

În conformitate cu prevederile art. 13 (2) din Anexa I la contractul de finanțare:

"Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din Planul de afaceri (...)".

A.F.I.R. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toată perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare, indiferent de momentul constatării neregulilor.

Beneficiarul nu a demonstrat că sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, iar sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R. nu au fost demonstrate a fi utilizate exclusiv în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri.

Așadar, sumele de bani acordate cu titlu de finanțare beneficiarului, neutilizate, ar fi trebuit să se regăsească în contul de proiect însă această condiție nu a fost îndeplinită, iar recurenta nu a putut face dovada că a utilizat suma retrasă din contul de proiect în conformitate cu obiectivele proiectului.

Indiferent de momentul la care a survenit controlul, beneficiarul trebuia să poată demonstra că orice sumă cheltuită din sprijinul financiar primit că a fost utilizată în scopul proiectului, respectiv în scopul îndeplinirii obiectivelor din Planul de afaceri, fiind neîntemeiată susținerea potrivit căreia prin contractul de finanțare recurenta reclamantă nu s-a angajat să dețină un număr de familii de albine.

• Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a principiului proporționalității arată că, așa cum a reținut și instanța de fond, principiul proporționalității a fost respectat, raportat la procentul profitului efectiv realizat de beneficiară.

Invocă în acest sens prevederile art. 11 (3) "Încetarea contractului" din Anexa l la Contractul de finanțare care dispune că:

"În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexate nu corespund realității, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

Beneficiarul este responsabil de funcționalitatea investiției în concordanță cu condițiile de accesare a finanțării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanțare, Ghidul Solicitantului, legislația națională și europeană.

Cum în speță neregula constată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate și menționate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului a criteriilor de eligibilitate și selecție aplicarea principiului proportionalității se face prin raportare neregulile constatate.

A invocat și adresa Comisiei Europene - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011, prin care se menționează că:

"în ceea ce privește natura artificială a unui proiect, trebuie, în general, să se analizeze dacă proiectul este încă eligibil pentru a primi finanțare fără elementele afectate de către activitățile frauduloase. Serviciile Comisiei considera că, în termeni concreți, se va presupune că proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depășește 50% din costul total al întregului proiect".

Așadar Comisia Europeană prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanțare nerambursabilă, în cazul în care neregula afectează proiectul în proporție de mai mult de 50% și chiar și într-un procent mai mic în cazul în care se dovedește că s-au creat condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă.

În condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene) acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce privește achizițiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanțare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiar.

A.F.I.R. a ținut cont de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la aplicarea principiului proportionalității în stabilirea sancțiunilor administrative, întrucât în cazul identificării de elemente ce conduc la concluzia că nu s-au respectat prevederile legale și contractuale stabilite prin Planul de afaceri asumat, principiul proportionalității nu poate fi aplicat.

• În ceea ce privește posibilitatea A.F.I.R. de recuperare a sumelor acordate, învederează că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare, verificare pe care beneficiarul a acceptat-o necondiționat.

Identificarea principalelor elementelor care au condus la suspiciunea de neregulă, a fost posibilă după perioada de implementare a proiectului, respectiv în urma controlului ex-post pe teren iar identificarea acestor elemente, implicit a neregulii constatate, are ca și consecință aplicarea art. 11 (3) din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanțare dar și restituirea sumelor primite în mod nejustificat ca finanțare nerambursabilă.

În ceea ce privește obligația sa de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respectă obligațiile contractuale asumate precizează că potrivit art. 16 alin. (3):

"În cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea autorității contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării. În cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligații, Autoritatea Contractantă va stabili penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere. Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalitățile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanța competentă în vederea declanșării executării silite, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare."

În concluzie, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancțiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanțare.

