ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2230/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălcești la data de 07.05.2018, reclamantul A., reprezentat de B. și C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. și Fondul de Garantare al Victimelor Străzii, obligarea acestora la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 euro sau echivalentul în RON pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier soldat cu pierderii surorii sale, E..

Prin sentința civilă nr. 826 din 22 octombrie 2018, Judecătoria Bălcești a admis excepția necompetenței sale material, invocată din oficiu, și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin sentința nr. 384 din 29 martie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D., a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. și a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului echivalentul în RON la data plății a sumei de 5.000 euro, reprezentând despăgubiri morale și 500 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 5077 din 17 decembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelurile formulate de reclamantul A. și de pârâtul D., împotriva sentinței nr. 384 din 29 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pe pârâtul Fondul de Garantare al Victimelor Străzii să plătească reclamantului despăgubiri morale reprezentând echivalentul în RON la data plății a sumei de 10.000 euro.

Acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul D. a fost respinsă.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâtul D. a declarat recurs, invocând incidența motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

În susținerea motivului de recurs indicat, recurentul pârât a susținut că deși aparent soluția instanței de apel pare a-i fi favorabilă, în condițiile în care prin decizia recurată s-a reținut posibilitatea acțiunii în regres ce poate fi declanșată de Fondul de Garantare a Victimelor Străzii împotriva sa, este direct interesat de a contesta hotărârea atacată numai sub aspectul majorării daunelor morale acordate reclamantului. Legat de acest aspect, recurentul susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1391 alin. (2) din C. civ., cu privire la dovedirea existenței prejudiciului, arătând că față de actele din dosar și de probatoriile administrate nu rezultă existența unui prejudiciu de natură a susține majorarea daunelor morale.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul este admisibil în principiu, însă, în opinia raportorului, criticile formulate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1- 8 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 3 noiembrie 2020, fără citarea părților.

Analizând recursul în condițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, deși recurentul a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate de acesta nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Astfel, recurentul pârât, invocând incidența art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1391 alin. (2) din C. civ., arătând că, față de actele din dosar și de probatoriile administrate nu rezultă existența unui prejudiciu de natură a susține majorarea daunelor morale.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că, deși a invocat încălcarea art. 1391 C. civ., recurentul nu a arătat în concret în ce mod instanța de apel a nesocotit aceste dispoziții legale, textele de lege menționate fiind indicate doar formal iar, pe de altă parte, critica referitoare aprecierea de către ănstanța de apel a probelor administrate pentru dovedirea prejudiciului, nu vizează legalitatea hotărârii recurate, ci reprezintă motive de netemeinicie a hotărârii atacate care excedează cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ. și în limita cărora poate fi exercitat controlul judiciar.

Așa fiind, cum aspectele invocate de către recurentul pârât în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, nefiind posibilă încadrarea acestora în motivele de casare prevăzute de lege și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va face aplicarea sancțiuni prevăzute art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul D. împotriva deciziei nr. 5077 din 17 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.