ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5095/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5095/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Est Constanța, a formulat contestație împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.09.2015, întocmit de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și a Deciziei nr. 41809/11.11.2015 emisă de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin care s-a respins contestația formulată de A., împotriva procesului-verbal de constatare.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 369 din 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul P.F.A. A., în contradictoriu cu intimații Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud - Est Constanța și a dispus anularea Deciziei nr. 41809/11.11.2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/7.09.2015 emise de pârâtă.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
O primă critică pe care o aduce sentinței nr. 369/06.12.2016 are în vedere faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că "beneficiarul a avut ca obiectiv specific creșterea dimensiunii economice a exploatației, îmbunătățirea performanțelor generale ale fermei prin creșterea veniturilor, realizarea de Investiții prin înființarea a 1,5 ha plantație de prun, îmbunătățirea managementului prin participarea la cursuri prin măsura 111 Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe, obiective îndeplinite până la nivelul anului 2014."
Concluziile instanței de fond referitoare la îndeplinirea obiectivelor măsurii de către beneficiar sunt greșite, întrucât acesta nu își desfășoară si nu coordonează activitatea în cadrul exploatației apicole pentru care a primit sprijin financiar.
Recurenta a precizat că obligația beneficiarului de a respecta criteriile de eligibilitate subzistă pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanțare încheiat cu AF1R și nu doar anterior semnării Contractului de finanțare, beneficiarul fiind supus controlului, în vederea verificării respectării condițiilor de valabilitate, pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.
Așadar, prin Măsura 112 din PNDR se finanțează și se încurajează instalarea tinerilor fermieri în calitate de conducători de exploatații, tineri fermieri care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă, iar nu desfășurarea unei activități în domeniul agricol ca hobby sau de la distanță, prin intermediari.
Recurenta a constatat că reclamantul nu își desfășoară și nu coordonează activitatea în cadrul exploatației apicole pentru care a primit sprijinul financiar contrar angajamentelor asumate prin contractul de finanțare.
În acest context, având în vedere faptul că documentele analizate de AFIR indică faptul că activitatea agricolă este realizată prin împuternicit, a apreciat că adevăratul beneficiar al finanțării este doar persoana care se ocupă de implementarea proiectului, altă persoană decât cea în numele căreia s-a depus proiectul de finanțare nerambursabilă, respectiv domnul B..
Astfel, AFIR nu poate reține că sunt îndeplinite obiectivele Măsurii 112.
De altfel, reclamantul a recunoscut în scris în cuprinsul contestației că locuiește în altă țară și nu poate presta cu prioritate activitatea agricolă în cadrul exploatației agricole, aspect ce contravine obiectivelor Măsurii 112 și, în consecință, realizării obiectivelor proiectului pentru care i s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.
A doua critică pe care o aduce sentinței nr. 369/06.12.2016 se referă la faptul că instanța de fond a reținut greșit că neregula care a determinat aplicarea sancțiunii integrale a ajutorului financiar nerambursabil o reprezintă doar crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea fondurilor nerambursabile.
În pofida aprecierilor instanței de fond, potrivit cărora "întocmirea unei procuri nu poate fi considerată o împrejurare care să conducă la concluzia creării în mod artificial a condițiilor de accesare a fondurilor nerambursabile, nefiind demonstrată existența unei înțelegeri anterioare încheierii contractului între reclamant și domnul B., în sensul înființării PFA A. cu scopul de a obține un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", consideră că elementele învederate de către AFIR reprezintă indicatori care priviți separat nu constituie nereguli, dar însumați și priviți în ansamblul lor au dus la concluzia unei coordonări deliberate Beneficiar și Împuternicit, respectiv la indiciile existenței unor condiții artificiale în scopul obținerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit.
În cadrul proiectului mai sus amintit, nu se poate vorbi de instalarea tânărului fermier, ci doar de realizarea unor culturi prin intermediul unui împuternicit, respectiv prin domnul B..
În urma finanțării primite, un beneficiar este obligat să atingă prin proiectul implementat toate obiectivele impuse de măsură, îndeplinirea acestora nefiind facultativă sau selectivă, ceea ce în prezenta speță este imposibil, întrucât prin mutarea beneficiarului în altă țară - indiferent de motivația acestuia - nu poate fi atins obiectivul măsurii 112, respectiv Instalarea tinerilor fermieri în mediul rural.
Totodată, trebuie menționat că în baza Planului de afaceri pe care beneficiarul 1-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți, iar potrivit declarațiilor sale atașate cererii de finanțare, acesta s-a angajat să desfășoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare de către intimată, precum și în raport de dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta P.F.A. A. s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.09.2015 și a Deciziei nr. 41809/11.11.2015 emisă de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, de soluționare a contestației formulate, solicitând anularea actelor administrative.
Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.09.2015 și a Decizia nr. 41809/11.11.2015 de soluționare a contestației administrative, apreciind că nu s-a probat crearea condițiilor artificiale în vederea obținerii frauduloase a finanțării.
Instanța a reținut incidența jurisprudenței CJUE - hotărârea pronunțată în cauza C - 434/12 - Slancheva, reținând că din probele administrate rezultă că finanțarea obținută a fost folosită potrivit scopului stabilit prin contractul încheiat, potrivit planului de afaceri, pe anii 2013 - 2014, prin cultivarea terenurilor, achiziționarea pomilor fructiferi și înființarea plantației de pruni.
Recurenta a susținut că eligibilitatea unei cheltuieli și implicit a unei investiții, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia și a atingerii scopului propus, ci și în modalitatea legală/contractuală prin care este realizată și anume prin respectarea cerințelor impuse, susținere care este reală, însă în aprecierea existenței neregulii trebuie evaluată situația reală a conducătorului exploatației, ca persoană care se va ocupa de realizarea planului de afaceri propus prin proiect.
Împrejurarea că A., reprezentant al P.F.A. A., a împuternicit pe dl. B. să îl reprezinte în orice problemă ce ar deriva din calitatea sa de întreprindere individuală, având puteri depline, nu poate conduce la concluzia existenței unei înțelegeri anterioare încheierii contractului între reclamant și dl. B., în sensul înființării PFA A. cu scopul de a obține un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, atât timp cât reclamantul a dovedit că întocmirea procurii a fost determinată de motive ce au survenit la mai bine de un an de la încheierea contractului de finanțare. De altfel, încheierea unei procuri notariale cu caracter general nu echivalează cu delegarea întregii responsabilități, cum eronat a interpretat recurenta conținutul procurii.
Nici faptul că a obținut spațiul pentru amenajarea sediului social, în baza contractului de comodat nr. x din 01.08.2012, încheiat cu dl. B., persoană care are domiciliul la aceeași adresă, nu poate fi reținut prin el însuși ca o dovadă a unei acțiuni concertate la fraudă din partea beneficiarului și a acestei persoane. Mai mult, corect a reținut instanța de fond că activitatea la punctul de lucru al PFA A. se desfășoară în baza contractului de comodat nr. x/03.06.2013 încheiat cu comodantul A., având ca obiect imobilul situat în sat Oancea extravilan com. Oancea, județul Galați.
Nici susținerea potrivit căreia execuția lucrărilor de înființare a plantației de pruni, în suprafața de 1,5 ha, a fost realizată de S.C. C. S.R.L., societate comercială la care domnul B. deținea o participație de 15% din capitalul social nu poate conduce la concluzia trasă de organul de control, având în vedere, pe de o parte, cota mică de participație pe care o deține domnul B. la capitalul social al societății respective.
Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
În interpretarea acestei norme, C.J.U.E. a statuat prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia, că este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru a se dispune o asemenea măsură și anume: existența unui element obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea sprijinului nerambursabil, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă și existența unui element subiectiv constând în intenția de a obține un avantaj care contravine schemei de ajutor.
Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că nu sunt întrunite în cauză ambele elemente, autoritatea pârâtă prezentând o simplă enumerare a unor aspecte de natură a crea suspiciuni dar care, analizate coroborat și în acord cu jurisprudența C.J.U.E., nu sunt de natură a dovedi existența unei coordonări deliberate pentru a obține finanțare cu fraudarea legii.
C.J.U.E. a stabilit în hotărârea anterior menționată că instanța de trimitere trebuie să analizeze, prin raportare la probele administrate, existența a două elemente, respectiv a unuia obiectiv și a unuia subiectiv. În acest sens, instanței naționale îi revine sarcina de a analiza care sunt împrejurările obiective care conduc la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, precum și de a stabili dacă, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. S-a arătat că instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.
Înalta Curte apreciază că nu au fost identificate în prezentul litigiu împrejurări obiective care să conducă la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) nu a fost atinsă de către reclamantă.
În raport de starea de fapt evidențiată de verificările efectuate asupra activității desfășurate de reprezentantul legal al operatorului economic PFA A., ținând seama de prevederile legale și contractuale mai sus evocate, prima instanța în mod corect a considerat că, în speță, nu au fost încălcate obiectivele Măsurii 112.
În consecință, nu se poate reține săvârșirea de către societatea reclamantă a unei nereguli, în înțelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanțare și ale actelor normative enumerate în acest proces-verbal.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 369 din 06 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimata-reclamanta P.F.A. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2019.