Totodată, art. 8 (5) din Anexa I arată că:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc):

a) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanțare,

b) fie la recuperarea parțială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acțiunii/inacțiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condițiile menționate, nefiind influențată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

Prin urmare, contrar celor susținute de recurenta reclamantă, în accepțiunea contractului de finanțare, după momentul încheierii contractului intimata pârâtă poate proceda la respingerea cheltuitelor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarelor de achiziții sau refuzul plății. Parcurgând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoștință despre această posibilitate.

În speță, situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenționat care a afectat întregul contract de finanțare. Toate aceste constatări sunt considerate astfel fapte intenționate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunității europene.

Emiterea procesului-verbal de constatare contestat, titlu de creanță executoriu, nu este consecința voinței unilaterale a A.F.I.R., ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin emnarea acestui contract.

Așa fiind, în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că A.F.I.R. a acționat conform prevederilor legale în vigoare în ceea ce privește administrarea fondurilor europene.

În drept, a invocat dispozițiile C. proc. civ., Legii nr. 4/2004, O.U.G. nr. 41/2014, Hotărârii Guvernului nr. 224/2008, Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011, O.U.G. nr. 66/2011, Hotărârea Guvernului nr. 875/2011, O.U.G. nr. 74/2009, Contractului de finanțare, Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, Ghidul solicitantului aferent asurii 112.

4.2 Recurenta-reclamantă A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitt să se respingă apărările aduse de către intimata pârâtă pentru următoarele motive:

Autovehiculele au fost special amenajate, cu rasteluri pentru ca să se pună stupii, iar costul lor total este de 13.500 Euro. SAPARD i-a subliniat că trebuie să justifice doar pentru 40% din suma obținută din această investiție însă inspectorii APIA au făcut controlul asupra a tot ce am investit, asupra întregii sumei primite. Deoarece vehiculele au fost cumpărate doar pentru a fi folosite în apicultură consideră că acestea trebuei adăugate la cheltuielile făcute în scopul creșterii eficienței.

Mai mult, AFIR doar afirmă că plăcuțele au urme de refolosire dar aceasta nu înseamnă că au și fost refolosie, ci că, din cauza vremii, s-au degradat.

În consecință susține că acțiunea sa a fost respinsă baza unor afirmații neprobate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând-se recursul formulat de reclamantă prin prisma motivelor de recurs invocate în cuprinsul său, în raport cu apărările formulate prin întâmpinare precum și actele și lucrările dosarului se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În primul rând Înalta Curte reține că prin cererea de recurs se invocă de către reclamantă cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează ipoteza în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină și practica judiciară, acest motiv de recurs are în vedere ipoteza în care hotărârea supusă controlului judiciar este nemotivată, fie prin absența considerentelor, fie prin existența unor considerente contradictorii sau străine de natura cauzei care nu permit părților și instanței de control judiciar să urmărească raționamentul juridic în baza căruia s-a pronunțat soluția de către instanța de fond.

Prin recursul formulat în cauză, deși se invocă în mod formal motivul de casare analizat, nu se aduce niciun argument prin care să se susțină ipotezele în care acesta este incident, respectiv situația nemotivării hotărârii recurate, fie prin absența/insuficiența considerentelor ce susțin soluția pronunțată de instanța de fond fie prin existența unei contradictorialități între considerente sau caracterul acestora de a fi străine de natura cauzei.

Dimpotrivă, prin motivele de recurs formulate recurenta reclamantă tinde să combată considerentele sentinței recurate, ceea ce implică recunoașterea existenței acestora și aptitudinea lor de a explicita soluția adoptată de instanța de fond.

În aceste circumstanțe și constatând că sentința recurată corespunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. referitoare la considerentele hotărârii judecătorești va reține că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Un alt motiv de casare invocat de recurenta reclamantă prin motivele de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. față de care se susține prin motivele de recurs încălcarea dreptului la apărare al reclamantei de către instanța de fond prin neîncuviințarea cererii de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare și neîncuviințarea efectuării unei/unor expertize contabile și/sau tehnice prin care să se demonstreze realitatea susținerilor reclamantei.

Relativ la neîncuviințarea cererii reclamantei de amânarea a judecării cauzei pentru angajarea unui apărător instanța de recurs are în vedere dispozițiile art. 222 C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) Amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.

(2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

Instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a acestor dispoziții legale în speța dedusă judecății a respins cererea de amânare a judecății formulată de reclamantă reținând că prin aceasta nu se invocă motive din cele avute în vedere de dispoziția legală incidentă, respectiv motive temeinice și neimputabile părții care să justifice amânarea judecării cauzei ca măsură cu titlu de excepție. În acest sens instanța de recurs observă că în cererea de amânare formulată nu se invocă decât faptul că este primul termen de judecată, ceea ce nu poate fi privit ca un motiv din cele avute în vedere de dispozițiile art. 222 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, procedând în sensul alin. (2) al art. 222 C. proc. civ. instanța de fond a amânat pronunțarea în cauză, dând posibilitatea recurentei să își susțină apărările prin formularea de concluzii scrise.

Relativ la cererea de amânare a judecății recurenta reclamantă susține și incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea judecării cauzei, însă aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză în condițiile în care la termenul din 16 mai 2019, termen la care au avut loc dezbaterile în fața instanței de fond, pârâta a fost prezentă la judecată prin reprezentantul său și a pus concluzii asupra fondului cauzei.

Or, ipoteza în care intervine suspendarea judecării cauzei reglementată de art. art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. are în vedere situația în care ambele părți lipsesc de la judecată și niciuna dintre ele nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în celelalte situații instanța fiind ținută să procedeze la judecarea cauzei chiar dacă numai una dintre părți este prezentă.

Cu privire la neefectuarea în cauză a unei/unor expertize contabilă și/sau tehnică, necesare în dovedirea temeiniciei susținerilor reclamantei se reține că:

Potrivit art. 254 alin. (1) C. proc. civ., probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar dovezile care nu au fost propuse în aceste condiții nu mai pot fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile expres și limitativ reglementate de alin. (2) al acestei dispoziții legale.

În speță însă recurenta reclamantă nu a solicitat administrarea probei cu expertiză în condițiile reglementate de normele de procedură, respectiv prin cererea de chemare în judecată și nici ulterior pe parcursul procesului astfel încât nu se poate imputa instanței de fond faptul că nu s-a pronunțat asupra/nu a administrat o probă ce nu a fost solicitată.

Față de motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instanța de recurs reține că acesta este incident în ipoteza în care "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Astfel, este necesar ca motivul invocat prin cererea de recurs să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Aceasta deoarece potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.", casarea unor hotărâri putându-se cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate (art. 488 alin. (1), teza introductivă) C. proc. civ.

În consecință în analiza acestui motiv de casare vor fi avute în vedere numai motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs iar nu și acelea de netemeinicie, care pun în discuție starea de fapt reținută de instanța de fond prin prisma probelor administrate și a interpretării date acestora.

Procedând în consecință la analiza recursului dedus judecății, referitor problematica privind deținerea de către recurenta reclamantă a unui număr de familii de albine/stupi instanța de recurs reține, similar instanței de fond, că prin Planul de afaceri anexă la contractul de finanțare aceasta și-a propus mărirea exploatației apicole pe care o deținea și care avea 160 stupi, prin achiziționarea a încă 50 de stupi .

Este adevărat că în planul de afaceri se face vorbire și de numărul de familii de albine ce se propunea a fi deținut, respectiv 210 față de 160 deținute inițial, însă aceste cifre privite coroborat presupun ca fiecare stup deținut de recurenta reclamantă să fie populat cu o singură familie de albine (stupi individuali) iar nu găzduirea a câte 2 familii de albine/stup. Astfel, chiar dacă se acceptă că o astfel de găzduire a familiilor de albine este corespunzătoare tehnologiei în domeniu, ea nu este de natură a respecta Planul de afaceri propus de recurenta reclamantă și în baza căruia s-a acordat finanțarea.

La data controlului, 26.06.2015, echipa de control a identificat un număr de 94 stupi aparținând exploatației apicole a recurentei reclamante. De altfel chiar recurenta reclamantă prin apărările sale susține că la acea dată deținea un număr total de 197 familii de albine în 119 stupi.

Or, se constată că și potrivit susținerilor recurentei reclamante numărul de stupi deținut de aceasta la data controlului era chiar mai mic decât numărul de stupi declarați ca deținuți inițial, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia nerealizării Planului de afaceri așa cum acesta a fost elaborat și propus și în baza căruia s-a acordat finanțarea analizată.

Mai mult, instanța de fond în mod temeinic a reținut o realizare a Planului de afaceri în proporție de 38% (80 din 210 stupi), excluzând din calcul un număr de 14 stupi dintre cei identificați și pentru care s-a arătat că nu au fost respectate prevederile legale referitoare la interzicerea refolosirii plăcuțelor de identificare, 14,89% din stupii identificați ca fiind deținuți de recurentă la data controlului (14 din 94 de stupi).

Această concluzie se bazează pe o corectă interpretare și aplicare a Ordinului MADR 119/2011, pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor așa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 26/2012, pentru modificarea anexei "Procedura de identificare a stupinelor și stupilor în Sistem unitar".

Astfel conform art. 2 lit. c) din Anexa la Ordinul MADR 119/2011, plăcuța de identificare a stupilor trebuie să nu fie reutilizabilă, ceea ce exclude apărările recurentei reclamante în sensul că aceasta poate fi refolosită prin aplicarea pe un alt stup în care a fost mutată familia de albine căreia îi aparține numărul de identificare înscris pe plăcuță.

Așa cum a reținut și instanța de fond din interpretarea art. 2 lit. c) din Anexa - Sistemul unitar de identificare a stupinelor și stupilor, la Ordinul MADR 119/2011, coroborat cu art. 7 din Anexa - Procedura de identificare a stupinelor și stupilor în Sistem unitar - rezultă că în situația deteriorării stupului apicultorul își confecționează sau solicită reprezentantului formei asociative confecționarea unei noi plăcuțe de identificare care să conțină aceleași date cu plăcuța inițială iar nu procedează la reaplicarea plăcuței de identificare pe un alt stup.

Mai mult, recurenta reclamantă nu justifică pentru ce a fost necesară o astfel de operațiune în contextul în care potrivit Planului de afaceri deținea inițial 160 de familii de albine în 160 de stupi individuali iar potrivit tot susținerilor acesteia unele dintre familiile de albine deținute inițial ar fi fost distruse prin fapta unui terț. Or, o astfel de situație premisă nu ar impune mutarea familiilor de albine în alți stupi.

Referitor la distrugerea unor familii de albine deținute de recurenta reclamantă se mai reține și nerespectarea de către aceasta a art. 7 alin. (1) din Anexa - Procedura de identificare a stupinelor și stupilor în Sistem unitar potrivit căreia:

"În cazul vânzării sau dispariției familiei de albine, apicultorul anunță în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia."

Or, după invocata distrugere a familiilor de albine de către un terț, recurenta reclamantă nu a procedat conform acestor dispoziții normative la anunțarea reprezentantului formei asociative din care face parte, pentru ca acesta să modifice în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există.

În aceste condiții recurenta reclamantă nu poate invoca ca și cauză exoneratoare de răspundere fapta unui terț (invocată prin cererea de recurs ca și forță majoră), despre care nu a înștiințat nici forma asociativă din care face parte și nici autoritatea contractantă.

Relativ la cheltuielile realizate de beneficiară în temeiul Planului de afaceri se va reține potrivit concluziilor echipei de control, însușite corespunzător de instanța de fond, că acestea au fost efectuate în procent de 53,90% din valoarea totală a finanțării primite pentru achiziția de bunuri sau pr